Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

Acțiune pentru repararea prejudiciului cauzat de ruina edificiului. Solidaritate pasivă între coproprietarii imobilului. Efecte.

 

Cuprins pe materii : Drept civil. Obligații. Răspundere civilă delictuală.

Index alfabetic : ruina edificiului

-coproprietari

-prejudiciu

-solidaritate pasivă legală                

                                                                 C.civ. din 1864, art. 1002, art. 1003, art. 1039, art. 1042

 

Cum în cauză este angajată răspunderea pentru ruina edificiului și cum în cazul coproprietății pe cote-părți, potrivit art. 1003 C.civ., această formă de răspundere atrage o solidaritate pasivă, reclamanta, în calitate de creditor, poate solicita, potrivit dispozițiilor art. 1042 din același cod, plata întregii datorii de la un singur debitor,  fără ca acesta să poată, date fiind efectele solidarității pasive, să solicite divizarea urmăririi între codebitori.

Pe cale de consecință, acțiunea în despăgubiri formulată numai împotriva unuia dintre coproprietarii imobilului, iar nu și a celorlalți codebitori, nu ar putea fi respinsă ca inadmisibilă.

 

Secția I civilă, decizia nr. 279 din  4 februarie 2016         

                                  

            Prin cererea înregistrată la data de 08.08.2011, pe rolul Tribunalului Galaţi, reclamanta B., prin reprezentant legal A., a chemat în judecată pe pârâţii D., Municipiul Galaţi, prin Primar și Asociaţia de Locatari nr. x și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâţilor în solidar ori individual la plata unor daune cominatorii și moratorii în sumă de 987.500 lei, precum şi la plata cheltuielilor de judecată. Reclamanta a arătat că valoarea daunelor solicitate se compune din:  suma de 200.000 de lei reprezentând costurile ce urmează a fi suportate în vederea efectuării unei operaţii de reconstrucţie facială; suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale ca urmare a suferinţelor pricinuite şi tratamentului spitalicesc efectuat în perioada 03.01.2007 şi până în prezent; suma de 100.000 lei cu titlu de daune ca urmare a suferinţelor pricinuite de îngrădirea drepturilor civile; suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale ca urmare a suferinţelor suportate de părinţii săi, A. şi E.; suma de 200.000 lei cu titlu de daune ca urmare a mediului de viaţă la care este condamnată din cauza incapacităţii de integrare socială şi a pierderii locului de muncă al mamei sale ; suma de 87.500 lei cu titlu de daune cominatorii, reprezentând costuri asociate intervenţiilor chirurgicale suferite; suma de 200.000 lei cu titlu de daune cominatorii reprezentând costurile cu tratamentul pe care urmează să îl efectueze în vederea refacerii parţiale a stării de sănătate şi a viitoarei capacităţi restrânse de muncă.

În motivarea cererii formulate, reclamanta a arătat că, la data de 03.01.2007, se afla împreună cu părinţii şi fratele său în staţia de maxi-taxi de lângă blocul X, staţie neprevăzută cu refugiu. Din cauza vântului care bătea cu viteză şi în rafale, s-a desprins o parte din construcţia blocului menţionat şi reclamanta a fost strivită, fiind transportată în stare inconştientă la spital.

            Reclamanta a arătat că înţelege să se îndrepte împotriva tuturor părţilor responsabile de prejudiciul grav cauzat ei şi familiei sale: împotriva pârâtului D. în calitate de administrator al societăţii ce a executat lucrările de hidro-izolaţie, Asociaţiei de Proprietari nr. x în calitate de beneficiar al lucrărilor executate şi împotriva Municipiului Galaţi în calitate de administrator al unui număr de apartamente închiriate locatarilor persoane fizice în blocul X.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998 – 1003 C.civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 13.09.2011, a fost admisă cererea de ajutor public judiciar sub forma scutirii reclamantei de la plata taxei judiciare de timbru în valoare de 13.986 lei.

Municipiul Galaţi a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, arătând că nu este administrator al fondului locativ, ci proprietarul unui singur apartament din imobil, ceea ce nu îi conferă calitatea de responsabil pentru ruina edificiului, art. 1002 C.civ. referindu-se la proprietarul imobilului ruinat.

Prin încheierea de şedinţă din data de 31.10.2011, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului D., excepţie invocată din oficiu şi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Galaţi ca nefondată.

Pârâtul Municipiul Galaţi a formulat cerere de chemare în garanţie a pârâţilor D., în calitate de administrator al SC Y. SRL şi a Asociaţiei de Locatari nr. X, solicitând ca, în cazul în care va cădea în pretenţii, chemații în garanție să fie obligaţi să îl despăgubească cu suma reprezentând daune cominatorii şi moratorii ce se va stabili în decursul soluţionării cauzei şi a oricăror sume reprezentând cheltuieli de judecată solicitate de reclamantă.

La data de 23.11.2012, reclamanta a depus la dosar o cerere modificatoare a cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat judecata în contradictoriu şi cu pârâţii D. şi F., ambii în calitate de asociaţi ai SC Y. SRL, societate radiată din Registrul Comerţului ca urmare a închiderii procedurii falimentului.

De asemenea, reclamanta a arătat că înţelege să completeze ultimul petit al cererii iniţiale, solicitând obligarea pârâtelor, în solidar ori în parte, la plata unor prestaţii succesive, în situaţia în care vor apărea complicaţii cu privire la starea sa de sănătate sau aceasta se va agrava în viitor, iar suma acordată de instanţa de judecată va fi insuficientă pentru efectuarea tratamentelor de specialitate. La termenul de judecată din data de 22.01.2013, reclamanta a precizat că acest capăt de cerere înlocuieşte ultimul capăt din cererea iniţială, respectiv obligarea la plata sumei de 200.000 lei cu titlu de daune cominatorii, arătând şi că solicită obligarea pârâţilor în solidar la plata acestor prestaţii succesive, în temeiul art. 1003 C.civ. A precizat că pârâta Asociaţia de Locatari nr. x şi-a modificat denumirea în Asociaţia de Proprietari nr. x.

La termenul de judecată din data de 19.12.2012, pârâţii D. şi F. au invocat excepţia lipsei calităţii lor procesuale pasive şi excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţii respinse prin încheierea pronunţată de instanţă la data de 20.12.2012.

Prin încheierea de şedinţă din data de 19.06.2013, instanţa de judecată a unit cu fondul excepţia prescripţiei extinctive a dreptului la acţiune şi excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind prestaţiile succesive solicitate prin cererea modificatoare, excepţii invocate de pârâtul Municipiul Galaţi în şedinţa de judecată din data de 12.06.2013.

La termenul de judecată din data de 17.09.2013, pârâtul Municipiul Galaţi a formulat cerere de chemare în garanţie a tuturor coproprietarilor imobilului, a proprietarilor apartamentelor din blocul X, arătând că nu este singurul coproprietar care trebuie să răspundă pentru ruina edificiului.

La termenul de judecată din data de 05.11.2014, instanţa a dispus disjungerea cererilor de chemare în garanţie formulate de pârâtul Municipiul Galaţi şi formarea unui nou dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 1851 din 03.12.2014, Tribunalul Galaţi a admis excepţia prescripţiei extinctive a dreptului material la acţiune cu privire la despăgubirile materiale şi morale născute în perioada 03.01.2007– 15.09.2008.

            A admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere, astfel cum a fost precizat, privind obligarea pârâţilor la plata unor prestaţii succesive în situaţia în care vor apărea complicaţii cu privire la starea de sănătate a reclamantei, iar suma acordată de instanţa de judecată va fi insuficientă pentru efectuarea tratamentelor de specialitate, și a respins acest capăt de cerere ca inadmisibil.

            A respins ca nefondată cererea formulată de reclamantă, prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâţii D. şi F.

            A admis în parte cererea formulată de reclamantă, prin reprezentant legal și a obligat pârâţii Municipiul Galaţi şi Asociaţia de Proprietari nr. x, în solidar, la plata sumei de 100.000 lei  cu titlu de daune morale.

            A respins restul capetelor de cerere ca nefondate.

            A obligat pârâţii Municipiul Galaţi şi Asociaţia de Proprietari nr. x la plata sumei de 3.611 lei către stat, reprezentând ajutorul public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru de care a beneficiat reclamanta, proporţional cu valoarea pretenţiilor admise.

Tribunalul Galați a avut în vedere următoarele considerente:

În ceea ce privește excepţia prescripţiei extinctive, prin raportare la data săvârşirii faptei ilicite producătoare de prejudicii, 03.01.2007, sunt incidente dispoziţiile Codului civil anterior și cele ale Decretului nr. 167/1958.

Soluţia pronunţată în dosarul penal format în urma plângerii penale formulată de reclamantă împotriva pârâtului din prezenta cauză, D., a fost cea de clasare întrucât nu exista învinuit în cauză şi a intervenit una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei (cazul fortuit). Având în vedere că, în urma finalizării cercetărilor penale, nu a fost identificată vreo persoană vinovată penal de producerea prejudiciului, nu se poate susţine că, abia la finalizarea cercetărilor, reclamanta  a aflat identitatea făptuitorului.

Termenul de prescripţie extinctivă este întrerupt pe perioada desfăşurării procesului penal, în ipoteza în care partea vătămată s-a constituit parte civilă în cadrul acestuia, ipoteză care însă nu se regăseşte în speţă, reclamanta neconstituindu-se parte civilă în cadrul procesului penal. În aceste condiţii, termenul de prescripţie de trei ani prevăzut de art. 3 alin. (1)  din Decretul nr. 167/1958 nu a fost întrerupt, și urmează să fie calculat de la data producerii faptei ilicite cauzatoare de prejudicii.

Reținând că o parte din daunele materiale și morale indicate în cererea de chemare în judecată sunt solicitate de reclamantă cu începere de la data săvârșirii faptei ilicite, instanţa a admis excepţia prescripţiei extinctive cu privire la despăgubirile materiale şi morale născute în intervalul 03.01.2007 – 07.08.2008 (cererea de chemare în judecată fiind formulată la 08.08.2011), respingând orice pretenţii născute în acest interval ca fiind prescrise extinctiv.

            Instanța a reținut că este întemeiată excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind obligarea pârâţilor la plata unor prestaţii succesive, în situaţia în care vor apărea complicaţii cu privire la starea de sănătate a reclamantei ori aceasta se va agrava în viitor, iar suma acordată de instanţa de judecată va fi insuficientă pentru efectuarea tratamentelor de specialitate.

Obiectul cererii de chemare în judecată, pretenţia concretă dedusă judecăţii trebuie să fie în mod clar enunţată, iar prestaţiile succesive trebuie să reprezinte repararea  un prejudiciu cert. Or, din modul în care este formulat acest capăt de cerere, este evident că se solicită despăgubiri pentru un prejudiciu inexistent la momentul sesizării instanței. În ipoteza în care vor apărea prejudicii viitoare, ulterioare pronunţării hotărârii, reclamanta are la dispoziţie calea unei noi acţiuni în pretenţii, după ce prejudiciul se va fi născut în patrimoniul său.

Cu privire la fondul litigiului dedus judecăţii, tribunalul a precizat că trebuie realizată diferenţierea între temeiul răspunderii civile delictuale pentru pârâţii D. şi F. şi temeiul răspunderii civile delictuale  pentru pârâţii Municipiul  Galaţi şi Asociaţia de Proprietari nr. x.

Prin expertizele realizate în cauza penală, s-a stabilit că nu hidro-izolaţia realizată de SC Y. SRL s-a deteriorat şi a căzut, ci elementul constructiv al blocului, astfel încât organele de cercetare penală au concluzionat că nu se poate reţine vreo culpă în sarcina pârâtului D.

Prin urmare, a reținut tribunalul, având în vedere că între  lucrarea  realizată de către SC Y. SRL şi prejudiciul suferit de reclamantă nu există vreo legătură de cauzalitate, cererea formulată împotriva pârâţilor D. şi F. este nefondată.

Temeiul juridic al răspunderii civile delictuale a Municipiului Galaţi este diferit de cel al răspunderii civile delictuale a Asociaţiei de Proprietari nr. x.

Municipiului Galaţi, în calitate de proprietar al unui apartament din cadrul condominiului, are o răspundere civilă delictuală întemeiată pe dispozițiile art. 1002 C.civ. anterior.

            Răspunderea civilă delictuală reglementată de art. 1002 C.civ. este o răspundere obiectivă, pentru angajarea căreia nu este nevoie de existenţa culpei proprietarului, fiind  suficientă dovedirea prejudiciului şi a raportului de cauzalitate între prejudiciu şi lipsa de întreţinere sau viciul construcţiei.

            Proprietarul nu poate înlătura răspunderea prin dovada că a luat toate măsurile pentru asigurarea întreţinerii edificiului ori pentru prevenirea oricărui viciu, prezumţia de răspundere fiind irefragabilă.

            În cauza dedusă judecăţii, nimeni nu a contestat faptul că prejudiciul produs reclamantei a fost cauzat de desprinderea unei porţiuni din acoperiş şi că există legătură de cauzalitate între desprinderea acoperişului blocului şi prejudiciul suferit de reclamantă, această împrejurare rezultând şi din cercetările penale efectuate.

            Desigur, Municipiul Galaţi nu este proprietar unic al condominiului, fiecare coproprietar răspunzând în funcţie de cota sa de  proprietate, proporţional cu aceasta. În acelaşi timp însă, între coproprietari există, în temeiul art. 1003 C.civ., o răspundere solidară, astfel încât Municipiul Galaţi poate fi obligat la repararea întregului prejudiciu.

            Cu privire la Asociaţia de Proprietari nr. x, instanţa a reţinut că, potrivit Legii nr. 230/2007, aceasta are în sarcină anumite obligaţii legale, distincte de obligaţiile din sarcina coproprietarilor, astfel cum rezultă din cuprinsul art. 34 din Legea nr. 230/2007.

            Potrivit art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 230/2007,  proprietatea comună este reprezentată de 

toate părţile dintr-un condominiu care nu sunt apartamente sau spaţii cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă, acoperişul blocului fiind, în mod evident, o proprietate comună. În aceste condiţii, asociaţia de proprietari are o răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie, constând în neluarea măsurilor

corespunzătoare pentru repararea acoperişului.        

Prima instanță a apreciat că prejudiciile materiale solicitate nu sunt justificate. Din probele administrate rezultă că reclamanta are nevoie de reconstrucţie chirurgicală a piramidei nazale. Însă, întrucât data și costurile efectuării operaţiei nu sunt cunoscute la acest moment, ele reprezintă un prejudiciu viitor şi incert ca întindere, reclamanta având posibilitatea să solicite instanţei să se pronunţe cu privire la costurile acestei operaţii în măsura în care va fi efectuată.

Tribunalul a reținut că restul  despăgubirilor solicite de reclamantă, deși justificate în mod diferit, se subsumează noţiunii de daune morale.

Daunele solicitate de reclamantă pentru suferinţele suportate de părinţii săi şi pentru pierderea locului lor de muncă nu reprezintă daune proprii, astfel încât pretenţia reclamantei de a fi despăgubită pentru eventualele suferinţe îndurate de alte persoane apare ca neîntemeiată.

Din actele medicale depuse la dosar, rezultă că reclamanta a suferit numeroase complicaţii medicale (fractură oase proprii ale nasului, osului frontal, planşeu orbitar stâng, poli-traumatism, contuzie cerebrală gravă, şoc hemoragic etc.). În aceste condiții, prima instanță a apreciat că suferinţa fizică resimţită de reclamantă ca urmare a vătămării sale corporale este dincolo de orice îndoială, având în vedere că prin întinderea perioadei de spitalizare precum şi prin consecinţele vătămării se poate lesne prezuma existenţa unei suferinţe psihice, și a considerat că suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale reprezintă o cuantificare echitabilă a prejudiciului moral suferit de reclamantă.

În măsura în care, în procesul ulterior de dezvoltare fizică şi psiho-emoţională a reclamantei vor apărea daune morale sau materiale avându-şi baza în evenimentul vătămător produs la data de  03.01.2007 (eventuale alte intervenţii chirurgicale necesare, dificultăţi de integrare socială, imposibilitatea prestării unei meserii pentru care ar avea aptitudini şi înclinaţie, tulburări comportamentale), reclamanta va putea solicita la acel moment repararea prejudiciului.

Prin urmare, prima instanță a obligat pârâţii Municipiul Galaţi şi Asociaţia de Proprietari nr. x la plata în solidar, către reclamantă, a sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale, respingând restul capetelor de cerere ca nefondate.

Tribunalul a apreciat că, deşi temeiul juridic al obligării celor doi pârâţi este diferit, solidaritatea obligației de plată rezultă din prevederile art. 1003 C.civ. Totodată, în temeiul art. 18 din OUG nr. 51/2008, pârâţii suportă plata sumelor de bani de care reclamanta a beneficiat cu titlu de ajutor public judiciar, proporţional cu valoarea  pretenţiilor admise și, având în vedere că pretenţiile reclamantei au fost admise în proporţie de 1/7, cei doi pârâți au fost  obligaţi la plata sumei de 3.611 lei către stat.

            Prin decizia civilă nr. 140/A din 28.09.2015, Curtea de Apel Galaţi, Secţia I civilă a respins, ca nefondate, apelurile declarate pârâtul-reclamant Municipiul Galaţi şi de chemata în garanţie Asociaţia de Proprietari nr. x împotriva sentinţei civile nr. 1851/2014 a Tribunalului Galaţi.

            Instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:

Analizând excepţia lipsei coparticipării procesuale pasive, tribunalul a precizat că deşi nu este proprietar unic al condominiului, Municipiul Galaţi răspunde în solidar cu ceilalţi coproprietari, în temeiul dispoziţiilor art. 1003 C.civ.

            Împrejurarea că acoperişul s-a desprins în condiţii de vânt puternic reprezintă o vină a edificiului pentru care Municipiul Galaţi, în calitate de coproprietar, este răspunzător.

            Răspunderea coproprietarilor faţă de victimă este o răspundere solidară fiindcă se încadrează în prevederile art. 1003 C.civ. când delictul sau cvasidelictul este imputabil mai multor persoane.

            Solidaritatea rezultă din unicitatea de obiect  care impune fiecărui debitor obligaţia de a plăti victimei întreaga datorie (despăgubire) sub rezerva efectului declarativ  al unei viitoare împărţeli pe calea acţiunii în regres (solidaritatea pasivă).

            Răspunderea proprietarului poate fi înlăturată doar prin dovada intervenţiei unor fapte sau împrejurări externe, obiective şi absolut imprevizibile: forţa majoră, fapta victimei sau fapta unei terţe persoane pentru care nu este chemat să răspundă.

            În ceea ce priveşte  apelul declarat de chemata în garanţie Asociaţia de Proprietari nr. x, instanța de apel a arătat că  această parte ignoră obligaţiile ce îi revin potrivit dispoziţiilor Legii nr. 230/2007, rezumându-se a invoca ca incidente în cauză doar prevederile art. 1002 C.civ.

            Asociaţia de proprietari are o răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie, constând în neluarea măsurilor corespunzătoare pentru repararea acoperişului.

            Pe de altă parte, nu există o reglementare care să permită, în condiţiile codului de procedură

civilă anterior, introducerea în cauză a tuturor membrilor asociaţiei de proprietari pentru lămurirea cadrului procesual, astfel cum se solicită în motivele de apel.

            Împotriva acestei decizii a declarat și motivat recurs pârâtul Municipiul Galaţi, prin Primar.

            Prin motivele de recurs s-au formulat următoarele critici de nelegalitate, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C.p.c. :

Reclamanta si-a modificat în repetate rânduri petitul acţiunii, precizând că temeiul juridic al răspunderii civile delictuale invocate în cauză este art. 1002 C.civ. (ruina edificiului).

Invocând ruina unui edificiu, litisconsorţiul este obligatoriu, iar reclamanta avea obligaţia să cheme în judecată în calitate de pârâţi pe toţi coproprietarii şi nu doar pe unul dintre ei, deoarece drepturile şi obligaţiile acestora derivă din proprietate, sunt indivizibile, aspect ce face coparticiparea procesuală pasivă obligatorie. Ignorarea acestui aspect duce la admiterea excepţiei lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii şi, pe cale de consecinţă, la respingerea ca inadmisibilă a acţiunii promovate de către reclamantă, întrucât nu au fost chemaţi în judecată în calitate de pârâţi toţi coproprietarii.

Instanţa de apel a considerat că, întrucât edificiul este în coproprietate, coproprietarii vor răspunde în solidar, trimițând la art. 1003 C.civ.

Recurentul arată că, noţiunea de  ruină a edificiului, una de natură specială în care existența prejudiciului şi legătura de cauzalitate, alături de dovedirea calităţii de proprietar sunt suficiente, fără a se mai analiza culpa celui chemat să răspundă, atrage după sine şi o serie de diferențe faţă de condiţiile de existenţă a răspunderii delictuale de drept comun: nu trebuie dovedite culpa, vinovăţia, delictul, simpla calitate de proprietar a persoanei chemate să răspundă fiind suficientă.

Dar, susține recurentul, art. 1003 C.civ. reglementează o noţiune juridică care nu are nicio relevanţă în speţă. Drept urmare, dispozițiile acestui articol nu pot fi aplicate în materia răspunderii instituite de legiuitor pentru ruina edificiului, astfel încât Municipiul Galaţi nu poate răspunde solidar în temeiul art. 1003 C.civ. pentru ceilalţi coproprietari.

Prin urmare, reclamanta era ţinută să introducă în cauză toţi coproprietarii.

Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Recurentul nu contestă incidența în cauză a prevederilor art. 1002 din Codul civil de la 1864 și nici caracterul obiectiv al răspunderii proprietarului pentru prejudiciul produs prin ruina edificiului ce-i aparține, angajată în acest temei.

Ceea ce critică recurentul este interpretarea pe care instanța de apel a dat-o prevederilor art. 1003 din același cod. În opinia recurentului, aceste dispoziții legale impuneau formularea cererii de chemare în judecată în contradictoriu cu toți coproprietarii edificiului, în caz contrar, cererea fiind inadmisibilă.

Înalta Curte apreciază că aceste critici nu sunt fondate, curtea de apel făcând o corectă interpretare în cauză a prevederilor art. 1003 din vechiul cod civil.

Potrivit textului de lege menționat: „Când delictul sau cvasi-delictul este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sunt ţinute solidar pentru despăgubire”.

Prin urmare, textul instituie un caz de solidaritate pasivă legală, aplicabilă celor care au cauzat, în comun, prin fapta lor ilicită un prejudiciu.

Este indiscutabil și, de altfel, necontestat de către recurent că această solidaritate pasivă este aplicabilă și în cazul răspunderii proprietarului pentru prejudiciul produs prin ruina edificiului, dată fiind interpretarea sistematică a normei menționate și lipsa oricărei limitări, în cuprinsul ei, la anumite forme de răspundere pentru delicte sau cvasi-delicte.

În consecință, plecând de la premisa că în cazul răspunderii pentru ruina edificiului, legea instituie o solidaritate pasivă, Înalta Curte urmează a analiza efectele pe care le produce acest tip de obligație sub aspectul raporturilor dintre codebitori și creditor.

Așa cum rezultă din cuprinsul art. 1039 din vechiul Cod civil,  întrucât obligația solidară pasivă are un singur obiect, o singură prestație, fiecare debitor „poate fi constrâns pentru totalitate”. Textul legal menționat se coroborează cu dispozițiile art. 1042 din același cod potrivit cu care : „Creditorului unei obligații solidare se poate adresa la acela care va voi dintre debitori, fără ca debitorul să poată

opune beneficiul de discuțiune”.

Rezultă astfel că solidaritatea pasivă are drept efect obligația fiecărui codebitor de a plăti datoria în întregime, fără a putea opune creditorului beneficiul diviziunii, corelativ dreptului creditorul

de a urmări pe oricare dintre debitori pentru totalitatea datoriei care constituie obiectul obligației.

Cum în cauză este angajată răspunderea pentru ruina edificiului, și cum această formă de răspundere atrage o solidaritate pasivă, reclamanta, în calitate de creditor, poate solicita plata întregii datorii de la un singur debitor. Reclamanta a înțeles să uzeze de acest drept și să să-l exercite împotriva codebitorului Municipiul Galaţi, fără ca acesta să poată, date fiind efectele solidarității pasive, să solicite divizarea urmăririi între codebitori.

Pe cale de consecință, acțiunea reclamantei, formulată numai împotriva pârâtului Municipiul Galaţi, iar nu și a altor codebitori, nu ar putea fi respinsă ca inadmisibilă, așa cum se solicită prin motivele de recurs.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ., Înalta Curte a respins, ca nefondat, recursul declarat.