Recurs în casaţie. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 8 din noul Cod de procedură penală. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din noul Cod de procedură penală. Concurs de infracţiuni. Spor
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casaţie
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- recurs în casaţie
C. proc. pen., art. 438 alin. (1) pct. 8, pct. 12
1. Dacă prima instanţă, prin sentinţa pronunţată înainte de 1 februarie 2014, a constatat intervenţia prescripţiei răspunderii penale cu privire la unele dintre infracţiunile concurente săvârşite de inculpat, iar instanţa de apel, prin decizia pronunţată după 1 februarie 2014, a aplicat dispoziţiile noului Cod penal, ca lege penală mai favorabilă, numai cu privire la infracţiunile pentru care prima instanţă a dispus condamnarea, pe baza principiului non reformatio in pejus, întrucât în cauză au formulat apel numai inculpatul şi partea civilă exclusiv sub aspectul laturii civile, nu este incident cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 8 din noul Cod de procedură penală, referitor la greşita încetare a procesului penal, chiar dacă în raport cu dispoziţiilor noului Cod penal termenele de prescripţie a răspunderii penale nu erau împlinite la data judecării apelului, deoarece pe calea recursului în casaţie întemeiată pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din noul Cod de procedură penală nu poate fi cenzurată aplicarea principiului non reformatio in pejus şi nici modul în care instanţa de apel a dat eficienţă dispoziţiilor art. 5 din noul Cod penal.
2. În ipoteza concursului de infracţiuni, dacă instanţa de apel a adăugat la pedeapsa cea mai grea un spor inferior fracţiei de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite - fracţie prevăzută în art. 39 alin. (1) lit. b) din noul Cod penal şi, în consecinţă, a aplicat o pedeapsă rezultantă inferioară pedepsei determinate conform art. 39 alin. (1) lit. b) din noul Cod penal, este incident cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din noul Cod de procedură penală referitor la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 32/RC din 23 ianuarie 2015
Prin sentinţa penală nr. 61 din 11 februarie 2013 a Tribunalului Dolj s-a dispus, între altele, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. anterior, încetarea procesului penal împotriva inculpatului C.P. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute în art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 292 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul C.P. la pedeapsa de 10 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) raportat la art. 215 alin. (5) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, acesta din urmă constând în decăderea din dreptul de a fi administrator al unei societăţii comerciale pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul C.P. la pedeapsa de 8 ani închisoare; în baza art. 29 alin. (1) lit. a) (fost art. 23 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, la pedeapsa de 6 ani închisoare, iar în baza art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, la pedeapsa de 4 închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, acesta din urmă constând în decăderea din dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare.
În baza art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, acesta din urmă constând în decăderea din dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, acesta din urmă constând în decăderea din dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. anterior, a fost încetat procesul penal împotriva inculpatului P.I. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute în art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 292 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul P.I. la pedeapsa de 10 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) raportat la art. 215 alin. (5) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, acesta din urmă constând în decăderea din dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul P.I. la pedeapsa de 8 ani închisoare; în baza art. 29 alin. (1) lit. a) (fost art. 23 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, la pedeapsa de 6 ani închisoare, iar în baza art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, acesta din urmă constând în decăderea din dreptul de a fi administrator al unei societăţii comerciale pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare.
În baza art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, acesta din urmă constând în decăderea din dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, acesta din urmă constând în decăderea din dreptul de a fi administrator al unei societăţii comerciale pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a fost condamnată inculpata D.F. la pedeapsa de 10 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) raportat la art. 215 alin. (5) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, acesta din urmă constând în decăderea din dreptul de a fi administrator al unei societăţii comerciale pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnată inculpata D.F. la pedeapsa de 8 ani închisoare; în baza art. 29 alin. (1) lit. a) (fost art. 23 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, la pedeapsa de 6 ani închisoare; în baza art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, la pedeapsa de 2 ani închisoare, iar în baza art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, acesta din urmă constând în decăderea din dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, acesta din urmă constând în decăderea din dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale pe durata executării pedepsei principale.
Prin decizia nr. 842 din 19 iunie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au admis, între altele, apelurile declarate de inculpaţii D.F., C.P. şi P.I. împotriva sentinţei penale nr. 61 din 11 februarie 2013, pronunţată de Tribunalul Dolj.
A fost desfiinţată, în parte, sentinţa atacată şi, printre alte dispoziţii, s-a dispus descontopirea pedepselor aplicate inculpaţilor D.F., C.P. şi P.I., pedepsele fiind repuse în individualitatea lor.
S-a constatat că pentru inculpaţii D.F., C.P. şi P.I. legea mai favorabilă este Codul penal în vigoare.
În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor, după cum urmează:
Pentru inculpaţii C.P. şi P.I.:
Dintr-o infracţiune prevăzută în art. 215 alin. (1), (2) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, într-o infracţiune prevăzută în art. 244 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen.
Dintr-o infracţiune prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 într-o infracţiune prevăzută în art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.
Dintr-o infracţiune prevăzută în art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, într-o infracţiune prevăzută în art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen.
Dintr-o infracţiune prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, într-o infracţiune prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen.
Pentru inculpata D.F.:
Dintr-o infracţiune prevăzută în art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, într-o infracţiune prevăzută în art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen.
Dintr-o infracţiune prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 într-o infracţiune prevăzută în art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.
Dintr-o infracţiune prevăzută în art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, într-o infracţiune prevăzută în art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen.
Dintr-o infracţiune prevăzută în art. 290 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, într-o infracţiune prevăzută în art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen.
Dintr-o infracţiune prevăzută în art. 291 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, într-o infracţiune prevăzută în art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen.
În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.P. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., ca pedeapsă complementară ce se execută potrivit dispoziţiilor art. 68 C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., ca pedeapsă accesorie ce se execută potrivit dispoziţiilor art. 65 alin. (3) C. pen.
În baza art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., ca pedeapsă complementară ce se execută potrivit dispoziţiilor art. 68 C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., ca pedeapsă accesorie ce se execută potrivit dispoziţiilor art. 65 alin. (3) C. pen.
În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., ca pedeapsă complementară ce se execută potrivit dispoziţiilor art. 68 C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., ca pedeapsă accesorie ce se execută potrivit dispoziţiilor art. 65 alin. (3) C. pen.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 C. pen., a fost aplicată pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 ani şi 6 luni închisoare, reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (1/3 din 4 ani şi 6 luni), urmând ca inculpatul să execute în total 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., ca pedeapsă complementară ce se execută potrivit dispoziţiilor art. 68 C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., art. 45 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., ca pedeapsă accesorie ce se execută potrivit dispoziţiilor art. 65 alin. (3) C. pen.
În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., ca pedeapsă complementară ce se execută potrivit dispoziţiilor art. 68 C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., ca pedeapsă accesorie ce se execută potrivit dispoziţiilor art. 65 alin. (3) C. pen.
În baza art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., ca pedeapsă complementară ce se execută potrivit dispoziţiilor art. 68 C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., ca pedeapsă accesorie ce se execută potrivit dispoziţiilor art. 65 alin. (3) C. pen.
În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., ca pedeapsă complementară ce se execută potrivit dispoziţiilor art. 68 C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., ca pedeapsă accesorie ce se execută potrivit dispoziţiilor art. 65 alin. (3) C. pen.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 C. pen., a fost aplicată pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 ani şi 6 luni închisoare, reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (1/3 din 4 ani şi 6 luni), urmând ca inculpatul să execute în total 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., ca pedeapsă complementară ce se execută potrivit dispoziţiilor art. 68 C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., art. 45 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., ca pedeapsă accesorie ce se execută potrivit dispoziţiilor art. 65 alin. (3) C. pen.
În baza art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata D.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., ca pedeapsă complementară ce se execută potrivit dispoziţiilor art. 68 C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., ca pedeapsă accesorie ce se execută potrivit dispoziţiilor art. 65 alin. (3) C. pen.
În baza art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., ca pedeapsă complementară ce se execută potrivit dispoziţiilor art. 68 C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., ca pedeapsă accesorie ce se execută potrivit dispoziţiilor art. 65 alin. (3) C. pen.
În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 C. pen., s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, ca reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (1/3 din 4 ani), urmând ca inculpata să execute, în total, 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., ca pedeapsă complementară ce se execută potrivit dispoziţiilor art. 68 C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., art. 45 C. pen., i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., ca pedeapsă accesorie ce se execută potrivit dispoziţiilor art. 65 alin. (3) C. pen.
Împotriva deciziei penale nr. 842 din 19 iunie 2014 a declarat recurs în casaţie procurorul cu privire la inculpaţii P.I., C.P. şi D.F. şi inculpatul R.L.
Prin încheierea nr. 334/RC din 21 noiembrie 2014, în temeiul art. 440 C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de procuror împotriva deciziei nr. 842 din 19 iunie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori.
A fost trimisă cauza completului care judecă recursul în casaţie, în compunere de 3 judecători.
Totodată, în baza art. 440 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul R.L. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Prin cererea de recurs în casaţie, procurorul a invocat incidenţa cazurilor de casare prevăzute în art. 438 alin. (1) pct. 8 şi pct. 12 C. proc. pen.
Astfel, s-a învederat că hotărârea instanţei de apel este nelegală cu privire la inculpata D.F., întrucât pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată acesteia se situează în alte limite decât cele prevăzute de lege, fiind aplicabil cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.
S-a indicat că, în condiţiile în care instanţa de apel a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., trebuia ca la pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare să se aplice un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse. Cum totalul celorlalte pedepse aplicate inculpatei prin decizia instanţei de apel este de 4 ani, iar o treime din 4 ani reprezintă 1 an şi 4 luni, instanţa de apel trebuia să adauge 1 an şi 4 luni la pedeapsa cea mai grea de 3 ani (iar nu 1 an, aşa cum greşit s-a procedat), urmând ca inculpata să execute 4 ani şi 4 luni închisoare.
Totodată, s-a susţinut că hotărârea prin care instanţa de apel a menţinut dispoziţiile de încetare a procesului penal faţă de inculpaţii C.P. şi P.I., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, este nelegală, în cauză fiind incident cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.
S-a susţinut că, în condiţiile în care instanţa de apel a reţinut că, în ceea ce îi priveşte pe cei doi inculpaţi, legea penală mai favorabilă este Codul penal în vigoare de la 1 februarie 2014, aceeaşi instanţă, ţinând seama şi de cele statuate prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014, trebuia să aplice dispoziţiile Codului penal în vigoare şi cu privire la infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals şi fals în declaraţii, săvârşite în formă continuată, reţinute în sarcina celor doi inculpaţi.
Astfel, s-a arătat că infracţiunile menţionate sunt prevăzute în Codul penal în art. 322 (falsul în înscrisuri sub semnătură privată - pedepsit cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă), art. 323 (uzul de fals - pedepsit cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă) şi art. 326 (falsul în declaraţii - pedepsit cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă).
S-a mai precizat că termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru aceste infracţiuni se calculează potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 155 alin. (4) C. pen.
Cum, în cauză, instanţa de fond (a cărei soluţie de încetare a procesului penal a fost menţinută de instanţa de apel) a reţinut că ultima acţiune specifică infracţiunilor de fals comise de inculpatul C.P. a avut loc la data de 20 august 2004, s-a susţinut că termenul de prescripţie a răspunderii penale, conform art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 155 alin. (4) C. pen., se împlinea la 24 iulie 2015, adăugându-se şi perioada cât cursul prescripţiei a fost suspendat, de 10 luni şi 16 de zile. Pe de altă parte, s-a evidenţiat că ultima acţiune de fals realizată de inculpatul P.I. a avut loc la data de 25 iunie 2004, astfel că termenul de prescripţie a răspunderii penale s-ar fi împlinit la data de 21 mai 2015, reţinându-se perioada cât cursul prescripţiei a fost suspendat.
Prin urmare, s-a menţionat că instanţa de apel trebuia să pronunţe o hotărâre de condamnare a inculpaţilor C.P. şi P.I. şi pentru infracţiunile prevăzute în art. 322, art. 323 şi art. 326 C. pen., săvârşite în formă continuată.
Examinând recursul în casaţie promovat de procuror împotriva deciziei nr. 842 din 19 iunie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
În conformitate cu art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., în caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse.
În cauză, instanţa de apel a considerat că inculpata D.F. a săvârşit un concurs de infracţiuni, aplicând acesteia pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută în art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută în art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută în art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută în art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen. şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută în art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen.
Curtea de apel a constatat corect că pedeapsa cea mai grea este cea de 3 ani închisoare aplicată pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată.
Însă, sporul prevăzut în art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., care trebuia adăugat acestei pedepse, de 3 ani închisoare, este de 1 an şi 4 luni, întrucât atât reprezintă o treime din 4 ani, adică din totalul celorlalte pedepse aplicate inculpatei, rezultatul calculului pentru concursul de infracţiuni fiind, aşadar, de 4 ani şi 4 luni închisoare.
Prin urmare, stabilind ca inculpata D.F. să execute o pedeapsă în cuantum de 4 ani închisoare, curtea de apel a hotărât executarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Apărarea formulată de avocatul ales al inculpatei D.F., că situaţia se circumscrie unei erori materiale, datorată unui calcul aritmetic greşit, care se poate îndrepta de Curtea de Apel Craiova urmare a unei cereri formulate în acest sens, este neîntemeiată.
Este real că, prin eroare materială, se înţelege menţiunea greşită cuprinsă într-un act procedural (încheiere, hotărâre etc.), dacă inexactitatea este evidentă, în sensul că rezultă în mod cert din actele dosarului, nefiind nevoie, pentru a o constata, de administrarea sau reaprecierea unor probe.
Dar, dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., care prevăd că hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, nu fac distincţie între cauzele care au condus la stabilirea unei pedepse nelegale (nefiind reglementat, în mod distinct, calculul aritmetic greşit), iar cum pedeapsa aplicată constituie una din dispoziţiile esenţiale, în caz de condamnare, a unei hotărâri penale, conform art. 404 C. proc. pen., este nejustificat a se considera că se poate stabili cuantumul pedepsei ce se execută de către un inculpat, pe calea unei îndreptări de eroare materială.
Dintr-o altă perspectivă, raportat la concluziile scrise formulate de inculpata D.F., prin avocat ales, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în această fază procesuală, legea nu permite respingerea, ca inadmisibil, a recursului în casaţie, admisibilitatea în principiu fiind o etapă premergătoare judecării recursului în casaţie, care a fost parcursă, iar potrivit art. 448 C. proc. pen., soluţiile care pot fi dispuse la judecata recursului în casaţie sunt, exclusiv, fie de admitere, fie de respingere a căii extraordinare de atac.
Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când, în mod greşit, s-a dispus încetarea procesului penal.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel, ca instanţe de apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.
Potrivit art. 433 C. proc. pen., recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar potrivit art. 447 C. proc. pen., instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.
Din perspectiva acestor dispoziţii legale, verificând legalitatea deciziei atacate, se constată că, împotriva sentinţei penale nr. 61 din 11 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Dolj, au formulat apel partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, exclusiv sub aspectul laturii civile a cauzei, şi unii dintre inculpaţi, printre care inculpaţii P.I. şi C.P.
Sentinţa penală, pronunţată înainte de 1 februarie 2014, a constatat prescrisă răspunderea penală a inculpatului C.P. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute în art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 292 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, precum şi a inculpatului P.I. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute în art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 292 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, în mod legal, în conformitate cu dispoziţiile Codului penal anterior şi ale Codului de procedură penală anterior.
Prin decizia nr. 265 a Curţii Constituţionale, în vigoare din 20 mai 2014, adică dinainte de judecarea apelului, s-a statuat că dispoziţiile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.
Dar, în cauză, dând eficienţă principiului non reformatio in pejus, instanţa de apel a aplicat legea penală nouă, mai favorabilă, în raport cu infracţiunile pentru care prima instanţă a dispus condamnarea inculpaţilor, nefiind legal, cum susţine procurorul, a introduce în concursul de infracţiuni stabilit potrivit noului Cod penal infracţiunile pentru care, conform legii noi, nu se împlinise la momentul judecării apelului termenul de prescripţie a răspunderii penale, dar se împlinise potrivit Codului penal anterior, după cum s-a constatat prin sentinţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie precizează că regula aplicării legii penale mai favorabile în mod global, stabilită prin decizia nr. 265 a Curţii Constituţionale, nu poate aduce atingere principiului neagravării situaţiei în propria cale de atac, principiu care ar fi fost afectat dacă soluţia de încetare a procesului penal dispusă faţă de inculpaţii C.P. şi P.I. ar fi fost schimbată cu soluţia de condamnare, pentru infracţiunile de fals.
De altfel, în realitate, ceea ce se critică în baza cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. nu este greşita încetare a procesului penal, ci modul în care instanţa de apel a dat eficienţă dispoziţiilor art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.
În consecinţă, este neîntemeiată cererea procurorului, de casare a hotărârii atacate şi de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în casaţie declarat de procuror împotriva deciziei nr. 842 din 19 iunie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori.
A casat, în parte, decizia recurată numai cu privire la inculpata D.F. şi, rejudecând:
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatei D.F. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 1 an şi 4 luni închisoare, reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (1/3 din 4 ani), urmând ca inculpata să execute în total 4 ani şi 4 luni închisoare.
A dispus anularea mandatului de executare emis pe numele inculpatei D.F. în baza sentinţei penale nr. 61 din 11 februarie 2013 a Tribunalului Dolj şi a dispus emiterea unui nou mandat de executare, menţinând celelalte dispoziţii ale deciziei.