Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

Prescripţia răspunderii penale. Prescripţie specială

 

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Cauzele care înlătură răspunderea penală 

         Indice alfabetic: Drept penal

         - prescripţia răspunderii penale

         - prescripţie specială

                                    C. pen., art. 154, 155, 295, art. 308

 

         În cazul infracţiunii de delapidare, în varianta atenuată prevăzută în art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 C. pen., prescripţia înlătură răspunderea penală, oricâte întreruperi ale cursului prescripţiei ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut în art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., stabilit în raport cu pedeapsa prevăzută pentru varianta atenuată a infracţiunii de delapidare, a fost depăşit cu încă o dată, conform art. 155 alin. (4) C. pen.

         În cazul infracţiunii continuate de delapidare, prevăzută în art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 C. pen., termenul de prescripţie se calculează de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni.               

 

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2953 din 6 noiembrie 2014

 

Prin sentinţa penală nr. 68 din 17 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Mureş, între altele, a fost condamnat inculpatul R.O. pentru infracţiunea de delapidare prevăzută în art. 2151 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, la pedeapsa de 5 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 4 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen. anterior.

În conformitate cu prevederile art. 71 C. pen. anterior, i-au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen. anterior.

Prin decizia nr. 59/A din 2 decembrie 2013, Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, între altele, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul R.O.

Împotriva deciziei nr. 59/A din 2 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs, între alţii, inculpatul R.O.

Analizând decizia recurată atât din perspectiva criticilor formulate cât şi din oficiu, în limitele prevăzute în art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Având în vedere că în cursul soluţionării recursului a intrat în vigoare un nou Cod de procedură penală, în cauză sunt incidente dispoziţiile tranzitorii ale art. 12 din Legea nr. 255/2013, potrivit cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi (Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, în vigoare începând cu data de 1 februarie 2014), declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

Drept urmare, faţă de data pronunţării deciziei atacate, respectiv 2 decembrie 2013, în speţă sunt aplicabile prevederile Codului de procedură penală anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

În ceea ce priveşte recursul declarat de recurentul inculpat R.O., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Atât recurentul inculpat, prin motivele scrise, cât şi apărătorul desemnat din oficiu pentru acesta, prin concluziile formulate la momentul dezbaterilor, au solicitat să se dispună încetarea procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, nesolicitând continuarea procesului penal, motiv pentru care va fi analizată cu prioritate această apărare.

Astfel, se observă că pedeapsa prevăzută de lege la momentul comiterii faptei, perioada 1998-2001, pentru infracţiunea de delapidare (art. 2151 alin. 2 C. pen. anterior) este închisoarea de la 10 la 20 de ani.

Conform noului Cod penal, faptele inculpatului, constând în aceea că în perioada 1998-2001, în calitate de asociat şi administrator al societăţii R., în mod repetat şi în realizarea aceleaşi rezoluţii infracţionale, şi-a însuşit în interes personal din gestiunea societăţii bani şi motorină în valoare totală de 1.295.897 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare prevăzută în art. 295 C. pen., fiind sancţionată în forma tip cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

Având în vedere că în perioada săvârşii infracţiunii inculpatul a îndeplinit funcţia de administrator al societăţii R., în cauză devin aplicabile prevederile art. 308 C. pen., în conformitate cu care dispoziţiile art. 289-292, 295, 297-301 şi 304 privitoare la funcţionarii publici se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice.

În situaţia în care fapta nu este săvârşită de un funcţionar public, aceasta prezintă un grad de pericol social generic mai redus, în raport cu cel al infracţiunii-tip, astfel încât art. 308 C. pen. reprezintă o variantă atenuată a infracţiunii de delapidare prevăzute în art. 295 C. pen.

În acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime, rezultând limite cuprinse între 1 an şi 4 luni ş 4 ani şi 8 luni.

La încadrarea juridică în baza noului Cod penal nu pot fi reţinute şi prevederile art. 309 referitoare la producerea unor consecinţe deosebit de grave, care ar majora limitele de pedeapsă cu 1/2, întrucât limita sumei de la care se reţin astfel de consecinţe este de 2.000.000 lei, potrivit art. 183 C. pen., iar în speţă prejudiciul reţinut în sarcina inculpatului este de 1.295.897 lei, nedepăşind limita prevăzută de lege.

Având în vedere că inculpatul a săvârşit la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul infracţiunii de delapidare, însă prima instanţă nu a reţinut dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, instanţa de recurs nu poate face aplicarea acestor dispoziţii în recursul inculpatului, având în vedere principiul non reformatio in pejus.

Cu toate acestea, la momentul analizării prescripţiei răspunderii penale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va avea în vedere că aceasta începe să curgă de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni.

Se constată că de la săvârşirea infracţiunii şi până la judecarea definitivă a faptei a existat o succesiune de legi penale (la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare noul Cod penal), astfel că, potrivit art. 5 C. pen., se impune alegerea legii penale mai favorabile.

Prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 265/2014, publicată în M. Of. la data de 20 mai 2014, s-a statuat că dispoziţiile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, fiind astfel consacrată teoria aplicării globale a legii penale mai favorabile.

Totodată, prin Decizia nr. 21/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a statuat că dispoziţiile art. 5 alin. (1) C. pen. trebuie interpretate, inclusiv în materia prescripţiei răspunderii penale, în sensul că legea penală mai favorabilă este aplicabilă în cazul infracţiunilor săvârşite anterior datei de 1 februarie 2014 care nu au fost încă judecate definitiv, în conformitate cu Decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale.

Efectuând o analiză a dispoziţiilor cuprinse în Codul penal anterior, precum şi în Codul penal actual, care reglementează prescripţia răspunderii penale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Potrivit vechii reglementări, conform art. 122 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru persoana fizică este de 15 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani, iar conform art. 124 C. pen. anterior (nemodificat prin Legea nr. 63/2012), prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut în art. 122 este depăşit cu încă jumătate.

În speţă, pentru infracţiunea de delapidare prevăzută în art. 2151 alin. (2) C. pen. anterior, termenul de prescripţie prevăzut în art. 122 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior este de 15 ani, iar prescripţia specială operează după trecerea unui termen de 22 ani şi 6 luni, termen care curge de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni, respectiv anul 2001.

În actuala reglementare, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar care nu depăşeşte 5 ani; în alin. (2) al art. 154 se prevede că acesta începe să curgă de la data săvârşirii infracţiunii, iar în cazul infracţiunilor continuate, termenul curge de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni (momentul epuizării infracţiunii).

Conform art. 155 alin. (4) C. pen., termenele prevăzute în art. 154, dacă au fost depăşite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni (prescripţia specială).

Pentru infracţiunea de delapidare prevăzută în art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 308 C. pen., termenul de prescripţie prevăzut în art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. este de 5 ani, iar prescripţia specială operează după trecerea unui termen de 10 ani, ambele curgând de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni.

Astfel, infracţiunea de delapidare prevăzută în art. 295 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 308 C. pen., săvârşită de inculpat, s-a epuizat în anul 2001, data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni. Termenul de prescripţie specială s-a împlinit în anul 2011.

În raport cu cele expuse, având în vedere că, în condiţiile noului Cod penal, în cursul procesului penal s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru fapta dedusă judecăţii, este evident că actuala reglementare constituie legea penală mai favorabilă, în sistemul Codului penal anterior termenul de prescripţie specială a răspunderii penale nefiind încă împlinit.

Având în vedere considerentele expuse, precum şi cererea expresă formulată de inculpat, în sensul că nu solicită continuarea procesului penal, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. anterior, a admis recursul declarat de inculpatul R.O.

A casat, în parte, decizia nr. 59/A din 2 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi, în parte, sentinţa penală nr. 68 din 17 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Mureş şi, rejudecând:

Făcând aplicarea art. 5 C. pen.:

1) A schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului R.O. din infracţiunea de delapidare prevăzută în art. 2151 alin. (2) C. pen. anterior în infracţiunea de delapidare prevăzută în art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 308 C. pen.

2) În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a şi art. 17 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 154 alin. (1) lit. d) şi art. 155 alin. (4) C. pen., a dispus încetarea procesul penal pornit împotriva inculpatului R.O. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute în art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 308 C. pen.

A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.