Radierea societăţii pârâte în cursul procesului. Precizarea cadrului procesual. Condiţii şi efecte
Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Judecata
Index alfabetic : acţiune în pretenţii
- precizarea cadrului procesual
- societate radiată
C. proc. civ. din 1865, art. 132
Dispoziţiile art. 132 C. proc. civ. au în vedere modificări ale cererii de chemare sub aspectul obiectului acesteia, prin includerea unor noi solicitări alături de cele deja enunțate prin cererea iniţială, şi, prin urmare, nu poate fi reţinută incidenţa acestor prevederi în situaţia în care reclamantul indică persoana cu care înţelege să continue judecata, în condiţiile radierii societăţii pârâte chemate iniţial în judecată.
Astfel, cererea reclamantului de precizare a cadrului procesual prin chemarea în judecată a persoanei fizice în locul şi pentru societatea radiată, în calitatea primei menţionate de asociat unic, nu trebuie analizată din perspectiva dispoziţiei art. 132 C. proc. civ., ci din perspectiva dovedirii calităţii procesuale pasive, în raport de probatoriul ce urmează să fie analizat şi care ar demonstra existenţa obligaţiei pretinse de reclamant şi în persoana celei solicitate a fi introdusă în cauză, prin precizarea cadrului procesual.
Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 379 din 5 februarie 2015
Prin sentinţa civilă nr. 1022 din data de 06.03.2014, pronunţată în dosarul nr. xx31/3/2011, Tribunalul Bucureşti, Secţia a VI-a civilă a dispus: admiterea excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei SC A. SRL şi anularea cererii formulate de reclamantul B. în contradictoriu cu această pârâtă; admiterea excepţiei tardivităţii formulării cererii modificatoare şi respingerea cererii modificatoare formulate de reclamant în contradictoriu cu pârâta C. ca tardiv formulată.
În considerentele sentinței s-a reţinut că reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC A. SRL solicitând obligarea acesteia la plata contravalorii lipsei de folosinţă aferentă perioadei 02.06.2014 la zi, pentru spațiul situat în Bucureşti, sector 1. Cererea a fost înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, instanţă care şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti (sentinţa civilă nr. 15355 din 14.12.2009). Sentinţa de declinare a fost recurată de reclamant, prin decizia 2026 din 23.09.2010, instanţa de recurs respingând recursul ca nefondat. După înregistrarea cauzei pe rolul tribunalului, conform sentinţei de declinare (24.01.2011), reclamantul a depus, la data de 23.01.2014, o cerere modificatoare prin care a solicitat introducerea în cauză a numitei C., aceasta urmând a fi obligată la plata lipsei de folosinţă pentru imobil.
În raport de probele administrate, instanţa de fond a analizat cu prioritate excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a societăţii pârâte, reținând că prin rezoluţia nr. 112978/20.08.2013 s-a dispus radierea societăţii; s-a constatat că prin radiere societatea şi-a pierdut capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii, astfel încât a fost apreciată ca întemeiată excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă, acţiunea fiind respinsă faţă de această parte.
Cu privire la cererea modificatoare a cererii de chemare în judecată, în raport de excepţia de tardivitate invocată de pârâta C., s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 132 C. proc. civ. din 1865, potrivit cărora reclamantul îşi poate modifica cererea iniţială până la primul termen de judecată, cu procedura completă; ulterior acestui termen, modificarea poate fi admisă doar dacă pârâtul consimte expres sau tacit această operaţiune. S-a apreciat că cererea privind înlocuirea societăţii pârâte cu persoana fizică se încadrează în ipoteza legală de modificare a acţiunii principale. În raport de această apreciere, s-a reţinut că acţiunea a fost introdusă pe rolul instanţelor de judecată în anul 2007, iar cererea modificatoare a fost formulată la 23 ianuarie 2013.
A fost înlăturată susţinerea reclamantului în sensul că a luat cunoştinţă despre radierea societăţii prin depunerea la dosar a rezoluţiei de radiere, în luna octombrie, fiind reţinut că şi faţă de această situaţie cererea modificatoare este tardivă, în conformitate cu art. 132 C. proc. civ. din 1865, nefiind depusă la următorul termen celui în care a fost învederată radierea societăţii.
Nu a fost reţinută de către instanţa de fond nici incidenţa dispoziţiilor art. 243 C. proc. civ. din 1865, apreciindu-se că dispoziţia citată vizează partea fizică chemată în judecată şi decedată în cursul procesului. S-a arătat că situaţia succesorilor unei persoane fizice nu poate fi aplicată prin analogie în cazul persoanelor juridice, deoarece dacă primii preiau poziţia procesuală a lui de cuius, în cazul persoanelor juridice asociaţii neputând fi asimilaţi succesorilor în drepturi şi obligaţii ai unei persoane decedate.
S-a reţinut, totodată, că în cazul societăţilor sunt aplicabile dispoziţiile de principiu prevăzute de art. 3 din Legea nr. 31/1990 conform cărora obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, asociaţii cu răspundere limitată fiind răspunzători doar de vărsarea aporturilor lor la capitalul social, neoperând, astfel, transmisiunea universală a masei succesorale care intervine în cazul moştenirii unei persoane fizice.
Sentinţa de fond a fost apelată de reclamant, care a solicitat admiterea apelului, anularea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe. Reclamantul a criticat sentinţa de fond din perspectiva greşitei reţineri a incidenţei dispoziţiilor art. 132 C. proc. civ. de la 1865, în opinia sa această dispoziţie nefiind aplicabilă în raport de situaţia că pârâta chemată în judecată prin cererea modificatoare nu avea posibilitatea legală de a invoca excepţia tardivităţii, ea nedevenind parte în dosar decât după formularea acestei cereri.
Prin decizia civilă nr. 604 din 16 septembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VI-a civilă a respins ca nefondat apelul reclamantului, reţinând următoarele: s-a reţinut corecta aplicare a dispoziţiilor art. 132 C. proc. civ. de la 1865, cu precizarea că tardivitatea cererii completatoare ar fi trebuit raportată la momentul publicării rezoluţiei de radiere a societăţii pârâte în Monitorul oficial al României, respectiv de la 19.09.2013, când terţii, inclusiv apelantul, au fost înştiinţaţi cu privire la situaţia juridică a societăţii.
S-a apreciat că respectarea termenului legal de formulare a cererii modificatoare nu este influenţată de măsura instanţei dispusă la termenul din 25.11.2013, de acordare a unui nou termen, la solicitarea reclamantului, pentru modificarea cadrului procesual. Ulterior formulării cererii modificatoare, pârâta chemată în judecată avea dreptul de a formula întâmpinare, prin care să invoce apărări şi excepţii.
Decizia de apel a fost recurată de reclamantul B., acesta solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei de apel în sensul admiterii cererii de apel, cu consecinţa anulării sentinţei de fond şi trimiterii cauzei spre rejudecare.
Reclamantul a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. de la 1865, criticând decizia de apel din perspectiva greşitei interpretări şi aplicări a legii cu referire la modalitatea de soluţionare a excepţiei tardivităţii cererii modificatoare a cererii de chemare în judecată.
În dezvoltarea criticii sale, reclamantul a arătat că prevederile art. 132 C. proc. civ. de la 1865 au un caracter dispozitiv; în consecinţă, aceste norme nu pot fi socotite ca fiind de ordine publică pentru a fi invocate din oficiu. A arătat, totodată, că în mod greşit s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 132 C. proc. civ. de la 1865, în condiţiile în care societatea pârâtă a fost radiată în cursul judecării cauzei, solicitarea de introducere în cauză a pârâtei persoană fizică fiind determinată de situaţia juridică nouă creată prin radierea dispusă. Reclamantul a mai precizat că modificarea cererii de chemare în judecată este condiţionată de acordul pârâtului chemat în judecată iniţial, iar nu de acordul celui introdus în cauză ca efect al modificării acţiunii. Din această perspectivă a arătat că pârâta introdusă în cauză putea invoca doar excepţii referitoare la fondul cauzei sau referitoare la acte procedurale ulterioare introducerii sale în cauză.
Deşi legal citată, pârâta-intimată nu a depus întâmpinare la dosar.
Nu au fost administrate înscrisuri noi în cadrul recursului.
Analizând legalitatea deciziei de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte a apreciat caracterul fondat al recursului în baza următoarelor considerente:
Se reţine că instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit legea din perspectiva reţinerii incidenţei dispoziţiilor art. 132 C. proc. civ. de la 1865. Astfel, dispoziţiile art. 132 C. proc. civ. de la 1865 au în vedere modificări ale cererii de chemare sub aspectul obiectului acesteia, prin includerea unor noi solicitări alături de cele deja enunțate prin cererea iniţială. Această interpretare este dedusă din modul de reglementare al întregului conţinut al dispoziţiei legale, în urma unei analize logico-juridice. Concret, dacă în primul alineat se dă posibilitatea reclamantului pentru întregirea sau modificarea cererii iniţiale, această operaţiune trebuie privită prin prisma dispoziţiei de la alineatul doi care reglementează ipotezele în care cererea nu se socoteşte a fi modificată. Interpretând cele două alineate rezultă concluzia că modificarea cererii iniţiale are în vedere doar schimbări aduse obiectului iniţial al cauzei, prin adăugarea de noi solicitări, asupra cărora pârâtul trebuie să fie avizat.
În acest context, nu poate fi reţinută incidenţa dispozițiilor art. 132 C. proc. civ. de la 1865 în situaţia în care reclamantul indică persoana cu care înţelege să continue judecata, în condiţiile radierii societăţii pârâte chemate iniţial în judecată. O asemenea situaţie nu poate fi analizată din perspectiva dispoziţiilor art. 132 C. proc. civ. de la 1865, ea neputând fi încadrată în ipoteza legală menţionată. Situaţia expusă în speţă este una de excepţie, care nu are o reglementare ca atare în dispoziţiile procedurale, legiuitorul reglementând doar situaţia persoanei fizice decedate, când acţiunea este continuată cu succesorii. Totuşi, dacă în acest caz, prin voinţa legiuitorului, introducerea în cauză a moştenitorilor nu este privită ca o modificare a cererii principale, printr-un silogism juridic se poate aprecia că şi în cazul radierii unei societăţi, reclamantul are dreptul de a indica persoana care, în opinia sa, răspunde pentru obligaţiile societăţii, fără ca o asemenea cerere să fie analizată din perspectiva dispoziţiilor care reglementează modificarea cererii principale.
Împrejurarea radierii societăţii pârâte chemate iniţial în judecată în cursul judecării procesului a dat naştere unei situaţii juridice noi care permite reclamantului să indice persoana cu care înţelege să continue procesul.
În aceste condiţii, cererea reclamantului de precizare a cadrului procesual prin indicarea pârâtei chemate în judecată ca urmare a radierii societăţii pârâte iniţiale nu trebuia analizată din perspectiva dispoziţiei art. 132 C. proc. civ. de la 1865, ci din perspectiva dovedirii calităţii procesuale pasive, în raport de probatoriul ce urma să fie analizat şi care ar fi demonstrat existenţa obligaţiei pretinse de reclamant şi în persoana celei solicitate a fi introdusă în cauză, prin precizarea cadrului procesual. Se subliniază că solicitarea reclamantului nu a avut în vedere chemarea în judecată a unui nou pârât, alături de societatea pârâtă, ci precizarea cadrului procesual, prin chemarea în judecată a persoanei fizice în locul şi pentru societatea radiată, în calitatea primei menţionate de asociat unic.
Pentru considerentele reţinute şi apreciindu-se temeinicia criticilor reclamantului, în baza art. 312 C. proc. civ. de la 1865, s-a admis recursul acestei părţi şi s-a casat decizia de apel cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecată.
În rejudecare, instanţa de apel va administra probatoriul care se impune în vederea stabilirii calităţii procesuale pasive a persoanei fizice chemate în judecată, în raport de excepţia invocată de aceasta şi, în funcţie de soluţia pronunţată pe acest aspect, va proceda la analizarea celorlalte excepţii şi apărări ale părţilor invocate pe fondul cauzei, prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată, precum şi prin întâmpinarea depusă la dosar.