asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 8840/105/2014, reclamanţii B.C., P.G., A.M., S.D., C.G., I.M., C.C.A. (fostă M.), M.A., T.O.M. (în calitate de moştenitor ai Iui T.R.), T.C.A. (in calitate de moştenitor ai Iui T.R.), V.A. (în calitate de moştenitor ai Iui V.L.), V.M.A. (in calitate de moştenitor ai Iui V.L.) au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor în solidar, la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale, pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condiţiile art. 1 şi 2 O.U.G. nr. 71/2009 aprobată cu modificări prin Lege nr. 230/2011, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit de creditori prin executarea cu întârziere a obligaţiei de plată stabilită irevocabil în sarcina acestora prin titluri executorii, de la data pronunţării hotărârilor judecătoreşti ce constituie titluri executorii şi în continuare pentru viitor, până la achitarea integrală a sumelor pe care ni Ie datorează cu titlu de drepturi salariale, conform sentinţelor si deciziilor pronunţate in favoarea noastră, respectiv titlurile executorii ataşate prezentei cereri, menţionate mai jos.
Conform art. 127 din noul cod de procedura civilă, reclamanţii au optat pentru competenţa de soluţionare a uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflat în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea, respectiv Curtea de Apel Ploieşti.
Prin sentinţa civilă nr. 2492 din 30 septembrie 2015, Tribunalul Prahova a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.
Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una din instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.
Alin. (3) al articolului sus menţionat extinde aplicabilitatea si asupra textului procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.
Prin dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. s-a instituit o competenţă de ordine publică, aplicabilă numai cererilor formulate de către judecătorii, procurorii, asistenţii judiciari şi grefierii care îşi desfăşoară activitatea la instanţa (sau parchetul corespunzător) competentă să judece respectiva cerere sau la instanţa ierarhic superioară care soluţionează calea de atac împotriva hotărârii pronunţate la fond (ori la parchetul corespunzător).
Fiind o normă de competenţă specială, este de strictă interpretare şi se aplică numai personalului - magistraţi, grefieri şi asistenţi judiciari - care îşi desfăşoară efectiv activitatea la instanţa competentă să soluţioneze cauza în prima instanţă, în apel sau recurs.
Or, în cauza de faţă, aşa cum rezultă din chiar cuprinsul acţiunii introductive, reclamanţii au activat anterior in calitate de procurori in cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, în prezent, fiind pensionari, astfel că, nu le sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ.
Tribunalul apreciază că, atât timp cât nu desfăşoară activitate la un parchet corespunzător unei instanţe căreia i-ar reveni competenţa materială şi funcţională pentru soluţionarea litigiului promovat, ce are natura unui conflict individual de muncă, nici în primă instanță, dar nici în calea de atac, aceşti reclamanţi nu au posibilitatea legală de exercitare a dreptului de opţiune conferit prin prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. În aceste condiţii, devin incidente prevederile de drept comun, astfel încât tribunalul competent este în cel în a cărui circumscripţie îşi au domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, locul de muncă reclamanţii, potrivit art. 269 alin. (2) C. muncii coroborat cu art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social.
Pe cale de consecinţă, în baza art. 248 alin. (1) cu aplicarea art. 130 alin. (2) şi art. 127 C. proc. civ., tribunalul a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii promovate de reclamanţi în favoarea Tribunalului Brăila.
Astfel învestit, Tribunalul Brăila, prin sentinţa civilă nr. 832 din 26 noiembrie 2015, a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a soluţiona conflictul de competenţă.
La primul termen de judecată instanţa astfel investită a invocat la rândul său, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Brăila în soluţionarea cauzei privind pe reclamanţii B.C. şi C.C.A. (fostă M.), faţă de prevederile art. 131 cu referire la art. 127 C. proc. civ.
Drept urmare, a dispus disjungerea cererii formulate de cei doi reclamanţi şi formarea prezentului dosar.
Tribunalul Brăila a reţinut următoarele considerente:
Potrivit art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., dacă un judecător sau procuror are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.
Folosirea sintagmei „va sesiza” semnifică faptul că dispoziţiile acestui articol sunt imperative, aşa cum de altfel a reţinut şi Tribunalul Prahova.
Din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. se observă însă că, deşi se referă la sesizarea instanţei judecătoreşti „de acelaşi grad” cu cea la care îşi desfăşoară activitatea reclamantul, totuşi textul de lege nu se opreşte aici, ci face, în continuare, referire la „circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate”.
Ca atare, legiuitorul nu a avut în vedere doar instanţa de acelaşi grad cu cea la care funcţionează reclamantul, ci a avut în vedere şi posibilitatea exercitării căilor de atac, aceasta fiind raţiunea pentru care a făcut trimitere la circumscripţia curţii de apel în care se află instanţa unde se introduce cererea.
Aceasta conduce la concluzia că, în analiza competenţei prevăzute de art. 127 C. proc. civ., trebuie avută în vedere nu numai instanţa la care funcţionează reclamantul, ci şi curtea de apel în circumscripţia căreia se află această instanţă.
Or, în prezent reclamanţii B.C. şi C.C.A. (fostă M.) au funcţia de judecători la Judecătoria Brăila, care se află în circumscripţia Curţii de Apel Galaţi, la fel ca şi Tribunalul Brăila.
În această situaţie, se constată că soluţionarea cauzei nu este de competenţa Tribunalului Brăila, deoarece s-ar încălca dispoziţiile imperative ale art. 127 C. proc. civ., ci este de competenţa Tribunalului Prahova, care a fost investit de reclamanţi în conformitate cu textul de lege menţionat anterior.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., Tribunalul Brăila a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.
Investită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă privind pe reclamanţii B.C. şi C.C.A. (fostă M.), Înalta Curte va constata că, în cauză, competenţa soluţionării cauzei revine Tribunalului Dolj pentru considerentele ce succed:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanţii B.C. şi C.C.A. (fostă M.) - judecători la Judecătoria Brăila - au învestit instanţa cu soluţionarea unui conflict individual de muncă, optând pentru competenţa de soluţionare a instanţei judecătoreşti de acelaşi grad, aflată în circumscripţia uneia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea, respectiv Tribunalul Prahova, conform art. 127 din N.C.P.C.
Întrucât reclamanţii îşi desfăşoară activitatea la Judecătoria Brăila, nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., dispoziţii speciale, de strictă interpretare, care reglementează expres doar situaţia în care cererea este de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea magistratul ce are calitatea de reclamant.
Art. 127 C. proc. civ. reglementează un caz de competenţă facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant, norma interzicând sesizarea instanţei competente, dacă este aceea la care acesta îşi desfăşoară activitatea.
Sintagma folosită de legiuitor în art. 127 C. proc. civ. „competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea” nu poate fi interpretată în sens larg, de curte de apel în a cărui circumscripţie îşi desfăşoară activitatea judecătorul reclamant, ci are înţelesul de instanţa judecătorească la care acesta funcţionează efectiv.
În speţă, având în vedere că reclamanţii reclamanţii B.C. şi C.C.A. (fostă M.) nu îşi desfăşoară activitatea la Tribunalul Brăila, ci la Judecătoria Brăila, nu sunt întrunite cerinţele art. 127 C. proc. civ., astfel încât soluţionarea cererii este de competenţa Tribunalului Brăila, ca instanţă în a cărei circumscripţie teritorială îşi au domiciliul procesual ales şi locul de muncă reclamanţii.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere dispoziţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Brăila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2016.