Rezolvarea acţiunii civile în procesul penal. Aplicarea imediată a dispoziţiilor noului Cod de procedură penală
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Acţiunea penală şi acţiunea civilă în procesul penal
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- rezolvarea acţiunii civile în procesul penal
C. proc. pen., art. 16 alin. (1) lit. f), art. 25 alin. (5)
Legea nr. 255/2013, art. 3, art. 12 alin. (1)
Dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 255/2013 consacră principiul aplicării imediate a legii procesual penale noi, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul legii menţionate. Una dintre excepţiile de la principiul aplicării imediate a legii procesual penale noi, prevăzută în cuprinsul Legii nr. 255/2013, se regăseşte în art. 12 alin. (1), care statuează că recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.
Din formularea „se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs” rezultă că sfera de aplicare a legii vechi este restrânsă la dispoziţiile art. 3851 - 38519 din Codul de procedură penală anterior - dispoziţii „privitoare la recurs” în sensul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013.
În consecinţă, în cazul recursurilor care intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, rezolvarea acţiunii civile în procesul penal este guvernată de dispoziţiile legii procesual penale noi în materia acţiunii civile în procesul penal, dispoziţii neexceptate de la principiul aplicării imediate a legii procesual penale noi. În cazul acestor recursuri, dacă a intervenit decesul inculpatului, instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă, în temeiul art. 25 alin. (5) din noul Cod de procedură penală raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) - teza privitoare la decesul inculpatului - din acelaşi cod.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1136 din 31 martie 2014
Prin sentinţa penală nr. 417 din 7 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Timiş, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. anterior şi art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. anterior, s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul J.F., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute în art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (4) C. pen. anterior, art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003, art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, art. 23 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior, ca urmare a decesului inculpatului.
S-a menţinut sechestrul asigurător asupra bunurilor imobile ale succesorilor inculpatului, instituit prin ordonanţa din 19 martie 2008 a parchetului.
În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003; art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003; art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003; art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003; art. 23 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 a fost condamnată inculpata B.M. S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior şi art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. anterior, a fost achitat inculpatul O.S., pentru complicitate la infracţiunea contra confidenţialităţii şi integrităţii datelor şi sistemelor informatice, prevăzută în art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003.
În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 19 alin. (2) din Legea nr. 682/2002; art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (4) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 19 alin. (2) din Legea nr. 682/2002; art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 19 alin. (2) din Legea nr. 682/2002; art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 23 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 19 alin. (2) din Legea nr. 682/2002 a fost condamnat acelaşi inculpat. S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior şi art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. anterior, au fost achitaţi inculpaţii F.E. şi M.P., pentru complicitate la infracţiunea contra confidenţialităţii şi integrităţii datelor şi sistemelor informatice, prevăzută în art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003.
În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003; art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (4) C. pen. anterior; art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003; art. 23 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 au fost condamnaţi aceiaşi inculpaţi. S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior şi art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. anterior, au fost achitaţi inculpaţii M.D. şi T.O., pentru complicitate la infracţiunea contra confidenţialităţii şi integrităţii datelor şi sistemelor informatice, prevăzută în art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003.
În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003; art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (4) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003; art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003; art. 23 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 au fost condamnaţi aceiaşi inculpaţi. S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior.
În baza art. 17 C. proc. pen. anterior, art. 348 C. proc. pen. anterior raportat la art. 998 C. civ. anterior, art. 1003 C. civ. anterior, au fost obligaţi inculpaţii O.S., B.M., M.D., M.P., F.E. şi T.O., precum şi succesorii în drepturi ai inculpatului decedat J.F., respectiv, J.M., minorul J.D., prin curator K.D. şi minora F.J., prin curator G.I., în solidar, la plata sumei de 1.400.728,86 lei, plus dobânda legală până la data efectivei plăţi (ultimii trei, respectiv succesorii lui J.F., doar în limita activului succesoral), cu titlu de daune materiale către partea civilă Banca B.
În ceea ce priveşte latura civilă a procesului penal, instanţa a reţinut că Banca B. a declarat în faza de urmărire penală că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 8.000.000 lei, plus dobânda legală până la data efectivei plăţi.
Potrivit dosarului, Banca B. şi-a precizat pretenţiile solicitate iniţial, în sensul că mai solicită doar suma de 1.400.728,86 lei, plus dobânda legală, întrucât, în baza ordonanţei parchetului din 5 martie 2008, prin care s-a ridicat sechestrul asigurător asupra conturilor bancare deţinute de inculpaţii M.D. şi T.O., banca şi-a recuperat parţial prejudiciul, în sumă de 6.599.271,14 lei.
Întrucât inculpatul J.F. a decedat în cursul judecăţii, deci după ce a fost pusă în mişcare acţiunea penală, potrivit art. 21 C. proc. pen. anterior, au fost introduşi în cauză succesorii în drepturi ai inculpatului, în persoana lui J.M., în calitate de soţie supravieţuitoare, precum şi descendenţii acestuia, minorii J.D. şi F.J. Potrivit înscrisurilor notariale depuse la dosarul cauzei, cei trei moştenitori au acceptat moştenirea defunctului sub beneficiu de inventar, minorii neavând capacitate de exerciţiu. Totodată, ca urmare a dezbaterii moştenirii, a fost întocmit şi un inventar exact al bunurilor succesorale, fiind precizat şi activul succesoral.
Dat fiind faptul că între cei trei moştenitori există interese contrare, raportat la cota lor de moştenire prevăzută de lege, în cauză au fost introduşi doi curatori pentru minori, care să le apere interesele, astfel cum rezultă din încheierea din data de 31 ianuarie 2011.
Devenind subiecţi principali în latura civilă a procesului penal, fiind consideraţi părţi prin succesiune şi având aceleaşi prerogative şi facultăţi procesuale pe care le avea şi partea decedată, toţi succesorii au fost obligaţi la repararea pagubei cauzate de antecesorul lor.
Prin decizia penală nr. 40/A din 6 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii B.M., O.S., F.E., M.P., M.D. şi T.O. împotriva sentinţei penale nr. 417 din 7 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Timiş.
Prin decizia penală nr. 3701 din 14 noiembrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, au fost admise recursurile declarate de recurenţii inculpaţi B.M., O.S., F.E., M.P., T.O., precum şi J.M., J.D. şi F.J.
S-au extins efectele recursurilor inculpaţilor şi cu privire la inculpatul M.D.
S-a casat în totalitate decizia atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 417 din 7 octombrie 2011 a Tribunalului Timiş după cum urmează:
Sub aspectul laturii penale, numai cu privire la soluţia de condamnare a inculpaţilor B.M., O.S., F.E., M.P., T.O. şi M.D.
Rejudecând în aceste limite :
1. A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei B.M. în pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea lor.
În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior şi art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior a fost condamnată inculpata B.M.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor din art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (4) C. pen. anterior şi art. 49 din Legea nr. 161/2003 în art. 49 din Legea nr. 161/2003.
În baza art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior a fost condamnată aceeaşi inculpată.
În baza art. 23 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior a fost condamnată aceeaşi inculpată.
S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior.
2. S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului O.S. în pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea lor.
În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 19 alin. (2) din Legea nr. 682/2002 şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior a fost condamnat inculpatul O.S.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor din art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (4) C. pen. anterior şi art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003 în art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003.
În baza art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 19 alin. (2) din Legea nr. 682/2002 şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior a fost condamnat acelaşi inculpat.
În baza art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 23 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 19 alin. (2) din Legea nr. 682/2002 şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior a fost condamnat acelaşi inculpat.
S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior.
3. S-au descontopit pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor F.E. şi M.P. în pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea lor.
În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior, au fost condamnaţi inculpaţii F.E. şi M.P.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor din art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (4) C. pen. anterior şi art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003 în art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003.
În baza art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior, au fost condamnaţi aceiaşi inculpaţi.
În baza art. 23 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior, au fost condamnaţi aceiaşi inculpaţi.
S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior.
4. S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului T.O. în pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea lor.
În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior a fost condamnat inculpatul T.O.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor din art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (4) C. pen. anterior şi art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003 în art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003.
În baza art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior a fost condamnat acelaşi inculpat.
În baza art. 23 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior a fost condamnat acelaşi inculpat.
S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior.
5. S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului M.D. în pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracţiunile prevăzute în art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (4) C. pen. anterior şi art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, ambele cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea prevăzută în art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.
În baza art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul M.D.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, s-a contopit pedeapsa astfel aplicată cu pedepsele aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat şi pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 417 din 7 octombrie 2011 a Tribunalului Timiş.
S-a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de J.M., J.D. şi F.J., Curţii de Apel Timişoara.
Relativ la recursurile declarate de succesorii inculpatului J.F. s-a constatat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că aceştia au declarat apel împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă. Din verificarea încheierii de dezbateri şi a deciziei instanţei de apel s-a constatat că aceasta nu a pus în discuţia părţilor prezente şi nici nu s-a pronunţat asupra apelurilor declarate de către moştenitorii inculpatului J.F. (citaţi în cauză în calitate de intimaţi).
Aşa fiind, s-a constatat că instanţa de recurs a fost în imposibilitatea de a cenzura soluţia instanţei de apel sub acest aspect, impunându-se ca instanţa de prim control judiciar să analizeze calea de atac promovată de recurenţii moştenitori cu privire la care a omis să se pronunţe, verificând sentinţa apelată şi având în vedere şi apărările formulate în susţinerea recursurilor declarate.
Sub aspectul arătat, recursurile moştenitorilor J.M., J.D. şi F.J. au fost admise, a fost casată decizia recurată, iar cauza trimisă instanţei de apel pentru soluţionarea apelurilor declarate de către moştenitorii anterior menţionaţi.
Analizând motivele de apel ale succesorilor inculpatului J.F., curtea de apel a constatat că sentinţa apelată, sub aspectul modului de soluţionare a laturii civile, privind obligarea succesorilor inculpatului J.F. la plata despăgubirilor civile, este temeinică şi legală şi nu există niciun motiv de desfiinţare a acesteia.
Din examinarea sentinţei apelate s-a considerat de către instanţa de prim control judiciar că instanţa de fond a dispus în mod întemeiat obligarea succesorilor inculpatului J.F., în solidar cu ceilalţi inculpaţi, la plata despăgubirilor civile în cuantum de 1.400.728,86 lei către partea civilă Banca B.
Temeiurile legale în baza cărora apelanţii au fost obligaţi la plata despăgubirilor civile au fost considerate corecte, cu excepţia prevederilor art. 17 C. proc. pen. anterior, cu privire la care s-a apreciat că nu era incident în cauză, întrucât în speţă nu s-a pus problema exercitării acţiunii civile din oficiu.
S-a arătat că, pe latura penală, cauza a fost soluţionată definitiv, iar din întreg probatoriul administrat în cauză a rezultat contribuţia inculpatului J.F. în constituirea grupului infracţional în scopul de a sustrage bani dintr-un cont, fiind apoi ajutat şi de ceilalţi inculpaţi care aveau sarcini precise şi care au acţionat în mod coordonat.
Introducerea în cauză a apelanţilor nu s-a făcut în nume propriu, pentru că ar fi comis personal o faptă generatoare de prejudicii în dauna părţii civile, ci pentru a repara, în condiţiile prevăzute de lege, prejudiciul cauzat de antecesorul lor, inculpatul J.F.
De asemenea, s-a arătat că obligarea succesorilor inculpatului J.F. la plata despăgubirilor civile este întemeiată, în condiţiile în care toţi apelanţii au acceptat moştenirea după inculpatul J.F., sub beneficiu de inventar
Curtea de apel a apreciat, totodată, că este fără temei susţinerea apelanţilor în sensul că, în speţă, sunt incidente prevederile noului Cod civil în conformitate cu care partea civilă avea anumite obligaţii legale în cadrul procedurii de dezbatere a succesiuni după inculpatul J.F., având în vedere împrejurarea că faptele cauzatoare de prejudicii au fost comise în perioada în care nu era în vigoare noul Cod civil, astfel că pentru aceste fapte exercitarea acţiunii civile în cadrul procesului penal s-a făcut după prevederile Codului civil existent în vigoare la acea dată.
S-a arătat, totodată, că este legală obligarea apelanţilor, în solidar cu ceilalţi inculpaţi, la plata despăgubirilor civile, având în vedere modalitatea concretă în care inculpaţii au acţionat în cadrul grupului infracţional. Inculpatul J.F. a fost iniţiatorul constituirii grupului infracţional, i-a instigat pe ceilalţi inculpaţi la comiterea infracţiunilor, iar aceştia au acţionat în cadrul acestui grup în mod coordonat, având sarcini precise, în vederea sustragerii sumelor de bani de la partea civilă.
În raport cu aceste considerente, prin decizia nr. 77/A din 8 aprilie 2013, Curtea de Apel Timişoara, Secţia penală a respins, ca nefondate, apelurile declarate de succesorii inculpatului J.F., respectiv F.J., J.D. şi J.M.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs succesorii inculpatului J.F., respectiv J.M., J.D. şi F.J., prin prisma cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. anterior.
Din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pus în discuţie prevederile art. 25 alin. (5) teza a II-a şi art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. referitoare la modalitatea de soluţionare a acţiunii civile în procesul penal în ipoteza decesului inculpatului, reglementată de dispoziţiile Codului de procedură penală actual.
Analizând decizia recurată, prioritar din perspectiva acestei probleme de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Legea nr. 255/2013 privind punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale consacră în art. 3 principiul aplicării imediate a legii procesual penale noi, cu excepţiile prevăzute de lege.
Dispoziţiile legale care interesează în prezenta speţă şi care prevăd excepţii de la regula anterior enunţată se regăsesc în art. 12 alin. (1), care statuează că recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.
Prevederea este firească, întrucât actualul Cod de procedură penală nu mai reglementează două căi ordinare de atac, neexistând astfel în legea nouă o procedură care să poată fi aplicabilă, aşa cum aceasta există pentru situaţia recursului care vizează o hotărâre ce nu putea fi atacată cu apel, caz în care legiuitorul nu se îndepărtează de la principiul din art. 3, stabilind în art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 că acesta se va soluţiona conform dispoziţiilor din legea nouă privitoare la apel.
Din modul de formulare - „se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs” şi nu „se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi” - se observă că sfera de aplicare a legii vechi este restrânsă doar la prevederile art. 3851 - 38519 din Codul de procedură penală anterior. Sub toate celelalte aspecte care exced acestor reglementări, cum ar fi procedura de citare, cazurile de asistenţă juridică obligatorie, modalitatea de soluţionare a acţiunii penale şi civile, noile dispoziţii procedurale sunt de imediată aplicare. Astfel, spre exemplu, asistenţa juridică nu va mai fi obligatorie în recurs în cazurile în care legea prevede pedeapsa închisorii de până la 5 ani, soluţia de achitare în ipoteza în care se constată incidenţa cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 12 teza I din Codul de procedură penală anterior se va întemeia pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) din actualul Codul de procedură penală şi nu pe cele ale art. 10 alin. (1) lit. d) din legea veche.
Ca atare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că dispoziţiile art. 25 din actualul cod de procedură penală care statuează asupra modalităţii de rezolvare a acţiunii civile în procesul penal sunt, conform art. 3 din Legea nr. 255/2013, de imediată aplicare. Potrivit alin. (5) al art. 25, în caz de încetare a procesului penal urmare a intervenirii decesului inculpatului, dar şi în alte situaţii expres prevăzute, instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă.
În aceste condiţii, recursurile moştenitorilor inculpatului J.F., respectiv J.M., J.D. şi F.J. prin care se critică, din perspectiva dispoziţiilor art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. anterior, obligarea lor la plata despăgubirilor civile devin întemeiate, decesul inculpatului nepermiţând instanţei penale să se mai pronunţe asupra acţiunii civile exercitate împotriva acestuia.
Apărările formulate de către partea civilă, privind împrejurarea că lăsarea nesoluţionată a laturii civile, după mai mult de 1 an de la soluţionarea definitivă a laturii penale a cauzei în care vinovăţia inculpaţilor a fost stabilită, iar sancţiunile penale aplicate ar constitui o încălcare a dreptului părţii la un proces echitabil, în condiţiile lipsei unei posibilităţi judiciare alternative a părţii civile de a-şi recupera prejudiciul până la acest moment, şi raportat şi la termenul rezonabil de soluţionare a cauzei, nu pot fi primite. Aceasta întrucât Banca B. este deja în posesia unui titlu executoriu în baza căruia îşi poate recupera prejudiciul de la oricare dintre inculpaţii O.S., B.M., M.D., M.P., F.E. şi T.O. care au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 1.400.728,86 lei, la care se adaugă şi dobânda legală, în ceea ce îi priveşte pe aceştia hotărârea fiind definitivă atât sub aspectul laturii penale, cât şi sub aspectul laturii civile încă din 14 noiembrie 2012, când Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat decizia penală nr. 3701, limitele rejudecării fiind restrânse doar la apelurile declarate de moştenitorii inculpatului J.F.
De asemenea, lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile exercitată împotriva inculpatului decedat nu aduce atingere măsurilor luate în vederea asigurării recuperării prejudiciului, respectiv sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor ce au aparţinut inculpatului J.F., în condiţiile în care partea civilă va promova, în termenul prevăzut în art. 397 alin. (5) C. proc. pen., acţiune în faţa instanţei civile.
În raport cu aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile declarate de J.M., J.D. şi F.J. împotriva deciziei nr. 77/A din 8 aprilie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, Secţia penală, a casat decizia penală şi în parte sentinţa penală nr. 417 din 7 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Timiş şi, rejudecând:
A înlăturat obligarea solidară a succesorilor în drepturi ai inculpatului decedat J.F. respectiv J.M., J.D. şi F.J. la plata de daune materiale către partea civilă Banca B.
În baza art. 25 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de Banca B. împotriva inculpatului J.F.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Notă: 1. În urma republicării Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism în M. Of. nr. 702 din 12 octombrie 2012, prevederile art. 23 se regăsesc în art. 29.
2. Infracţiunea de fraudă informatică este prevăzută în art. 249 din noul Cod penal, infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat este prevăzută în art. 367 din noul Cod penal, iar infracţiunea de acces ilegal la un sistem informatic este prevăzută în art. 360 din noul Cod penal.