Decizia nr. 581/2016
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 6 noiembrie 2012 pe rolul Tribunalului Dolj, contestatoarea A. a chemat în judecată pe intimatul Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Pneumoftiziologie B. Craiova pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei de revocare din funcţia de director financiar, reintegrarea pe postul deţinut anterior, plata drepturilor salariale de care a fost lipsită pe toată durata producerii efectelor măsurii contestate până la reintegrarea efectivă în funcţie, plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa nr. 4447/2013, Tribunalul Dolj, secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis contestaţia şi a dispus anularea deciziei de revocare emisă de intimat din 5 octombrie 2012 şi a dispus reintegrarea pe funcţia deţinută anterior revocării. De asemenea, a obligat intimatul la plata de despăgubiri egale cu drepturile salariale de care a fost lipsită până la reintegrarea efectivă, drepturi ce constau în salariul indexat, majorat şi reactualizat, precum şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, precum şi la 700 RON cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Pneumoftiziologie B. Craiova.
Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, prin decizia nr. 8205 din 12 septembrie 2013 a admis recursul, a casat sentinţa nr. 462/2012 a Tribunalului Dolj şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut că intimata contestatoare şi-a exercitat activitatea în baza dispoziţiilor Legii nr. 31/1990, contractul încheiat între aceasta şi unitatea recurentă fiind unul de mandat comercial şi în aceste condiţii, competenţa aparţine secţiei a II-a civilă a Tribunalului Dolj.
Prin sentinţa nr. 292 din data de 28 octombrie 2014, Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, a admis contestaţia formulată de contestatoarea A., a anulat decizia de revocare din funcţie din data de 5 octombrie 2012, a dispus reintegrarea contestatoarei în funcţia avută anterior revocării, a obligat intimatul către contestatoare la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale cuvenite pe perioada de la revocarea din funcţie până la reintegrarea efectivă, drepturi care vor fi indexate, majorate şi reactualizate, precum şi la plata celorlalte drepturi cuvenite; a obligat intimatul la 1400 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Dolj a reţinut în esenţă următoarele:
Prin dispoziţia din data de 5 octombrie 2012 s-a dispus încetarea contractului de administrare, ca urmare a revocării din funcţia de director financiar contabil a contestatoarei, începând cu data de 5 octombrie 2012, în temeiul art. 1833 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006 actualizată coroborat cu prevederile Cap. A 3, Cap. XI lit. b) OMS nr. 1628/2007 ca urmare a existenţei de fapte culpabile grave datorate neîndeplinirii atribuţiilor de serviciu, aspecte descrise în referatul din data de 4 octombrie 2012 şi în raportul anexă de cercetare administrativă.
Conform referatului din data de 4 octombrie 2012 întocmit de managerul interimar al unităţii s-a reţinut că la data de 31 august 2012 acestuia i s-a înmânat personal de la Primăria Craiova o adresă care fusese adusă şi înregistrată în data de 30 august 2012 la această instituţie, din partea spitalului, dar semnată în dreptul managerului de o altă persoană decât managerul interimar care fusese la acea dată numit în funcţie, respectiv de către numitul C. Respectiva adresă însoţea dosarul cu documentaţia aferentă în vederea avizării de către Primăria Craiova, pentru exercitarea vizei de CFP de către o salariată a unităţii care fusese împuternicită cu această sarcină de serviciu.
Potrivit legislaţiei în materie şi a regimului juridic al spitalului, pentru a se putea exercita viza de CFP în cadrul unităţii de către salariatul împuternicit în acest sens de către unitate, este nevoie de un aviz provizoriu din partea ordonatorului principal de credit pentru o perioadă de valabilitate inserată în conţinutul său, pentru ca în baza acestuia angajatorul să poată nominaliza prin decizie internă persoana desemnată cu această sarcină de serviciu ce va fi reflectată şi în fişa postului aferent.
În cauză, termenul de valabilitate pentru avizul provizoriu a expirat, iar viza de CFP în cadrul unităţii a fost exercitată de salariata unităţii împuternicită cu această atribuţie, în mod ilegal, de foarte mult timp, fără a se verifica acest aspect de către directorul financiar contabil al unităţii, care avea ca sarcină de serviciu coordonarea activităţii financiar-contabile desfăşurate în cadrul spitalului.
La data de 4 septembrie 2012 împotriva contestatoarei a fost demarată cercetarea disciplinară prealabilă care a fost suspendată faţă de aceasta chiar de la început, întrucât la data de 3 septembrie 2012 contestatoarea a informat conducerea unităţii că începând cu data de 2 septembrie 2012 se află internată în spital.
Contestatoarei i-a fost înmânată nota explicativă cu întrebările la care trebuia să răspundă până la data de 1 octombrie 2012, fără ca aceasta să răspundă la acele întrebări.
S-a concluzionat că prin neprezentarea la audiere şi prin faptul că nu a depus în termen răspunsurile la întrebările solicitate, contestatoarea şi-a recunoscut vina.
Prin referat s-au reţinut două abateri disciplinare: fapta săvârşită la data de 30 august 2012 şi neprezentarea la audiere.
Instanţa a constatat că măsura dispusă este nelegală, întrucât prin probele administrate nu este dovedită abaterea gravă, care să fie rezultatul neîndeplinirii atribuţiilor de serviciu înscrise în anexa la contractul de administrare din 13 ianuarie 2012.
Potrivit art. XI pct. b) din contractul de administrare, acesta încetează la revocarea din funcţie a contestatoarei în cazul nerealizării indicatorilor de performanţă stabiliţi de managerul spitalului, timp de minim un an, din motive imputabile acestuia sau în situaţia existenţei unei culpe grave ca urmare a neîndeplinirii atribuţiilor funcţionale.
S-a statuat că trebuie să fie vorba de o faptă care perturbă substanţial activitatea unităţii, în sensul în care, din analiza tuturor elementelor de fapt, rezultă că, în mod rezonabil, menţinerea în continuare a celui vinovat nu este posibilă, precum şi în cazul încălcării repetate a obligaţiilor de serviciu - situaţie care presupune săvârşirea mai multor abateri disciplinare, însă, dacă este întrunită această condiţie, nu criteriul cantitativ, respectiv numărul de abateri, este hotărâtor, ci competenţa lor calitativă.
Potrivit art. 17 din contractul de administrare, directorul financiar contabil răspunde de îndeplinirea atribuţiilor ce revin serviciului financiar contabil cu privire la exercitarea controlului financiar preventiv şi al asigurării patrimoniului, atribuţii ce vizează exclusiv sfera exercitării CFP, adică a acordării vizei CFP, adică obligaţii pe care toţi conducătorii de departamente vizate de CFP le-au potrivit O.G. nr. 119/1999 şi nu la organizarea activităţii de CFP.
Instanţa de fond a concluzionat în sensul că singurele atribuţii ale directorului financiar-contabil în privinţa exercitării activităţii de control financiar preventiv sunt legate de prezentarea proiectelor de operaţiuni, însoţite de documente justificative, certificate, răspunzând pentru realitatea, regularitatea şi legalitatea operaţiunilor.
Nici în raportul de audit invocat de spital nu este reţinută vreo semnalare a unor probleme legate de inexistenţa acordului Primăriei cu privire la numirea persoanei care exercita activitatea de CFP (persoana care, de altfel, este aceeaşi din 2010) şi nici vreo culpă a contestatoarei sau alte aspecte care să fundamenteze o astfel de culpă.
Simplele afirmaţii generale făcute de intimat, referitoare la generarea unor prejudicii financiare unităţii nu au fost reţinute, acestea nefiind susţinute de probe.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Pneumoftiziologie B. Craiova, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia nr. 266 din 8 aprilie 2015, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, a respins apelul ca nefondat.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut în esenţă următoarele:
Criticile aduse sentinţei apelate vizează modalitatea în care instanţa de fond a stabilit situaţia de fapt dedusă judecăţii şi a interpretat prevederile contractului de administrare din 13 ianuarie 2012.
Curtea a constatat că sentinţa apelată cuprinde o amplă descriere a faptelor supuse jurisdicţiei sale, descriere cronologică raportată la probatoriul administrat în cauză.
Atribuţiile ce îi reveneau intimatei-reclamante în calitate de director financiar contabil şi în raport de clauzele contractului de administrare din 13 ianuarie 2012, contract întocmit conform dispoziţiilor OMS nr. 1628/2007 au fost analizate şi prezentate în mod corect de prima instanţă.
Nu caracterul deosebit de important al exercitării controlului financiar preventiv este acela al determinării sau nu a caracterului grav al abaterii imputate intimatei, ci consecinţele pe care această abatere le-ar fi avut asupra activităţii unităţii în care aceasta funcţiona, consecinţele constând în prejudicii evidente sau perturbări esenţiale ale activităţii acesteia.
Cum niciunul dintre aceste aspecte nu a fost probat, iar raportul de audit emis de către entitatea ierarhic superioară în urma controlului efectuat nu a identificat prejudicii efective, Curtea a apreciat că cerinţele art. XI lit. b) din contractul de administrare pentru revocarea din funcţie a intimatei, respectiv existenţa unei culpe grave ca urmare a neîndeplinirii atribuţiilor funcţionale, nu sunt îndeplinite.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Pneumoftiziologie B. Craiova, criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate.
Hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei altei instanţe.
Competenţa materială de a soluţiona litigiul aparţinea Tribunalului Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, deoarece natura raportului de serviciu nu are la bază un contract individual de muncă, ci izvorăşte dintr-un act unilateral - actul administrativ de numire în funcţie.
Hotărârea este nulă absolut.
Atât încheierea de şedinţă din 1 aprilie 2015 cât şi sentinţa comunicată la data de 8 mai 2015 este nesemnată de către cei doi judecători care au alcătuit completul de judecată.
Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.
Plecând de la natura raportului juridic, contractul de administrare fiind practic un contract de mandat comercial, este necesar a se analiza şi natura obligaţiilor care derivă din acest contract.
În cazul obligaţiilor de rezultat, neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a acestora de către administrator, culpa este prezumată şi se va antrena răspunderea acestuia.
În privinţa obligaţiilor de mijloace, în cazul neîndeplinirii acestora, vinovăţia trebuie dovedită.
Fiind vorba despre obligaţii care au legătură, sunt asumate în legătură cu activitatea profesională, diligenta pe care trebuie să o depună debitorul pentru executarea acestora se va aprecia diferenţiat în funcţie de natura şi specificul activităţii profesionale desfăşurate.
Contractul de administrare cuprinde o serie de atribuţii generale care pot fi încadrate în categoria obligaţiilor de diligentă, având în vedere natura lor deoarece privesc activităţi de rezultat ale mai multor debitori.
Perioada în care reclamanta a ocupat funcţia de director financiar-contabil în baza contractului de administrare, activitatea de control preventiv s-a desfăşurat cu nerespectarea actelor normative care reglementează această activitate, fapt dovedit de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, culpa contestatoarei este prezumată, sarcina de a răsturna această prezumţie revenindu-i acesteia.
Raportat la data încheierii contractului de administrare, acesta a încetat de drept la data de 13 ianuarie 2015, situaţie în care reintegrarea în această funcţie nu mai este posibilă.
Admiterea cererii de reintegrare echivalează cu o prelungire a contractului de administrare.
În cauză, intimata A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Faţă de momentul introducerii cererii de chemare în judecată - 6 noiembrie 2012 - în prezenta cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865.
Aşadar excepţia necompetenţei materiale a instanţei trebuie verificată în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 3: „când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii".
Potrivit dispoziţiilor art. 1591 alin. (2) C. proc. civ.: „Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică poate fi invocată de părţi ori de către judecător la prima zi de înfăţişare în faţa primei instanţe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului".
Pe de altă parte, această problemă a fost tranşată prin decizia nr. 8205 din data de 12 septembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, care a statuat că intimata contestatoare şi-a desfăşurat activitatea în baza unui contract de mandat comercial, ceea ce atrage competenţa secţiei a II-a civilă, a Tribunalului Dolj.
În ceea ce priveşte lipsa semnăturilor membrilor completului de judecată şi a grefierului de şedinţă, este de reţinut că aceste semnături există numai pe hotărârea din dosarul cauzei şi pe exemplarul ataşat la mapa de hotărâri. Exemplarele comunicate părţilor nu cuprind respectivele semnături, însă legea nu prevede obligativitatea existenţei acestora.
Dispoziţiile art. 304 pct. 7: „când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii" nu au aplicabilitate în cauză.
Astfel, hotărârea recurată respectă cerinţele art. 261 pct. 5 C. proc. civ. şi cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei.
Decizia analizează şi răspunde în concret motivelor de apel invocate de Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Pneumoftiziologie B. Craiova.
Deşi recurentul invocă necompetenţa materială a instanţei de fond, în motivarea recursului apreciază că există un contract de mandat încheiat cu contestatoarea intimată căruia îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 31/1990.
Aşa fiind, recurentul se contrazice în propriile susţineri privind motivele de nelegalitate ale deciziei recurate.
În ceea ce priveşte clasificarea obligaţiilor în obligaţii de mijloace şi obligaţii de rezultat, acestea nu pot constitui motive care să atragă casarea sau modificarea deciziei atacate.
Instanţa de apel a analizat obligaţiile ce-i reveneau contestatoarei, precum şi conduita acesteia, reţinând în mod legal că aceasta nu şi-a încălcat atribuţiile ce-i reveneau.
Pe de altă parte, în cauză nu s-a făcut dovada producerii unor consecinţe grave ca urmare a activităţii desfăşurate de intimată, respectiv a existenţei unui prejudiciu.
Cu privire la imposibilitatea reintegrării intimatei în funcţia deţinută anterior ca urmare a încetării de drept a contractului care a fost încheiat pe o perioadă de 3 ani, Înalta Curte reţine că, în măsura în care a existat un litigiu între părţi în care s-a pus în discuţie încetarea abuzivă a raporturilor contractuale, efectele respectivului contract se suspendă până la soluţionarea respectivului litigiu.
Susţinerile recurentului privind faptul că instanţa ar adăuga la durata contractului ori s-ar realiza o dublă reparaţie nu au suport legal.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de nelegalitate care să impună casarea sau modificarea deciziei atacate, şi pe cale de consecinţă, recursul urmează a fi respins ca nefondat, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte, va face aplicarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. şi va obliga recurentul-pârât la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Pneumoftiziologie B. Craiova împotriva deciziei nr. 266/2015 din 8 aprilie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.
Obligă recurentul-pârât Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Pneumoftiziologie B. Craiova la plata sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 17 martie 2016.