Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe sub nr. 590/305/2015, reclamanta I.R.A., domiciliată în municipiul Sfântul Gheorghe str. L. nr. 16, jud. Covasna, a chemat în judecată pe pârâtul T.C. domiciliat în com. C., jud. Buzău, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună stabilirea domiciliului fiicei sale, minora T.A. (născută la data de 13 aprilie 2012, din relaţia de concubinaj cu pârâtul) la mamă, precum şi exercitarea autorităţii părinteşti privind-o pe minoră, în exclusivitate, de către mamă.
Prin sentinţa nr. 854 din 12 mai 2015, Judecătoria Sfântu Gheorghe şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat.
Pentru a decide astfel, Judecătoria Sfântu Gheorghe a reţinut că, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ. „cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau în are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel" şi că nu sunt întemeiate susţinerile reclamantei în sensul că, în raport de art. 114 C. proc. civ., Judecătoria Sfântul Gheorghe ar fi competentă să soluţioneze acţiunea.
Astfel, art. 114 C. proc. civ. atribuie competenţa de soluţionare în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită doar în ceea ce priveşte litigiile privind ocrotirea persoanei fizice, Or, prevederile care reglementează exercitarea autorităţii părinteşti şi stabilirea domiciliului minorului sunt cuprinse în Cartea a II-a - Despre familie, Titlul IV C. civ., ocrotirea persoanei fizice fiind reglementată expres în Cartea I - Despre persoane, Titlul III C. civ.
Cum, în speţă, din înscrisurile administrate (copia actului de identitate a pârâtului şt declaraţia autentificată din 21 aprilie 2015 de Ambasada României la Nicosia) rezultă că pârâtul are domiciliul în comuna C., jud. Buzău, localitate care se află în circumscripţia Judecătoriei Râmnicu Sărat, această instanţă este competentă să soluţioneze acţiunea reclamantei, în raport de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care instituie o competenţă teritorială exclusivă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Sărat sub nr. 2250/287/2015.
Judecătoria Râmnicu Sărat, astfel învestită, la rândul său, prin sentinţa nr. 1433 din 29 septembrie 2015, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, l-a înaintat, spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a decide astfel, instanţa Judecătoriei Râmnicu Sărat a reţinut că domiciliul minorei T.A., născută la 13 aprilie 2012, se află în municipiul Sfântu Gheorghe, jud. Covasna astfel că, în raport de dispoziţiile art. 14 C. proc. civ., care prevăd că cererile privind ocrotirea persoanei fizice se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită. Judecătoria Sfântu Gheorghe este instanţa competentă să soluţioneze acţiunea reclamantei.
Conflictul negativ de competenţă a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 2250/287/2015, la data de 20 noiembrie 2015, fiind fixat termen pentru soluţionare la 15 decembrie 2015.
Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe, pentru considerentele care succed.
Prin Legea nr. 287/2009, republicată, a fost adoptat C. civ., care, conform Legii nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., a intrat în vigoare la data de 01 octombrie 2011.
Potrivit prevederilor art. 6 alin. (6) din acest Cod, dispoziţiile legii noi sunt aplicabile şi „efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere (...), dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoarea legii noi".
La data de 15 februarie 2013 a intrat în vigoare C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 care, prin normele tranzitorii reglementate prin art. 24, prevede că dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.
Art. 106 C. civ. prevede la alin. (1) că „Ocrotirea minorului se realizează prin părinţi (...), iar potrivit art. 107 C. civ., „Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii".
Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., „judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare”.
Art. 114 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, prevede că „dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".
Titlul IV C. civ. intitulat „Autoritatea părintească" cuprinde dispoziţii cu privire la autoritatea părintească şi exercitarea autorităţii părinteşti, locuinţa copilului şi obligaţia de întreţinere, dispoziţii conform cărora instanţa de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competenţa de soluţionare a cererilor izvorând din neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti (art. 486), la stabilirea locuinţei copilului (art. 496), la schimbarea locuinţei copilului (art. 497) sau la exercitarea autorităţii părinteşti [art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.].
De asemenea, art. 505 C. civ. prevede la alin. (1) că „în cazul copilului din afara căsătoriei (...), autoritatea părintească se exercită în comun şi în mod egal de către părinţi, dacă aceştia convieţuiesc", iar la alin. (2) că "Dacă părinţii copilului din afara căsătoriei nu convieţuiesc, modul de exercitare a autorităţii părinteşti se stabileşte de către instanţa de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispoziţiile privitoare la divorţ" (respectiv art. 396 - art. 403 C. civ.).
Conform acestor dispoziţii, aceleiaşi instanţe de tutelă îi revine competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti numai de către unul dintre părinţi [art. 398 alin. (1)], stabilirea locuinţei copilului minor în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului [art. 400 alin. (1)] sau stabilirea contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor [art. 402 alin. (1)].
Totodată, art. 506 C. civ. prevede: „Cu încuviinţarea instanţei de tutelă părinţii se pot înţelege cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti sau cu privire la luarea unei măsuri de protecţie a copilului, dacă este respectat interesul superior al acestuia".
În speţă, acţiunea formulată de reclamantă, având ca obiect stabilirea domiciliului minorei şi exercitarea exclusivă a autorităţii părinteşti - reprezentând măsuri ce se cer a fi luate în legătură cu copilul său minor, rezultat din convieţuirea cu pârâtul - a fost înregistrată pe rolul instanţei de judecată la data de 12 februarie 2015, după intrarea în vigoare a noului C. civ. şi a noului C. proc. civ.
Astfel, situaţiei juridice invocată prin acţiune, derivând din raportul de filiaţie dintre minor şi părinţii săi, care determină aplicarea regulilor în materia autorităţii părinteşti, îi sunt incidente dispoziţiile acestui act normativ, cum incidente îi sunt şi dispoziţiile C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
În raport de textele legale menţionate, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 noul C. proc. civ., care reprezintă o dispoziţie specială, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, dispoziţie derogatorie de la norma generală reprezentată de art. 107 noul C. proc. civ., care, prin alin. (1), reglementează o competenţă teritorială generală, conform căreia „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel [alin. (1)]".
Din înscrisurile depuse la dosar reiese că minora locuieşte cu mama sa, în municipiul Sfântu Gheorghe (adresa Autorităţii tutelare - Primăria Sfântu Gheorghe din 23 aprilie 2015 de la Dosarul nr. 590/305/2015 al Judecătoriei Sfânta Gheorghe) şi că pârâtul, prin declaraţia autentificată din 21 aprilie 2015 de Ambasada României la Nicosia şi-a exprimat acordul ca domiciliul minorei T.A. să fie stabilită la reclamante mamă şi ca exercitarea autorităţii părinteşti să fie acordată exclusiv mamei (Dosarul nr. 590/305/2015 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe), acord căruia i se poate da eficienţă, potrivit art. 506 C. civ., de către instanţa de tutelă.
Astfel fiind şi în raport de textele legale menţionate, Înalta Curte, constatând că Judecătoria Sfântu Gheorghe este, în sensul art. 114 C. proc. civ., instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul minora (persoana ocrotită) cu privire la care se solicită luarea măsurilor ce fac obiectul demersului judiciar al reclamantei, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe. Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2015.