Acţiune civilă. Parte responsabilă civilmente. Răspunderea comitenţilor pentru prepuşi
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Acţiunea penală şi acţiunea civilă în procesul penal
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- acţiune civilă
C. proc. pen., art. 19
C. civ., art. 1373
1. În cazul prejudiciilor produse prin infracţiunea de neîndeplinire a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă din culpă, săvârşită de angajaţii unei companii feroviare, compania feroviară are calitatea de parte responsabilă civilmente şi răspunde în condiţiile dispoziţiilor art. 1373 C. civ. referitoare la răspunderea comitenţilor pentru prepuşi, dacă: a) fapta comisă de inculpaţi are legătură cu atribuţiile încredinţate de compania feroviară, fiind consecinţa omisiunii respectării acestor atribuţii; b) compania feroviară - comitentul, în virtutea contractelor de muncă încheiate cu inculpaţii, exercita controlul asupra modului în care inculpaţii şi-au îndeplinit funcţia, având posibilitatea de a înceta contractele de muncă ale acestora; c) nu este îndeplinită condiţia negativă prevăzută în art. 1373 alin. (3) C. civ., în sensul că victimele accidentului feroviar nu puteau să cunoască faptul că prepuşii au acţionat fără legătură cu scopul funcţiilor încredinţate - contrar acestor funcţii.
2. Instanţa nu poate dispune obligarea asigurătorului unei companii feroviare la plata de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat companiei feroviare asigurate prin săvârşirea unei infracţiuni de către angajatul unei alte companii feroviare - parte responsabilă civilmente, care nu are calitatea de parte în contractul de asigurare -, întrucât contractul de asigurare încheiat în beneficiul asiguratului nu poate profita unei terţe părţi responsabile civilmente, care nu are niciun raport juridic cu asigurătorul şi răspunde civil pentru prejudiciul cauzat prin infracţiunea comisă de angajatul său.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 77/A din 5 martie 2015
Prin sentinţa nr. 101 din 16 mai 2014, Curtea de Apel Ploieşti, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, i-a obligat pe inculpaţii: M.T., D.M. şi I.I., în solidar, acesta din urmă şi în solidar cu partea responsabilă civilmente Compania Naţională de Căi Ferate C. - Sucursala C. şi alături de asigurătorul societatea O. să plătească părţii civile Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă C. - Centrul Zonal Marfă B., suma de 878.288,85 lei, cu titlu de despăgubiri materiale.
Au fost obligaţi inculpaţii M.T. şi D.M., în solidar, precum şi în solidar cu partea responsabilă civilmente Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă C. - Centrul Zonal Marfă B., toţi aceştia în solidar cu inculpatul I.I. - acesta din urmă şi în solidar cu partea responsabilă civilmente Compania Naţională de Căi Ferate C. - Sucursala C., la plata de despăgubiri civile (materiale şi morale), astfel:
a). - către părţile vătămate constituite părţi civile în procesul penal F.C. - 200.000 euro daune morale şi 30.000 lei daune materiale şi S.G. - 200.000 euro daune morale şi 19.000 lei daune materiale;
b). - către ceilalţi moştenitori ai defunctei F.I.: F.G. - soţ supravieţuitor - 100.000 euro daune morale şi 40.000 lei daune materiale, iar către C.I. - fiică - 50.000 euro daune morale şi 380 lei daune materiale;
c). - către ceilalţi moştenitori ai defunctei F.R.: D.M. şi D.G. - părinţi, câte 100.000 euro daune morale şi câte 5.000 Iei daune materiale;
- R.G. şi V.M. - surori, câte 50.000 euro daune morale, iar pentru aceasta din urmă şi 800 lei daune materiale;
d). - către părţile civile Spitalul Clinic de Urgenţă F., suma de 5.545,53 lei (parte vătămată F.I.) şi către Spitalul Judeţean de Urgenţă T., suma de 5.157,05 lei (părţi vătămate F.I. şi S.G.), despăgubiri civile cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea integrală a debitelor.
Au fost respinse, ca neîntemeiate, pretenţiile băneşti formulate de părţile civile faţă de asigurătorii societatea O. şi societatea A.
Instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 91 din 28 mai 2013, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, au fost condamnaţi inculpaţii:
1). - M.T., la pedeapsa de 3 ani închisoare;
2). - D.M., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi
3). - I.I., la pedeapsa de 2 ani închisoare;
- toţi pentru săvârşirea infracţiunii de neîndeplinire a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă din culpă, care a avut drept consecinţă producerea unei catastrofe pe calea ferată, prevăzută în art. 273 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 277 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. anterior, cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior.
În baza art. 71 C. pen. anterior, le-au fost aplicate inculpaţilor pedepsele accesorii prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.
Conform art. 3201 alin. (5) C. proc. pen. anterior, s-a dispus disjungerea acţiunii civile în vederea administrării de probe în faţa instanţei.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că inculpatul M.T., angajat în cadrul Societăţii Naţionale de Transport Feroviar de Marfă C. - Centrul Zonal Marfă B., în calitate de şef manevră al convoiului CM2, la data de 5 iulie 2012, a încălcat dispoziţiile art. 69 alin. (1) lit. b) din Regulamentul pentru circulaţia trenurilor şi manevra vehiculelor feroviare, în sensul că nu a asigurat cu saboţi de mână aşezaţi la roţile osiilor şi strângerea a minim 5 frâne de mână, aflate în convoi, nu a efectuat astfel asigurarea prin fixarea pe loc a convoiului contra fugirii, în condiţiile unei linii având o pantă de 11,01 % în sensul de mers şi, ca atare, a avut drept urmare crearea unei stări de pericol pentru siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport ale căilor ferate, prin punerea în mişcare necontrolată a convoiului.
Ajungând la pasajul la nivel cu calea ferată, ce intersectează DN 72, Ploieşti - Târgovişte, pe raza localităţii C., cu bariera aflată în poziţia „deschis”, convoiul a intrat în coliziune cu autoturismul proprietatea numitului F.G. şi condus regulamentar de numita S.G. În urma coliziunii a rezultat decesul numitelor F.R. şi F.I., precum şi vătămarea corporală din culpă a numiţilor F.C. care a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 55 de zile îngrijiri medicale şi S.G. care a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 25 de zile îngrijiri medicale - persoane care se aflau în autoturism, precum şi deraierea, răsturnarea şi prăbuşirea locomotivei şi a trei vagoane.
Acest eveniment a cauzat şi degradarea liniilor şi a instalaţiei de cale ferată, valoarea prejudiciului fiind de 134.895,58 lei.
Inculpatul D.M., la aceeaşi dată de 5 iulie 2012, angajat al aceleiaşi Societăţi Naţionale de Transport Feroviar de Marfă C., în calitate de manevrant vagoane al convoiului CM2, a încălcat art. 69 alin. (1) lit. b) din Regulamentul pentru circulaţia trenurilor şi manevra vehiculelor feroviare, în sensul că nu a asigurat strângerea corespunzătoare a frânei de mână a două vagoane aflate în convoi, aşa cum rezultă din procesul-verbal de constatare încheiat cu ocazia verificării în comisie a vagoanelor care au fost în compunerea convoiului. Neefectuând astfel asigurarea, prin fixarea pe loc a convoiului contra fugirii, în condiţiile unei linii având o pantă de 11,01 % în sensul de mers, s-a creat o stare de pericol pentru siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport ale căilor ferate, prin punerea în mişcare, necomandată, a convoiului. Ajungând la pasajul de nivel cu calea ferată, ce intersecta DN 72, cu bariera aflată în poziţia „deschis”, convoiul a intrat în coliziune cu autoturismul proprietatea numitului F.G., condus regulamentar de numita S.G., producând consecinţele enumerate anterior.
În ceea ce-I priveşte pe inculpatul I.I., angajat al Companiei Naţionale de Căi Ferate C. - Sucursala C., la data respectivă având calitatea de acar Ia Postul nr. 1, acesta a încălcat art. 35 alin. (6) - Secţiunea 10 din Regulamentul pentru circulaţia trenurilor şi manevra vehiculelor feroviare, în sensul că nu a asigurat sabotul fix de deraiere S1 în poziţia aşezat pe şină, astfel încât convoiul de manevră scăpat din linia de colectare (km. 4 spre Staţia C.) să întâlnească în parcurs sabotul fix de deraiere S1 în poziţie regulamentară, poziţie de natură să producă deraierea controlată a convoiului CM2, scăpat şi să nu permită intrarea acestuia în pasajul de cale ferată ce intersectează DN 72. Ca atare, neîndeplinirea de către inculpat a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă din culpă a avut drept consecinţă producerea unei catastrofe de cale ferată, cu urmările grave descrise mai înainte.
În vederea stabilirii cadrului procesual legal, instanţa a dispus introducerea în cauză în calitate de părţi responsabile civilmente a Companiei Naţionale de Căi Ferate C. - Sucursala C. pentru inculpatul I.I.; a Societăţii Naţionale de Transport Feroviar de Marfă C. pentru inculpaţii M.T. şi D.M., precum şi a asigurătorilor societatea O. şi societatea A.
În aplicarea art. 19 C. proc. pen. şi, respectiv, art. 1357, art. 1359 şi art. 1373 C. civ., instanţa penală învestită cu judecarea acţiunii civile alăturate celei penale, în cazul acestei infracţiuni cu efecte complexe ce face obiectul cauzei, în vederea constituirii persoanelor vătămate ca părţi civile, atât cu privire la pretenţiile formulate în legătură cu decesul celor două victime sau cu vătămările corporale suferite de două persoane aflate în autoturismul surprins pe calea ferată de convoiul de tren, scăpat de sub control, cât şi cu privire la pretenţiile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a aceleiaşi fapte, a procedat la identificarea acelor persoane care au vocaţie la despăgubiri materiale şi morale.
În vederea stabilirii şi acordării de daune materiale, instanţa a constatat că angajarea răspunderii civile delictuale şi-a găsit reglementarea legală în textele de lege mai sus citate, unde au fost întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui prejudiciu care constă în efectul negativ suferit de o anumită persoană ca urmare a faptei licite săvârşite de altă persoană, prejudiciu care poate fi atât material, cât şi moral; existenţa unei fapte ilicite; existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.
Raportând aceste condiţii la situaţia existentă în cauză, curtea de apel a constatat că acestea sunt îndeplinite cumulativ.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, între alţii, partea civilă Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă C., partea responsabilă civilmente Compania Naţională de Căi Ferate C. - Sucursala C. şi asigurătorul societatea O.
Analizând apelurile declarate în cauză de către partea civilă Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă C., partea responsabilă civilmente Compania Naţională de Căi Ferate C. - Sucursala C. şi asigurătorul societatea O. împotriva sentinţei nr. 101 din 16 mai 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, instanţa reţine următoarele:
Lipsa calităţii procesuale pasive:
Atât Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă C., cât şi Compania Naţională de Căi Ferate C. - Sucursala C. au invocat lipsa calităţii procesual pasive, decurgând din faptul că nu există un raport comitent-prepus între M.T., D.M. şi Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă C. şi nici între Compania Naţională de Căi Ferate C. - Sucursala C. şi inculpatul I.I.
Ambele critici sunt nefondate.
Raportul de prepuşenie decurge în cauză din calitatea de angajat a inculpaţilor la cele două societăţi comerciale.
Răspunderea civilă delictuală este antrenată pentru cele două societăţi conform art. 1373 C. civ. în vigoare la data faptelor (o parte este responsabilă de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care este obligată să răspundă, iar comitenţii răspund de prejudiciul cauzat de prepuşii lor în funcţiile ce li s-au încredinţat). Identificarea raporturilor juridice dintre inculpaţii şi cele două societăţi arată că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului: există un raport de subordonare care îşi are temeiul în împrejurarea că pe baza acordului dintre ele o persoană juridică (Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă C. şi Compania Naţională de Căi Ferate C. - Sucursala C.) a încredinţat unei persoane fizice (inculpaţii M.T., D.M. şi I.I.) o însărcinare. Faţă de raportul de prepuşenie existent între inculpaţii angajaţi ai celor două societăţi şi Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă C., respectiv Compania Naţională de Căi Ferate C. - Sucursala C., urmează ca aceste din urmă instituţii să fie obligate, în solidar, fiecare în raport cu angajaţii proprii, deţinători ai unei asemenea calităţi, la acoperirea prejudiciului cauzat părţilor civile.
Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă C. şi Compania Naţională de Căi Ferate C. - Sucursala C. sunt părţi responsabile civilmente prin aceea că faptele au fost comise în timpul serviciului şi în legătură directă cu atribuţiunile de serviciu.
Obligarea comitentului la plata despăgubirilor în solidar cu inculpaţii este angajată în primul rând pentru daunele cauzate de prepus, când acesta îşi realizează atribuţiile derivând din funcţia încredinţată, conform indicaţiilor date de comitent, în limitele funcţiei şi în interesul comitentului. De asemenea, răspunderea comitentului intervine în cazul în care, acţionând în cadrul funcţiei încredinţate, în interesul comitentului ori într-un mod de natură a crea convingerea că acţionează în interesul acestuia, săvârşeşte o faptă cauzatoare de prejudicii prin realizarea necorespunzătoare a indicaţiilor primite ori prin depăşirea lor abuzivă. De exemplu, angajaţii Societăţii Naţionale de Transport Feroviar de Marfă C. şi Companiei Naţionale de Căi Ferate C. - Sucursala C. răspundeau de modul în care era gestionată circulaţia CM2 în speţa de faţă atât în ceea ce priveşte vagoanele şi locomotiva, cât şi în ceea ce priveşte şinele de cale ferată. În raport cu părţile civile, inculpaţii au creat aparenţa acţiunilor conform funcţiei încredinţate.
Răspunderea comitentului nu şi-ar găsi temei legal şi deci nu ar putea fi angajată doar în cazurile în care a luat măsurile necesare pentru a preîntâmpina fapta păgubitoare a prepusului şi în cazurile în care activitatea prepusului a ieşit din sfera în care comitentul are obligaţia de a-şi exercita supravegherea. Niciuna dintre aceste condiţii nu este îndeplinită în cauză, având în vedere raportul întocmit prin care sunt scoase în evidenţă multiple nereguli în exercitarea funcţiilor încredinţate, astfel cum vor fi detaliate în cele ce urmează.
Cererea de scoatere din cauza a Societăţii Naţionale de Transport Feroviar de Marfă C., în calitate de parte responsabilă civilmente, este neîntemeiată şi în mod corect instanţa de fond a reţinut calitatea acestei părţi. Apelanta este angajator pentru inculpaţii M.T. şi D.M., în baza contractelor individuale de muncă încheiate cu aceştia, astfel încât, în mod evident, exista un raport de prepuşenie, în baza căruia societatea trebuie să aibă calitatea de parte responsabilă civilmente în proces. Faptul ca apelanta avea autoritatea de a îndruma şi controla activitatea desfăşurată de prepuşi, astfel cum chiar aceasta precizează, nu exclude, ci dimpotrivă acordă calitatea de parte responsabila civilmente, în contextul faptelor comise de angajaţii săi, urmând să răspundă în solidar cu aceştia.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a apelantei Compania Naţională de Căi Ferate C. - Sucursala C., funcţia de angajator pentru inculpatul I.I., în baza contractului individual de muncă încheiat, subliniază existenţa unui raport de prepuşenie, în baza căruia societatea trebuie să aibă calitatea de parte responsabilă civilmente în proces. Faptul că apelanta avea autoritatea de a îndruma şi controla activitatea desfăşurată de prepuşi, astfel cum chiar aceasta precizează, nu exclude, ci dimpotrivă acordă calitatea de parte responsabilă civilmente, în contextul faptelor comise de angajatul său.
Raportul există chiar dacă au fost realizate în cauză instructajele de protecţia muncii şi chiar dacă fapta ilicită cauzatoare de prejudicii este consecinţa unei greşeli în exercitarea funcţiei.
Ambele părţi responsabile civilmente au invocat faptul că, deşi aveau autoritatea de a îndruma şi controla activitatea desfăşurată de către prepuşi, inculpaţii nu au acţionat în cadrul normal al funcţiilor, iar exercitarea atribuţiilor specifice s-a făcut fără consimţământul comitenţilor şi au fost contrare unor normale desfăşurări ale funcţiilor încredinţate.
Argumentele părţilor sunt nefondate, având în vedere textul din Codul civil care prevede că:
Art. 1373 C. civ. - Răspunderea comitenţilor pentru prepuşi
(1) Comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepuşii săi ori de câte ori fapta săvârşită de aceştia are legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.
(2) Este comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcţia, supravegherea şi controlul asupra celui care îndeplineşte anumite funcţii sau însărcinări în interesul său ori al altuia.
(3) Comitentul nu răspunde dacă dovedeşte că victima cunoştea sau, după împrejurări, putea să cunoască, la data săvârşirii faptei prejudiciabile, că prepusul a acţionat fără nicio legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.
Din cele ce preced rezultă că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege de natură să atragă răspunderea comitenţilor pentru fapta prepuşilor: a) faptele comise de inculpaţi au avut legătură cu atribuţiile încredinţate, fiind consecinţa omisiunii respectării acestor atribuţii; b) comitenţii, în virtutea contractelor de muncă încheiate, exercitau un control asupra modului în care funcţiile s-au desfăşurat, având posibilitatea să înceteze contractul de muncă al angajaţilor respectivi; c) nu este îndeplinită condiţia negativă descrisă în art. 1373 alin. (3) C. civ., respectiv victimele accidentului nu aveau posibilitatea să cunoască faptul că prepusul a acţionat fără legătură cu scopul funcţiilor încredinţate, şi anume împotriva acestor funcţii.
Astfel, în raportul de investigare a accidentului produs la 5 iulie 2012, se precizează cauza directă a producerii accidentului, constând în omisiunea asigurării procentului de masă frânată necesar menţinerii pe loc a convoiului de manevră CM2 aflat pe linia colectoare C., antestaţia G.
Raportul constată că accidentul a fost cauzat de o înlănţuire de erori umane favorizate de schimbările organizaţionale, care nu au fost însoţite de un cadru de reglementare adecvat care să definească în mod clar desfăşurarea activităţii în aceste condiţii. Schimbările organizaţionale se referă la micşorarea volumului de activitate, ceea ce a condus în mod automat la reducerea necesarului de personal şi a intervalului orar în care se desfăşoară activitatea acestuia, precum şi la neclarităţi în ceea ce priveşte necesitatea deţinerii unor autorizaţii pentru a putea utiliza anumite tipuri de instalaţii şi desfăşura anumite operaţii.
Punctul de pornire al lanţului cauzal l-a constituit faptul că în condiţiile defectării locomotivei partida de manevră nu a asigurat procentul de masă frânată necesar pentru menţinerea pe loc a convoiului de manevră CM2 care staţiona.
Raportul apreciază că aceasta este o eroare umană, deoarece lăsarea pe linia corectoare a convoiului de manevră a reprezentat un element de noutate în activitatea personalului implicat în gestionarea activităţii de manevră, fapt care a determinat luarea unor decizii eronate, neexistând un model mental exersat anterior al deciziilor şi al succesiunilor de operaţii într-o astfel de situaţie.
Raportul identifică, de asemenea, faptul că au existat încălcări ale regulamentului, constând în aceea că nu s-a asigurat strângerea a minim 5 frâne de mână necesare menţinerii pe loc a convoiului pentru panta caracteristică a liniei şi tonajul acestuia; s-a produs slăbirea frânei automate la aproximativ două ore după oprirea convoiului în zona pasajului; mecanicul ajutor de locomotivă nu a acţionat aparatura care ar fi alimentat cu energie electrică staţia de emisie-recepţie a locomotivei pentru a aviza IDM în legătură cu scăparea convoiului, fapt care ar fi condus la închiderea barierei de la trecerea la nivel a drumului naţional DN 72 cu linia colectoare; plecarea de pe convoiul de manevră CM2 a partidei de manevră, în condiţiile în care nu a fost asigurat un alt personal, având în vedere faptul că manevra convoiului nu era finalizată şi acesta nu era garat; părăsirea locomotivei convoiului de către mecanicul de locomotivă, fără respectarea prevederilor pentru activitatea personalului, respectiv poziţia sabotului fix de deraiere S1 care la trecerea convoiului CM2 scăpat de pe linia colectoare se afla răsturnat de pe şină, contrar prevederilor legale; înlocuirea mecanicului de locomotivă cu mecanic ajutor care avea atribuţii de supraveghere, deşi locomotiva nu era remizată pe o linie special destinată într-o unitate de tracţiune sau staţie.
Din cele ce preced rezultă faptul că accidentul din cauză s-a produs ca o consecinţă a unei înlănţuiri de încălcări ale ordinelor şi regulamentelor, decurgând din modul defectuos în care a fost organizată activitatea celor care se ocupau de circulaţia pe calea ferată de către Compania Naţională de Căi Ferate C. - Sucursala C. şi Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă C.
Faţă de cele ce preced, instanţa constată că raportul de prepuşenie a fost corect stabilit în speţă, atât Compania Naţională de Căi Ferate C. - Sucursala C., cât şi Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă C. având calitatea de părţi responsabile civilmente.
Lipsa unor clauze în poliţele de asigurare care să conducă la obligarea societăţilor de asigurare la plata daunelor:
Instanţa de fond a dispus obligarea societăţii O. să plătească Societăţii Naţionale de Transport Feroviar de Marfă C. suma de 878.288,85 lei alături de Compania Naţională de Căi Ferate C. - Sucursala C.
Obligarea asigurătorului la plata alături de partea responsabilă civilmente Compania Naţională de Căi Ferate C. - Sucursala C. a despăgubirilor este nefondată, având în vedere că asigurătorul nu avea un contract încheiat cu Compania Naţională de Căi Ferate C. - Sucursala C.
La dosarul cauzei există poliţa de asigurare pentru materialul rulant seria F, respectiv Anexa, având ca bunuri asigurate 196 de locomotive din patrimoniul Societăţii Naţionale de Transport Feroviar de Marfă C.
Contractul de asigurare este încheiat între Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă C. şi societatea O., fiind de natură să acopere riscurile create de sau pentru Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă C. Nu există niciun motiv pentru care un contract încheiat în beneficiul Societăţii Naţionale de Transport Feroviar de Marfă C. să profite unei părţi responsabile civilmente care nu are niciun raport juridic cu firma de asigurare. Instanţa, care obligă la despăgubiri partea responsabilă civilmente, nu poate crea un raport juridic în cadrul procesului penal vizând actul delictual al angajatului Companiei Naţionale de Căi Ferate C. - Sucursala C., între aceasta din urmă şi asigurătorul părţii civile Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă C.
În soluţionarea unei cauze penale, instanţa de judecată dă o soluţie în limitele determinate de raportul juridic penal de conflict. În consecinţă, contractul de asigurare încheiat între Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă C. şi societatea O. nu putea profita unei terţe persoane responsabile de cauzarea unui prejudiciu. Poliţa de asigurare produce efecte doar faţă de părţile contractante, neputând fi încheiată în beneficiul unui terţ al cărui angajat a săvârşit fapta prevăzută de legea penală, aşa cum este Compania Naţională de Căi Ferate C. - Sucursala C. Instanţa nu ar putea să intervină într-un contract de asigurare încheiat între două părţi şi să dispună ca acest contract să profite unei a treia părţi, fără legătură cu contractul respectiv, dar care răspunde din punct de vedere civil pentru prejudiciul produs ca urmare a faptei penale a angajatului propriu.
În consecinţă, va înlătura obligarea asigurătorului societatea O. la plata către partea civilă a sumei de 878.288,85 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
Faţă de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis apelul declarat de asigurătorul societatea O. împotriva sentinţei nr. 101 din 16 mai 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
A desfiinţat, în parte, sentinţa menţionată şi a înlăturat obligarea asigurătorului societatea O. la plata către partea civilă Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă C. a sumei de 878.288,85 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
A respins, ca nefondate, apelurile declarate de partea civilă Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă C. şi partea responsabilă civilmente Compania Naţională de Căi Ferate C. - Sucursala C. împotriva aceleiaşi sentinţe.