Decizia nr. 588/2016
Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:
Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, prin Decizia nr. 988/A din 6 noiembrie 2015, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A., în contradictoriu cu intimatele - pârâte SN B. SA şi SN C. SA - Sucursala Transilvania împotriva sentinţei civile nr. 617/LMA din 1 iulie 2015 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, pe care a menţinut-o în întregime.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., înregistrat pe rolul Curţii de Apel Oradea la data de 21 decembrie 2015 şi înaintat de această instanţă, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, spre soluţionare.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la data de 9 februarie 2016, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Completul de filtru C3, la data de 15 februarie 2016, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod.
La data de 24 februarie 2016, s-au înregistrat concluziile scrise depuse de recurentul - reclamant.
Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, prin rezoluţia din 7 martie 2016, s-a stabilit termen pentru soluţionarea recursului la data de 16 martie 2016, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.
Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed:
În fapt, prin cererea introductivă de instanţă, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu SN B. SA, obligarea pârâtei la recunoaşterea grupei I de muncă pentru funcţia de manevrant vagoane în cadrul C.F.R. Marfă Staţia Halmeu de la data de 1 aprilie 2001 până la data de 8 august 2014, data încetării contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului, arătând că pentru perioada 8 noiembrie 1990 - 1 aprilie 2001 i-a fost recunoscută grupa I de muncă prin art. 6 din Ordinul nr. 50/1990, modificat şi completat prin Legea nr. 19/2000.
Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 617/LMA din 1 iulie 2015 a respins acţiunea reclamantului A. în contradictoriu cu pârâtele SN B. SA şi SN C. SA - Sucursala Transilvania.
Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, prin Decizia nr. 988/A din 6 noiembrie 2015, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotrivei sentinţei pronunţate de tribunal, care a fost menţinută în întregime.
În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, „în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului”.
În raport de dispoziţiile legale menţionate, Decizia nr. 988/A din 6 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, atacată în prezenta cauză, nu este supusă recursului.
Se reţine totodată că prin dispoziţiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părţilor îndeplinirea actelor de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.
Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri, determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.
Faţă de toate cele de mai sus, recursul declarat de reclamant apare ca inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 988/A din 6 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2016.