Decizia nr. 593/2016
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată Ia 28 octombrie 2013, pe rolul Judecătoriei Timişoara, reclamanta Asociaţia de Proprietari A. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să oblige în solidar pârâţii B. şi SC C. SRL Timişoara la plata sumei de 16.365,70 RON, reprezentând sold de casă în temeiul dispoziţiilor art. 1350 C. civ. şi de 3.706,58 RON reprezentând prejudiciu cauzat prin decontarea nelegală a deplasărilor.
1. Judecătoria Timişoara, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 5494 din 24 aprilie 2014, pronunţată în Dosarul nr. x/325/2013*, a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtul B. şi a respins acţiunea formulată de reclamanta Asociaţia de Proprietari A. în contradictoriu cu pârâţii B. şi SC C. SRL Timişoara.
Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 128/2015 din 02 februarie 2015 a admis apelul declarat de reclamanta Asociaţia de Proprietari A. împotriva sentinţei civile nr. 5494 din 24 aprilie 2014 a Judecătoriei Timişoara, secţia I civilă, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 346/R din 05 octombrie 2015 a respins ca inadmisibil recursul declarat de pârâta SC C. SRL Timişoara împotriva deciziei civile nr. 128/2015 din 02 februarie 2015 a Tribunalului Timiş, secţia a Il-a civilă, recurs care a făcut obiectul Dosarului nr. x/59/2015.
Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 23 septembrie 2015 pronunţată în Dosarul nr. x/59/2015, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, a respins cererea de recuzare a doamnei judecător D. formulată de recurenta pârâtă SC C. SRL Timişoara, reţinându-se că în cauză nu este incidenţă starea de incompatibilitate prevăzută de dispoziţiile art. 41, art. 42 alin. (1) pct. 1 şi art. 13 noul C. proc. civ.
2. Curtea de Apel Timişoara, secţia a Il-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 27/PI/CC din 23 martie 2015 pronunţată în Dosarul nr. x/59/2015, a respins cererea de strămutare formulată de reclamanta SC C. SRL Timişoara în Dosarul nr. x/325/2013*, iar prin sentinţa civilă nr. 32/PI/CC din 20 aprilie 2015 a respins cererea aceleiaşi părţi de completare a sentinţei civile nr. 27/PI/CC din 23 martie 2015, menţionate.
3. Împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 23 septembrie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/59/2015, a declarat recurs pârâta SC C. SRL Timişoara, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea acestuia, casarea încheierii, în sensul admiterii cererii de recuzare, pentru următoarele considerente:
În susţinerea criticilor de nelegalitate, care se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., recurenta a susţinut că recuzarea s-a întemeiat pe art. 41-art. 49 noul C. proc. civ., întrucât din completul de judecată a făcut parte doamna judecător D. care a fost preşedinta completului care a pronunţat sentinţa civilă nr. 27/PI/CC din 23 martie 2015 şi nr. 32/PI/CC din 20 aprilie 2015 în Dosarul nr. x/59/2015 al Curţii de Apel Timişoara care a avut ca obiect cererea de strămutare formulată de SC C. SRL Timişoara şi decizia nr. 346/R din 05 octombrie 2015 din Dosarul nr. x/59/2015 care a avut ca obiect recursul împotriva deciziei civile nr. 128/2015 din 02 februarie 2015 a Tribunalului Timiş, secţia a Il-a civilă.
A arătat că judecătoarea D. a avut interes să nu se recuze întrucât Asociaţia de Proprietari A., reprezentată de avocat E., trebuia să câştige procesul.
În acest sens a susţinut că există relaţii de prietenie între avocatul E., care se bucură de notorietate la instanţe, şi Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, întrucât în apartamentul proprietatea avocatului îşi desfăşoară activitatea notarul public F., care este soţia procurorului general.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin încheierea de şedinţă de la 28 ianuarie 2016, a încuviinţat, în unanimitate, raportul întocmit în cauza dedusă judecăţii ale cărui concluzii au fost că recursul este susceptibil de a fi atacat cu recurs.
Analizând recursul declarat de pârâta SC C. SRL Timişoara împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 23 septembrie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/59/2015, raportat la temeiurile juridice invocate şi motivele de recurs expuse, Înalta Curte îl va respinge ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) noul C. proc. civ. „încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.
În speţă, decizia civilă nr. 346/R din 05 octombrie 2015 prin care Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, a respins ca inadmisibil recursul declarat de pârâta SC C. SRL Timişoara împotriva deciziei civile nr. 128/2015 din 2 februarie 2015 a Tribunalului Timiş, secţia a II-a civilă, este definitivă, astfel că în cauză este incidenţă teza a doua a art. 53 alin. (1) noul C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. (1) noul C. proc. civ., judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza nu poate judeca aceeaşi pricină în apel, recurs, contestaţie în anulare sau revizuire şi nici după trimiterea spre rejudecare, iar potrivit art. 42 alin. (1) pct. 1 şi 13 din acelaşi cod, judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece ori atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.
Înalta Curte, apreciază că în mod corect, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, prin încheierea din Camera de Consiliu de la 23 septembrie 2015, pronunţate în Dosarul nr. x/59/2015, i-a respins cererea recurentei pârâte SC C. SRL Timişoara, reţinând că motivele invocate nu se încadrează nici una din situaţiile enumerate mai sus, întrucât hotărârea depusă în dovedirea motivelor de recuzare de către reprezentantul recurentei nu poate să ducă la admiterea cererii de recuzare, de vreme ce aceasta a fost pronunţată într-o altă speţă, ce nu are legătură cu cauza de faţă, iar pe de altă parte, că judecătorul nu s-a pronunţat prin sentinţa invocată asupra fondului cauzei, ci asupra unei cereri de lămurire/completare dispozitiv în Dosarul nr. x/59/2015, dosar ce avea ca obiect o cerere de strămutare, formulată în legătură cu un alt dosar.
Aşa fiind, Înalta Curte, constatând că în cauză nu este incidenţă starea de incompatibilitate prevăzută de dispoziţiile art. 41, art. 42 alin. (1) pct. 1 ori pct. 13 noul C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C. SRL Timişoara împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 23 septembrie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/59/2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C. SRL Timişoara împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 23 septembrie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/59/2015.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2016.