Asupra apelului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 270 din 22 iunie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a hotărât următoarele:
A condamnat pe inculpata C.A.F., fără antecedente penale, la pedepsele de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 C. pen. şi de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la exercitarea fără drept a unei profesii sau activităţi, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 348 C. pen. coroborat cu art. 26 din Legea nr. 51/1995.
În baza art. 38 alin. (1) C. pen. a constatat că infracţiunile sunt concurente şi, în baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă, adică 2 luni închisoare, în final, pedeapsa rezultantă stabilită fiind de 1 an închisoare.
În temeiul art. 83-84 C. pen. a amânat aplicarea pedepsei rezultante aplicate pe durata termenului de supraveghere de 2 ani.
În temeiul art. 84 alin. (2) şi art. 85 alin. (1) C. pen., inculpata a fost obligată ca, pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
1. să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la datele fixate de aceste servicii;
2. să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea lor;
3. să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;
4. să comunice schimbarea locului de muncă;
5. să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor lor de existenţă.
În temeiul art. 84 alin. (2) şi art. 85 alin. (2) lit. b) C. pen., inculpata a fost obligată, pe durata termenului de supraveghere, să presteze pe o perioadă de 40 zile, maxim 3 ore pe zi, muncă neremunerată în folosul comunităţii, la A.D.P. - sector 2 Bucureşti sau A.M.O.F.M. Bucureşti.
Pentru inculpata C.A.F., în temeiul art. 84 alin. (2) şi art. 85 alin. (2) lit. j) C. pen., s-a dispus să nu exercite profesia de avocat, de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunilor.
În baza art. 404 alin. (3) din C. proc. pen. raportat la art. 88 alin. (1) şi (3) C. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra consecinţelor nerespectării măsurilor şi obligaţiilor impuse de instanţă sau a săvârşirii de noi infracţiuni, respectiv revocarea amânării aplicării pedepsei, aplicarea şi executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 397, art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea înscrisului falsificat - împuternicire avocaţială din 16 iunie 2014 aflată în original (în plic sigilat - anexă la Dosar urmărire penală nr. 131/p/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi în copie (fila 10 acelaşi dos. u.p.).
În temeiul art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen. a obligat inculpata să plătească 400 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotăra asfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 131/P/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj au fost trimişi în judecată, în stare de libertate, inculpaţii:
- C.A.F. - avocat - pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 C. pen. şi complicitate la exercitarea fără drept a unei profesii sau activităţi prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 348 C. pen. coroborat cu art. 26 din Legea nr. 51/1995, totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.
- V.F.C. - pentru săvârşirea infracţiunilor de exercitarea fără drept a unei profesii sau activităţi prev. de art. 348 C. pen. rap. la art. 26 din Legea nr. 51/1995 şi uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.
S-a reţinut în actul de sesizare că inculpata C.A.F., avocat în Baroul Bucureşti, la data de 16 iunie 2014, pentru a ajuta la exercitarea nelegală a drepturilor procesuale specifice recunoscute de lege unui avocat, a întocmit în fals împuternicirea avocaţială din 16 iunie 2014 prin care a atestat în mod nereal, calitatea de avocat a inculpatului V.F.C. (în realitate expert contabil), precum şi împrejurarea neadevărată că acesta era împuternicit de către clientul U.l.C. să exercite în faţa organelor de cercetare penală din cadrul l.P.J. Cluj - S.I.F. „activităţi de redactare şi semnare acte, asistenţă juridică şi reprezentare" în baza contractului de asistenţă juridică din 16 iunie 2014, în realitate neexistând un astfel de contract, înscris ce a fost încredinţat spre folosire inculpatului V.F.C. şi folosit de acesta pentru producerea de consecinţe juridice.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în baza reglementărilor în materie, instanţa a reţinut următoarea stare de fapt:
În cadrul urmăririi penale desfăşurate în Dosar nr. 637/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj - având ca obiect infracţiuni de evaziune fiscală - organele de cercetare penală din cadrul I.P.J. Cluj - S.I.F., investite cu instrumentarea cauzei, au procedat la citarea, în vederea audierii în calitate de martor a numitului U.l.C. pentru data de 18 iunie 2014.
În aceste împrejurări, martorul U.l.C. l-a contactat pe inculpatul V.F.C., expert contabil, administrator la SC V. SRL Bucureşti (pe care-l cunoştea, fiind prieteni şi colaboratori din 2011) solicitându-i sprijinul, în sensul de a-l însoţi la Cluj-Napoca, în faţa organelor penale şi fiscale.
Inculpatul V.F.C. a colaborat cu inculpata C.A.F., avocat în Baroul Bucureşti din data de 15 ianuarie 2008, căreia i-a subînchiriat o cameră în imobilul în care societatea sa îşi avea sediul, încăpere în care avocata şi-a stabilit sediul profesional.
La data de 16 iunie 2014, martorul U. împreună cu inculpatul V.F. s-au întâlnit cu inculpata C.A., căreia i-au expus problemele juridice şi i-au cerut să-l însoţească şi să-l asiste pe martor în faţa organelor de poliţie de la I.P.J. Cluj.
Inculpata C.A.F. a refuzat să facă deplasarea, dar în urma insistenţelor inculpatului V., a fost de acord să întocmească o împuternicire avocaţială, în care să ateste în mod nereal calitatea de avocat a inculpatului, pentru a-i permite acestuia exercitarea nelegală a drepturilor de asistenţă juridică şi reprezentare a unui subiect procesual în cadrul unui proces penal în curs.
Astfel, inculpata C.A.F. a întocmit împuternicirea avocaţială din 16 iunie 2014, în care a atestat calitatea reală de avocat a emitentului şi, în mod nereal, calitatea de avocat a inculpatului V.F.C., precum şi împrejurarea că aceştia erau împuterniciţi de către clientul U.l.C., în baza contractului de asistenţă juridică din 16 iunie 2014 să exercite activităţile de „Redactare şi semnare acte. Asistenţă juridică şi reprezentare" în faţa organului de cercetare penală, în realitate nefiind încheiat un astfel de contract.
Pentru a da aparenţă de legalitate actului, inculpata s-a folosit de un exemplar al imprimatelor tipărite puse la dispoziţia acesteia de Baroul Bucureşti (formulare tipizate înseriate), înscris pe care l-a completat cu toate datele dictate de inculpatul V.F.C., martorul U.l.C. semnând ulterior înscrisul la rubrica „client".
Contractul de asistenţă juridică seria din 16 iunie 2014, menţionat în împuternicire, nu s-a încheiat în realitate, din actele de urmărire penală rezultând că numărul de contract nici nu a fost alocat avocatei, împrejurare recunoscută de inculpata C.A.F. şi de inculpatul V.F., fiind confirmată de datele furnizate de registrul de înregistrare a contractelor de asistenţă juridică şi de declaraţiile martorul U.l.C.
La data de 18 iunie 2014, inculpatul V.F.C. l-a însoţit pe martorul U.l.C. la audieri la I.P.J. Cluj, şi după ce s-au identificat cu numele, a prezentat organelor de cercetare penală împuternicirea avocaţială, fără a specifica expres că este avocat şi l-a asistat pe martor, pe parcursul audierii acestuia de către lucrătorul de poliţie M.R. La audiere a asistat şi martorul P.P.E., apărătorul ales al suspectului din cauza respectivă, A.l.C.
Deşi nu avea calitatea de avocat, inculpatul V.F.C. a asistat în calitate de apărător ales, la efectuarea actului de urmărire penală şi a exercitat drepturile procesuale specifice recunoscute de lege avocatului, intervenind în cursul audierilor şi oferind precizări raportat la poziţia martorului U.l.C.
La finalul audierii, după ce martorul U.l.C. şi avocatul P.P.E. au semnat declaraţia, inculpatul V.F.C. a recunoscut că nu este avocat.
Ca efect al acestei recunoaşteri, după efectuarea verificărilor pe site-ul Baroului Bucureşti, organele de cercetare penală s-au sesizat din oficiu pentru săvârşirea infracţiunilor de fals, uz de fals şi exercitarea fără drept a unei profesii, procedând totodată la refacerea actului de urmărire penală, în condiţii de legalitate, martorul U.l.C. fiind reaudiat la data de 23 iunie 2014.
Imediat după terminarea audierii din data de 18 iunie 2014, inculpatul V.F.C. a contactat-o telefonic pe inculpata C.A.F., căreia i-a spus despre problemele ivite, astfel că inculpata a redactat înscrisul „împuternicire din 16 iunie 2014", prin care martorul U.l.C. îl mandata pe V.F.C. să îndeplinească toate formalităţile necesare depunerii unei declaraţii de martor la I.P.J. Cluj - înscris antedatat, ce a fost trimis prin e-mail martorului U.l.C., care l-a semnat şi l-a depus în aceeaşi zi la organele de cercetare penală.
Starea de fapt, mai sus descrisă a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă; din cursul urmăririi penale; proces-verbal de sesizare din oficiu (filele 5-6), proces-verbal de constatare (filele 7-8), proces-verbal de predare-primire înscrisuri (fila 9); împuternicirea avocaţială din 2014, în copie (fila 10) şi în original în plic sigilat ca mijloc material de probă anexat dosarului; înscrisuri din dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj nr. 637/P/2014: în copie (filele 11-12), în original împuternicirea din n16 iuni 2014 (fila 13), în original declaraţia martorului U.l.C. dată în Dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj nr. 637/P/2014 (filele 14-21); copia registrului de acces în sediul I.P.J. Cluj (filele 22-24); verificările efectuate pe site-ul Baroului Bucureşti (filele 27-29), acte privind schimbarea sediului social al avocatei C.A.F. (filele 90-92); copia registrului de contracte de asistenţă juridică eliberat de Baroul Bucureşti inculpatei C.A.F.,copia blocului de împuterniciri avocaţiale eliberate inculpatei (filele 52-54); declaraţiile martorilor: U.l.C. (filele 61-65), P.P.E. (filele 55-57); declaraţiile inculpaţilor V.F.C. (filele 37-41, 71-73) şi C.A.F. (fiele 48-51, 82-84); din faza de judecată: declaraţii inculpaţi (filele 32-35, 36-39); declaraţii martori U.I.C., P.P.E. (filele 41 -43, 45-46).
În drept, instanţa a constatat că faptele inculpatei C.A.F., avocat în Baroul Bucureşti, care la data de 16 iunie 2014, a întocmit în fals împuternicirea avocaţială din 16 iunie 2014, atestând, în mod nereal, calitatea de avocat a inculpatului V.F.C., în realitate expert contabil, precum şi împrejurarea neadevărată că acesta era împuternicit de către clientul U.l.C. să exercite în faţa organelor de cercetare penală din cadrul I.P.J. Cluj - S.I.F. activităţile de „Redactare şi semnare acte. Asistenţă juridică şi reprezentare" în baza contractului de asistenţă juridică din 16 iunie 2014, în realitate neexistând un astfel de contract, înscris ce a fost încredinţat spre folosire inculpatului V.F.C. şi folosit de acesta pentru producerea consecinţelor juridice şi, în acest fel, l-a ajutat pe inculpatul V.F.C. să exercite nelegal drepturi procesuale specifice recunoscute de lege avocatului cu ocazia audierii în calitate de martor a numitului U.l.C. de către organele de cercetare penală din cadrul I.PJ. Cluj - S.I.F. în Dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj nr. 637/P/2014 - întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 C. pen. şi respectiv, complicitate la exercitarea fără drept a unei profesii sau activităţi, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 348 C. pen. coroborat cu art. 26 din Legea nr. 51/1995.
Inculpata a recunoscut, în materialitatea lor faptele, însă a arătat că nu se consideră vinovată de comiterea acestora, pentru că nu au fost săvârşite cu vinovăţia prevăzută de lege - invocând cazul de achitare prev. de art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.
Inculpata C.A.F., deşi prin apărător, a invocat lipsa intenţiei în comiterea faptelor (în sensul că nu a acceptat rezultatul faptelor, considerând că nu se va produce ori că nu a prevăzut rezultatul faptelor), poziţia sa procesuală efectivă a fost una de apărare pe temeiul existenţei un unui caz de neimputabilitate - constrângerea morală (în sensul că a comis faptele sub imperiul constrângerii exercitate de inculpatul V., care a ameninţat-o că nu-i va mai permite să-şi aibă sediul cabinetului în spaţiul subînchiriat).
Niciuna din apărările invocate nu au fost primite, reţinându-se că nu-şi au suport în materialul probator, împrejurările invocate nu se regăsesc în cauză. S-a reţinut că nu se poate accepta susţinerea că inculpata a socotit că nu se va produce rezultatul faptelor sale, respectiv, că inculpatul V. nu va putea exercita activităţile specifice avocatului, chiar dacă i-a emis împuternicirea avocaţială, pe motiv că acesta avea nevoie de legitimaţie.
Aceasta deoarece inculpata, de profesie avocat, cunoştea sau, cel puţin, avea obligaţia să cunoască reglementările privind exercitarea profesiei de avocat, printre care şi dispoz. art. 126 din Hotărârea C.U.B.R. nr. 64/2011 privind adoptarea Statutul profesiei de avocat, conform cărora contractul de asistenţă juridică prevede, în mod expres, întinderea puterilor pe care clientul le conferă avocatului şi, în baza acestuia, avocatul se legitimează faţă de terţi prin împuternicirea avocaţială întocmită conform anexei nr. ll din actul normativ (ce reglementează conţinutul formularului împuternicirii avocaţiale); dispoziția art. 44 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, conform cărora, actele întocmite de avocat pentru legitimarea faţă de terţi a calităţii de reprezentant au forţa probantă deplină până la înscrierea în fals.
Astfel, avocatul se legitimează şi prin împuternicirea avocaţială, nu numai nu prin legitimaţia de serviciu.
Prin prezentarea unui înscris care, potrivit legii, era menit să servească la dovedirea calităţii de avocat faţă de terţi, având legal conferită aparenţa de legalitate prin îndeplinirea condiţiilor de formă cerute de lege, s-a creat reprezentarea aparentei legitimări procesuale, atât organelor de cercetare penală, cât şi apărătorului ales al suspectului care asista la audieri.
Pe de altă parte, s-a depus la dosar de către inculpată o evaluare psihologică (fila 30 dos. instanţă) - pentru a dovedi caracterul influenţabil, firea timidă şi dificultăţile de comunicare interpersonale şi, totodată, s-a solicitat audierea unor martori, angajaţi ai societăţii inculpatului V., pentru a dovedi caracterul autoritar al inculpatului V., faţă de ea şi alţi angajaţi.
Evaluarea psihologică a inculpatei - dincolo de caracterul extrajudiciar al înscrisului - într-adevăr, a relevat o fire anxioasă, introvertită, care face cu greu, faţă, situaţiilor critice, tensionate, fire timidă în relaţiile interpersonale, care se integrează cu dificultate în grup. Este însă, departe de face dovada unui caracter slab, labil, eventual, cu un discernământ afectat, care să o împiedice să se opună acţiunilor, cu certitudine, contrare legii şi deontologiei profesionale.
În ceea ce priveşte comportamentul inculpatului V.F. faţă de angajaţi, a rezultat din declaraţiile martorilor G.A.A. şi N.M. (filele 55-56, 52-53) că acesta era unul normal, că relaţiile de serviciu se desfăşurau normal, fiind mai degrabă relaţii apropiate, de amiciţie, decât relaţii de subordonare, autoritare. Nu s-a dovedit că inculpatul V. ar fi avut relaţii tensionate cu inculpata C., acestea erau similare cu relaţiile dintre inculpatul V. şi ceilalţi angajaţi ai firmei sale, deşi inculpata nu era angajata societăţii administrate de inculpat, era o simplă colaboratoare, căreia, într-adevăr, inculpatul îi trimitea clienţi, pe care să-i consilieze pe probleme juridice, dar nicidecum, inculpata nu depindea financiar de bunăvoinţa inculpatului.
Chiar şi reală fiind, „constrângerea" de care se prevalează inculpata în apărare, în sensul că inculpatul V. ar fi ameninţat-o că, dacă nu emite împuternicirea avocaţială, îşi va pierde sediul din spaţiul închiriat - nu se constituie totuşi, într-o ameninţare cu un pericol grav - în accepţiunea art. 25 C. pen. - şi care să nu poată fi înlăturat, decât prin comiterea faptei penale.
Instanţa a reţinut că la nivelul de pregătire profesională, la experienţa în domeniu, şi chiar raportat la firea, mai timidă, anxioasă, a inculpatei, nu se poate aprecia că ameninţarea cu pierderea spaţiului de birou, a fost atât de gravă, încât a avut aptitudinea de a înfrânge, a anihila total voinţa inculpatei şi de a o determina să comită fapta penală.
La individualizarea judiciară a sancţiunilor aplicate inculpatei, s-au avut în vedere, pentru evaluarea gravităţii infracţiunilor şi periculozităţii inculpatei, criteriile prev. de art. 74 C. pen. - împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor - inculpata C., profitând de faptul că avea la îndemână instrumentele juridice corespunzătoare, în virtutea calităţii sale, natura şi gravitatea rezultatului produs - o urmare, nu foarte gravă, actul procedural viciat, fiind refăcut ulterior, în condiţii legale; antecedentele penale ale inculpaţilor - fără antecedente penale, cu o atitudine anterioară, corespunzătoare; nivelul de educaţie, vârsta, situaţia familială şi socială -ambii inculpaţi, cu studii superioare, tineri, bine integraţi social şi profesional.
Aşa fiind, instanţa a considerat, şi în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile reţinute (pedeapsa închisorii de la 3 luni la 1 an sau amenda pentru exercitarea fără drept a unei profesii şi, respectiv, complicitatea la această infracţiune; pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau amenda - pentru uz de fals şi, pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani sau amenda - pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată) - că vor fi în măsură să realizeze scopurile coercitive, de reeducare şi prevenţie ale sancţiunilor penale, pedepsele aplicate.
Dat fiind că pedeapsa rezultantă stabilită nu depăşeşte 2 ani închisoare, inculpata nu a mai fost anterior condamnată, şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii (filele 63, 64 dos, inst.) şi, având în vedere şi persoana inculpatei - la prima confruntare cu legea penală, care, în materialitatea lor, a recunoscut faptele, a avut o conduită corespunzătoare, anterior comiterii faptelor şi, potrivit profilului moral, prezintă toate datele necesare, în sensul unor posibilităţi mari de îndreptare, instanţa de fond a apreciat că aplicarea imediată a pedepsei nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei inculpatei pentru o perioadă determinată.
Împotriva sentinţei penale a declarat apel inculpata C.A.A.F., solicitând desfiinţarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând motivele de nulitate prevăzute de art. 280 alin. (1) C. proc. pen., întrucât nu a fost respectat termenul imperativ, de minim de 20 de zile, pentru a se formula cereri şi excepţii cu privire la legalitatea actului de sesizare a instanţei, achitarea inculpatei, motivând că nu a săvârşit faptele cu intenţie şi înlăturarea obligaţiei impuse inculpatei, de a nu exercita profesia de avocat.
Analizând apelul exercitat de inculpată, în raport cu criticile formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
În ce priveşte criticile care vizează încălcarea termenului prevăzut de art. 344 alin. (1) C. proc. pen., care ar atrage sancţiunea nulităţii relative, instanţa de control judiciar constată că nu sunt fondate.
Instanţa de apel reţine pe de o parte, că motivul invocat de apărarea inculpatei nu constituie un caz de nulitate absolută, care ar putea impune desfiinţarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, pe de altă parte, aspectele invocate exced cadrului procesual, întrucât acestea au făcut obiectul verificării judecătorului de cameră preliminară, care a constatat printr-o încheiere definitivă, legalitatea sesizării instanţei şi a administrării probelor, dispunând începerea judecăţii.
În ce priveşte a doua critică formulată în motivele de apel, Înalta Curte, verificând probele dosarului cu privire la infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi de complicitate la exercitarea fără drept a unei profesii sau activităţi pentru care s-a dispus condamnarea inculpatei, constată că prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt corectă, bazată pe materialul probator administrat şi just apreciat, care a confirmat existenţa faptelor şi întrunirea conţinutului constitutiv al infracţiunilor.
Probatoriul administrat confirmă pe deplin existenţa şi săvârşirea de către inculpată a infracţiunilor reţinute în sarcina sa, atât sub aspectul laturii obiective, cât si a celei subiective.
Pentru existenţa infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi de complicitate la exercitarea fără drept a unei profesii sau activităţi, sub aspectul laturii subiective, este necesar să se facă dovada că inculpata a acţionat cu voinţa de a falsifica împuternicirea avocaţială, în vederea folosirii acestui înscris, având reprezentarea că prin încredinţarea acestuia se vor produce consecinţe juridice.
În concret, inculpata a întocmit împuternicirea avocaţială din 16 iunie 2014, atestând, în mod nereal, calitatea de avocat a inculpatului V.F.C., în realitate expert contabil, precum şi împrejurarea neadevărată că acesta era împuternicit de către clientul U.l.C. să exercite în faţa organelor de cercetare penală din cadrul I.P.J. Cluj - S.I.F. activităţile de „Redactare şi semnare acte. Asistenţă juridică şi reprezentare" în baza contractului de asistenţă juridică nr. 393089/16 iunie 2014, în realitate neexistând un astfel de contract, înscris ce a fost încredinţat spre folosire inculpatului V.F.C. şi folosit de acesta pentru producerea consecinţelor juridice şi, în acest fel, l-a ajutat pe inculpatul V.F.C. să exercite nelegal drepturi procesuale specifice recunoscute de lege avocatului cu ocazia audierii în calitate de martor a numitului U.l.C. de către organele de cercetare penală din cadrul I.P.J. Cluj.
În urma propriului examen, instanţa de control judiciar reţine că inculpata a acţionat cu forma de vinovăţie cerută de lege, respectiv cu intenţie directă, având reprezentarea că prin acţiunile sale se vor produce consecinţele juridice ce decurg din prezentarea unei împuterniciri avocaţiale false şi urmărind producerea acestui rezultat prin comiterea infracţiunilor în ce priveşte apărarea inculpatei sub acest aspect, care nu a negat existenţa faptelor în modalitatea faptică reţinută de prima instanţă, dar a susţinut că nu Ie-a săvârşit cu vinovăţia prevăzută de lege, ci sub imperiul constrângerii morale, instanţa de control judiciar reţine netemeinicia acestei poziţii, având în vedere că susţinerile inculpatei nu au suport în materialul probator.
Împrejurarea că inculpata a socotit că, după emiterea împuternicirii avocaţiale, care atesta în mod nereal calitatea de avocat a inculpatului V.F.C., acesta din urmă nu va putea exercita activităţile specifice avocatului în baza acesteia, pe motiv că avea nevoie de legitimaţie, nu este de natură să înlăturre caracterul penal al faptelor sale, în condiţiile în care inculpata ştia că acest act făcea dovada calităţii de avocat faţă de terţi şi avea aparenţa de legalitate prin îndeplinirea condiţiilor de formă cerute de lege, fiind de natură să producă consecinţe juridice, prin asigurarea unei false legitimări procesuale.
De altfel, pregătirea profesională şi funcţia de avocat a inculpatei prezumă faptul că inculpata avea cunoştinţă de reglementările privind exercitarea profesiei de avocat, printre care şi dispoziţiile art. 126 din Hotărârea C.U.B.R. nr. 64/2011 privind adoptarea Statutul profesiei de avocat, conform cărora contractul de asistenţă juridică prevede, în mod expres, întinderea puterilor pe care clientul le conferă avocatului şi, în baza acestuia, avocatul se legitimează faţă de terţi prin împuternicirea avocaţială întocmită conform anexei nr. ll din actul normativ (ce reglementează conţinutul formularului împuternicirii avocaţiale) şi ale art. 44 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, conform cărora, actele întocmite de avocat pentru legitimarea faţă de terţi a calităţii de reprezentant au forţa probantă deplină până la înscrierea în fals.
Nici critica apelantei referitoare la obligaţia impusă de instanţă, de a nu exercita profesia de avocat, de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunilor (art. 85 alin. (2) lit. j) C. pen.), instanţa de control judiciar constată că nu este fondată.
Potrivit art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, persoana faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei trebuie să respecte unele măsuri de supraveghere, care să permită verificarea conduitei persoanei.
De asemenea, instanţa poate impune persoanei faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei să execute una sau mai multe dintre următoarele obligaţii, printre care şi aceea de a nu ocupa sau exercita funcţia profesia, meseria ori activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (art. 85 alin. (2) lit. j) C. pen.).
Deşi se numără printre obligaţiile cu caracter facultativ ce decurg din amânarea aplicării pedepsei, în aprecierea necesităţii impunerii acestei obligaţii, instanţa de fond a avut în vedere în mod just împrejurările concrete ale săvârşirii faptei, întrucât inculpata s-a folosit de calitatea de avocat pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa.
În cauză, prin raportare la contextul concret de săvârşire a faptelor de către inculpată şi la împrejurările cauzei, se apreciază că, în mod corect, prima instanţă a dispus suplimentar această obligaţie, care, prin conţinutul ei asigură scopul pedepsei şi supravegherea conduitei inculpatei pentru o perioadă de doi ani.
Pentru considerentele arătate, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata C.A.F. împotriva sentinţei penale nr. 270 din 22 iunie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelanta inculpată la plata sumei de 270 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 70 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata C.A.F. împotriva sentinţei penale nr. 270 din 22 iunie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă apelanta inculpată la plata sumei de 270 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 70 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 07 septembrie 2015.