Asupra recursului de faţă,
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 03 iunie 2003, reclamanta Societatea de Investiţii Financiare "T." SA (SIF T.), în calitate de acţionar minoritar al SC L. SA, a formulat acţiune în numele SC L. SA şi împotriva pârâtei Asociaţia Programul Acţiunilor Salariaţilor L. pentru ca în nume propriu şi împreună cu membrii acesteia să fie obligată la plata pagubei înregistrate de SC L. SA, urmare a executării silite a activului Complex A. de către AVAB Bucureşti.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că Asociaţia L. a devenit acţionar al SC L. SA ca urmare a contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 714/1996 cumpărat de la fostul FPS în cadrul procesului de privatizare. în şedinţa AGA din 20 august 1996 a SC L. 95 SA a fost aprobată cererea Asociaţiei L. ca SC L. SA să garanteze un credit contractat de această asociaţie de la B. prin instituirea unei ipoteci de rangul I în favoarea băncii asupra imobilului alcătuit din teren şi construcţii. Nu s-a prezentat nici valoarea creditului nici imobilul care se va ipoteca, ulterior reclamanta aflând din presă că SC L. SA urmează să fie executată silit prin vânzarea la licitaţie publică a Complexului Hotelier "A." din Staţiunea Venus.
Rezultă că sunt întrunite cerinţele art. 152 din Legea nr. 31/1990 pentru a fi obligat acţionarul majoritar la repararea pagubei înregistrate de SC L. SA în drept, au fost invocate dispoziţiile art. 152 Legii nr. 31/1990.
Pârâta Asociaţia L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii arătând că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 152 din Legea nr. 31/1990.
Prin Sentinţa civilă nr. 3039/COM din 06 aprilie 2004, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei Asociaţia L. şi a respins acţiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă. Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că potrivit art. 152 din Legea nr. 31/1990 "în cazul în care administratorul sau directorul încheie acte juridice care prejudiciază societatea iar societatea din cauza poziţiei deţinute de aceştia, nu acţionează în vederea recuperării prejudiciului, oricare dintre acţionarii minoritari are dreptul să introducă acţiune în numele societăţii în scopul recuperării prejudiciului respectiv".
Din textul de lege rezultă că acţiunea trebuie introdusă împotriva administratorului sau directorului iar pârâta SC L. SA nu are o astfel de calitate.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta Societatea de Investiţii Financiare "T." SA (SIF T.) iar prin Decizia civilă nr. 150/com din 30 mai 2005 pronunţată în Dosar nr. 713/com/2004 a Curţii de Apel Constanţa apelul a fost respins, ca nefondat.
Împotriva deciziei din apel reclamanta a formulat recurs care a fost admis prin Decizia nr. 1417 din 11 aprilie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în Dosarul nr. 11778/1/2005. Decizia atacată a fost casată iar cauza a fost trimisă spre rejudecare Tribunalului Constanţa. S-a reţinut că art. 152 din Legea nr. 31/1990 instituie dreptul la formularea unei acţiuni cu caracter social, în numele societăţii, de către acţionarii minoritari împotriva persoanei care a determinat producerea prejudiciului, în speţă, Asociaţia L.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 03 iulie 2006 sub nr. 4356/COM/2006.
În cursul soluţionării cauzei, reclamanta a formulat precizări privind cadrul procesual pasiv în sensul indicării persoanelor fizice pe care înţelege să le cheme în judecată.
Pârâţii au formulat întâmpinări prin care au invocat atât excepţia lipsei calităţii procesual pasive cât şi excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei.
Prin Sentinţa civilă nr. 1017 din 10 februarie 2009 a Tribunalului Constanţa a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei Societatea de Investiţii Financiare "T." SA (SIF T.) iar acţiunea a fost respinsă ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesual activă. Pentru a decide astfel prima instanţă a reţinut textual, următoarele: "Potrivit art. 152 din Legea nr. 31/1990 (în forma din data formulării acţiunii, modificată prin Legea nr. 161/2003) în cazul în care administratorul sau directorii încheie acte juridice care prejudiciază societatea, iar societatea din cauza poziţiei deţinute de aceştia nu acţionează în vederea recuperării prejudiciului, oricare dintre acţionarii minoritari are dreptul să introducă acţiune în numele societăţii, în scopul recuperării prejudiciului respectiv.
Această acţiune în răspundere, chiar exercitată de un acţionar majoritar este, aşa cum a afirmat reclamanta, o acţiune socială care se exercită în interesul societăţii, dar această acţiune socială nu împiedică stabilirea corectă a legitimării procesuale active prin raportare la disp. art. 152.
Calitatea procesuală activă, deci calitatea cerută pentru a putea exercita acţiunea în justiţie, trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului ce se discută deoarece acţiunea are ca obiect protecţia dreptului subiectiv.
În cauza de faţă, întemeiată pe dispoziţiile art. 152 din Legea nr. 31/1990, însăşi legiuitorul a stabilit persoana care are legitimare procesuală activă şi anume societatea comercială prejudiciată în numele căreia poate introduce acţiunea şi orice acţionar minoritar atunci când aceasta rămâne în pasivitate.
Posibilitatea acordată de legiuitor acţionarilor minoritari nu este, însă, de a formula acţiune în nume propriu, ci în numele societăţii care în anumite situaţii preferă să stea în pasivitate. Aceasta deoarece calitatea de titular al dreptului ce se discută aparţine evident societăţii prejudiciate, acţiunea având ca obiect protecţia drepturilor subiective ale societăţii (dreptul societăţii asupra recuperării prejudiciului produs prin faptele prejudiciabile ale altor persoane), iar nu ale acţionarilor minoritari (oricum această acţiune profită, indirect şi acţionarilor societăţii).
În consecinţă, în acţiunile în răspundere prevăzute de art. 152 din Legea nr. 31/1990, legitimare procesuală activă, deci calitate procesuală activă, are societatea comercială prin acţionarul minoritar care a introdus acţiunea în numele ei.
Faptul că reclamanta a precizat în cererea de chemare în judecată formulată, precum şi în precizările şi notele scrise depuse ulterior la dosar, că a formulat acţiune în numele SC "L." SA, dar a refuzat şi s-a opus la lămurirea cadrului procesual în sensul de a se menţiona ca titular al dreptului acţiunii pe SC "L." SA prin reprezentant SIF T. S.A. duce la concluzia că reclamanta a considerat că are calitatea de titular al dreptului, deşi textul art. 152 este clar sub acest aspect.
Astfel, chiar şi printr-o interpretare gramaticală a art. 152 se poate constata că acţionarul minoritar are dreptul de a introduce acţiunea în numele societăţii, iar nu în nume propriu.
Asimilarea acţiunii întemeiată pe dispoziţiile art. 152 cu o acţiune oblică este greşită întrucât, conform art. 974 C. civ., acţiunea oblică aparţine creditorului care poate exercita toate drepturile şi acţiunile debitorului pe când acţionarul minoritar nu are calitatea de creditor, această calitate aparţinând societăţii comerciale.
Nici invocarea unei subrogări în drepturile societăţii comerciale nu poate fi reţinută pentru că art. 152 precizează că acţionarul minoritar are dreptul să introducă acţiune în numele societăţii, iar nu în nume propriu ceea ce s-ar fi întâmplat în cazul unei subrogări aşa cum susţine reclamanta.
În ce priveşte statuarea în mod irevocabil prin Decizia nr. 1417/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la calitatea procesuală activă, s-a constatat că aceasta s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive care a făcut obiectul recursului, pe de o parte, iar pe de altă parte, în considerentele deciziei s-a arătat chiar că "acţionarul promovează acţiune în numele societăţii", de unde rezultă că acţiunea se formulează de acţionar în numele SC "L." SA, iar nu în nume propriu, iar formularea unei acţiuni în numele altei persoane atrage legitimarea procesuală activă acelei persoane, iar nu reprezentantului care a formulat-o nu în nume propriu, ci în numele altuia.
Având în vedere că titularul acţiunii în răspundere întemeiată pe disp. art. 152 este societatea comercială în patrimoniul căreia ar urma să intre şi suma obţinută în eventualitatea admiterii acţiunii şi obligării pârâtei la plata prejudiciului creat, iar această societate este reprezentată de acţionarul minoritar care a formulat acţiunea în virtutea unei reprezentări legale prevăzute de art. 152 din Legea nr. 31/1990, calificare la care reclamanta s-a opus, se constată că excepţia lipsei calităţii procesuale active a SIF T. este întemeiată şi urmează a fi admisă, ceea ce duce la respingerea acţiunii pentru lipsa calităţii procesuale active".
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta, apel admis prin Decizia civilă nr. 105/COM din 08 octombrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa care a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre continuarea judecăţii primei instanţe. Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut că reclamanta a formulat acţiunea în numele societăţii şi nu în numele său personal, intenţia sa fiind aceea de a recupera prejudiciul invocat în patrimoniul societăţii şi nu în patrimoniul propriu. Din interpretarea dispoziţiilor art. 152 rezultă fără dubiu că titular al dreptului la acţiune este acţionarul minoritar, iar acesta exercită acţiunea în numele şi pentru societate, adică în folosul acesteia.
Soluţia pronunţată în apel a fost menţinută prin respingerea recursurilor potrivit Deciziei civile nr. 2486 din 29 iunie 2010 pronunţată în Dosar nr. 2011/118/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, în lămurirea cadrului procesual pasiv al acţiunii, faţă de susţinerile reclamantei că înţelege să cheme în judecată pârâta Asociaţia L. şi membrii acesteia s-au solicitat şi au fost făcute o serie de precizări de către reclamantă în sensul indicării persoanelor fizice pe care înţelege să le cheme în judecată în calitatea lor de membri ai Asociaţiei L. Reclamanta a arătat prin înscrisul depus la dosar că înţelege să se raporteze la tabelul cu membrii asociaţiei L. de la momentul înfiinţării, tabel depus la Judecătoria Constanţa. Tabelul de la momentul înfiinţării asociaţiei cuprinde 24 membri şi a fost depus în copie conform cu originalul la dosar.
În concluzie, s-a reţinut că instanţa este învestită cu o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 152 Legea nr. 31/1990, articol în prezent abrogat dar care era în vigoare la momentul formulării prezentei acţiuni şi care avea următorul conţinut: "în cazul în care administratorul sau directorul încheie acte juridice care prejudiciază societatea iar societatea din cauza poziţiei deţinute de aceştia, nu acţionează în vederea recuperării prejudiciului, oricare dintre acţionarii minoritari are dreptul să introducă acţiune în numele societăţii în scopul recuperării prejudiciului respectiv".
Prin Sentinţa civilă nr. 2016 din 13 iunie 2014, Tribunalul Constanta a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei Asociaţia Programul Salariaţilor L., a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Asociaţia Programul Salariaţilor L. ca introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă, a respins acţiunea formulată împotriva pârâţilor persoane fizice ca nefondată şi a respins cererea pârâtei Asociaţia Programul Salariaţilor L. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ca formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Constanţa a reţinut că acţiunea este formulată de reclamanta Societatea de Investiţii Financiare "T." SA (SIF T.) în contradictoriu cu pârâţii Asociaţia L. şi persoanele fizice menţionate în calitate de membri ai L. în tabelul aflat la Judecătoria Constanţa în dosarul de înfiinţare a asociaţiei.
În cursul soluţionării cauzei, pârâţii au depus la dosar Sentinţa civilă nr. 12911 din 14 august 2012 pronunţată în Dosar nr. 9399/301/2012 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti prin care a fost anulat înscrisul fals numit "tabel nominal", tabel ce cuprinde cei 24 membri care a fost depus la Judecătoria Constanţa în anul 1995 la momentul înfiinţării Asociaţiei L.
La acest tabel s-a raportat şi reclamanta la momentul când instanţa i-a cerut precizări privind cadrul procesual pasiv în condiţiile în care a înţeles să cheme în judecată Asociaţia Programul Acţiunilor Salariaţilor L. în nume propriu şi "împreună cu membrii acesteia".
Faţă de anularea tabelului nominal, pârâţii au formulat cerere de revizuire a Sentinţei civile nr. 1 din 04 ianuarie 1996 a Judecătoriei Constanţa pronunţată în Dosar nr. 134/J/1995, sentinţă prin care s-a dispus înfiinţarea asociaţiei L.
Prin Sentinţa civilă nr. 499 din 20 ianuarie 2014 pronunţată în Dosar nr. 255/212/2013* al Judecătoriei Constanţa - rămasă irevocabilă prin nerecurare - a fost admisă cererea de revizuire a Sentinţei civile nr. 1 din 04 ianuarie 1996 pronunţată de Judecătoria Constanţa în Dosar civil nr 134/J/1995 şi a fost schimbată în tot sentinţa în sensul că a respins cererea privind înfiinţarea Asociaţiei Programul Salariaţilor L.
Faţă de această împrejurare, instanţa de fond a invocat din oficiu şi a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei Asociaţia L., reţinând că excepţia este una de fond, peremptorie şi absolută asupra căreia instanţa trebuie să se pronunţe cu precădere în condiţiile art. 137 C. proc. civ., iar capacitatea procesuală de folosinţă apare ca fiind aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi de a-şi asuma obligaţii pe plan procesual. Conform art. 41 alin. (1) C. proc. civ., în judecată poate sta orice persoană care are folosinţa drepturilor civile. În cazul de faţă, ca urmare a revizuirii sentinţei prin care a fost înfiinţată asociaţia în sensul respingerii cererii de înfiinţare, Asociaţia L. şi-a pierdut personalitatea juridică pierzând capacitatea de a-şi mai asuma obligaţii şi a avea drepturi inclusiv pe plan procesual.
Prin urmare, a reţinut instanţa de fond că, acţiunea apare la acest moment ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă, considerent pentru care a admis excepţia şi a respins ca atare acţiunea împotriva Asociaţiei L. Asociaţia L. nu are la acest moment capacitate procesuală de folosinţă, deci nu are aptitudinea de a avea drepturi şi de a-şi asuma obligaţii pe plan procesual. în aceste condiţii, Asociaţia L. nu poate formula nici cerere de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, considerent pentru care cererea de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor a fost respinsă ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă.
În ce priveşte pârâţii persoane fizice, s-a reţinut că aceştia au fost chemaţi în judecată în calitate de membrii menţionaţi în tabelul de la momentul înfiinţării asociaţiei. Cum tabelul a fost declarat nul prin sentinţa civilă mai sus menţionată, a reţinut instanţa de fond că este evident în aceste condiţii că pârâţii persoane fizice nu pot fi consideraţi membri şi cu atât mai puţin nu li se poate imputa fapta de producere a vreunui prejudiciu în sensul art. 152 Legea nr. 31/1990 indicat de reclamantă drept temei juridic al prezentei acţiuni.
Prin urmare, acţiunea formulată împotriva pârâţilor persoane fizice a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta SIF T.
Prin Decizia nr. 498 din 22 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins, ca nefondat, apelul.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele considerente:
Conform art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000, Asociaţia devine persoană juridică din momentul înscrierii ei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.
Prin Sentinţa civilă nr. 499 din 20 ianuarie 2014 pronunţată în Dosar nr. 255/212/2013* al Judecătoriei Constanţa - rămasă irevocabilă prin nerecurare - a fost admisă cererea de revizuire a Sentinţei civile nr. 1 din 04 ianuarie 1996 pronunţată de Judecătoria Constanţa în Dosar civil nr. 134/J/1995 şi a fost schimbată în tot sentinţa în sensul că a respins cererea privind înfiinţarea Asociaţiei Programul Salariaţilor L.
Având în vedere faptul că cererea privind înfiinţarea Asociaţiei Programul Salariaţilor L. a fost respinsă, efectele acesteia se produc retroactiv în sensul că se consideră că aceasta nu a avut niciodată personalitate juridică, respectiv capacitate de folosinţă, deci nu poate saşi asume obligaţii şi să aibă drepturi inclusiv pe plan procesual. Prin urmare, nu are relevanţă faptul că nu s-a dispus radierea acesteia din Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.
De asemenea, a reţinut instanţa, nu are relevanţă pentru speţa de faţă faptul că pârâta continuă să săvârşească fapte şi să încheie acte juridice cu terţi după data pronunţării sentinţei prin care a fost respinsă cererea de înfiinţare a acesteia.
În ceea ce îi priveşte pe pârâţii persoane fizice, Curtea a constatat că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 196 - 199 din noul C. civ. întrucât în speţa de faţă nu s-a dispus nulitatea persoanei juridice ci a fost respinsă cererea de înfiinţarea a acesteia iar aceştia au fost chemaţi în judecată în calitate de membri menţionaţi în tabelul de la momentul înfiinţării asociaţiei.
Cum tabelul a fost declarat nul prin sentinţă civilă irevocabilă, în mod corect a reţinut instanţa de fond că în aceste condiţii pârâţii persoane fizice nu pot fi consideraţi membri şi cu atât mai puţin nu li se poate imputa fapta de producere a vreunui prejudiciu în sensul art. 152 din Legea nr. 31/1990.
Împotriva Deciziei nr. 498 din 22 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta S.I.F T. SA. solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate, desfiinţarea sentinţei instanţei de fond şi, pe cale de consecinţă, trimiterea dosarului spre rejudecare Tribunalului Constanţa.
Criticile de nelegalitate aduse Deciziei civile nr. 498 din 22 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. 2011/118/2006*, vizează dispoziţiile de casare ale unei hotărâri judecătoreşti cuprinse în art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. (1865) şi dispoziţiile art. 312 alin. (3) teza trei C. proc. civ. (1865) conform cărora, casarea se pronunţă în toate cazurile în care instanţa a cărei hotărâre este recurată a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
Dezvoltând motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct 7 C. proc. civ., recurenta arată că hotărârea cuprinde motive contradictorii, deoarece puţinele considerente pe care se întemeiază soluţia instanţei de apel se contrazic.
Se mai arată că instanţa de apel a reţinut că, întrucât a fost admisă cererea de revizuire a Sentinţei civile nr. 1 din 04 ianuarie 1996 pronunţată de Judecătoria Constanţa în Dosar civil nr. 134/J/1995 şi a fost schimbată, în tot, sentinţa în sensul că a fost respinsă cererea privind înfiinţarea Asociaţiei Programul Salariaţilor L., se consideră că Asociaţia L. nu a avut niciodată personalitate juridică, respectiv capacitate de folosinţă, deci nu poate să-şi asume obligaţii şi să aibă drepturi. În schimb, în totală contradicţie cu această susţinere, în alineatul următor instanţa a reţinut că nu are relevanţă faptul că pârâta continuă să săvârşească fapte şi să încheie acte juridice cu terţii după data pronunţării sentinţei prin care a fost respinsă cererea de înfiinţare a acesteia.
Instanţa de apel a reţinut că, în conformitate cu art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000, asociaţia devine persoană juridică din momentul înscrierii ei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, pentru ca în celălalt alineat să susţină că nu are relevanţă faptul că nu s-a dispus radierea acesteia din Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor deşi, conform dispoziţiilor art. 71 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000, asociaţia sau fundaţia încetează a fiinţa la data radierii.
Prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de punctul 9 al art. 304 C. proc. civ. (1865), respectiv că "hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii" s-a arătat că instanţa de apel a reţinut în mod greşit că respingerea cererii de înfiinţare a asociaţiei produce efecte retroactiv în sensul că se consideră că asociaţia nu a avut niciodată personalitate juridică şi nu are relevanţă faptul că nu s-a dispus radierea acesteia din Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.
Recurenta critică faptul că instanţa a reţinut că nu are relevanţă pentru speţa de faţă faptul că pârâta continuă să săvârşească fapte şi să încheie acte juridice cu terţii după data pronunţării sentinţei prin care a fost respinsă cererea de înfiinţare a acesteia.
Această concluzie a instanţei are la bază greşita interpretare şi aplicare a legii, deoarece, deşi s-au reţinut dispoziţiile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000 referitoare la naşterea asociaţiei, instanţa de apel a făcut abstracţie totală de prevederile art. 71 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000 conform cărora, asociaţia sau fundaţia încetează a fiinţa la data radierii din Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, or, din înscrisurile depuse în probaţiune la dosarul cauzei rezultă că pârâta nu este radiată din acest registru.
Susţine recurenta că instanţa de apel a făcut abstracţie totală de principiul relativităţii efectelor hotărârilor judecătoreşti reţinând opozabilitatea faţă de recurentă a sentinţei având ca obiect revizuirea hotărârii de înfiinţare a asociaţiei la care face trimitere instanţa de apel, deşi recurenta nu a fost parte în acel litigiu.
Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor are tocmai rolul de a face opozabile terţilor înscrierile pe care le conţine şi, de aceea, este logic ca din moment ce înscrierea în registru marchează începutul capacităţii de folosinţă a asociaţiei, radierea să marcheze momentul încetării acesteia.
Printr-o altă critică se arată că o altă greşeală a instanţei de apel, în aplicarea legii, constă în aceea că se face abstracţie de faptul că pârâta Asociaţia L. a săvârşit şi încă săvârşeşte fapte şi încheie acte-juridice, cu efecte erga omnes, iar o dată cu acestea trebuia să-şi asume şi responsabilitatea pentru faptele săvârşite şi actele încheiate.
Înalta Curte, analizând criticile formulate prin cererea de recurs, constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Regimul juridic al asociaţiilor şi fundaţiilor este reglementat de Ordonanţa nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii.
În conformitate cu art. 5 din această lege, asociaţia dobândeşte personalitate juridică prin înscrierea în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi are sediul.
Conform dispoziţiilor art. 71 din Ordonanţa nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, asociaţia sau fundaţia încetează la data radierii din Registrul asociaţilor şi fundaţiilor.
Ca atare, între data dobândirii personalităţii şi data radierii din Registrul asociaţilor şi fundaţiilor, asociaţia este subiect de drept şi în această calitate poate dobândi drepturi şi asuma obligaţii.
Revenind la cauza dedusă judecăţii se constată că, după data introducerii acţiunii, a fost pronunţată Sentinţa civilă nr. 499 din 20 ianuarie 2014 în Dosarul nr. 255/212/2013* al Judecătoriei Constanţa prin care a fost admisă cererea de revizuire a Sentinţei civile nr. 1 din 04 ianuarie 1996 pronunţată de Judecătoria Constanţa în Dosar civil nr. 134/J/1995 şi a fost schimbată, în tot, sentinţa în sensul că a fost respinsă cererea privind înfiinţarea Asociaţiei Programul Salariaţilor L.
Puterea de lucru judecat de care se bucură hotărârea pronunţată în calea extraordinară de atac a revizuirii nu trebuie confundată cu efectul substanţial al acesteia. Hotărârea judecătorească este obligatorie şi produce efecte numai între părţi, neputând crea drepturi şi obligaţii în privinţa terţilor care nu au fost atraşi în niciun mod în proces şi care sunt în măsură să facă dovada contrară în condiţiile legii.
Recurenta SIF T. SA, terţ în raport cu hotărârea pronunţată în calea de atac a revizuirii, justificat invocă inopozabilitatea Sentinţei civile nr. 499 din 20 ianuarie 2012 a Judecătoriei Constanţa, întemeindu-se în mod, legal pe dispoziţiile art. 71 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000 potrivit cărora încetarea existenţei asociaţiei are loc odată cu radierea acesteia din Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.
În cauză, recurenta a făcut dovada că intimata L. nu a fost radiată din Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor (aspect confirmat şi de reprezentantul convenţional al asociaţiei) prin prezentarea certificatului de înscriere în acest registru, situaţie în care instanţa reţine că recurenta SIF T. a făcut dovada personalităţii juridice a asociaţiei, conform art. 12 alin. (2) din O.G. nr. 26/2000 (potrivit cărora "în relaţiile cu terţii, dovada se face cu certificatul de înscriere").
Aşa fiind, în relaţiile cu terţii, încetarea capacităţii de folosinţă a asociaţiei are loc la data încetării persoanei juridice însăşi prin radierea din registrul asociaţiilor şi fundaţiilor conform art. 12 alin. (2) din O.G. nr. 26/2000 coroborat cu art. 71 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Pe cale de consecinţă, trebuie reţinut că, în raporturile cu terţii asociaţia este considerată în fiinţă cât timp nu este radiată din registrul asociaţiilor.
Reţinând că procesul s-a soluţionat greşit în temeiul excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă fără a se intra în cercetarea fondului, în temeiul art. 312 alin. (2), (3) şi (5) C. proc. civ. va admite recursul cu consecinţa modificării deciziei recurate în sensul admiterii apelului împotriva Sentinţei civile nr. 2016 din 13 iunie 2014, pronunţată de Tribunalul Constanta, secţia a II-a civilă, care urmează a fi desfiinţată şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.I.F T. SA împotriva Deciziei nr. 498 din 22 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică, în tot, decizia atacată în sensul că admite apelul declarat de reclamanta S.I.F T. SA împotriva Sentinţei civile nr. 2016 din 13 iunie 2014, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, pe care o desfiinţează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 iunie 2015.
Procesat de GGC - NN