Novaţie subiectivă prin schimbarea debitorului. Inexistenţa obligaţiei novate la momentul încheierii convenţiei. Consecinţe
Cuprins pe materii: Drept comerciale. Obligaţii
Index alfabetic: acţiune în constatare
-novaţie subiectivă prin schimbarea debitorului
C. civ. din 1864, art. 1130 - art. 1134
Una dintre condiţiile novaţiei este existenţa obligaţiei care urmează să se stingă prin novaţie şi care constituie obiectul acesteia.
Astfel, în cazul în care titlurile executorii care consfinţesc existenţa obligaţiei ce urmează să se stingă prin novaţie nu existau încă la data încheierii convenţiei, nu sunt îndeplinite condiţiile necesare pentru a opera novaţia, părţile neavând cum să îşi exprime intenţia de a nova, lipsind tocmai elementul esenţial al convenţiei.
Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 2561 din 17 septembrie 2014
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Brăila sub nr. xx130/196/2011, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâtele P.R. GMBH prin SC P.R. România SRL, cu sediul în Bucureşti, str. P.R.C.D. nr. 30, sector 1 şi S.Y.I.V.T. AS Turcia prin SC S.Y.I.V.T. AS Turcia - Sucursala Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, sector 3, str. P.N. nr. 185, ap. 3 spre a se constata, în temeiul art. 1131 C. civ., novaţia subiectivă prin schimbarea debitorului dintre S.Y.I.V.T. AS Turcia prin SC S.Y.I.V.T. AS Turcia - Sucursala Brăila şi P.R. GMBH prin SC P.R. România SRL – Sucursala Bucureşti, în urma căreia debitor, în titlurile executorii constând în sentinţele civile nr. 176/Fcom/14.10.2010, pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul xx79/113/2010, sentinţa nr. 178/Fcom/14.10.2010 în dosarul xx81/113/2010, sentinţa nr. 180/Fcom/14.10.2010 în dosarul nr. xx83/113/2010 şi sentinţa nr. 181/Fcom/14.10.2010 în dosarul xx84/113/2010, este P.R. GMBH prin SC P.R. România SRL – Sucursala Bucureşti, în persoana căreia a operat transmisiunea calităţii procesual pasive de la SC S.Y.I.V.T. AS Turcia - Sucursala Bucureşti.
Judecătoria Brăila, prin sentinţa civilă nr. 7279/13.10.2011, pronunţată în dosarul nr. xx130/196/2011, a admis excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Brăila şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL şi pe pârâtele P.R. GMBH prin SC P.R. România SRL (Sucursala Bucureşti a P.R. GmbH) şi S.Y.I.V.T. AS Turcia prin SC S.Y.I.V.T. AS Turcia - Sucursala Bucureşti, având ca obiect acţiune în constatare, în favoarea Tribunalului Brăila.
Prin sentinţa nr. 2 din 10.01.2012 pronunţată în dosarul nr. xx130/196/2011, Tribunalul Brăila, Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, a anulat ca insuficient timbrată acţiunea, iar, prin decizia nr. 64/2012, Curtea de Apel Galaţi a admis apelul reclamantei, a anulat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Brăila, reţinându-se, în esenţă, că acţiunea nu are caracter patrimonial, întrucât reclamanta a solicitat instanţei de judecată să constate că a intervenit stingerea unui raport juridic de creanţă şi să se constate calitatea de debitoare a pârâtei.
În rejudecarea cererii, Tribunalul Brăila, prin sentinţa civilă nr. 17 din 04.02.2013, a admis acţiunea reclamantei şi a constatat novaţia subiectivă prin schimbarea debitorului dintre S.Y.I.V.T. AS Turcia şi P.R. GMBH Germania în titlurile executorii, constând în : sentinţa civilă nr. 176/Fcom/14.10.2010, pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. xx79/113/2010, sentinţa civilă nr. 178/Fcom/14.10.2010 pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul xx81/113/2010, sentinţa civilă nr. 180/Fcom/14.10.2010 pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. xx83/113/2010 şi sentinţa civilă nr. 181/Fcom/14.10.2010 pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul xx84/113/2010.
În motivare, s-a apreciat că, prin actul adiţional nr. 2/26.08.2010, prin convenţia Agrement din 20.09.2010 şi prin adresa nr. 843/01.02.2011, pârâta a preluat datoriile Consorţiului faţă de reclamanta SC A. SRL Brăila în sumă totală de 840.000 Euro, la data de 20.09.2010, perfectându-se, în drept, o novaţie prin schimbare de debitor, în urma căreia au fost stinse obligaţiile Consorţiului şi au fost înlocuite cu obligaţiile pârâtei P.R. Germania.
Faptul că ulterior nu s-a perfectat un nou contract între reclamantă şi pârâtă nu este de natură a lipsi de efecte juridice novaţia efectuată, iar neinvocarea de către reclamantă a acestei novaţii la data pronunţării hotărârilor de către Tribunalul Brăila (novaţia fiind anterioară datei soluţionării litigiilor) nu conduce la inexistenţa novaţiei.
Curtea de Apel Galaţi, Secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 65/A din 21 octombrie 2013, a admis apelul declarat de pârâta P.R. GMBH prin SC P.R. România SRL Bucureşti, a schimbat în tot şi a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL Brăila, reţinând că adresa nr. 843/01.02.2011 emisă de pârâta P.R. nu confirmă preluarea de către aceasta a datoriei lui S.Y. către SC A., şi, implicit, novaţia prin schimbare de debitor, ci doar posibilitatea preluării acestei datorii, dacă vor fi îndeplinite condiţiile stabilite prin aceasta. Or, din probele administrate în cauză nu rezultă că această convenţie s-a şi concretizat ulterior, astfel încât nu poate fi primită concluzia că P.R., în nume propriu, ar fi preluat datoria lui S.Y.
Totodată, s-a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile necesare pentru a opera novaţia şi anume nu au existat dovada intenţiei de a nova din partea pârâtei P.R. GMBH şi nici titlurile executorii care consfinţeau existenţa obligaţiei ce urma să se stingă prin novaţie, acestea fiind pronunţate ulterior, respectiv în octombrie 2010.
Împotriva acestei decizii, reclamanta A. SRL a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În argumentarea recursului, s-a susţinut, în esenţă, că, din înscrisurile depuse în probaţiune, rezultă, fără îndoială, că, în această cauză, a avut loc o novaţie subiectivă prin schimbare de debitor, novaţie pe care toate părţile au intenţionat să o realizeze, intenţia de a nova fiind exprimată neechivoc de către pârâtă prin adresa nr. 843 din 1 februarie 2011 şi confirmată prin sintagma folosită la punctul 4 al acestei adrese, potrivit căreia s-a pus în discuţie doar suma rămasă a fi plătită, şi nu însăşi obligaţia de plată.
Simplul fapt că hotărârile judecătoreşti nu erau pronunţate la data încheierii convenţiei de agrement nu înseamnă că obligaţia de plată nu există, ci doar că nu era stabilită printr-o hotărâre judecătorească, aceasta rezultând, în primul rând, din contractele încheiate de părţi din facturile fiscale semnate şi ştampilate, din devize de lucrări, iar, ulterior, din hotărâri judecătoreşti.
De asemenea, din adresele nr. 5394 din 5.05.2011 şi nr. 10073 din 30.08.2010 transmise de către Compania de Utilităţi Publice Dunărea Brăila către P.R. Germania, precum şi din cea cu nr. 630333 din 9.06.2011 a Ministerului Finanţelor Publice rezultă, în mod evident, că, în cauză, a avut loc o novaţie prin schimbare de debitor, P.R. Germania preluând toate obligaţiile pe care S.Y. le avea faţă de reclamantă.
Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurile de drept invocate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat pentru considerentele care succed:
Apelul, prin efectul său devolutiv, repunând din nou în discuţie chestiunea judecată la prima instanţă, a permis instanţei de apel să concluzioneze faptul că nu există probe care dovedesc, în mod indubitabil, existenţa unei novaţii prin schimbare de debitor în condiţiile în care art. 1130 C. civ. statuează expres că „novaţiunea nu se prezumă, iar voinţa de a o face trebuie să rezulte evident din act”.
Aşa fiind, pentru a fi în prezenţa unei novaţii valabile, trebuia ca manifestarea de voinţă a părţilor să fie neîndoielnic şi clar exprimată de părţi prin actul novaţiei, deoarece noul raport juridic obligaţional ce se naşte este întotdeauna de natură contractuală, fiind rezultatul voinţei părţilor de a nova.
Dispoziţiile art. 1130-1134 C. civ. au fost corect interpretate de instanţa de control judiciar raportat la situaţia de fapt stabilită în baza probelor administrate, instanţa de recurs nefiind îndreptăţită a reanaliza probatoriul existent la dosarul cauzei, decât în măsura în care se impune prin prisma aplicării greşite a unor reguli procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forţa probantă a acestora, ceea ce nu se întâlneşte în speţă.
Nu în ultimul rând, cum în mod legal a arătat şi instanţa de control judiciar, una dintre condiţiile novaţiei este existenţa obligaţiei care urmează să se stingă prin novaţie şi care constituie obiectul novaţiei.
Or, câtă vreme titlurile executorii respective nu existau, părţile nu aveau cum să îşi exprime intenţia de a nova, lipsind tocmai elementul esenţial al convenţiei.
Este de reţinut că interpretarea dată probelor constituie o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe încălcarea sau aplicarea greşită a legii, respectiv a cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În condiţiile în care restabilirea situaţiei de fapt şi interpretarea probelor aflate la dosar exced competenţei instanţei de recurs, se impune respingerea de plano a criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigenţele impuse de art. 304 C. proc. civ., reaprecierea probelor nemaifiind posibilă în această etapă procesuală odată cu abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. prin O.U.G. nr. 138/2000 şi ale art. 304 pct. 10 C. proc. civ. prin dispoziţiile Legii nr. 219/2005.
Aşa fiind, se constată că niciuna dintre cele două ipoteze ale art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (hotărârea recurată este lipsită de temei legal sau hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii) nu a fost demonstrată.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a respins recursul declarat de reclamanta SC A. SRL prin administrator judiciar S.Q. SPRL Filiala Brăila împotriva deciziei civile nr. 65/A din 21 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, Secţia I civilă, ca nefondat.