Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

Tâlhărie calificată. Violare de domiciliu. Încadrare juridică

 

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra patrimoniului

         Indice alfabetic: Drept penal

         - tâlhărie calificată

         - violare de domiciliu

        

C. pen., art. 77, art. 233, art. 234

 

         1. Infracţiunea de tâlhărie calificată prevăzută în art. 234 alin. (1) lit. f) C. pen. absoarbe infracţiunea de violare de domiciliu, în cazul tâlhăriei săvârşite prin violare de domiciliu existând o infracţiune unică de tâlhărie calificată.

         2. Săvârşirea tâlhăriei de trei sau mai multe persoane împreună nu constituie un element circumstanţial de agravare în conţinutul infracţiunii de tâlhărie calificată, ci determină reţinerea circumstanţei agravante prevăzute în art. 77 lit. a) C. pen. referitoare la săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună.

 

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2194 din 27 iunie 2014

 

Prin sentinţa nr. 469 din 25 octombrie 2013, Tribunalul Cluj, Secţia penală, a condamnat pe inculpatul Z.T.:

- în baza art. 192 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, la pedeapsa de 7 ani închisoare;

- în baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (în dauna victimei C.M.), la pedeapsa de 20 ani închisoare;

- în baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (în dauna victimei P.E.), la pedeapsa de  20 ani închisoare;

- în baza art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, la pedeapsa de 24 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior pe o perioadă de 5 ani după terminarea pedepsei principale.

S-a constatat că prezentele infracţiuni sunt comise fiecare în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută în art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, iar potrivit art. 61 C. pen. anterior, s-a revocat beneficiul liberării condiţionate privind pedeapsa de 6 ani şi 2 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 276 din 21 februarie 2011 a Judecătoriei Turda, definitivă prin neapelare la 8 martie 2011 şi s-a contopit restul rămas neexecutat de 868 zile închisoare cu fiecare din pedepsele de mai sus, rezultând pedepsele de 7 ani, 20 ani, 20 ani şi 24 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior pe o perioadă de 5 ani după terminarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. anterior, s-a constatat că prezentele infracţiuni sunt concurente, iar în baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, s-au contopit pedepsele rezultante de mai sus, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea sporită cu 1 an, pedeapsa finală fiind aceea de 25 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior pe o perioadă de 5 ani după terminarea executării pedepsei principale. S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

A fost condamnat inculpatul D.D.:

- în baza art. 192 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, la pedeapsa de 7 ani închisoare;

- în baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (în dauna victimei C.M.), la pedeapsa de 20 ani închisoare;

- în baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (în dauna victimei P.E.), la pedeapsa de  20 ani închisoare;

- în baza art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, la pedeapsa de 24 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior pe o perioadă de 5 ani după terminarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. anterior, s-a constatat că prezentele infracţiuni sunt concurente, iar în baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, s-au contopit pedepsele stabilite pentru acestea, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea sporită cu 1 an, pedeapsa finală fiind aceea de 25 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior pe o perioadă de 5 ani după terminarea pedepsei principale. S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

A fost condamnat inculpatul B.A.:

- în baza art. 192 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, la pedeapsa de 7 ani închisoare;

- în baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (în dauna victimei C.M.), la pedeapsa de 20 ani închisoare;

- în baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (în dauna victimei P.E.), la pedeapsa de  20 ani închisoare;

- în baza art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, la pedeapsa de 23 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior pe o perioadă de 5 ani după terminarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. anterior, s-a constatat că prezentele infracţiuni sunt concurente, iar în baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, s-au contopit pedepsele stabilite pentru acestea, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea sporită cu 10 luni, pedeapsa finală fiind aceea de 23 ani şi 10 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior pe o perioadă de 5 ani după terminarea pedepsei principale.

S-a constatat că prezentele infracţiuni au fost comise fiecare în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută în art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, iar în temeiul art. 83 C. pen. anterior, s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 2 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 431 din 3 octombrie 2012 a Judecătoriei Turda, definitivă prin nerecurare la 16 octombrie 2012 şi s-a cumulat aritmetic pedeapsa de mai sus la cea rezultantă stabilită prin prezenta hotărâre, inculpatul având de executat pedeapsa finală de 25 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior pe o perioadă de 5 ani după terminarea pedepsei principale. S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

A fost condamnat inculpatul C.L.:

- în baza art. 192 alin. (2) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, la pedeapsa de 7 ani închisoare;

- în baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (în dauna victimei C.M.), la pedeapsa de 20 ani închisoare;

- în baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (în dauna victimei P.E.), la pedeapsa de 20 ani închisoare;

- în baza art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, la pedeapsa de 22 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior pe o perioadă de 5 ani după terminarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. anterior, s-a constatat că prezentele infracţiuni sunt concurente, iar în baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, s-au contopit pedepsele stabilite pentru acestea, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea sporită cu 1 an, pedeapsa finală fiind aceea de 23 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior pe o perioadă de 5 ani după terminarea pedepsei principale. S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

A fost condamnat inculpatul C.I.:

- în baza art. 26 raportat la art. 192 alin. (2) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la violare de domiciliu, la pedeapsa de 5 ani închisoare;

- în baza art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie (în dauna victimei C.M.), la pedeapsa de 14 ani închisoare;

- în baza art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie (în dauna victimei P.E.), la pedeapsa de 14 ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. anterior, s-a constatat că prezentele infracţiuni sunt concurente, iar în baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, s-au contopit pedepsele stabilite pentru acestea, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea sporită cu 1 an, pedeapsa finală fiind aceea de 15 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarea stare de fapt:

Potrivit declaraţiilor părţii vătămate P.E., în seara zilei de 26 februarie 2013, în jurul orelor 2015, în timp ce urmărea ştirile alături de sora sa, C.M., în dormitorul acesteia din locuinţa situată pe strada C., P.E. şi C.M. au fost atacate de patru bărbaţi mascaţi, îmbrăcaţi în haine de culoare închisă, care, prin ameninţare cu cuţitul şi prin exercitarea de violenţe fizice, le-au deposedat de suma de 700 lei, un telefon mobil şi un lănţişor de aur, pe care partea vătămată P.E. îl purta la gât. Aceasta a declarat că atât ea, cât şi sora ei, fiind profund tulburate de pătrunderea intempestivă a celor patru bărbaţi mascaţi, au început să ţipe, aspect ce nu i-a împiedicat pe agresori să-şi ducă la îndeplinire planul infracţional. Numita P.E. a fost agresată fizic şi imobilizată prin prinderea şi poziţionarea capului către pământ, fiindu-i orientat totodată corpul în aşa fel încât să nu observe ce se întâmplă în respectiva încăpere. În tot acest timp auzea ţipete disperate ale victimei C.M. După plecarea agresorilor, partea vătămată a observat urme de sânge, respectiv de tumefiere accentuată la nivelul capului numitei C.M.

În urma agresiunii, partea vătămată P.E. a suferit leziuni corporale ce au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale, potrivit raportului de constatare medico-legală din 27 februarie 2013.

Conform raportului de constatare medico-legală din 27 februarie 2013, victima C.M. a prezentat leziuni care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, urmate de cădere pe un plan dur, leziunile necesitând îngrijiri medicale de peste 60 de zile, viaţa victimei fiind pusă în pericol.

La 6 martie 2013, ca urmare a loviturilor primite, victima C.M. a decedat în spital. Aşa cum a rezultat din constatările preliminare formulate de către medicii legişti, precum şi din concluziile raportului de constatare medico-legală din 27 martie 2013, moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei pluriorganice survenită în evoluţia unui traumatism cranio-cerebral cu hemoragie, contuzie şi dilacerare meningo-cerebrală; leziunile traumatice s-au putut produce prin loviri active repetate cu corp dur şi pot data din 26 februarie 2013; între leziunile traumatice şi deces există legătură de cauzalitate, moartea survenind la 6 martie 2013.

În drept, s-a apreciat că:

Faptele inculpaţilor Z.T., D.D., B.A. şi C.L. care, în data de 26 februarie 2013, în jurul orei 2015, împreună, fiind mascaţi şi purtând mânuşi, au pătruns în locuinţa numitelor P.E., respectiv C.M., situată pe strada C., unde, prin întrebuinţare de violenţe fizice asupra celor două victime (provocând părţii vătămate P.E. leziuni ce au necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale, iar victimei C.M. decesul), le-au sustras suma de 700 lei, un lănţişor de aur şi un telefon mobil marca N., întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracţiuni: violare de domiciliu, prevăzută în art. 192 alin. (2) C. pen. anterior, două infracţiuni de tâlhărie (raportat la cele două victime), fiecare prevăzută în art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen. anterior şi una de omor deosebit de grav, prevăzută în art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. anterior.

Faptele inculpatului C.I. care, în data de 26 februarie 2013, în jurul orei 2015, cunoscând planul infracţional al inculpaţilor Z.T., D.D., B.A. şi C.L., le-a consolidat acestora rezoluţia  infracţională prin  aceea că,  după  o  înţelegere prealabilă, i-a asigurat că-i va aştepta să revină după finalizarea activităţii infracţionale la domiciliul lui B.A., unde se afla inculpatul, urmând ca toţi cei cinci inculpaţi să consume băuturi alcoolice pe care urma să le achiziţioneze inculpatul C.I. prin valorificarea produsului infracţiunii, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la violare de domiciliu, prevăzută în art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 192 alin. (2) C. pen. anterior şi două infracţiuni de complicitate la tâlhărie, fiecare prevăzută în art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen. anterior.

Prin decizia nr. 10/A din 17 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi.

Cu privire la încadrarea juridică a faptelor, în sensul reţinerii infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută în art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. anterior şi infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen. anterior (cu privire la victima C.M.) în sarcina inculpaţilor Z.T., D.D., B.A. şi C.L., s-a apreciat că aceasta este corectă şi nu se impune schimbarea încadrării juridice într-o singură infracţiune prevăzută în art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b), alin. (21) lit. a), b) şi c) şi alin. (3) C. pen. anterior, întrucât inculpaţii, chiar dacă nu au urmărit moartea victimei prin agresiunile exercitate, au acceptat posibilitatea producerii acesteia, mai ales că victima avea o vârstă înaintată, aflându-se în imposibilitate de a se apăra, au aplicat lovituri cu un corp dur, iar aceasta s-a făcut în scopul săvârşirii infracţiunii de tâlhărie. Ceea ce diferenţiază infracţiunea de omor comis pentru a săvârşi sau a ascunde săvârşirea unei tâlhării de infracţiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei este latura subiectivă, în cazul acesteia din urmă moartea victimei fiind un rezultat care nu putea fi prevăzut de către făptuitor şi nici acceptată de acesta; or, în speţă, inculpaţii au putut să prevadă şi au acceptat posibilitatea producerii decesului victimei C.M.

Împotriva hotărârilor au declarat recurs inculpaţii Z.T., D.D., B.A., C.L. şi C.I.

Analizând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că recursurile declarate de inculpaţii Z.T., D.D., B.A. şi C.L. sunt nefondate, iar recursul declarat de inculpatul C.I. este fondat, pentru motivele ce se vor expune în continuare:

Preparator, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs, situaţie incidentă în prezenta speţă.

Având în vedere că până la judecarea definitivă a prezentei cauze, la data de 1 februarie 2014, au intrat în vigoare dispoziţiile Legii nr. 289/2009 privind Codul penal, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a verifica incidenţa în cauză a acestora, astfel că va analiza prioritar motivele de recurs ale inculpaţilor privind aplicarea legii penale mai favorabile.

Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că beneficiul legii mai blânde poate fi invocat şi, implicit, analizat, din oficiu, în orice stare a procesului, inclusiv, direct, şi în faţa instanţei de recurs, fiind vorba de un motiv de ordine publică. Situaţia particulară a speţei constând în intervenirea unei legi penale mai favorabile inculpatului în cursul soluţionării căii de atac a recursului nu poate conduce la o altă concluzie decât cea prevăzută expres în art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 15 alin. (2) din Constituţia României.

Referitor la recurenţii inculpaţi Z.T., D.D., B.A. şi C.L., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că fiecare dintre aceştia au fost condamnaţi pentru comiterea infracţiunilor prevăzute în art. 192 alin. (2) C. pen. anterior, art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen. anterior (două infracţiuni) şi art. 176 alin. (1) lit. d) raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. anterior.

Infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea recurenţilor menţionaţi anterior au echivalent în prevederile art. 233 raportat la art. 234 alin. (1) lit. a), c), d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. (în condiţiile în care pe noile dispoziţii penale infracţiunea de violare de domiciliu este absorbită în infracţiunea complexă de tâlhărie, constituind o agravantă a acesteia) şi art. 189 alin. (1) lit. d) C. pen.

Comparând limitele de pedeapsă, se constată că sunt aceleaşi în cazul infracţiunii de omor - art. 176 C. pen. anterior şi art. 189 C. pen. - sancţionată cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, aşa încât nu se pune problema stabilirii legii mai favorabile, ambele reglementări prevăzând aceeaşi sancţiune. În consecinţă, pedeapsa aplicată recurenţilor pentru infracţiunea de omor rămâne nemodificată.

În ceea ce priveşte infracţiunea de tâlhărie, sancţionată pe vechiul cod cu închisoare de la 7 la 20 de ani, limitele de pedeapsă au fost reduse pe noul Cod penal, fiind de la 3 la 10 ani închisoare. Întrucât pedepsele aplicate inculpaţilor Z.T., D.D., B.A. şi C.L. sunt egale cu maximul prevăzut de legea veche, proporţional pedeapsa aplicabilă pe noile dispoziţii se raportează la maximul prevăzut de lege în Codul penal în vigoare.

Însă, având în vedere tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni, care, potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., presupune aplicarea pedepsei celei mai grele, la care se adaugă un spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, pedeapsa rezultantă aplicabilă fiecăruia dintre recurenţii inculpaţi Z.T., D.D., B.A. şi C.L. este mai mare decât cea aplicată de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel, chiar în condiţiile în care s-ar reduce proporţional pedepsele pentru infracţiunea de tâlhărie la maximul prevăzut de legislaţia în vigoare.

În plus, în cazul recurenţilor Z.T. şi D.D., ambii recidivişti, tratamentul sancţionator al recidivei pe noul Cod penal este defavorabil inculpaţilor, faţă de tratamentul aplicat deja prin sentinţa şi decizia penală recurate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, faţă de consideraţiile expuse anterior privind modalitatea de aplicare a legii penale mai favorabile, nu poate primi solicitarea recurenţilor inculpaţi Z.T. şi D.D., de aplicare a regimului sancţionator al concursului de infracţiuni prevăzut în art. 34 C. pen. anterior, întrucât contravine deciziei Curţii Constituţionale nr. 265/2014 şi hotărârilor prealabile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dezlegarea unor chestiuni de drept, deciziile nr. 5 şi 9 din 2014.

Pentru aceleaşi motive, nu poate primi nici solicitarea recurenţilor inculpaţi Z.T., D.D. şi C.L. de schimbare a încadrării juridice din infracţiunile de violare de domiciliu şi tâlhărie pentru care s-a dispus condamnarea acestora în infracţiunea de tâlhărie prevăzută de Codul penal în vigoare, cu consecinţa reducerii pedepselor aplicate, având în vedere că legea penală trebuie aplicată în ansamblul ei, nefiind permisă combinarea dispoziţiilor mai favorabile din cuprinsul mai multor legi penale.

În consecinţă, în ceea ce-i priveşte pe recurenţii inculpaţi Z.T., D.D., B.A. şi C.L., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că lege penală mai favorabilă este Codul penal anterior.

Situaţia este diferită în ceea ce-l priveşte pe recurentul inculpat C.I. Astfel, inculpatul a fost condamnat pentru infracţiunile prevăzute în art. 26 raportat la art. 192 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen. anterior (două infracţiuni), infracţiuni care au corespondent în dispoziţiile art. 48 raportat la art. 233 şi art. 234 alin. (1) lit. a), c), d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. (două infracţiuni).

În condiţiile în care limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de tâlhărie s-au redus, aşa cum s-a arătat anterior, urmează a se stabili o pedeapsă proporţională pe noile dispoziţii penale cu cea aplicată în cauză inculpatului, respectiv 6 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsă care respectă principiul stabilirii în concret şi nu în mod abstract a legii penale mai favorabile inculpatului.

În consecinţă, urmează a se face aplicarea art. 5 C. pen. şi, în baza art. 386 C. proc. pen., a se dispune schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prevăzute în art. 26 raportat la art. 192 alin. (2) C. pen. anterior, art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen. anterior şi art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen. anterior în 2 infracţiuni prevăzute în art. 48 raportat la art. 233 şi art. 234 alin. (1) lit. a), c), d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

În baza art. 48 raportat la art. 233 şi art. 234 alin. (1) lit. a), c), d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va dispune condamnarea inculpatului C.I. la 2 pedepse de câte 6 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., va aplica inculpatului C.I. pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 6 luni închisoare, la care va adaugă un spor de 2 ani şi 2 luni închisoare, reprezentând o treime din pedeapsa de 6 ani şi 6 luni, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa închisorii de 8 ani şi 8 luni.

Faţă de cele arătate mai sus, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că legea penală mai favorabilă inculpatului C.I. este Codul penal în vigoare, aşa încât urmează a admite recursul declarat de inculpat pe acest motiv.

În ceea ce priveşte solicitarea de încetare a procesului penal în temeiul art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. pentru infracţiunea de violare de domiciliu, astfel cum este reglementată în art. 224 C. pen., instanţa de recurs o apreciază ca nefondată, având în vedere că, în speţă, infracţiunea de violare de domiciliu şi-a pierdut autonomia, fiind absorbită în infracţiunea de tâlhărie şi constituind o agravantă a acesteia din urmă, aspect care, de altfel, a fost invocat şi de către inculpat în motivele scrise de recurs.

Faţă de cele arătate, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei nr. 10/A din 17 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, a casat în parte decizia penală recurată şi sentinţa nr. 469 din 25 octombrie 2013 a Tribunalului Cluj, Secţia penală şi, rejudecând:

A făcut aplicarea art. 5 C. pen. şi, în baza art. 386 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracţiunile prevăzute în art. 26 raportat la art. 192 alin. (2) C. pen. anterior, art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen. anterior şi art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen. anterior în 2 infracţiuni prevăzute în art. 48 raportat la art. 233 şi art. 234 alin. (1) lit. a), c), d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

În baza art. 48 raportat la art. 233 şi art. 234 alin. (1) lit. a), c), d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., a dispus condamnarea inculpatului C.I. la 2 pedepse de câte 6 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului C.I. pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 6 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 2 ani şi 2 luni închisoare, reprezentând o treime din pedeapsa de 6 ani şi 6 luni, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa închisorii de 8 ani şi 8 luni, menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.

În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii Z.T., D.D., B.A. şi C.L. împotriva aceleiaşi decizii.