Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. 1576/59/2011 la data de 27 octombrie 2011, reclamanta A.J.V.P.S. Arad a chemat în judecată pe pârâţii M.M.P., D.G.P. din cadrul M.M.P., A.P.T.L.C.A., A.P.T.L.T., A.L.H. şi A.V.L.T., solicitând anularea parţială a procesului verbal din 16 februarie 2011, întocmit de Comisia de analiză a contestaţiilor, comunicat pe site-ul M.M.P. la data de 17 februarie 2011, prin care s-au respins contestaţiile formulate cu privire la acţiunea de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice din judeţul Arad, anume cele referitoare la fondurile cinegetice Miniş, Tăuţ, Chisindia şi Frumuşeni, anularea referatului de aprobare care are ca obiect rezultatele finale privind atribuirea directă a fondurilor cinegetice, emis de D.G.P. din 24 februarie 2011 şi din 25 februarie 2011, în partea referitoare la fondurile cinegetice menţionate, atribuite direct către pârâtele A.L.H. şi A.V.L.T., suspendarea contractelor de atribuire directă a gestionării fondurilor cinegetice menţionate, anularea acestor contracte de atribuire directă şi obligarea pârâtului să încheie contractele privind gestionarea fondurilor cinegetice menţionate în conformitate cu art. 12 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că reclamanta este gestionar consacrat al fondurilor de vânătoare, în sensul Legii nr. 407/2006 a vânătorii şi protecţiei fondului cinegetic, că prin actele administrative contestate au fost atribuite direct în beneficiul pârâtelor A.L.H. şi A.V.L.T. fondurile cinegetice menţionate în acţiune, fără a fi îndeplinite condiţiile legale, aceasta fiind direct prejudiciată, întrucât a gestionat acele fonduri mai bine de 20 de ani, efectuând în acest scop cheltuieli însemnate, atribuirea directă către pârâte a acestor fonduri fiind de natură să excludă posibilitatea de a practica vânătoarea pentru membrii săi vânători, care de-a lungul timpului au suportat prin contribuţii cheltuielile de întreţinere şi gestionare a fondurilor cinegetice.
Prin întâmpinările depuse la dosar pârâţii A.L.H., A.P.T.L.C.A., M.M.P., A.V.L.T. au solicitat respingerea acţiunii, învederând, pe de o parte că reclamanta a promovat o acţiune cu obiect, părţi şi cauză identice în Dosar nr. 394/59/2011 al Curţii de Apel Timişoara, renunţând însă la judecată, după cum rezultă din sentinţa civilă nr. 228 din 18 mai 2011, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, excepţia lipsei interesului acesteia în promovarea acţiunii şi excepţia de inadmisibilitate a cererii de suspendare a executării contractelor de atribuire directă.
Prin sentinţa civilă nr. 388 din 20 iunie 2012, Curtea de Apel Timişoara a respins acţiunea astfel promovată, în baza excepţiei de tardivitate, reţinând că acţiunea a fost promovată cu depăşirea termenului de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, reglementat de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.
Reclamanta a promovat recurs împotriva acestei hotărâri, admis de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 681 din 13 februarie 2014, reţinându-se că în speţă a fost identificat un motiv temeinic dintre cele avute în vedere de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care justifică promovarea acţiunii în anularea actului administrativ individual după expirarea termenului de 6 luni de la comunicarea răspunsului la plângerea prealabilă, dar în interiorul termenului de 1 an de la data luării la cunoştinţă. În consecinţă, a fost casată sentinţa Curţii de Apel Timişoara iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Dosarul a fost reînregistrat la Curtea de Apel Timişoara sub nr. 1576/59/2011*, iar la termenul de judecată din 9 aprilie 2014, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţiile invocate prin întâmpinările depuse la dosar de către pârâţi, referitoare la lipsa calităţii procesuale active a reclamantei, la lipsa interesului acesteia în promovarea acţiunii, la lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei A.P.T.L.T. şi la inadmisibilitatea cererii de suspendare a executării contractelor de atribuire directă a gestionării fondurilor cinegetice către asociaţiile vânătoreşti pârâte.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 115 din 16 aprilie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea promovată de reclamanta A.J.V.P.S. Arad, împotriva pârâţilor M.M.P., D.G.P. din cadrul M.M.P., A.P.T.L.C.A., A.P.T.L.T., A.L.H. şi A.V.L.T.
Analizând cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi cea a lipsei de interes în promovarea acţiunii, dat fiind că acestea vizează condiţiile care trebuie îndeplinită de către reclamantă pentru exercitarea acţiunii, s-a constatat, potrivit art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, că reclamanta se pretinde vătămată într-un drept ori cel puţin într-un interes legitim prin actele atacate în speţă, care au condus la atribuirea directă a dreptului de gestionare a fondurilor cinegetice în litigiu către asociaţiile de vânători pârâte, astfel încât trebuie să îi fie recunoscută legitimarea de a acţiona în contencios administrativ.
In schimb, s-a constatat a fi întemeiată excepţia invocată în apărare referitoare la lipsa interesului reclamantei în promovarea acţiunii.
Astfel, s-a reţinut că reclamanta se prevalează de calitatea sa de gestionar consacrat al fondurilor cinegetice atribuite către pârâtele A.V.L.T. şi A.L.H. prin actele administrative contestate în speţă, calitate apreciată ca fiind insuficientă pentru a se reţine interesul de exercitare a acţiunii în contencios administrativ de faţă.
A constatat prima instanţă că potrivit art. 8 alin. (2) lit. b) pct. 1 din Legea nr. 407/2006 fondurile cinegetice nu pot fi atribuite direct spre gestionare gestionarilor consacraţi decât atunci când aceştia formulează solicitări în acest sens.
S-a reţinut că aceştia au reglementat prin lege un drept de atribuire directă a dreptului de gestionare a fondurilor cinegetice, în măsura în care acesta nu este atribuit direct gestionarului propus de către proprietarii terenurilor, individual sau într-o asociaţie legal constituită şi dacă au înţeles să îşi exercite dreptul de atribuire directă, formulând o cerere în acest sens.
Au fost interpretate coroborat în acest sens dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. a) și art. 2 lit. b) din Ordinul emis de M.M.P. sub nr. 1221/2010, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 2265/2010 şi art. art. 2 alin. (1) lit. a) din acelaşi ordin in care se precizează că „atribuirea directă prevăzută la art. 1 alin. (1) nu se realizează în următoarele cazuri: a) categoriile de gestionari care au dreptul la acest tip de atribuire, potrivit legii, nu solicită acest drept”.
Instanţa a tras aceeaşi concluzie şi din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. b), art. 6 alin. (1) şi art. 7 şi urm. din Ordinul emis de M.M.P. sub nr. 1221/2010, modificat prin Ordinul nr. 2265/2010, apreciind că legiuitorul a înţeles să impună şi gestionarilor consacraţi obligaţia de a formula o cerere în scopul atribuirii directe a dreptului de gestionare a fondurilor cinegetice, în temeiul art. 8 alin. (2) lit. b) pct. 1 din Legea nr. 407/2006.
S-a arătat că, din dispoziţiile art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 407/2006 şi art. 7 alin. (2) şi (3) din ordinul menţionat rezultă că, în lipsa unor solicitări exprese de atribuire directă a dreptului de gestionare, acesta se atribuie, prin licitaţie publică, oricărui participant la o astfel de procedură.
A constatat Curtea de apel că reclamanta nu a formulat vreo solicitare de atribuire directă a drepturilor de gestionare a fondurilor cinegetice în litigiu, astfel de solicitări fiind formulate doar de către asociaţiile de vânători pârâte, astfel cum rezultă din Anexa nr. 1 la Referatul de aprobare nr. 216566 din 24 februarie 2011, cuprinzând rezultatele finale privind atribuirea directă a fondurilor de vânătoare, depus la filele 29-38 din Dosar nr. 1576/59/2011 al Curţii de Apel Timişoara.
De asemenea, instanţa a reţinut că reclamanta nu a contestat afirmaţiile din întâmpinarea prin care pârâta A.L.H. a invocat excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunii, potrivit cărora reclamanta nu ar fi formulat o cerere de atribuire directă a drepturilor de gestionare a fondurilor cinegetice în litigiu.
Conchizând că o astfel de cerere nu a fost formulată de reclamantă, Curtea de apel a reţinut că nu se justifică în speţă interesul de promovare a acţiunii, căci în eventualitatea admiterii cererii de chemare în judecată şi anulării actelor administrative de atribuire a drepturilor de gestionare către asociaţiile vânătoreşti pârâte, reclamanta nu ar obţine vreun folos practic, întrucât nu ar fi îndreptăţită la atribuirea directă a dreptului de gestionare a aceloraşi fonduri cinegetice, datorită omisiunii de a formula o solicitare în acest scop.
În fine, s-a reţinut că admiterea excepţiei lipsei de interes a acţiunii o dispensează de obligaţia de a mai analiza excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.P.T.L.T., precum şi admisibilitatea cererii de suspendare a executării contractelor de atribuire directă a dreptului de gestionare a fondurilor cinegetice, probleme ce au fost puse în discuţia părţilor în şedinţa publică din 9 aprilie 2014.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta A.J.V.P.S. Arad, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
S-a susţinut prin ambele cereri de recurs, depuse in termen, respectiv din data de 15 mai 2014 şi data de 19 mai 2014, că prima instanţă a constatat in mod greşit lipsa de interes a reclamantei in formularea acţiunii motivat de împrejurarea că nu a solicitat atribuirea directă a dreptului de gestionare pentru toate cele 43 de fonduri cinegetice avute in gestiune.
În acest sens s-a depus adresa din 23 noiembrie 2010 adresată Comisiei de atribuire directă, adresă la care a fost formulat răspuns de către D.G.P., din cadrul M.M.P. - din 16 decembrie 2010 - ataşat, de asemenea cererii de recurs.
A apreciat recurenta - reclamantă că justifică astfel interes procesual in promovarea acţiunii, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului şi a acţiunii formulate.
În drept a fost indicată incidenta motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., cu referire la art. 3041 C. proc. civ.:
Procedura în fața instanței de recurs
Recurentul a depus în conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ. înscrisuri în susținerea cererii de recurs, respectiv adresa din 23 noiembrie 2010 şi răspunsul D.G.P.
Intimaţii - pârâți M.M.A.P. (fost M.M.S.C.), A.L.H. şi A.P.T.L.C.A., A.V.L.T. au formulat întâmpinări și au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Considerentele și soluția instanței de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
Prin prezenta acţiune, reclamanta a contestat procedura de atribuire directă a fondurilor cinegetice menţionate in procesul verbal din 16 martie 2011, pentru încălcarea condiţiilor prevăzute de lege, invocând calitatea sa de gestionar consacrat al fondurilor de vânătoare, in sensul art. 1 alin. (1) alin. (1) lit l) din Legea nr. 407/2006 a vânătorii şi protecţiei fondului cinegetic.
Înalta Curte, observând dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 407/2006 care prevăd că „atribuirea directă prevăzută la alin. (1) lit. a) se realizează pentru următoarele categorii de fonduri cinegetice: a) fondurile cinegetice pentru care proprietarii, persoane fizice şi/sau juridice, inclusiv unităţile administrativ-teritoriale, individual ori într-o asociaţie legal constituită în scopul propunerii gestionarului faunei cinegetice, fac dovada că au în proprietate terenuri care reprezintă peste 50% din suprafaţa fiecărui fond cinegetic. Acest tip de atribuire se realizează în favoarea gestionarului propus de către proprietarii terenurilor, pentru o perioadă de 10 ani; b) fondurile cinegetice neatribuite în condiţiile prevăzute la lit. a) se atribuie, în condiţiile legii, după cum urmează: 1. organizaţiilor vânătoreşti care la data atribuirii gestionează cel puţin 5 fonduri cinegetice li se atribuie, în calitate de gestionari consacraţi, la cerere, câte 5 fonduri cinegetice dintre cele pe care le gestionează şi au rămas neatribuite. După atribuirea celor 5 fonduri cinegetice, li se mai atribuie direct încă 50% din numărul fondurilor cinegetice pe care le-au gestionat şi au rămas neatribuite”, reţine că gestionarul consacrat are reglementat prin lege un drept de atribuire directă a gestionării fondurilor cinegetice, doar pentru cele rămase neatribuite potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (2) lit. a) din aceeaşi lege, gestionarului propus de către proprietarii terenurilor.
Or, in speţă, in mod corect prima instanţă a constatat că recurenta - reclamantă nu justifică un interes practic in contestarea procedurii de atribuire a dreptului de gestionare in condiţiile in care aceasta nu a participat la Acţiunea de atribuire in gestiune a faunei din fondurile cinegetice care au făcut obiectul Anunţului publicat in data de 29 decembrie 2010, in cotidianul Adevărul, pe site şi la sediile inspectoratelor teritoriale de regim silvic şi de vânătoare, ci cel mult unul eventual.
În faţa instanţei de recurs recurenta - reclamantă a depus Adresa din data de 23 noiembrie 2010 adresată Autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură - Comisia de atribuire directă prin care a solicitat atribuirea directă a dreptului de gestionare pentru un număr de 43 de fonduri cinegetice, ale căror contracte expirau la data de 24 noiembrie 2010, însă prin răspunsul formulat i s-a răspuns că atribuirea acestora se va realiza in conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 407/2006.
Or, potrivit Ordinului nr. 1221 din 11 august 2010 pentru aprobarea Regulamentului privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice emis de M.M.P., gestionarul consacrat putea solicita atribuirea directă, doar prin depunerea înscrisurilor prevăzute de art. 3 alin. (2) lit c), art. 6 şi art. 7 in conformitate cu art. 8 şi 9 din acelaşi Ordin, respectiv, in urma demarării procedurii de atribuire de către administratorul - autoritate publică centrală.
În acord cu hotărârea primei instanţe, Înalta Curte constată că recurenta - reclamantă nu şi-a exercitat dreptul de a solicita atribuirea directă in condiţiile prevăzute de lege, împrejurare faţă de care cererea reclamantei apare şi ca lipsită de interes.
Astfel, sub rezerva îndeplinirii anumitor condiţii, interesul reprezintă o cerinţă esenţială şi obligatorie care să justifice dreptul la acţiune. Interesul trebuie să fie născut şi actual, să existe în momentul în care este formulată cererea de chemare în judecată şi să subziste pe întreg parcursul procesual, întrucât un interes eventual, ca şi un interes care a trecut, a fost depăşit, nu poate fi luat în considerare.
În raport de această soluţie, Înalta Curte apreciază inutil a mai analiza criticile intimatelor A.L.H. şi A.P.T.L.C.A. cu privire la împrejurarea că recurenta - reclamantă nu îndeplinește condiţiile prevăzute de lege pentru a avea calitatea de „gestionar consacrat”.
În ceea ce priveşte cererea intimatelor - pârâte A.P.T.L.C.A. şi A.L.H. de acordare a cheltuielilor de judecată, instanţa o va respinge ca nedovedită, raportat la extrasul de cont depus la filele 80-81 dosar.
Astfel, onorariile de avocat se dovedesc prin depunerea la dosarul cauzei a originalului chitanţei reprezentând achitarea onorariului de avocat sau a ordinului de plată, însoţite de un exemplar al facturii fiscale, care să menţioneze numărul contractului de asistenţă juridică sau numărul dosarului pentru care au fost achitate aceste sume.
Acest raţionament se justifică prin faptul că instanţa va acorda cheltuielile de judecată numai în raport cu actele justificative ale plăţilor, iar hotărârea instanţei reprezintă înscris justificativ şi poate fi pusă în executare silită de către partea care a avansat aceste cheltuieli.
În speţă, justificarea onorariului avocatului a fost făcută cu un extras de cont, care nu este nici măcar emis de către instituţia bancară, iar semnătura de confomitare cu originalul nu are nicio relevanţă in raport de cele mai sus arătate.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.J.V.P.S. Arad împotriva sentinţei nr. 115 din 16 aprilie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Respinge cererea intimatelor - pârâte A.P.T.L.C.A. şi A.L.H. de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2015.