Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 1768/2015

Şedinţa publică de la 29 aprilie 2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii şi procedura derulată în faţa primei instanţe

Prin cererea introdusă pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 2 aprilie 2014, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanta SC V.A. SA Piteşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. Ploieşti, restituirea cauţiunii în sumă de 10.345 RON, achitată în Dosarul nr. 1296/46/2010 ale Curţii de Apel Piteşti.

A arătat că a plătit, cu titlu de cauţiune, suma de 10.345 RON, cu ocazia soluţionării cererii de suspendare a executării actelor administrativ-fiscale. În cauză a fost pronunţată o soluţie irevocabilă şi, nefiind ridicate pretenţii din partea intimatei-pârâte în termenul de 30 de zile prevăzut de lege, sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 7231 alin. (3) C. proc. civ.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Încheierea de şedinţă din data de 29 aprilie 2014, Curtea de Apel Piteşti a admis cererea precizată, privind restituirea cauţiunii, formulată de reclamantă şi a dispus restituirea cauţiunii în sumă de 10.345 RON, achitată prin Ordinul de plată din 13 decembrie 2010 şi Recipisa de consemnare din 13 decembrie 2010 la C.B. - Sucursala Piteşti.

A reţinut instanţa că, prin Încheierea din data de 15 decembrie 2010, în Dosarul nr. 1296/46/2010, Curtea de Apel Piteşti a admis cererea reclamantei SC V.A. SA de suspendare a executării Deciziei din 14 mai 2010, până la soluţionarea irevocabilă a fondului contestaţiei.

Pentru soluţionarea cererii de suspendare, a fost achitată cauţiune în sumă de 10.345 RON, prin Ordinul de plată din 13 decembrie 2010 şi Recipisa de consemnare din 13 decembrie 2010 la C.B. - Sucursala Piteşti.

Acţiunea de fond a fost soluţionată prin Sentinţa civilă nr. 311/F-CONT din 12 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 841 din 20 februarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin care s-au desfiinţat parţial actele fiscale, reclamanta fiind exonerată de la plata sumei totale de 363.719 RON.

Astfel, instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 7231 alin. (3) C. proc. civ.

3. Recursul exercitat în cauză şi apărările intimaţilor-pârâţi

Împotriva soluţiei instanţei de fond, pârâta D.G.R.F.P. Ploieşti - A.J.F.P. Argeş a formulat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând modificarea încheierii recurate în sensul respingerii cererii de restituire a cauţiunii.

A susţinut recurenta-pârâtă că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 7231 C. proc. civ., în sensul că fondul litigiului dintre părţi nu a fost soluţionat irevocabil în favoarea reclamantei, care datorează, în parte, sumele stabilite prin actele administrative fiscale contestate.

A mai precizat că, începând cu data de 17 august 2011, reclamanta SC V.A. SA se află sub incidenţa Legii nr. 85/2006, executarea silită fiind suspendată în temeiul art. 36 din acest act normativ.

Intimata-reclamantă SC V.A. SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că sunt neîntemeiate susţinerile recurentei, fiind îndeplinite condiţiile art. 7231 alin. (3) C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

1. Înalta Curte, examinând încheierea recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu susţinerile părţilor, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamanta SC V.A. SA a solicitat eliberarea cauţiunii achitate prin Ordinul de plată din 13 decembrie 2010 şi Recipisa de consemnare din 13 decembrie 2010 la C.B. - Sucursala Piteşti, stabilită de instanţa de fond şi consemnată în Dosarul nr. 1296/46/2010 al Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Această cauţiune a fost stabilită, în temeiul art. 215 C. proc. fisc., ca şi condiţie legală pentru soluţionarea cererii reclamantei de suspendare a executării Deciziei de impunere din 14 mai 2010 emise de D.G.F.P. Argeş.

Prin Încheierea de şedinţă din 15 decembrie 2010, cererea de suspendare a fost admisă, Curtea de Apel Piteşti dispunând suspendarea executării Deciziei din 14 mai 2010 până la soluţionarea irevocabilă a cauzei de fond.

Ulterior, încheierea de suspendare a deciziei menţionate a fost casată, prin Decizia civilă nr. 2.331 din 19 aprilie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, şi, în rejudecare, cererea de suspendare, disjunsă din Dosarul nr. 1296/46/2010, a fost respinsă prin Sentinţa civilă nr. 452 din 18 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 1173/46/2011, rămasă irevocabilă la 16 martie 2012 prin respingerea, ca tardiv declarat, a recursului reclamantei SC V.A. SA.

Acţiunea în anularea Deciziei din 18 august 2010, emisă de pârâta D.G.F.P. Argeş, cu consecinţa anulării Deciziei de impunere din 14 mai 2010 şi a Raportului de inspecţie fiscală din 14 mai 2006, a fost soluţionat prin Sentinţa civilă nr. 311/F-CONT din 12 septembrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a dispus anularea parţială a Deciziei din 18 august 2010, a Deciziei de impunere din 14 mai 2010 şi a Raportului de inspecţie fiscală din 14 mai 2010, emise de D.G.F.P. Argeş, stabilindu-se că reclamanta nu datorează către bugetul de stat sumele de 304.413,56 RON, cu titlu de TVA suplimentară, şi 293.327 RON, reprezentând accesoriile primei sume.

Sentinţa civilă nr. 311/F-CONT din 12 septembrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, a devenit irevocabilă prin Decizia civilă nr. 841 din 20 februarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a admis recursul declarat de D.G.R.F.P. Ploieşti (succesoare a D.G.F.P. Argeş), s-a modificat în parte sentinţa în sensul că a fost exonerată reclamanta de plata sumei totale de 363.719 RON, din care 302.414 RON reprezintă TVA şi 61.305 RON accesorii aferente, şi s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Potrivit dispoziţiilor art. 7231 alin. (3) C. proc. civ.:

"Cauţiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluţionat fondul cauzei. Cu toate acestea, cauţiunea se eliberează de îndată, dacă partea interesată declară, în mod expres, că nu urmăreşte obligarea părţii adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate."

Din interpretarea acestor dispoziţii rezultă că admisibilitatea cererii de restituire este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a două condiţii, şi anume existenţa unei hotărâri irevocabile prin care s-a soluţionat fondul cauzei şi neformularea de către cel îndreptăţit a unei cereri de despăgubiri în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii care a soluţionat fondul cauzei.

În speţă, Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de fond, că aceste două condiţii au fost îndeplinite.

Astfel, condiţia privind soluţionarea irevocabilă a fondului cauzei este îndeplinită. Este neîntemeiată critica recurentei-pârâte în sensul că litigiul dintre părţi nu a fost soluţionat irevocabil "în favoarea reclamantei", pentru că dispoziţiile C. proc. civ. nu disting asupra modului de soluţionare, în favoarea sau în defavoarea părţii reclamante.

Şi condiţia privind neformularea unei cereri de despăgubire de către cel îndreptăţit este îndeplinită în speţă, pentru că, recurenta-pârâtă, deşi apreciază că nu sunt realizate condiţiile impuse de articolul menţionat, nu a susţinut şi nici nu a făcut vreo dovadă în sensul că, în termen de 30 de zile de la data soluţionării irevocabile a fondului cauzei, ar fi formulat vreo cerere pentru plata de despăgubiri.

Aspectul invocat de recurenta-pârâtă, referitor la faptul că, începând cu data de 17 august 2011, SC V.A. SA se află sub incidenţa Legii nr. 85/2006, fiind suspendată executarea silită în temeiul art. 36 din lege, nu are relevanţă în cauză.

Cauţiunea prevăzută de art. 215 C. proc. fisc. are drept scop constituirea la îndemâna autorităţii emitente a actelor de impunere fiscală a unei garanţii pentru acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite.

După cum s-a reţinut mai sus, cererea de suspendare a executării deciziei de impunere a fost respinsă, şi, de altfel, recurenta-pârâtă nu a solicitat, în termenul de 30 de zile de la soluţionarea irevocabilă a fondului cauzei, obligarea părţii adverse la plata de despăgubiri din suma achitată cu titlu de cauţiune.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a încheierii atacate, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.G.R.F.P. Ploieşti - A.J.F.P. Argeş împotriva Încheierii din 29 aprilie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. 1296/46/2010, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 aprilie 2015.

Procesat de GGC - N