Abuz în serviciu. Elemente constitutive. Art. 132 din Legea nr. 78/2000
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni de corupţie şi de serviciu. Infracţiuni de serviciu
Indice alfabetic: Drept penal
- abuz în serviciu
Legea nr. 78/2000, art. 132
Fapta inculpatului care, în calitate de director general al unei companii naţionale şi preşedinte al consiliului de administraţie al companiei, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin încălcarea reglementărilor privind vânzarea de active din patrimoniul companiei naţionale referitoare la iniţiativa consiliului de administraţie, aprobarea adunării generale a acţionarilor şi mandatarea specială a reprezentanţilor ministerului de resort în adunarea generală a acţionarilor, a dispus vânzarea unor imobile din patrimoniul companiei către o societate, la un preţ inferior valorii reale de piaţă a imobilelor, cauzând un prejudiciu companiei şi obţinând un avantaj patrimonial pentru societatea cumpărătoare, reprezentat de diferenţa dintre preţul de piaţă al imobilelor şi preţul de vânzare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, cu reţinerea dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 78/2000.
I.C.C.J., Secţia penală decizia nr. 104/A din 27 martie 2015
Prin sentinţa nr. 26/PI din 30 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Oradea, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a dispus:
În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. anterior şi art. 2481 C. pen. anterior, cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul D.D., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani, ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 289 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 291 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În baza art. 2531 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu reţinerea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese în formă continuată la pedeapsa de 5 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 C. pen. anterior, s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul D.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare în regim de detenţie şi interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani, ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 248 C. pen. anterior şi art. 2481 C. pen. anterior, art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, a fost condamnată inculpata I.N., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior pe o durată de 2 ani, ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 861 C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei I.N., stabilindu-se un termen de încercare de 7 ani; s-a făcut aplicarea art. 863 alin. (1) C. pen. anterior.
În baza art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior; s-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. anterior.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. anterior, s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. Bucureşti şi, în consecinţă, au fost obligaţi în solidar inculpaţii D.D. şi I.N. în favoarea acestei părţi civile la plata sumei de 364.644 euro în echivalent în lei la cursul Băncii Naţionale a României din data plăţii, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale. A fost obligat inculpatul D.D. la plata sumei de 544.388 lei, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale în favoarea aceleiaşi părţi civile.
Fapta inculpatului D.D. care, în cursul anului 2008, în calitate de director general al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. Bucureşti şi preşedinte al consiliului de administraţie al companiei, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu sau prin neîndeplinirea cu ştiinţă a acestora, fără a avea iniţiativa consiliului de administraţie, fără aprobarea adunării generale a acţionarilor şi fără mandatarea specială a reprezentanţilor Ministerului Transporturilor în adunarea generală a acţionarilor, a dispus vânzarea din patrimoniul companiei a unui teren în suprafaţă de 38.000 mp situat în Oradea şi a unor construcţii situate în localităţile Cluj-Napoca şi Feleac, judeţul Cluj, către societatea P., în schimbul sumei de 4.146.918 lei (1.115.702 euro), în condiţiile în care valoarea de piaţă reală a imobilelor era mult mai mare, cauzând companiei un prejudiciu în cuantum de 364.644 euro şi obţinând un avantaj patrimonial societăţii comerciale cumpărătoare, constând în diferenţa dintre preţul de piaţă al imobilelor în cauză şi preţul de vânzare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 248 C. pen. anterior şi art. 2481 C. pen. anterior.
Fapta inculpatului D.D. care, aflându-se în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, în calitate de director general al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. Bucureşti şi preşedinte al consiliului de administraţie al companiei, prin semnarea şi însuşirea conţinutului, a falsificat hotărârea nr. 9 din 29 iulie 2008 a consiliului de administraţie şi procesul-verbal aferent şedinţei consiliului din data de 29 iulie 2008 (care constituie împreună un act indivizibil), cu prilejul întocmirii acestora, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, respectiv că membrii consiliului de administraţie au aprobat înstrăinarea imobilelor companiei, deşi acest lucru nu era adevărat, în vederea realizării scopului urmărit prin infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 289 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
Fapta inculpatului D.D. care, după ce a falsificat hotărârea nr. 9 din 29 iulie 2008 a consiliului de administraţie, cu prilejul întocmirii acesteia, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, a folosit această hotărâre, punând-o Ia dispoziţia comisiei de licitaţie, pentru a conferi o notă minimă de legalitate înstrăinării frauduloase a imobilelor, în vederea realizării scopului urmărit prin infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 291 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
Fapta inculpatului D.D. care, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, aflându-se în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, în calitate de director general adjunct, respectiv director general al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. Bucureşti, a îndeplinit un număr de trei acte (a dispus efectuarea de plăţi) şi a participat la luare unei decizii de efectuare a unei plăţi către acelaşi beneficiar, prin care s-au realizat foloase materiale pentru societatea V. cu care s-a aflat în raporturi comerciale în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat sau beneficiază de servicii sau foloase de orice natură, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conflict de interese, în formă continuată, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 2531 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
Fapta inculpatei I.N. care, în calitate de director adjunct ISPA, respectiv director general adjunct al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. Bucureşti, cu intenţie, l-a ajutat pe inculpatul D.D. să înstrăineze fraudulos imobilele aparţinând companiei, fără a avea iniţiativa consiliului de administraţie, fără aprobarea adunării generale a acţionarilor şi fără mandatarea specială a reprezentanţilor Ministerului Transporturilor în adunarea generală a acţionarilor, producând un prejudiciu companiei de 364.644 euro şi obţinând un avantaj patrimonial societăţii comerciale cumpărătoare, constând în diferenţa dintre preţul de piaţă al imobilelor în cauză şi preţul de vânzare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 248 C. pen. anterior şi art. 2481 C. pen. anterior.
Valoarea prejudiciului o reprezintă diferenţa dintre valoarea de piaţă a imobilelor şi valoarea încasată de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. Bucureşti, conform contractului încheiat la data de 30 septembrie 2008 - 364.644 euro.
Aşadar, în baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. anterior, instanţa a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. Bucureşti şi, în consecinţă, a obligat în solidar inculpaţii D.D. şi I.N. în favoarea acestei părţi civile la plata sumei de 364.644 euro în echivalent în lei la cursul Băncii Naţionale a României din data plăţii, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale.
Totodată, instanţa l-a obligat pe inculpatul D.D. în favoarea aceleiaşi părţi civile şi la plata sumei de 544.388 lei, reprezentând contravaloarea redevenţei născută din contractul de concesiune, achitate în avans pentru terenurile situate în localitatea Cluj-Napoca, pe care au fost construite imobilele înstrăinate fraudulos.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea, inculpaţii D.D. şi I.N. şi partea civilă Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. Bucureşti.
Analizând apelurile formulate prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază ca fondate doar apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea şi partea civilă Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. Bucureşti, însă numai pe aspecte ce vizează latura civilă a cauzei, în raport cu următoarele argumente:
În analiza criticilor circumscrise prezentului apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va proceda, cu prioritate, în raport de conţinutul motivelor invocate, la analiza apelurilor inculpaţilor D.D. şi I.N.
Pentru că motivele celor doi inculpaţi vizează critici privind greşita lor condamnare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că se impune din start analiza acuzaţiilor penale în concreteţea lor, prin raportare directă la criticile inculpaţilor.
Principalele acuzaţii aduse celor doi inculpaţi vizează săvârşirea infracţiunilor de: abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 248 C. pen. anterior şi art. 2481 C. pen. anterior; fals intelectual, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 289 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; uz de fals, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 291 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; conflict de interese, în formă continuată, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 2531 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior şi art. 34 C. pen. anterior (D.D.) şi complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. anterior, raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 248 C. pen. anterior şi art. 2481 C. pen. anterior (I.N.), reţinându-se în concret că inculpatul D.D., în cursul anului 2008, în calitate de director general al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. Bucureşti şi preşedinte al consiliului de administraţie al companiei, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu sau prin neîndeplinirea cu ştiinţă a acestora, fără a avea iniţiativa consiliului de administraţie, fără aprobarea adunării generale a acţionarilor şi fără mandatarea specială a reprezentanţilor Ministerului Transporturilor în adunarea generală a acţionarilor, a dispus vânzarea din patrimoniul companiei a unui teren în suprafaţă de 38.000 mp situat în Oradea şi a unor construcţii situate în localităţile Cluj-Napoca şi Feleac, judeţul Cluj, către societatea P., în schimbul sumei de 4.146.918 lei (1.115.702 euro), în condiţiile în care valoarea de piaţă reală a imobilelor era mult mai mare, cauzând companiei un prejudiciu în cuantum de 364.644 euro şi obţinând un avantaj patrimonial societăţii comerciale cumpărătoare, constând în diferenţa dintre preţul de piaţă al imobilelor în cauză şi preţul de vânzare.
În exercitarea aceloraşi atribuţii de serviciu, inculpatul D.D., în calitate de director general al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. Bucureşti şi preşedinte al consiliului de administraţie al companiei, prin semnarea şi însuşirea conţinutului, a falsificat hotărârea nr. 9 din 29 iulie 2008 a consiliului de administraţie şi procesul-verbal aferent şedinţei consiliului din data de 29 iulie 2008 (care constituie împreună un act indivizibil), cu prilejul întocmirii acestora, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, respectiv că membrii consiliului de administraţie au aprobat înstrăinarea imobilelor companiei, deşi acest lucru nu era adevărat, în vederea realizării scopului urmărit prin infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată.
Totodată, inculpatul D.D., după ce a falsificat hotărârea nr. 9 din 29 iulie 2008 a consiliului de administraţie, cu prilejul întocmirii acesteia, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, a folosit această hotărâre, punând-o la dispoziţia comisiei de licitaţie, pentru a conferi o notă minimă de legalitate înstrăinării frauduloase a imobilelor, în vederea realizării scopului urmărit prin infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, iar în această activitate infracţională a fost ajutat de inculpata I.N. care, în calitate de director adjunct ISPA, respectiv director general adjunct al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. Bucureşti, cu intenţie, l-a ajutat pe inculpatul D.D. să înstrăineze fraudulos imobilele aparţinând companiei, fără a avea iniţiativa consiliului de administraţie, fără aprobarea adunării generale a acţionarilor şi fără mandatarea specială a reprezentanţilor Ministerului Transporturilor în adunarea generală a acţionarilor.
Analiza acestor acuzaţii în materie penală reţinute în sarcina celor doi inculpaţi reclamă, din punctul de vedere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, stabilirea etapelor ce trebuie în mod obligatoriu îndeplinite atunci când se pune în discuţie vânzarea activelor unei societăţi şi verificarea punctuală raportat la situaţia de fapt a modului în care au fost îndeplinite aceste etape de inculpaţii din prezenta cauză.
În considerarea celor arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că, potrivit dispoziţiilor legale ce reglementează vânzarea de active de către o societate, sunt obligatorii următorii paşi:
● iniţiativa consiliului de administraţie al companiei;
● aprobarea membrilor adunării generale a acţionarilor companiei;
● mandatarea specială a reprezentanţilor Ministerului Transporturilor, mandat special ce trebuie să conţină în detaliu condiţiile acestor vânzări de imobile;
● modul de organizare şi desfăşurare a licitaţiei.
Analiza respectării acestor etape prin raportare la actele dosarului relevă, din start, că cei doi inculpaţi au avut încă de la început reprezentarea faptului că activităţile desfăşurate de ei se circumscriu sferei ilicitului penal, că în permanenţă prin activităţile susţinute pe care le-au desfăşurat au încercat şi au şi distorsionat adevărul în realizarea scopului propus, ignorând, în mod deliberat, respectarea legislaţiei specifică vânzărilor de active.
Datele cauzei relevă astfel că, încă de la prima şedinţă ce trebuia să aibă ca scop obţinerea avizului de iniţiativă a consiliului de administraţie, inculpatul D.D. a introdus în mod repetat pe ordinea de zi a şedinţelor consiliului de administraţie al companiei puncte referitoare la înstrăinarea unor active imobiliare din patrimoniul companiei, iar acţiunile acestuia, susţinute şi de inculpata I.N., au avut ca rezultat atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului inserate atât în conţinutul hotărârii nr. 9 din 29 iulie 2008 a consiliului de administraţie, cât şi al procesului-verbal aferent şedinţei consiliului din data de 29 iulie 2008, acte pe care le-a semnat şi le-a însuşit şi, mai mult decât atât, în vederea producerii de consecinţe juridice, a folosit această hotărâre, punând-o la dispoziţia comisiei de licitaţie, pentru a conferi o notă de legalitate înstrăinării frauduloase a imobilelor şi pentru a crea aparenţa respectării acestei prime etape.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fără a relua datele şi modul în care s-au desfăşurat toate şedinţele consiliului de administraţie, în deplin acord cu instanţa fondului, constată că acest aviz nu a existat în realitate, iar toate activităţile îndeplinite ulterior în desfăşurarea şi realizarea scopului infracţional au avut la bază un fals care a fost de natură să producă consecinţe juridice.
Pentru a da forţă acestor ilegalităţi, inculpatul D.D., de conivenţă şi susţinut infracţional de inculpata I.N., aceasta din urmă în calitate de director adjunct ISPA în cadrul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. Bucureşti, a contactat-o telefonic pe martora L.C., căreia i-a solicitat modificarea notelor de fundamentare şi care a şi întocmit nota de fundamentare privind oportunitatea evaluării în vederea valorificării unor imobile aflate în proprietatea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Cluj, fără număr de înregistrare, pe care a trimis-o pe fax către sediul central al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. Bucureşti.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în derularea celei de-a doua etape ce trebuia desfăşurată pentru vânzarea de imobile şi în realizarea scopului infracţional, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, această nota de fundamentare a fost trimisă prin fax Ia data de 10 aprilie 2008, însă a fost susţinută la data de 9 aprilie 2008 de către inculpata I.N., care nu numai că nu făcea parte din Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Cluj, singura care era îndrituită să susţină vânzarea activelor, dar şi prin natura funcţiei nu trebuia să participe la adunarea generală a acţionarilor care avea în competenţă aprobarea vânzării acelor active.
Analiza procesului-verbal de redare în formă scrisă a discuţiilor purtate în şedinţa adunării generale a acţionarilor companiei din data de 9 aprilie 2008 relevă că, în această şedinţă, membrilor adunării generale a acţionarilor le-a fost solicitată aprobarea pentru efectuarea unor evaluări ale imobilelor în cauză, urmând ca ulterior să se revină în adunarea generală a acţionarilor pentru a se discuta despre valorificarea respectivelor imobile şi, de asemenea, reliefează faptul că nota de fundamentare referitoare la oportunitatea evaluării imobilelor în cauză, în vederea valorificării acestora, a fost susţinută de către inculpata I.N.
Faptul că la această şedinţă s-a discutat strict despre evaluarea imobilelor ce fac obiectul prezentei speţe rezultă din depoziţiile tuturor martorilor audiaţi în cauză, însă pentru explicarea faptului că în şedinţa din 9 aprilie 2008 a adunării generale a acţionarilor a fost inserată menţiunea „aprobă oportunitatea evaluării, în vederea valorificării unor imobile”, martorul C.E. a declarat că această formulare a fost preluată din conţinutul notei de fundamentare şi reprezenta o chestiune de nuanţă, pe care în momentul respectiv nu a înţeles-o şi că toţi participanţii la adunarea generală, în cadrul şedinţei adunării generale a acţionarilor companiei din data de 9 aprilie 2008, au avut neechivoc reprezentarea că s-a aprobat doar evaluarea imobilelor în cauză, sens în care s-a şi întocmit un raport de evaluare cu privire la imobilele în cauză.
Analiza probelor cauzei relevă că, ulterior, inculpatul D.D., în calitate de director general al companiei, a introdus pe ordinea de zi a şedinţei consiliului de administraţie al companiei din data de 30 iunie 2008 punctul referitor la „solicitarea privind înstrăinarea unor imobile aflate în proprietatea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Cluj”, când a fost prezentată din nou nota de fundamentare, fără număr de înregistrare, fără vizele direcţiilor de specialitate şi raportul de evaluare a terenului şi imobilelor în cauză.
Analiza conţinutului procesului-verbal al şedinţei consiliului de administraţie al companiei din data de 30 iunie 2008 arată că membrii consiliului de administraţie au purtat discuţii aprinse cu privire la solicitarea de înstrăinare a imobilelor în cauză, în final considerând că materialele prezentate nu sunt suficient de bine argumentate şi că nu există motive pentru ca imobilele să fie înstrăinate, impunându-se reevaluarea acestora, iar în urma supunerii la vot, membrii au hotărât respingerea solicitării privind înstrăinarea unor imobile aflate în proprietatea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Cluj, precum şi reevaluarea imobilelor în cauză, aspect inserat şi în cuprinsul hotărârii nr. 7 din 30 iunie 2008 a consiliului de administraţie al companiei, care poartă semnătura atât a inculpatului D.D., în calitate de director general al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. Bucureşti, cât şi semnătura lui C.E., în calitate de secretar al consiliului de administraţie, precum şi din analiza înregistrărilor audio puse la dispoziţie de către C.E., înregistrări care au fost ascultate şi în instanţă în prezenţa inculpaţilor care au fost asistaţi de apărători aleşi şi care, la acea dată, nu au avut de făcut niciun fel de obiecţiuni.
Conţinutul înscrisurilor întocmite la data de 29 iulie 2008, când a avut loc următoarea şedinţa a consiliului de administraţie, reliefează faptul că inculpatul nu numai că nu şi-a îndeplinit obligaţia de reevaluare a imobilelor, dar mai mult decât atât a prezentat nota de fundamentare întocmită de Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Cluj şi înregistrată la data de 22 iulie 2008, privind valorificarea unor imobile aflate în proprietatea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. Bucureşti şi în administrarea Direcţiei Regionale de Drumuri şi Poduri Cluj, de unde rezultă că s-a solicitat valorificarea la pachet a imobilelor în cauză şi, deşi această nota de fundamentare poartă semnătura martorului C.E., în calitate de director al Direcţiei Regionale de Drumuri şi Poduri Cluj, cu ocazia audierii sale, acesta a declarat că solicitarea cu privire Ia valorificarea la pachet a imobilelor în niciun caz nu-i aparţine.
Depoziţiile tuturor membrilor consiliului de administraţie care au participat la şedinţa din data de 29 iulie 2008, în pofida celor consemnate în procesul-verbal de la acea şedinţă şi a hotărârii adoptate cu acel prilej, care conduc indubitabil Ia concluzia că a fost falsificată, relevă faptul că în niciun mod nu s-a dat acordul de înstrăinare a imobilelor arătate; mai mult decât atât, s-a votat împotrivă, astfel că menţiunile cuprinse în procesul-verbal al şedinţei consiliului de administraţie din data de 29 iulie 2008 şi în hotărârea nr. 9 din 29 iulie 2008 a consiliului de administraţie nu corespund adevărului.
Mai mult decât atât, reprezentanţii Ministerului Transporturilor, în virtutea atribuţiilor pe care le aveau, au întocmit un raport în legătură cu şedinţa consiliului de administraţie din data de 29 iulie 2008, iar conform acestui raport, înregistrat la Ministerul Transporturilor la 13 august 2008, în timpul şedinţei consiliului de administraţie al companiei din data de 29 iulie 2008, s-a pus în discuţie solicitarea referitoare la aprobarea valorificării unor imobile din patrimoniul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., însă consiliul de administraţie a hotărât să nu promoveze aceste înstrăinări.
Activitatea infracţională a continuat ulterior, având la baza hotărârea falsificată; demersurile ulterioare ce necesitau obţinerea certificatului de sarcini au fost coordonate de către inculpata I.N., printr-un e-mail trimis pe adresa oficială a martorului S.Ş., căruia i-a trimis prin e-mail şi caietul de sarcini pentru vânzarea imobilelor în cauză şi tot inculpata I.N. i-a dat acestuia toate instrucţiunile ce au vizat modificarea caietului de sarcini.
Şirul ilegalităţilor a continuat, pentru că, deşi din cuprinsul caietelor de sarcini trimise prin e-mail rezultă faptul că garanţia de participare Ia licitaţia publică era stabilită la un procent de 30% din preţul de pornire al licitaţiei, respectiv preţul indicat de către evaluator, totuşi în caietul de sarcini definitiv garanţia de participare la licitaţie era stabilită la un procent de 50% din preţul de pornire, iar conţinutul caietului de sarcini pentru vânzarea la licitaţie publică a imobilelor în cauză, întocmit de inculpata I.N., relevă faptul că acesta cuprindea şi condiţia referitoare la obligaţia impusă participanţilor la licitaţie de a achiziţiona la pachet imobilele; caietul de sarcini poartă semnătura inculpatului D.D., pentru întocmit, deşi acesta trebuia doar să aprobe respectivul caiet de sarcini.
Potrivit controlului efectuat în cauză, caietul de sarcini a fost întocmit în mod eronat pe structura prevăzută în O. U. G. nr. 34/2006 pentru caietul de sarcini, întrucât această ordonanţă de urgenţă reglementează achiziţiile de bunuri, servicii şi lucrări de către autorităţile contractante şi nu vânzarea de active şi poartă semnătura pentru întocmit a directorului general al companiei, fără alte semnături (direcţia economică, direcţia juridică, direcţia tehnică); în ceea ce priveşte valorificarea la pachet a imobilelor în cauză, condiţie impusă prin caietul de sarcini, comisia de control a apreciat că: „a fost total în defavoarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. Bucureşti, întrucât, prin această condiţie, s-a limitat numărul de participanţi la licitaţie şi, dacă s-ar fi licitat individual, numărul de ofertanţi ar fi fost mai mare şi s-ar fi putut obţine preţuri mai mari”, iar cu privire la garanţia de participare la licitaţie de 50% din preţul de pornire, a apreciat că: „s-a limitat dreptul de participare la licitaţie, afectându-se interesele companiei.”
Ulterior întocmirii de către inculpata I.N. a caietului de sarcini pentru vânzarea imobilelor în cauză şi publicării anunţului privind organizarea licitaţiei, prin decizia din data de 17 septembrie 2008, în calitate de director general al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. Bucureşti, inculpatul D.D. a desemnat comisia de licitaţie, în vederea vânzării prin licitaţie publică deschisă a imobilelor în cauză, deşi nu exista iniţiativa consiliului de administraţie al companiei, nici aprobarea membrilor adunării generale a acţionarilor companiei şi nici mandatarea specială a reprezentanţilor Ministerului Transporturilor, iar numirea comisiei de licitaţie era atributul exclusiv al reprezentanţilor împuterniciţi ai Ministerului Transporturilor în adunarea generală a acţionarilor companiei.
Toate aceste argumente explicitate şi de către instanţa de fond, însă structurate diferit de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru reliefarea in concreto a activităţii infracţionale, relevă în mod indubitabil şi neechivoc şi în baza unor probe certe ce nu lasă loc vreunei îndoieli că inculpaţii, în mod conştient, deliberat au acţionat pentru a-şi atinge scopul infracţional şi că au cunoscut etapele obligatorii ce trebuiau a fi urmate şi respectate, însă în mod constant au perseverat în atingerea ţelului lor.
Toate depoziţiile martorilor audiaţi, membri ai consiliului de administraţie, membri ai adunării generale, depoziţia directorului Direcţiei Regionale de Drumuri şi Poduri Cluj, declaraţiilor date de martorii D.V., L.C. şi S.Ş., preşedintele comisiei de licitaţie, procesele-verbale de confruntare a inculpatei I.N. cu martorii L.C. şi D.V., conţinutul raportului privind verificările efectuate la Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. Bucureşti întocmit de Direcţia Generală de Monitorizare şi Control din cadrul Ministerului Transporturilor, precum şi procesul-verbal de redare a discuţiilor purtate în cadrul şedinţei adunării generale a acţionarilor din data de 9 aprilie 2008, redate în detaliu în conţinutul sentinţei apelate, relevă implicarea infracţională a celor doi inculpaţi, precum şi faptul că inculpata I.N. a avut o implicare efectivă în înstrăinarea imobilelor aparţinând companiei, ajutându-l pe inculpatul D.D. să valorifice ilegal activele imobiliare în cauză, astfel că solicitarea de achitare a celor doi inculpaţi este nefondată.
Pentru că inculpatul D.D. a fost trimis în judecată şi pentru infracţiunea de conflict de interese, date fiind raporturile cu societatea V., în raport cu care avea obligaţia legală a se abţine în calitatea sa de director general de a antrena orice fel de raporturi comerciale cu aceasta din urmă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în consens cu instanţa de fond, apreciază că în mod corect a fost stabilită vinovăţia acestuia.
A încercat inculpatul D.D., în apărare, să învedereze faptul că nu este vorba despre infracţiunea de conflict de interese, întrucât nu a făcut altceva decât să semneze alături de ceilalţi membri ai companiei nişte ordine de plată şi nu a îndeplinit un act, nu a luat parte la luarea unei decizii şi nici nu s-a implicat în derularea contractului în perioada în care a exercitat funcţia de director general.
Din punctul de vedere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, este neechivoc faptul că în octombrie 2007, inculpatul, în calitate de director general adjunct al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. Bucureşti, a participat la luarea unei decizii de efectuare a unei plăţi de către companie către societatea V., întocmind în acest sens „Lista obiectivelor de investiţii finanţate de la bugetul de stat pe luna octombrie 2007” şi „Nota de fundamentare privind plăţile ce se vor efectua în luna octombrie 2007 - Investiţii”, decizie materializată prin emiterea ordinului de plată din data de 31 octombrie 2007, iar în calitate de director general al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. Bucureşti, inculpatul a dispus efectuarea unui număr de trei plăţi către societatea V., emiţând în acest sens ordinele de plată din datele de 3 iunie 2008, 4 iulie 2008 şi 29 septembrie 2008.
Faţă de aceste aspecte, şi cu privire la această infracţiune, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază ca neîntemeiate apărările.
Apelul parchetului şi al părţii civile Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. Bucureşti este fondat sub aspectul modului nelegal în care inculpaţii au fost obligaţi să plătească despăgubirile civile către partea civilă, despăgubiri care au fost corect cuantificate.
În analiza modului folosit de către instanţa de fond în momentul în care s-a disparat obligaţia de plată solidară a inculpaţilor se argumentează că excluderea inculpatei I.N. de la plata în solidar cu inculpatul D.D. a sumei datorată cu titlu de taxă de redevenţă survine ca urmare a faptului că inculpata I.N. a avut doar reprezentarea vânzării imobilelor, nu şi a faptului că se transmite şi dreptul de superficie asupra terenurilor aferente.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe acest aspect, apreciază că interpretarea instanţei de fond este una nelegală prin raportare strictă la regulile care reglementează participaţia penală şi consecinţele clare pe care le generează această situaţie juridică pe planul răspunderii civile.
În planul răspunderii penale, regulile sunt acelea că, în caz de participaţie, inculpaţii vor fi obligaţi în solidar la plata despăgubirilor civile, deoarece au comis fapta împreună.
În plan civil, regulile sunt de asemenea clare şi prevăd că, atunci când delictul sau cvasidelictul este imputabil mai multor persoane, acestea sunt ţinute solidar pentru despăgubire. În raport cu prevederile art. 998 şi art. 1003 C. civ. anterior, răspunderea civilă a celor doi inculpaţi este integrală şi solidară, fiecare dintre ei putând fi urmărit de partea civilă pentru recuperarea întregii sume, iar nu a unor cote părţi.
În raport cu aceste consideraţii teoretice, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că este cert şi neechivoc, că inculpaţii D.D. şi I.N. au comis fapta în participaţie, sub forma autoratului şi respectiv complicităţii, iar consecinţa imediată este aceea că unitatea de faptă determină şi solidaritatea în ceea ce priveşte repararea prejudiciului, din punct de vedere al laturii civile. Aşa fiind, coinculpaţii urmează a fi obligaţi în solidar la plata sumei echivalând întreg prejudiciul şi nu disparat cum greşit a dispus instanţa de fond, astfel că apelul parchetului şi al părţii civile pentru argumentele expuse urmează a fi admis.
În analiza procesului de aplicare a legii penale mai favorabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că legea penală mai favorabilă este legea veche, cum de altfel au precizat şi inculpaţii şi, de asemenea, parchetul.
Analiza dispoziţiilor în baza cărora au fost condamnaţi inculpaţii relevă că în cadrul procesului de individualizare s-au reţinut în favoarea celor doi dispoziţiile privitoare la circumstanţele atenuante prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior şi art. 76 C. pen. anterior, circumstanţe care în actuala formă de reglementare dată de dispoziţiile art. 75 alin. (2) C. pen. nu se mai regăsesc.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că circumstanţa atenuantă prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior nu se mai regăseşte în actuala reglementare, astfel că, faţă la valoarea juridică a acesteia prin raportare la efectele sale reglementate în art. 76 C. pen. anterior, legea veche este legea mai favorabilă.
Pentru toate considerentele de fapt şi drept expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea şi de partea civilă Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 26/PI din 30 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Oradea, Secţia penală şi pentru cauze cu minori.
A desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată numai în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, a reţinut cauza spre rejudecare şi, în fond:
În baza art. 19 şi art. 397 C. proc. pen., a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. Bucureşti şi, în consecinţă, a obligat în solidar inculpaţii D.D. şi I.N. în favoarea acestei părţi civile la plata sumelor de 364.644 euro în echivalent în lei la cursul Băncii Naţionale a României din data plăţii şi 544.388 lei, reprezentând daune materiale în favoarea aceleiaşi părţi civile.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei nr. 26/PI din 30 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Oradea, Secţia penală şi pentru cauze cu minori.
A respins apelurile declarate de inculpaţii D.D. şi I.N. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondate.