Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Asupra recursurilor în casaţie de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 28/S din 31 ianuarie 2014 pronunţată de Tribunalul Braşov în Dosarul penal nr. x/62/2014 s-a dispus:

1. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, pentru comiterea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave, a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa închisorii de 11 ani iar în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 10 ani.

În baza art. 26 din Legea nr. 365/2002, pentru comiterea infracţiunii de fals în declaraţii în vederea emiterii unui instrument de plată electronică a fost condamnată aceeaşi inculpată, la pedeapsa închisorii de 2 ani.

În baza art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, pentru comiterea infracţiunii de efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos a fost condamnată aceeaşi inculpată, la pedeapsa închisorii de 5 ani.

În baza art. 288 alin. (1) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale a fost condamnată inculpata la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 42 C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa închisorii de 4 ani.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa închisorii de 11 ani şi în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 10 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite în sarcina inculpatei şi s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea - a închisorii de 11 ani care a fost sporită cu 3 ani, urmând ca inculpata să execute în final pedeapsa închisorii de 14 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 10 ani.

Cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii şi arestării preventive din 28 august 2012 la 30 aprilie 2013, iar în baza art. 350 C. proc. pen. a fost revocată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpată prin încheierea şedinţei publice din data de 26 aprilie 2013.

2. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei B. relativ la infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b), pct. 5 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa închisorii de 10 ani şi în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 10 ani.

În baza art. 290 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa închisorii de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen., 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite aceste pedepse şi s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea - a închisorii de 10 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 10 ani. Cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatei din 28 august 2012 la 26 septembrie 2012.

3. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave, a fost condamnată inculpata C. la pedeapsa închisorii de 3 ani şi în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 6 ani.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa închisorii de 2 luni.

În baza art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals a fost condamnată inculpata la pedeapsa închisorii de 2 luni.

În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa închisorii de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., rap. la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite în sarcina inculpatei şi s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea a închisorii de 3 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 6 ani.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate acestei inculpate şi în baza art. 86² C. pen. s-a stabilit un termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere din partea Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov: să se prezinte la fiecare convocare la serviciul menţionat; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă .

În baza art. 86⁴ C. pen. i s-a pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 83 C. pen., arătându-i că dacă în cursul termenului de încercare va săvârşi din nou o infracţiune pentru care se va pronunţa o hotărâre de condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen instanţa va revoca suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei şi va dispune executarea în întregime a pedepselor care se vor cumula aritmetic.

I s-au pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 86⁴ alin. (2) C. pen. arătându-i-se că, dacă nu va îndeplini cu rea credinţă măsurile de supraveghere stabilite de instanţă de judecată se va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi se va dispune executarea în întregime a pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

4. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, a fost condamnată inculpata U.U.U. la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa închisorii de 2 luni.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen., 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite în sarcina inculpatei şi s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea - a închisorii de 3 ani.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate acestei inculpate şi în baza art. 86² C. pen. s-a stabilit un termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86³ C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere din partea Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov: să se prezinte la fiecare convocare la serviciul menţionat; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În baza art. 86⁴ C. pen. i s-a pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 83 C. pen., arătându-i-se că dacă în cursul termenului de încercare va săvârşi din nou o infracţiune pentru care se va pronunţa o hotărâre de condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen instanţa va revoca suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei şi va dispune executarea în întregime a pedepselor care se vor cumula aritmetic.

I s-au pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 86/4 alin. (2) C. pen. arătându-i-se că, dacă nu va îndeplini cu rea credinţă măsurile de supraveghere stabilite de instanţa de judecată se va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi se va dispune executarea în întregime a pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

5. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, pentru comiterea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave, a fost condamnat inculpatul C.C.C. la pedeapsa închisorii de 6 ani şi în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 6 ani.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 4 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen., 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite aceste pedepse şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea - a închisorii de 6 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 6 ani.

Cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 august 2012 la 26 septembrie 2013.

6. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, pentru comiterea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave a fost condamnată inculpata M.M. la pedeapsa închisorii de 10 ani şi în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 10 ani.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa închisorii de 4 ani.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, a fost condamnată inculpata la pedeapsa închisorii de 10 ani şi în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 10 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite aceste pedepse şi a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea - a închisorii de 10 ani pe care a sporit-o cu 2 ani, urmând ca inculpata să execute în final pedeapsa închisorii de 12 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 10 ani.

Cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatei din 28 august 2012 la 30 aprilie 2013 iar în baza art. 350 C. proc. pen. a fost revocată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpată prin încheierea şedinţei publice din 26 aprilie 2013.

7. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave, a condamnat pe inculpatul D. la pedeapsa închisorii de 5 ani şi în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 6 ani.

În baza art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2405 din 08 decembrie 2010 a Judecătoriei Braşov definitivă prin nerecurare la data de 03 noiembrie 2011, şi a adăugat această pedeapsă la pedeapsa închisorii stabilită pentru infracţiunea art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, astfel că inculpatul va executa pedeapsa închisorii de 7 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 6 ani.

În baza art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 1 an şi 6 luni.

În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 4 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite aceste pedepse şi s-a dispus ca inculpatul să execute în final pedeapsa cea mai grea - a închisorii de 7 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 6 ani.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive din 28 august 2012 la 26 septembrie 2012.

8. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, pentru comiterea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave, a fost condamnat inculpatul E. la pedeapsa închisorii de 5 ani şi în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 6 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit aceste pedepse şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, a închisorii de 5 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 6 ani.

Cu aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen., art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive din 28 august 2012 la 01 februarie 2013.

A constatat că s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului prin încheierea din 24 mai 2013 a Tribunalului Braşov, măsura preventivă nefiind pusă în executare până la acest moment.

9. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. pentru comiterea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave a fost condamnat inculpatul Y.Y. la pedeapsa închisorii de 11 ani şi în baza art. 65 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 10 ani.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani.

În baza art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani.

În baza art. art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 11 ani şi în baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 10 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite în sarcina inculpatului şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea - a închisorii de 11 ani care a fost sporită cu 2 ani, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa închisorii de 13 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 10 ani. Cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului din 28 august 2012 la 30 aprilie 2013.

S-a constatat că s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului prin încheierea din 26 august 2013 a Tribunalului Braşov, măsura preventivă nefiind pusă în executare până la acest moment.

10. A fost admisă cererea formulată de inculpatul F., prin apărător, de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., în o infracţiune prev. de art. 215 alin. (1), (2), şi (3) cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) şi o infracţiune de tentativă la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului F. relativ la infracţiunea de sprijinire a unui grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 215 alin. (1), (2), şi (3) cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale), pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune a fost condamnat inculpatul F. la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 5 ani şi în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 6 ani.

În baza art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 1 an.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., 35 C. pen. au fost contopite aceste pedepse şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea - a închisorii de 5 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 6 ani.

Cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive din perioada 28 august 2012-26 septembrie 2012.

11. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei G. relativ la infracţiunile de: aderare la un grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

12. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului H. relativ la infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals a fost condamnat inculpatul H. la pedeapsa închisorii de 2 ani.

În baza art. art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. art. 37 lit. a) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 11 ani şi în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 10 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen., 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite aceste pedepse şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea - a închisorii de 11 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 10 ani.

Cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului din 28 august 2012 la 30 aprilie 2013 iar în baza art. 350 C. pen. a fost revocată măsura arestării preventive a obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpat prin încheierea şedinţei publice din 26 aprilie 2013.

13. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave, a fost condamnat inculpatul I. la pedeapsa închisorii de 3 ani şi în baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 6 ani.

În baza art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 2 luni.

În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c), 76 alin. (1) lit. c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen., 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite aceste pedepse şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, a închisorii de 3 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 6 ani.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate acestui inculpat şi în baza art. 86² C. pen. s-a stabilit termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere din partea Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov: să se prezinte la fiecare convocare la serviciul menţionat; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În baza art. 86⁴ C. pen. i s-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen., arătându-i că dacă în cursul termenului de încercare va săvârşi din nou o infracţiune pentru care se va pronunţa o hotărâre de condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa va revoca suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei şi va dispune executarea în întregime a pedepselor care se vor cumula aritmetic.

I s-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 86⁴ alin. (2) C. pen. arătându-i că, dacă nu va îndeplini cu rea credinţă măsurile de supraveghere stabilite de instanţă de judecată se va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi se va dispune executarea în întregime a pedepsei.

I s-a pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 84 C. pen. care prevăd că în situaţia în care până la expirarea termenului de încercare nu îndeplineşte obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanţa dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul în care cel condamnat dovedeşte că nu a avut putinţa de a îndeplini acele obligaţii.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv din 28 august 2012 la 26 septembrie 2012.

14. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave, a fost condamnat inculpatul J. la pedeapsa închisorii de 3 ani şi în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 6 ani.

În baza art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi art. 74 alin. (1) lit. c), 76 alin. (1) lit. d) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 2 luni.

În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. c), 76 alin. (1) lit. c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen., 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite aceste pedepse şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea - a închisorii de 3 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 6 ani.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate acestui inculpat şi în baza art. 86² C. pen. s-a stabilit termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86⁴ C. pen., i s-a pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen., arătându-i că dacă în cursul termenului de încercare va săvârşi din nou o infracţiune pentru care se va pronunţa o hotărâre de condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen instanţa va revoca suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei şi va dispune executarea în întregime a pedepselor care se vor cumula aritmetic.

I s-a pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 86⁴ alin. (2) C. pen. arătându-i că, dacă nu va îndeplini cu rea credinţă măsurile de supraveghere stabilite de instanţă de judecată se va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi se va dispune executarea în întregime a pedepsei.

I s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

15. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei K. relativ la infracţiunea de sprijinire a unui grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals a fost condamnată inculpata K. la pedeapsa închisorii de 1 an.

În baza art. art. 215 alin. (1), (2), 3 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen., contopeşte aceste pedepse şi dispune ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea - a închisorii de 3 ani.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate acestei inculpate şi în baza art. 86² C. pen. s-a stabilit termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86⁴ C. pen., i s-au pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 83 C. pen., arătându-i că dacă în cursul termenului de încercare va săvârşi din nou o infracţiune pentru care se va pronunţa o hotărâre de condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen instanţa va revoca suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei şi va dispune executarea în întregime a pedepselor care se vor cumula aritmetic.

I s-au pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 86⁴ alin. (2) C. pen. arătându-i că, dacă nu va îndeplini cu rea credinţă măsurile de supraveghere stabilite de instanţă de judecată se va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi se va dispune executarea în întregime a pedepsei.

I s-a pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 84 C. pen. care prevăd că în situaţia în care până la expirarea termenului de încercare nu îndeplineşte obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanţa dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul în care cel condamnat dovedeşte că nu a avut putinţa de a îndeplini acele obligaţii.

I se va interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

16. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei L. relativ la infracţiunile de: complicitate la „înşelăciune” prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; complicitate la „fals în înscrisuri sub semnătură privată” prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; „constituirea unui grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave” prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003; cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

17. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului M. relativ la infracţiunea de „tăinuire” prev. de art. 10 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 221 C. pen.

18. În baza art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de uz de fals a fost condamnat inculpatul N. la pedeapsa închisorii de 1 an.

În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite în sarcina inculpatului şi s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea - a închisorii de 3 ani.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate acestui inculpat şi în baza art. 86² C. pen. s-a stabilit termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere din partea Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov: să se prezinte la fiecare convocare la serviciul menţionat; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În baza art. 86⁴ C. pen. i s-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen., arătându-i că dacă în cursul termenului de încercare va săvârşi din nou o infracţiune pentru care se va pronunţa o hotărâre de condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen instanţa va revoca suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei şi va dispune executarea în întregime a pedepselor care se vor cumula aritmetic.

I s-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 86⁴ alin. (2) C. pen. arătându-i că, dacă nu va îndeplini cu rea credinţă măsurile de supraveghere stabilite de instanţa de judecată se va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi se va dispune executarea în întregime a pedepsei.

I s-au pus în vedere inculpatului art. 84 C. pen. care prevăd că în situaţia în care până la expirarea termenului de încercare nu îndeplineşte obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanţa dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul în care cel condamnat dovedeşte că nu a avut putinţa de a îndeplini acele obligaţii.

I s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 71 alin. (2) C. pen. iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

19. În baza art. 291 teza a II-a C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals a fost condamnată inculpata O. la pedeapsa închisorii de 6 luni.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de înşelăciune, a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa închisorii de 1 an şi 6 luni.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite în sarcina inculpatei şi s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea - a închisorii de 1 an şi 6 luni.

În baza art. 81, 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.

I s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei, conform art. 71 C. pen. iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

I s-a pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 83 C. pen., arătându-i că dacă în cursul termenului de încercare va săvârşi din nou o infracţiune pentru care se va pronunţa o hotărâre de condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen instanţa va revoca suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei şi va dispune executarea în întregime a pedepselor care se vor cumula aritmetic.

20. În baza art. 291 teza a II-a C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals a fost condamnată inculpata P. la pedeapsa închisorii de 4 luni.

În baza art. 81, 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 4 luni.

21. În baza art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals a fost condamnat inculpatul R. la pedeapsa închisorii de 6 luni.

În baza art. 81, 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

I s-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen., arătându-i că dacă în cursul termenului de încercare va săvârşi din nou o infracţiune pentru care se va pronunţa o hotărâre de condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen instanţa va revoca suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei şi va dispune executarea în întregime a pedepselor care se vor cumula aritmetic.

22. În baza art. 291 teza a II-a C. pen., pentru comiterea infracţiunii de uz de fals, a fost condamnată inculpata S. la pedeapsa închisorii de 6 luni.

În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate acestei inculpate şi în baza art. 86² C. pen. s-a stabilit un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 86³ C. pen. a stabilit ca pe durata termenului de încercare, inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere din partea Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov: să se prezinte la fiecare convocare la serviciul menţionat; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

23. În baza art. 291 teza a II-a C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals a fost condamnat inculpatul T. la pedeapsa închisorii de 6 luni.

În baza art. 81, 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni.

I s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei, conform art. 71 C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

24. În baza art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru comiterea infracţiunii de uz de fals a fost condamnat inculpatul U. la pedeapsa închisorii de 1 an.

În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite în sarcina inculpatului şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea - a închisorii de 3 ani.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate acestui inculpat şi în baza art. 86² C. pen. s-a stabilit termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare a impus inculpatului obligaţia de a se supune următoarelor măsuri de supraveghere din partea Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov: să se prezinte la fiecare convocare la serviciul menţionat; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În baza art. 86⁴ C. pen. i s-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen., arătându-i că dacă în cursul termenului de încercare va săvârşi din nou o infracţiune pentru care se va pronunţa o hotărâre de condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen instanţa va revoca suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei şi va dispune executarea în întregime a pedepselor care se vor cumula aritmetic.

I s-au pus în vedere inculpatului prevederile art. 84 C. pen. care prevede că în situaţia în care până la expirarea termenului de încercare nu îndeplineşte obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanţa dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul în care cel condamnat dovedeşte că nu a avut putinţa de a îndeplini acele obligaţii.

I s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 71 alin. (2) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

25. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, pentru comiterea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave, a fost condamnat inculpatul V. la pedeapsa închisorii de 5 ani şi în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a aplicat acestuia pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 6 ani.

În baza art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 8 luni.

În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen., 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite în sarcina inculpatului şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea - a închisorii de 5 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 6 ani. Cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

26. În baza art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 320/1 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals a fost condamnat inculpatul X. la pedeapsa închisorii de 2 luni.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. pen., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de înşelăciune a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 1 an.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite în sarcina inculpatului şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea - a închisorii de 1 an.

În baza art. 81, 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

I s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei, conform art. 71 C. pen. iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

I s-a pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen., arătându-i că dacă în cursul termenului de încercare va săvârşi din nou o infracţiune pentru care se va pronunţa o hotărâre de condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen instanţa va revoca suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei şi va dispune executarea în întregime a pedepselor care se vor cumula aritmetic.

27. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei Z. relativ la infracţiunile de: „complicitate la înşelăciune” prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi „complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată” prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

28. În baza art. 291 teza a II-a C. pen., pentru comiterea infracţiunii de uz de fals, a fost condamnată inculpata Y. la pedeapsa închisorii de 1 an.

În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite în sarcina inculpatei şi s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele - a închisorii de 3 ani.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate acestei inculpate şi în baza art. 86² C. pen. s-a stabilit termen de încercare de 5 ani.

I s-a pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 86⁴ alin. (2) C. pen. arătându-i că, dacă nu va îndeplini cu rea credinţă măsurile de supraveghere stabilite de instanţă de judecată se va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi se va dispune executarea în întregime a pedepsei.

I s-au pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 84 C. pen. care prevăd că în situaţia în care până la expirarea termenului de încercare nu îndeplineşte obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanţa va dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul în care cel condamnat dovedeşte că nu a avut putinţa de a îndeplini acele obligaţii.

I s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 71 alin. (2) C. pen. iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

29. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului A.A. pentru comiterea infracţiunilor de: „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen. şi „tentativă la înşelăciune” prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.; cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

30. În baza art. 291 teza a II-a C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals a fost condamnat inculpatul B.B. la pedeapsa închisorii de 6 luni.

În baza art. 81, 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni.

I s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei, conform art. 71 C. pen. iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

31. În baza art. 291 teza a II-a C. pen., pentru comiterea infracţiunii de uz de fals a fost condamnată inculpata C.C. la pedeapsa închisorii de 6 luni.

În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite în sarcina inculpatei şi s-a dispus ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea - a închisorii de 3 ani.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate acestei inculpate şi în baza art. 86² C. pen. s-a stabilit termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare, a fost obligată inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere din partea Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov: să se prezinte la fiecare convocare la serviciul menţionat; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În baza art. 86⁴ C. pen. i s-au pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 83 C. pen., arătându-i că dacă în cursul termenului de încercare va săvârşi din nou o infracţiune pentru care se va pronunţa o hotărâre de condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen instanţa va revoca suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei şi va dispune executarea în întregime a pedepselor care se vor cumula aritmetic precum şi cele ale art. 86⁴ alin. (2) C. pen. arătându-i că, dacă nu va îndeplini cu rea credinţă măsurile de supraveghere stabilite de instanţă de judecată se va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi se va dispune executarea în întregime a pedepsei.

I s-a atras atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 84 C. pen. conform cărora în situaţia în care până la expirarea termenului de încercare nu îndeplineşte obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanţa dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul în care cel condamnat dovedeşte că nu a avut putinţa de a îndeplini acele obligaţii.

32. În baza art. 291 teza a II-a C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals a fost condamnată inculpata D.D. la pedeapsa închisorii de 1 an.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de înşelăciune a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa închisorii de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite şi s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea - a închisorii de 2 ani.

În baza art. 81, 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

I s-au pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 83 C. pen., arătându-i că dacă în cursul termenului de încercare va săvârşi din nou o infracţiune pentru care se va pronunţa o hotărâre de condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen instanţa va revoca suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei şi va dispune executarea în întregime a pedepselor care se vor cumula aritmetic.

33. În baza art. 291 teza a II-a C. pen., pentru comiterea infracţiunii de uz de fals a fost condamnată inculpata E.E. la pedeapsa închisorii de 1 an.

În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite şi s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea - a închisorii de 3 ani.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei şi în baza art. 86² C. pen. s-a stabilit un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 86⁴ C. pen., i s-a pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 83 C. pen., arătându-i că dacă în cursul termenului de încercare va săvârşi din nou o infracţiune pentru care se va pronunţa o hotărâre de condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen instanţa va revoca suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei şi va dispune executarea în întregime a pedepselor care se vor cumula aritmetic precum şi pe cele ale art. 86⁴ alin. (2) C. pen. arătându-i că, dacă nu va îndeplini cu rea credinţă măsurile de supraveghere stabilite de instanţă de judecată se va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi se va dispune executarea în întregime a pedepsei.

I s-a atras atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 84 C. pen. conform cărora în situaţia în care până la expirarea termenului de încercare nu îndeplineşte obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanţa va dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul în care cel condamnat dovedeşte că nu a avut putinţa de a îndeplini acele obligaţii.

34. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., pentru comiterea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave a fost condamnat inculpatul F.F., la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 4 luni şi în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani.

În baza art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 2 luni.

În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite în sarcina inculpatului şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, a închisorii de 3 ani şi 4 luni şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 2 ani. Cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

35. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave, a fost condamnat inculpatul G.G. la pedeapsa închisorii de 5 ani şi în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a,lit. b) C. pen. pe o durată de 6 ani. În baza art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 1 an.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite în sarcina inculpatului şi s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, a închisorii de 5 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 6 ani. cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, a fost admisă acţiunea civilă promovată de partea civilă H.H. şi în consecinţă: a fost obligată inculpata A. către partea civilă H.H. la plata sumei de 10.623 lei reprezentând creditul primit de I.I. la data de 17 decembrie 2009 (pct. 1 starea de fapt).

A fost admisă acţiunea civilă promovată de partea civilă SC J.J. SRL şi în consecinţă: a fost obligată inculpata A. în solidar cu inculpata G. către partea civilă SC J.J. SRL la plata sumei de 9.600 lei reprezentând descoperirea de card pe numele inculpatei G. din data de 01 iulie 2010 şi a fost obligată inculpata A. la plata sumei de 9.000 lei către partea civilă SC J.J. SRL reprezentând descoperirea de card pe numele lui K.K. din data de 07 iulie 2010 (pct. 7 starea de fapt).

A fost admisă acţiunea civilă promovată de partea civilă L.L. şi în consecinţă a fost obligată inculpata M.M. la plata sumei de 15.600 lei către partea civilă L.L. privind creditul primit de N.N. la 21 iulie 2010 (pct 8 starea de fapt).

A fost admisă acţiunea civilă promovată de partea civilă O.O. şi în consecinţă: a fost obligată inculpata A. la plata sumei de 62.552,51 lei către partea civilă O.O. privind creditul primit de P.P. la data de la 03 decembrie 2010 (pct. 12 din starea de fapt).

A fost admisă acţiunea civilă promovată de partea civilă R.R. şi în consecinţă: a fost obligată inculpata A. în solidar cu inculpatul N. la plata sumei de 28.000 lei către partea civilă R.R. privind creditul primit de inculpatul N. la data de la 25 octombrie 2010 (pct. 14 din starea de fapt).

A fost admisă acţiunea civilă promovată de partea civilă SC S.S. SA şi în consecinţă: a fost obligată inculpata A. în solidar cu inculpatul U. la plata sumei de 11540,54 lei către partea civilă SC S.S. SA privind creditul primit de inculpatul U. la data de 10 decembrie 2010 (pct. 16 din starea de fapt).

A fost admisă acţiunea civilă promovată de partea civilă T.T. şi în consecinţă: a fost obligată inculpata A. în solidar cu inculpata K. la plata sumei de 35.000 lei către partea civilă T.T. privind creditul primit de inculpata K. la data de 30 septembrie 2011 (pct. 43 din starea de fapt).

A fost admisă acţiunea civilă promovată de partea civilă U.U.U.U. şi în consecinţă: a fost obligată inculpata A. în solidar cu inculpaţii F. şi H. la plata sumei de 10.000 lei către partea civilă V.V. privind creditul primit de inculpatul F. la data de 25 ianuarie 2012 (pct. 53 din starea de fapt).

A fost admisă acţiunea civilă promovată de partea civilă X.X. şi în consecinţă: a fost obligată inculpata A. în solidar cu inculpata C.C. la plata sumei de 16.773 lei către partea civilă X.X. reprezentând sold neachitat din creditul primit de inculpata C.C. la data de 09 noiembrie 2011 (pct. 55 din starea de fapt).

A fost admisă acţiunea civilă promovată de partea civilă Z.Z. şi în consecinţă: a fost obligată inculpata A. în solidar cu inculpaţii D., Y.Y. şi M.M. la plata sumei de 20.940,46 lei către partea civilă Z.Z. reprezentând sold neachitat din creditul primit de inculpatul D. la data de 29 februarie 2012 (pct. 60 din starea de fapt).

A fost admisă acţiunea civilă promovată de partea civilă A.A.A.şi în consecinţă: au fost obligaţi în solidar inculpaţii A., D., Y.Y. şi M.M. la plata sumei de 7.537,26 lei către partea civilă A.A.A.reprezentând suma de pe cardul de credit finanţare cumpărături acordată de partea civilă inculpatului D. la data de 24 februarie 2012 (pct. 61 din starea de fapt).

A fost admisă acţiunea civilă promovată de partea civilă Z.Z. şi în consecinţă: au fost obligaţi în solidar inculpaţii Y., A., Y.Y. şi M.M. la plata sumei de 31.655,50 lei către partea civilă Z.Z. reprezentând creditul acordat de partea civilă inculpatei Y. la data de 05 martie 2012 (pct. 62 din starea de fapt).

A fost admisă acţiunea civilă promovată de partea civilă A.A.A. şi în consecinţă: au fost obligaţi în solidar inculpaţii G.G., D. A., Y.Y. şi M.M. la plata sumei de 2.455,68 lei către partea civilă A.A.A. reprezentând creditul acordat de partea civilă inculpatului G.G. la data de 28 martie 2012 (mastercard) (pct. 67 din starea de fapt).

A fost admisă acţiunea civilă promovată de partea civilă B.B.B. şi în consecinţă: au fost obligaţi în solidar pe inculpaţii G.G., D. A., Y.Y. şi M.M. la plata sumei de 22.568,87 lei către partea civilă B.B.B. reprezentând creditul de nevoi personale acordat de partea civilă inculpatului G.G. la data de 04 aprilie 2012 (pct. 68 din starea de fapt).

A fost admisă acţiunea civilă promovată de partea civilă A.A.A. şi în consecinţă: au fost obligaţi în solidar inculpaţii F.F., C.C.C., Y.Y., E., A. şi M.M. la plata sumei de 1.671,65 lei către partea civilă A.A.A. reprezentând creditul restant acordat de partea civilă inculpatului F.F. la data de 23 aprilie 2012 (pct. 72 din starea de fapt).

A fost admisă acţiunea civilă promovată de partea civilă D.D.D. şi în consecinţă: au fost obligaţi în solidar inculpaţii Y.Y. şi M.M. la plata sumei de 5.266,7 lei către partea civilă A.A.A. reprezentând creditul restant acordat de partea civilă inculpatului Y.Y. la data de 22 mai 2012 (pct. 73 din starea de fapt).

A fost admisă acţiunea civilă promovată de partea civilă U.U. şi în consecinţă: au fost obligaţi în solidar inculpaţii V., Y.Y., D., E., C.C.C. şi A. la plata sumei de 12.801,66 lei către partea civilă U.U. reprezentând creditul restant acordat de partea civilă inculpatului V. la data de 22 mai 2012 (pct. 75 din starea de fapt).

A fost admisă acţiunea civilă promovată de partea civilă E.E.E. şi în consecinţă: au fost obligaţi în solidar inculpaţii I., Y.Y., D. şi A. la plata sumei de 13.819,56 lei către partea civilă U.U. reprezentând creditul restant acordat de partea civilă inculpatului I. la data de 13 iunie 2012 (pct. 77 din starea de fapt).

A fost admisă acţiunea civilă promovată de partea civilă F.F.F. şi în consecinţă: au fost obligaţi în solidar pe inculpaţii J., Y.Y., E., I. şi A. la plata sumei de 3.499 lei către partea civilă U.U. reprezentând creditul restant acordat de partea civilă inculpatului J. la data de 02 iulie 2012 (pct. 80 din starea de fapt).

A fost admisă acţiunea civilă promovată de partea civilă G.G.G. şi în consecinţă: au fost obligaţi în solidar pe inculpaţii A. şi B. la plata sumei de 100.197,72 euro către partea civilă G.G.G. reprezentând creditul restant acordat de partea civilă SC H.H.H. SA la data de 03 august 2011 (pct. 86 din starea de fapt).

A fost admisă acţiunea civilă promovată de partea civilă I.I.I. şi în consecinţă: au fost obligaţi în solidar pe inculpaţii A. şi B. la plata sumei de 143.216 euro către partea civilă I.I.I. reprezentând creditul restant acordat de partea civilă SC H.H.H. SA la data de 08 august 2011 (pct. 87 din starea de fapt).

Au fost respinse acţiunile civile formulate de: SC J.J. SRLJ. privind obligarea inculpatei P. la plata sumei de 322,12 lei privind suma restantă din creditul primit de inculpata P. la data de 26 iulie 2011 (pct. 34 din starea de fapt), K.K.K. în contradictoriu cu inculpatul F. relativ la creditul de nevoi personale în valoare de 22.000lei solicitat de acesta la data de 09 ianuarie 2012 (pct. 52 din starea de fapt), K.K.K. în contradictoriu cu inculpatul F.F. relativ la creditul de nevoi personale în valoare de 9.100 lei solicitat de acesta la data de 06 aprilie 2012 (pct. 70 din starea de fapt), L.L.L. faţă de M.M.M. (pct. 63 din starea de fapt), a SC L.L.L. SA faţă de inculpatul T. (pct. 64 din starea de fapt).

S-a constatat că SC J.J. SRL nu s-a constituit parte civilă cu privire la descoperirile de cont având ca titulari pe N.N.N. şi O.O.O. (pct. 7 din starea de fapt).

A fost respinsă acţiunea civilă a R.R. faţă de inculpata M.M. pentru creditul în sumă de 632,03 lei acordat acesteia la 20 martie 2008, acţiunea civilă a SC P.P.P. SA faţă de inculpata A. pentru creditul acordat acesteia la 29 august 2005 şi acţiunea civilă a R.R.R. faţă de inculpata M.M. pentru creditul acordat acesteia la 01 iulie 2008.

Au fost anulate înscrisurile falsificate, s-a dispus conform art. 118 lit. e) C. pen. confiscarea sumelor de bani dobândite de inculpaţi prin săvârşirea infracţiunilor şi care nu servesc despăgubirii părţilor vătămate, conform art. 118 lit. b) C. pen. confiscarea de la inculpata A. şi M.M. a bunurilor folosite la săvârşirea faptelor.

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurator asupra autoturismului de culoare gri, aparţinând inculpatului M. dispus prin ordonanţa procurorului din 02 noiembrie 2012 (dovada din 16 noiembrie 2012, vol. 41) şi în baza art. 109 C. proc. pen. a dispus ataşarea la dosar a mijloacelor de probă care servesc la stabilirea vinovăţiei sau nevinovăţiei inculpaţilor.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi fiecare dintre inculpaţii condamnaţi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:

Prin rechizitoriul din 20 noiembrie 2012 întocmit în Dosarul nr. x/D/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Braşov s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

1. A. - în stare de arest preventiv - pentru comiterea în concurs real a infracţiunilor de: „constituirea unui grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave” prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003; „fals în declaraţii în vederea emiterii unui instrument de plată electronică” prev. de art. 26 din Legea nr. 365/2002; „efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos” prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002; „fals în înscrisuri oficiale” prev. de art. 288 alin. (1) C. pen.; „fals în înscrisuri sub semnătură privată” prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

2. M.M. - în stare de arest preventiv - pentru comiterea în concurs real a infracţiunilor de: „constituire a unui grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave” prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003; „fals în înscrisuri sub semnătură privată” prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; complicitate la infracţiunea de „înşelăciune” prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

3. E. - în stare de arest preventiv - pentru comiterea în concurs real a infracţiunilor de: aderare la un grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave” prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003; complicitate la infracţiunea de „înşelăciune” prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

4. Y.Y. - în stare de arest preventiv - pentru comiterea în concurs real a infracţiunilor de: „constituire a unui grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave” prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; „complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată” prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.; „uz de fals în înscrisuri sub semnătură privată” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.;

5. H. - în stare de arest preventiv - pentru comiterea în concurs real a infracţiunilor de: „aderare la un grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave” prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.; „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.;

6. SC S.S. SA - pentru comiterea în concurs real a infracţiunilor de: „aderarea la un grup infracţional organizat, constituit în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave” prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003; complicitate la infracţiunea de „înşelăciune” prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; „fals în înscrisuri sub semnătură privată” prev. de art. 290 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

7. T.T.T. - pentru comiterea în concurs real a infracţiunilor de: „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

8. C. - pentru comiterea în concurs real a infracţiunilor de: „aderarea la un grup infracţional organizat, constituit în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave” prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003; „fals în înscrisuri sub semnătură privată” prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

9. U.U.U. - pentru comiterea în concurs real a infracţiunilor de: complicitate la infracţiunea de „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și complicitate la infracţiunea de „fals în înscrisuri sub semnătură privată” prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

10. C.C.C. - pentru comiterea în concurs real a infracţiunilor de: „aderare la un grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave” prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003 și complicitate la infracţiunea de „înşelăciune” prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

11. D. - pentru comiterea în concurs real a infracţiunilor de: „aderare la un grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave” prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.; „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.;

12. F. - pentru comiterea în concurs real a infracţiunilor de: „sprijinirea unui grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave” prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003; „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

13. G. - pentru comiterea în concurs real a infracţiunilor de: „aderare la un grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave” prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003; fals în înscrisuri sub semnătură privată” prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

14. I. - pentru comiterea în concurs real a infracţiunilor de: „aderare la un grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave” prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003; „uz de fals în înscrisuri sub semnătură privată” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

15. J. - pentru comiterea în concurs real a infracţiunilor de: „aderare la un grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave” prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003; „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

16. K. - pentru comiterea în concurs real a infracţiunilor de: „sprijinirea unui grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave” prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003; „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen.; „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.;

17.L. - pentru comiterea în concurs real a infracţiunilor de: complicitate la „înşelăciune” prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; complicitate la „fals în înscrisuri sub semnătură privată” prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; „constituirea unui grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave” prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003;

18. M. pentru comiterea infracţiunii de „tăinuire” prev. de art. 10 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 221 C. pen.

19. V.V.V. - pentru comiterea în concurs real a infracţiunilor de: „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

20. V.V.V.- pentru comiterea în concurs real a infracţiunilor de: „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen.; „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.;

21. X.X.X. pentru comiterea în concurs real a infracţiunilor de: „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

22. N. pentru comiterea în concurs real a infracţiunilor de: „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

23. Z.Z.Z. - pentru comiterea în concurs real a infracţiunilor de: „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen.; „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.;

24. O. - pentru comiterea în concurs real a infracţiunilor de: „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen.; „tentativă la înşelăciune” prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.;

25. Y.Y.Y. - pentru comiterea în concurs real a infracţiunilor de: „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

26. SC J.J. SRLJ. - pentru comiterea infracţiunii de „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen.

27. P. - pentru comiterea infracţiunii de„uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen.

28. R. - pentru comiterea infracţiunilor de „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

29. L.L.L. - pentru comiterea în concurs real a infracţiunilor de: „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen. și „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.;

30. M.M.M. - pentru comiterea în concurs real a infracţiunilor de: „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen. și „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.;

31. S. - pentru comiterea în concurs real a infracţiunilor de: „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen. şi „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.;

32. N.N.N. – pentru comiterea infracţiunii de „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen.

33. O.O.O. pentru comiterea în concurs a infracţiunilor de: „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen. și „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.;

34. SC P.P.P. SA - pentru comiterea în concurs a infracţiunilor de: „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și „tentativă la înşelăciune” prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

35. R.R.R. - pentru comiterea în concurs a infracţiunilor de: „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a din Codul pena și „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.;

36. SC S.S. SA - pentru comiterea infracţiunii de „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a-a C. pen.

37. T. - pentru comiterea infracţiunii de „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen.

38. T.T.T. - pentru comiterea în concurs a infracţiunilor de: „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și „tentativă la înşelăciune” prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

39. U. - pentru comiterea în concurs a infracţiunilor de: „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

40. V. - pentru comiterea în concurs a infracţiunilor de: „aderare la un grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave” prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003; „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

41. X. - pentru comiterea în concurs a infracţiunilor de: „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen. și „tentativă la înşelăciune” prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.;

42. U.U.U. - pentru comiterea infracţiunii de „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen.

43. Z. - pentru comiterea în concurs a infracţiunilor de: „complicitate la înşelăciune” prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; „complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată” prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

44. Y. - pentru comiterea în concurs a infracţiunilor de: „uz de fals” prev. de art. 291 teza I şi a II-a C. pen. și „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.;

45. A.A. - pentru comiterea în concurs a infracţiunilor de: „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen. și „tentativă la înşelăciune” prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.;

46. B.B. - pentru comiterea infracţiunii de „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen.

47. V.V.V. - pentru comiterea în concurs a infracţiunilor de: „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

47. C.C. - pentru comiterea în concurs a infracţiunilor de: „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen. și „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.;

48. D.D. - pentru comiterea în concurs a infracţiunilor de: „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen. și „tentativă la înşelăciune” prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.;

47. E.E. - pentru comiterea în concurs a infracţiunilor de: „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen. și „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.;

48. F.F. pentru comiterea în concurs a infracţiunilor de: „aderare la un grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave” prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003; „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

49. X.X.X., pentru comiterea în concurs a infracţiunilor de: „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

Urmare a sesizării Tribunalului Braşov cu acest rechizitoriu s-a înregistrat Dosarul penal nr. x/62/2012.

În dosarul anterior indicat, inculpaţii: T.T.T., V.V.V., V.V.V., SC J.J. SRLJ., O.O.O., R.R.R., SC S.S. SA, X.X.X., Y.Y.Y., T.T.T., SC S.S. SA, V.V.V., X.X.X., L.L.L., M.M.M., N.N.N., Z.Z.Z., SC P.P.P. SA şi U.U.U. au solicitat judecarea în baza procedurii simplificate înscrise în art. 320¹ C. proc. pen., astfel că în privinţa celorlalţi inculpaţi, prin încheierea din data de 18 februarie 2013 Tribunalul Braşov a dispus disjungerea cauzei, formându-se un nou dosar, respectiv Dosar nr. x/62/2013, dosarul iniţial fiind soluţionat la data de 25 februarie 2013 prin pronunţarea sentinţei penale nr. 49/S/2013.

- Prin rechizitoriul din 6 februarie 2013 întocmit în Dosarul nr. x/D/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Braşov s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate, în lipsă, a inculpatului G.G. - pentru comiterea în concurs a infracţiunilor de „aderare la un grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave” prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, „uz de fals in înscrisuri sub semnătură privata” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) şi a art. 37 lit. b) C. pen.;

Cu acest rechizitoriu a fost sesizat Tribunalul Braşov, pe rolul căruia s-a înregistrat Dosarul penal nr. x/62/2013.

La termenul de judecată din data de 24 iulie 2013 inculpatul G.G. a fost prezent şi asistat de avocat ales, a precizat instanţei că nu agreează procedura simplificată înscrisă în art. 320¹ C. proc. pen. şi că nu doreşte să dea declaraţii în cauză conform art. 70 C. proc. pen.

Prin încheierea de şedinţă din data de 20 septembrie 2013 acest dosar a fost conexat la Dosarul penal nr. x/62/2013 faţă de evidenta legătură între cauze pentru o bună înfăptuire a justiţiei.

În urma analizei actelor şi lucrărilor dosarului şi a coroborării materialului probator administrat atât în cursul urmării penale cât şi al cercetării judecătoreşti prima instanță a reţinut următoarea stare de fapt:

În intervalul de timp situat între 17 decembrie 2009 până în luna ianuarie 2012, inculpata A. pe de o parte şi inculpata M.M. pe de altă parte, independent una de cealaltă au determinat diverse persoane fizice să solicite credite de la diverse instituţii bancare sau nebancare, cu acte false plăsmuite de acestea, inculpata M.M. fiind ajutată la rândul său de alte persoane respectiv de inculpata C. şi de inculpata U.U.U.

La sfârşitul anului 2011, inculpata M.M. a intrat în legătură cu inculpatul Y.Y. (prin intermediul lui Y.Y.Y. şi A.A.A.A.) şi i-a propus să găsească persoane interesate să obţină credite cu acte false, în schimbul unui procent din suma obţinută.

În luna ianuarie 2012, inculpatele A. şi M.M. au intrat în legătură, prin intermediul numitului B.B.B.B. şi au decis să colaboreze în activitatea infracţională şi, împreună cu Y.Y., au constituit un grup infracţional organizat în vederea obţinerii de credite cu documente false de la bănci şi instituţii de credit, la care au aderat ulterior C., C.C.C., D., E., V., I., J. şi G.G.

Grupul a folosit în activitatea infracţională desfăşurată SC H.H.H. SRL, SC C.C.C.C. SRL, SC D.D.D.D. SRL şi SC E.E.E.E. SRL.

În perioada februarie - iulie 2012, activitatea infracţională a grupului a fost coordonată zilnic, prin întâlniri comune, de către inculpaţii Y.Y., M.M. şi A.

Cel dintâi a avut rolul de a recruta săgeţi pentru obţinerea creditelor şi a fost sprijinit de către inculpaţii C.C.C., D., E. (fratele inculpatului Y.Y., adus special în acest scop din I.I.ia la începutul lunii aprilie 2012), I. şi J., care au însoţit efectiv solicitanţii de credit la bănci cu prilejul depunerii actelor şi a încasării de bani. La respectivul grup au aderat şi inculpaţii F.F. şi G.G. ei înşişi obţinând credite de la bănci şi instituţii de credite nebancare cu documente false pe raza judeţului Braşov.

Inculpatele M.M. şi A. au avut rolul de a pregăti documentaţia falsă, prima fiind ajutată de inculpata C., iar cea din urmă fiind sprijinită de inculpata G., fiica sa, fără a se putea determina în concret care sunt actele falsificate direct de inculpata G., precum şi de a asigura legătura cu persoanele din interiorul băncilor sau cu influenţă asupra angajaţilor băncilor respectiv brokerul de credite Leonte Silvia, persoană din anturajul inculpatei A.

Activitatea infracţională a inculpaţilor Y.Y. şi A. s-a desfăşurat la un birou pentru întocmirea actelor false, din Braşov, aparţinând lui F.F.F.F., cu ştiinţa acestuia, inculpatul H. fiind cel care a făcut legătura inculpatei A. cu proprietarul imobilului Conform declaraţiei inculpatei E.E. tatăl său a pus la dispoziţia inculpatei A. acest spaţiu pentru o lună, la solicitarea acestei inculpate.

Grupul infracţional organizat a fiinţat până la data de 28 august 2012, când a fost destructurat de către organele judiciare.

În perioada 2009-2012, au solicitat sau obţinut credite în condiţiile descrise, cu documente false, din care rezulta neadevărat că sunt angajaţi ai SC G.G.G.G. SRL Braşov, SC H.H.H.H. SRL, SC C.C.C.C. SRL Ghimbav, SC H.H.H. SRL Braşov, SC D.D.D.D. SRL Braşov, SC I.I.I.I. SRL Braşov, SC SC J.J. SRLSC J.J. SRL SRL, SC K.K.K.K. SRL Braşov, SC E.E.E.E. SRL un număr de 55 de inculpaţi şi învinuiţi de la 16 bănci şi instituţii de credit: SC P.P.P. SA, L.L.L., A.A.A., K.K.K., SC D.D.D. SA, SC S.S. SA, SC I.I.I. SA, SC L.L.L.L. SA, R.R., SC F.F.F. SA, SC X.X. SA, SC G.G.G. SA, SC J.J. SRL, SC M.M.M.M. SA, SC R.R.R. SA, SC H.H. SA.

De asemenea, au fost solicitate sau obţinute credite de către SC H.H.H. SRL şi SC C.C.C.C. SRL de la trei bănci: SC G.G.G. SA, SC I.I.I. SA, R.R.

Prin aceste fapte a fost solicitată suma totală de 2.108.782 lei şi 411.216 euro şi acordată suma totală de 783.901 lei şi 308.516 euro.

În ceea ce priveşte creditele obţinute de persoane fizice s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:

1. La data de 17 decembrie 2009, învinuitul I.I. a solicitat şi obţinut un credit pentru achiziţionarea de bunuri de la H.H., magazinele din Braşov, inducând în eroare instituţia de credit că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de gestionar, în realitate, învinuitul nu a fost angajat nicăieri la acea dată prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei A. documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală), confecţionate de aceasta din urmă.

La acea dată învinuitul, eliberat din penitenciar şi fără domiciliu stabil, a locuit la inculpata L. în L. C. şi aceasta l-a luat în spaţiu pentru a-i facilita obţinerea cărţii de identitate emisă la data de 30 aprilie 2009.

Adeverinţa salariu apare emisă la 16 decembrie 2009 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general A. şi contabil şef N.N.N.N., iar ca persoană de contact este A.

Fişa fiscală apare emisă de către SC O.O.O.O. SRL şi semnată aparent de contabil N.N.N.N.

Cu suma obţinută, învinuitul a achiziţionat aparatură electronică şi electrocasnică în valoare de 10.623 lei (Factura fiscală din 17 decembrie 2009 ), o parte din obiectele cumpărate fiind preluate de către inculpata A. (o imprimantă multifuncţională şi un mixer), imprimanta a fost ridicată din locuinţa inculpatei A. cu prilejul percheziţiei efectuate în data de 28 august 2012.

La data de 03 noiembrie 2012, de la inculpata L. au fost ridicate un televizor, un cuptor cu microunde şi un robot de bucătărie.

Ulterior, creditul nu a mai fost plătit.

2. În data de 26 februarie 2010, inculpatul N.N.N. a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 8.000 euro de la SC L.L.L.L. SA - Sucursala Ghimbav, inducând în eroare banca că este angajat (deşi în realitate nu a fost angajat nicăieri la acea dată) la SC H.H.H.H. SRL în calitate de dulgher, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatelor U.U.U. şi M.M. (pe care le-a abordat prin intermediul numitei SC P.P.P. SAP.) documente false (adeverinţă de salariu - ce apare emisă la 25 februarie 2010 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general R.R.R.R. şi director economic SC S.S. SA, persoane inexistente, iar ca număr de contact este în realitate nealocat, persoană de contact R.R.R.R. Creditul a fost respins de banca.

3. La datele de 12 aprilie 2010, 15 aprilie 2010 şi 06 mai 2010, inculpata G., determinată de inculpata A., a solicitat succesiv pe Internet câte un credit de nevoi personale în valoare de 18.000 lei, 15.000 lei şi respectiv 10.000 lei de la SC F.F.F. SA, menţionând în cererea adresată instituţiei de credit că este angajată la SC H.H.H. SRL, unde avea în acea perioadă formal, scriptic, calitatea de asociat. Creditele au fost respinse de bancă. Pentru cererile de credit pentru nevoi personale obţinute pe Internet clientul accesează platforma electronică de pe site-ul şi introduce datele cererii. Nu este necesară depunerea de documente şi nici contactul direct cu un ofiţer de credit în faza de trimitere a cererii de credit.

4. În data de 21 aprilie 2010, inculpatul X., recrutat de inculpatele U.U.U. şi M.M., care i-au promis 25% din suma obţinută, a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 20.000 lei de la SC L.L.L.L. SA, Sucursala Ghimbav, inducând în eroare banca că este angajat la SC H.H.H.H. SRL în calitate de dulgher deşi în realitate nu era angajat nicăieri la acea dată, acesta a fost însoţit la bancă de către inculpata U.U.U. şi a prezentat în acest sens, cu sprijinul celor două inculpate, documente false (adeverinţă de salariu - Apare emisă la 21 aprilie 2010 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general R.R.R.R. şi director economic T.T.T.T., iar ca număr de contact este în realitate nealocat, persoană de contact R.R.R.R., precum şi fişa fiscală) confecţionate de inculpata M.M. Creditul a fost respins de bancă.

5. La data de 26 aprilie 2010, inculpatul V.V.V., recrutat de inculpata A., a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 32.000 lei de la SC L.L.L.L. SA, Sucursala Răcădău, inducând în eroare instituţia că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de director tehnic, deşi în realitate nu lucra nicăieri la acea dată prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei A. documente false (adeverinţă de salariu - Aparent emisă la 20 aprilie 2010 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general A. și director economic U.U.U.U., iar ca număr de contact este cel alocat la SC H.H.H. SRL, persoană de contact A., director, precum şi fişă fiscală), confecţionate de aceasta. Creditul a fost respins de bancă.

6. La data de 08 iunie 2010, inculpatul V.V.V., determinat de inculpata A., a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 7.698 lei de la SC L.L.L.L. SA, prin magazinele Braşov, inducând în eroare instituţia că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de director producţie, deşi în realitate nu lucra nicăieri la acea dată, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei A. documente false (adeverinţă de salariu - aparent emisă la 07 iunie 2010 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general A. şi director economic U.U.U.U., iar ca număr de contact este cel alocat la SC H.H.H. SRL, persoană de contact A. administrator, precum şi fişă fiscală), confecţionate de aceasta. Creditul a fost respins de bancă.

La solicitarea inculpatei A., inculpatul V.V.V. a deţinut formal, scriptic, calitatea de asociat la SC H.H.H. SRL în perioada 25 august 2010 - 01 februarie 2011.

7. La data de 15 iunie 2010, în calitate de administrator al SC H.H.H. SRL, inculpata A. a solicitat SC SC J.J. SRL SRL Braşov deschiderea conturilor personale cu acces prin card pentru virarea de salarii unui număr de 8 persoane (A., G., V.V.V., V.V.V.V., N.N.N., K.K., O.O.O., X.X.X.X.), care nu aveau calitatea de angajaţi ai SC H.H.H. SRL, cu consimţământul acestora (G., V.V.V., V.V.V.V., K.K. şi X.X.X.X.) ori fără ştiinţa lor (N.N.N. şi O.O.O.). S-a încheiat astfel contractul din 15 iunie 2010 între SC SC J.J. SRL SRL şi SC H.H.H. SRL în scopul achitării de către aşa zisul angajator a drepturilor băneşti cuvenite salariaţilor prin SC SC J.J. SRL SRL (vol. 27, fila 106).

Inculpata A. a semnat în fals contractele de deschidere de cont curent şi descoperire de card în locul lui N.N.N. şi O.O.O. - vol. 27, fila 144-155 şi fila 162-171 contractele cadru de deschidere cont, fila 224-233 şi fila 258-262 contractele de acordare descoperire cont şi cererile de emitere produse bancare fila 234-236 şi 263-265., folosind copii după cărţile de identitate ale acestora Inculpata A. a intrat anterior în posesia acestor copii, iar N.N.N. şi O.O.O. nu au avut cunoştinţă despre demersurile inculpatei, care a declarat mincinos la bancă că aceştia nu se pot prezenta personal întrucât se află la o lucrare în afara localităţii.

Astfel, inculpata A. a determinat banca să-i remită un număr de 8 carduri bancare (vol. 27, fila 115) şi, ulterior, a solicitat acordarea facilităţii de overdraft pentru trei dintre acestea, după cum urmează:

La data de 01 iulie 2010 inculpata A. a determinat-o pe fiica sa G. să contracteze o limită de descoperire de cont în valoare de 9.600 lei, pe care au accesat-o împreună şi nu au mai restituit-o.

La data de 07 iulie 2010 a contractat câte o limită de descoperire de cont în numele şi pe seama lui N.N.N. şi O.O.O., în valoare de 7.200 lei şi respectiv 9.000 lei, iar apoi, folosind fraudulos cardurile emise pe numele acestora, aflate în posesia sa, a retras sumele menţionate, care nu au mai fost restituite.

Tot la data de 07 iulie 2010, învinuitul K.K., cu concursul inculpatei A. a contractat o limită de descoperire cont în valoare de 9.000 lei, pe care a accesat-o şi nu a mai restituit-o.

Între timp, la data de 23 iunie 2010, inculpatul V.V.V. a contractat la rândul său, cu concursul inculpatei A., o limită descoperire cont în valoare de 10.800 lei, pe care a accesat-o şi nu a mai restituit-o.

Primind atenţionări de neplată a facilităţii de overdraft din partea SC SC J.J. SRL SRL, N.N.N. a sesizat organele judiciare cu privire la faptul că persoane necunoscute s-au folosit de datele sale de identitate, în vederea emiterii unui card şi a accesării unui credit bancar şi, în urma investigaţiilor efectuate, la data de 28 octombrie 2010 au fost ridicate de la inculpata A. cardurile emise de SC SC J.J. SRL SRL pe numele lui N.N.N. şi O.O.O.

Urmare audierii sale din data de 28 octombrie 2010 în legătură cu cele întâmplate în Dosarul penal nr. x/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov (preluat la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Braşov sub nr. x/D/P/2012 la data de 13 septembrie 2012 şi reunit la Dosarul nr. x/D/P/2012), inculpata A. a achitat facilităţile de overdraft acordate pe numele N.N.N. (7.500 lei) şi O.O.O. (10.800 lei) la data de 10 august 2011 cu sume obţinute fraudulos din creditul primit de SC H.H.H. SRL de la SC I.I.I. SA, în condiţii descrise mai jos.

8. La data de 21 iulie 2010, învinuita N.N. a solicitat şi obţinut un credit pentru nevoi personale în valoare de 15.600 lei de la L.L.L. - Agenţia Bârsa Codlea, inducând în eroare banca că este angajată la SC K.K.K.K. SRL, deşi nu era nicăieri angajată la acea dată prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei M.M., care a condus-o la bancă, documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală) confecţionate de inculpata M.M. şi nu a mai achitat creditul. Pentru recuperarea datoriei L.L.L. Groupe Societe Generale a mandatat SC „Coface România Credit Management Services” SRL vol. 40, fila 69-77.

9. La data de 09 august 2010, inculpata O., recrutată de inculpata M.M., a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 10.000 lei de la SC L.L.L.L. SA, Sucursala Braşov, inducând în eroare instituţia că este angajată la SC K.K.K.K. SRL în calitate de vânzător, deşi nu era nicăieri angajată la acea dată prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei M.M., care a condus-o la bancă, documente false (adeverinţă de salariu - apare emisă la 06 august 2010 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general Z.Z.Z.Z. şi director economic Y.Y.Y.Y., iar ca număr de contact este cel alocat la SC K.K.K.K. SRL, persoană de contact Y.Y.Y.Y., fişă fiscală, factură de curent. Factura din 09 iulie 2010 pe numele B.B.B.B.B.B.B.B.B.B., a fost emisă în realitate pe numele A.A.A.A.A., vol. 2, fila 157), confecţionate de aceasta. Creditul a fost respins de bancă.

10. La data de 13 septembrie 2010, învinuitul P.P., recrutat de inculpata A., a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 40.000 lei de la SC L.L.L.L. SA, Sucursala Piaţa Sfatului Braşov, inducând în eroare instituţia de credit că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de şofer, deşi nu era nicăieri angajat la acea dată prezentând în acest sens, documente false (adeverinţă de salariu - apare emisă la 10 septembrie 2010 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general V.V.V. şi director economic U.U.U.U., iar ca număr de contact este cel alocat la SC H.H.H. SRL, persoană de contact A., director SC H.H.H. SRL, utilizator A., fişă fiscală, carte de muncă, factură de Romtelecom. Factura din 14 septembrie 2010 pe numele P.P. a fost emisă în realitate pe numele inculpatei L., vol. 2, fila 235) confecţionate de inculpata A. Creditul a fost respins de bancă.

11. La data de 17 septembrie 2010, învinuitul P.P., determinat de A., a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 35.000 lei de la R.R., Agenţia Braşov, inducând în eroare instituţia bancară că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de şofer, deşi nu era nicăieri angajat la acea dată, prezentând în acest sens, documente false (adeverinţă de salariu - apare emisă la data de 14 septembrie 2010 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de administrator G. şi contabil U.U.U.U., iar ca număr de contact este cel alocat la SC H.H.H. SRL persoană de contact A., director, carte de muncă, fişă fiscală). Creditul a fost acordat, banii au fost ridicaţi în numerar de P.P. la data de 17 septembrie 2010, cu excepţia echivalentului a 3 rate şi învinuitul P.P. a primit jumătate din sumă, iar cealaltă jumătate a revenit inculpatei A.

Creditul a fost închis la data de 10 decembrie 2010 prin rambursarea anticipată a sumei de 34.394,73 lei provenind dintr-un credit de refinanţare solicitat şi obţinut de P.P. în condiţii similare, cu acte false, de la SC M.M.M.M. SA, după cum urmează:

12. La data de 03 decembrie 2010, învinuitul P.P., determinat de A., a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 58.400 lei de la SC M.M.M.M. SA - care începând cu anul 2012, SC M.M.M.M. SA a devenit SC O.O. SRL, inducând în eroare banca că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de şofer, deşi nu era nicăieri angajat la acea dată prezentând în acest sens, documente false (adeverinţă de salariu - apare emisă la data de 02 decembrie 2010 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de administrator G. şi contabil U.U.U.U., iar ca număr de contact este cel alocat la SC H.H.H. SRL persoană de contact G., administrator, fişă fiscală).

Creditul a fost acordat la data de 09 decembrie 2010, când P.P. a transferat prin ordin de plată suma de 34.394 lei în contul deschis la R.R. şi a stins creditul achiziţionat anterior şi a ridicat în numerar diferenţa, din care a primit jumătate din sumă, iar cealaltă jumătate a fost atribuită inculpatei A.. Ulterior nu a fost plătit deloc creditul.

13. La data de 13 octombrie 2010, inculpatul N., recrutat de inculpata A., a solicitat un credit de nevoi personale cu destinaţia amenajare imobil în valoare de 28.000 lei de la SC S.S. SA, Agenţia P.P.P., inducând în eroare banca că este angajata SC H.H.H. SRL în calitate de gestionar, deşi în realitate nu era angajat nicăieri la acea dată prezentând în acest sens, documente false (adeverinţă de salariu-apare emisă la 12 octombrie 2010 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director A. şi contabil şef U.U.U.U., iar ca număr de contact este cel alocat la SC H.H.H. SRL, persoană de contact A., director, carte de muncă) confecţionate de inculpata A. Creditul a fost respins de bancă.

Cu aceeaşi ocazie, folosind aceleaşi documente, inculpatul a solicitat emiterea unui Mastercard Credit pentru suma maximă admisă şi a obţinut suma de 9.150 lei.

După primirea cardului, inculpatul l-a predat inculpatei A. care a retras de la A.T.M. în datele de 02 noiembrie 2010 şi 03 noiembrie 2010 suma totală de 8.000 lei, din care 4.000 lei i-a dat inculpatului N., iar restul sumei a revenit inculpatei A. Ulterior, creditul nu a fost plătit şi s-a acumulat un debit la data de 27 iulie 2012 de 9.864,64 lei.

14. La data de 25 octombrie 2010, inculpatul N., determinat de inculpata A., a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 28.000 lei de la R.R., Agenţia R.R.R. Braşov, inducând în eroare banca că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de gestionar, deşi în realitate nu era angajat nicăieri la acea dată prezentând în acest sens documente false (adeverinţă de salariu - aparent emisă la 13 octombrie 2010 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director A. şi contabil şef U.U.U.U., iar ca număr de contact este menţionat ..., alocat SC H.H.H. SRL, persoană de contact A., director - fişă fiscală, contract individual de muncă, carte de muncă, factură de curent - Factura din 08 octombrie 2010 pe numele N. a fost emisă în realitate pe numele B.B.B.B.B.) confecţionate de inculpata A. Creditul a fost acordat la data de 25 octombrie 2010 şi inculpatul N. a ridicat în numerar suma de 26.000 lei, lăsând în cont echivalentul a două rate, conform instrucţiunilor date de inculpata A.

Suma obţinută a fost împărţită cu inculpata A., inculpatul primind suma de 13.000 lei, iar inculpata A. restul, iar apoi nu a mai restituit creditul. Pentru a-i oferi inculpatului N. o justificare în cazul în care va fi căutat de bancă în legătură cu neplata creditului, inculpata A. i-a confecţionat o decizie aparent a SC H.H.H. SRL, prin care i se aducea la cunoştinţă că postul său de gestionar se desfiinţează începând cu data de 15 ianuarie 2011 şi în consecinţă i se va desface contractul de muncă, volumul 35, fila 195-200.

15. La data de 25 noiembrie 2010, inculpatul U., recrutat de inculpata A., a solicitat un credit de nevoi personale pentru amenajări în valoare de 35.000 lei de la SC L.L.L.L. SA Agenţia Braşov, inducând în eroare banca că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de Inginer mecanic - şef atelier, deşi în realitate nu era angajat nicăieri la acea dată, prezentând în acest sens, documente false (adeverinţă de salariu - apare emisă la 19 noiembrie 2010 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director A. şi contabil şef U.U.U.U., iar ca număr de contact este menţionat cel alocat la SC H.H.H. SRL, persoană de contact A., director, fişă fiscală, carte de muncă) confecţionate de inculpata A. Creditul a fost respins de bancă.

16. La data de 10 decembrie 2010, inculpatul U., determinat de inculpata A., a solicitat un card de credit cu limita de sumă de 10.750 lei de la SC S.S. SA, Agenţia Braşov, inducând în eroare banca că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de şef atelier, cu studii universitare, deşi în realitate nu era angajat nicăieri la acea dată prezentând în acest sens, adeverinţă de salariu falsă - aparent emisă la 24 noiembrie 2010 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director A. şi contabil şef U.U.U.U., iar ca număr de contact este cel alocat la SC H.H.H. SRL, persoană de contact A., director, confecţionată de inculpata A.

Creditul a fost acordat şi inculpata A. a retras de la A.T.M. suma de 5.000 lei, pe care i-a dat-o inculpatului U., iar restul de bani i-a reţinut inculpata A.

Ulterior, creditul nu a fost achitat deloc şi, la data de 27 iulie 2012, s-a acumulat un debit de 11.540,54 lei.

17. În data de 10 martie 2011, învinuitul C.C.C.C.C. a solicitat un card de credit cu limita maximă de sumă de la SC S.S. SA, Agenţia Calea Bucureşti Braşov, inducând în eroare banca că este angajat la SC G.G.G.G. SRL în calitate de zidar, deşi în realitate nu era angajat nicăieri la acea dată prezentând în acest sens cu sprijinul inculpatei M.M., care l-a condus la bancă, documente false (adeverinţă de salariu-apare emisă la 10 martie 2011 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de administrator D.D.D.D.D. şi director economic SC S.S. SA, iar ca număr de contact este cel alocat la SC G.G.G.G. SRL, persoană de contact E.E.E.E.E., fişa fiscală) confecţionate de aceasta. Învinuitul C.C.C.C.C. a menţionat în cererea de credit ca persoană de contact pe E.E.E.E.E., persoană din anturajul inculpatei M.M. Creditul a fost respins de bancă.

18. În data de 22 martie 2011, inculpatul T.T.T., recrutat de inculpata M.M., a solicitat un card de credit cu limita de sumă 950 lei de la L.L.L. Agenţia Triaj Braşov, inducând în eroare banca că este angajat la SC G.G.G.G. SRL în calitate de zidar, deşi în realitate nu era angajat nicăieri la acea dată prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei M.M., care l-a şi condus la bancă, documente false (adeverinţă de salariu - aparent emisă la 21 martie 2011 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general D.D.D.D.D. şi director economic F.F.F.F.F., iar ca număr de contact este cel alocat la SC G.G.G.G. SRL carte de muncă, fişă fiscală) confecţionate de aceasta şi de inculpata C., aceasta din urmă a confecţionat fişa fiscală. Creditul a fost respins de bancă.

Cu aceeaşi ocazie, folosind aceleaşi documente, la aceeaşi agenţie L.L.L., a solicitat şi un credit de nevoi personale în valoare de 20.400 lei, care de asemenea a fost respins de bancă.

19. În data de 06 septembrie 2011, inculpatul T.T.T., determinat de inculpata M.M., a solicitat un credit de nevoi personale de la R.R., Agenţia R.R.R., inducând în eroare banca că este angajat la SC C.C.C.C. SRL în calitate de gestionar şef depozit, prezentând în acest sens, deşi în realitate nu era angajat nicăieri la acea dată prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei M.M., documente false (adeverinţă de salariu - apare emisă la 6 septembrie 2011 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de administrator G.G.G.G.G. şi director economic SC S.S. SA, iar ca persoană de contact SC S.S. SA,, fişa fiscală, contract individual de muncă - Contractul şi actul adiţional este semnat aparent din partea societăţii de către G.G.G.G.G., administrator). Creditul a fost respins de bancă.

20. În data de 25 martie 2011, inculpata S., recrutată de inculpata M.M., a solicitat un credit de nevoi personale in valoare de 15.500 lei, de la SC SC P.P.P. SA SRL Braşov, inducând în eroare banca că este angajată la SC G.G.G.G. SRL în calitate de curier, deşi în realitate nu era angajată nicăieri la acea dată prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei M.M., care a condus-o la bancă şi i-a promis 2.500 lei din suma retrasă, documente false (adeverinţă de salariu - aparent emisă la 21 martie 2011 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de administrator D.D.D.D.D. şi contabil şef F.F.F.F.F., iar ca număr de contact este cel alocat la SC G.G.G.G. SRL., 3 fluturaşi salariu decembrie 2010-februarie 2011) confecţionate de aceasta.

Creditul a fost acordat de bancă la data de 04 aprilie 2011. Inculpata M.M. a retras suma obţinută în şase tranşe de la A.T.M. în perioada 06 aprilie 2011-16 aprilie 2011, din care i-a dat suma de 2.500 lei inculpatei S.

Ulterior, inculpata M.M. a depus în numerar în contul de credit până în luna februarie 2012 în total suma de 1.950 lei, după care nu a mai achitat nici o rată, creditul fiind declarat scadent anticipat cu un debit de 15.441,38 lei la data de 07 august 2012.

21. În data de 15 aprilie 2011, inculpata K.K.K., a solicitat un credit de nevoi personale in valoare de 22.000 lei de la SC P.P.P. SA, Agenţia Răcădău Braşov, inducând în eroare banca că este angajată la SC G.G.G.G. SRL în calitate de curier, deşi în realitate nu era angajată nicăieri la acea dată, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei M.M., care a condus-o la bancă, documente false (adeverinţă de salariu-apare emisă la 21 martie 2011 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de administrator D.D.D.D.D. şi contabil şef F.F.F.F.F., iar ca număr de contact este menţionat și alocat la SC G.G.G.G. SRL., carte de muncă) confecţionate de aceasta.

Creditul a fost acordat de bancă la data de 15 aprilie 2012 şi, ulterior, inculpata SC J.J. SRLJ. a retras banii în numerar sau i-a transferat către alte persoane - H.H.H.H.H., I.I.I.I., SC J.J. SRLSC J.J. SRLJ., K.K.K.K.K., iar suma de 2.200 lei, reprezentând 10% din valoarea creditului i-a dat-o inculpatei M.M. Inculpata SC J.J. SRLJ. a plătit creditul conform graficului de rambursare.

22.În data de 30 mai 2011, inculpatul B.B., a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 6.000 lei de la SC P.P.P. SA, Office Zizinului Braşov, inducând în eroare banca că este angajat la SC G.G.G.G. SRL în calitate de lăcătuş mecanic, deşi în realitate nu era angajat nicăieri la acea dată prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei M.M., care l-a condus la bancă, documente false (adeverinţă de salariu-apare emisă la 09 mai 2011 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de administrator D.D.D.D.D. şi director economic F.F.F.F.F., iar ca număr de contact este menţionat și alocat la SC G.G.G.G. SRL, carte de muncă), confecţionate de aceasta.

Creditul a fost acordat de bancă la data de 06 iunie 2011 şi inculpatul a retras banii în numerar în data de 07 iunie 2011. Inculpatul B.B. a achitat creditul conform graficului de rambursare.

23. În data de 20 iunie 2011, inculpata C. a solicitat un credit de nevoi personale in valoare de 16.950 lei de la SC P.P.P. SA, Agenţia Cerna Braşov inducând în eroare banca că este angajată la SC G.G.G.G. SRL în calitate de curier, deşi în realitate nu era angajată nicăieri la acea dată prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei M.M., documente false (adeverinţă de salariu - era emisă la 09 iunie 2011 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de administrator D.D.D.D.D. şi director economic F.F.F.F.F., iar ca număr de contact este menţionat și alocat la SC G.G.G.G. SRL., carte de muncă), confecţionate de aceasta. Creditul a fost acordat - vol. 15 d.u.p. fila 383.

24. În data de 27 iulie 2011, inculpata C., a solicitat pe internet un credit de nevoi personale în valoare de 10.000 lei, de la SC F.F.F. SA, inducând în eroare instituţia de credit că este angajată la SC C.C.C.C. SRL. Creditul a fost respins de bancă.

25. În data de 21 iunie 2011, inculpatul SC P.P.P. SA, recrutat de inculpatele M.M. şi U.U.U., a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 32.100 lei, de la SC L.L.L.L. SA, Sucursala Griviţei Braşov, inducând în eroare banca că este angajat la SC G.G.G.G. SRL în calitate de zidar, deşi în realitate nu era angajat nicăieri la acea dată prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatelor U.U.U., care l-a condus la bancă, şi M.M., documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală, factură de curent) confecţionate de aceasta din urmă şi de inculpata C.

Adeverinţa de salariu apare emisă la 20 iunie 2011 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de administrator D.D.D.D.D. şi director economic F.F.F.F.F., iar ca număr de contact este menţionat și alocat la SC G.G.G.G. SRL şi persoană de contact F.F.F.F.F. - utilizat în fapt de M.M. De asemenea, învinuitul a prezentat o adeverinţă de salariu şi fişă fiscală false, similare, emise aparent tot de SC G.G.G.G. SRL pe numele soţiei sale M.M.M.M.M., în calitate de codebitoare, aceasta figurând nereal angajată pe post de curier.

Factura de curent pe numele SC P.P.P. SA a fost emisă în realitate pe numele N.N.N.N.N..

Inculpata C. a confecţionat fişa fiscală şi factura de curent. Creditul a fost respins de bancă.

26. În data de 05 iulie 2011, inculpatul V.V.V., recrutat de inculpata U.U.U., a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 15.000 lei de la SC L.L.L.L. SA, Sucursala Griviţei, inducând în eroare banca că este angajat la SC C.C.C.C. SRL în calitate de şofer (deşi în realitate nu posedă permis de conducere şi nu era angajat nicăieri la acea dată prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei U.U.U., care l-a condus la bancă, documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală, contract individual de muncă, confecţionate de M.M. şi C.

Adeverinţa de salariu apare emisă la 05 iulie 2011 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de administrator G.G.G.G.G. şi contabil SC S.S. SA, iar ca număr de contact este cel alocat la SC K.K.K.K. SRL, persoană de contact SC S.S. SA.

Contractul şi actul adiţional de majorare a salariului sunt semnate aparent din partea societăţii de către G.G.G.G.G., administrator şi ambele poartă în fals ştampila dreptunghiulară şi numerele de înregistrare la Inspectoratul Teritorial de Muncă Braşov din 10 iunie 2005 şi din 16 iunie 2008. Inculpata C. a confecţionat fişa fiscală.

Creditul a fost acordat la data de 12 iulie 2011 şi inculpatul V.V.V. a ridicat în numerar de la ghişeu suma de 15.000 lei, din care inculpata U.U.U. i-a remis suma de 2.500 lei, iar restul i-a păstrat ea.

Ulterior, inculpata U.U.U. nu a mai restituit creditul decât sporadic, acumulând la data de 30 mai 2012 un debit de 15.680,84 lei (14.306,38 lei din valoarea totală acordată şi 1.374,46 restanţă).

27. În data de 14 iulie 2011, învinuitul B.B.B.B. a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 25.000 lei, de la SC L.L.L.L. SA, Sucursala Kronstadt Brașov, inducând în eroare banca că este angajat la SC C.C.C.C. SRL în calitate de şef magazin-gestionar, deşi nu era angajat nicăieri la acea dată prezentând în acest sens documente false (adeverinţă de salariu - apare emisă la 13 iulie 2011 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de administrator G.G.G.G.G. şi contabil SC S.S. SA, iar ca număr de contact este cel alocat SC C.C.C.C. SRL, persoană de contact SC S.S. SA, fişă fiscală) confecţionate de inculpata M.M. Creditul a fost respins de bancă.

28. În data de 18 iulie 2011, inculpatul T.T.T. a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 5.000 lei, de la SC F.F.F. SA Braşov, magazin Practiker Braşov, inducând în eroare instituţia de credit că este angajat la SC C.C.C.C. SRL în calitate de şef magazin-gestionar, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei M.M., o adeverinţă de salariu falsă, confecţionată de inculpata C. Adeverinţa nu a fost reţinută de către instituţia de credit.

Creditul a fost respins de instituţia de credit. În aceeaşi dată, folosind aceleaşi documente, inculpatul a solicitat şi un alt credit în valoare de 16.000 lei tot în același magazin, de asemenea respins.

29. În data de 26 iulie 2011, inculpatul T.T.T. a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 17.500 lei, de la L.L.L. Ardealul Braşov, inducând în eroare banca că este angajat la SC C.C.C.C. SRL în calitate de şofer, deşi nu era angajat nicăieri la acea dată prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei M.M., care l-a condus la bancă, documente false (adeverinţă de salariu, fişa fiscală, contract individual de muncă, factură de gaz), confecţionate de inculpata C..

Adeverinţa de salariu apare emisă la 18 iulie 2011 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general G.G.G.G.G. şi director economic SC S.S. SA, iar ca număr de contact este menţionat și alocat la SC C.C.C.C. SRL, persoană de contact SC S.S. SA.

Contractul de muncă este semnat aparent din partea societăţii de către administrator G.G.G.G.G. şi poartă în fals ştampila dreptunghiulară şi numărul de înregistrare la Inspectoratul Teritorial de Muncă Braşov din 04 noiembrie 2009, inspector O.O.O.O.O.

Factura de gaz - Factura din 29 iunie 2011 pe numele SC P.P.P. SAP.P. a fost emisă în realitate pe numele R.R.R.R.R., vol. 2 fila 246.

Creditul a fost acordat şi din suma retrasă în numerar la data de 26 iulie 2011, inculpatul T.T.T. i-a remis suma de 300 euro inculpatei M.M. şi 8.000 lei inculpatei C.

Inculpatul a restituit parţial creditul (depuneri de numerar din 26 august 2011 - 423,13 lei, 26 septembrie 2011 - 423,13 lei, 23 noiembrie 2011 - 423,13 lei, 23.12 .2011 - 423,13 lei, 25 mai 2012 - 250 lei), după care nu a mai plătit şi a acumulat un debit la 26 iulie 2012 de 2189,53 lei.

30. În data de 28 iulie 2011, inculpatul T.T.T., a solicitat pe internet un credit de nevoi personale în valoare de 9.000 lei, de la SC F.F.F. SA Braşov, magazin Practiker Braşov, inducând în eroare instituţia de credit că este angajat la SC C.C.C.C. SRL în calitate de şef magazin deşi în realitate nu era angajat nicăieri la acea dată. Creditul a fost respins de instituţia de credit.

Pentru cererile de credit de nevoi personale pe internet clientul SC F.F.F. SA accesează platforma electronică deţinută pe site-ul şi introduce datele cererii, nu este necesară depunerea de documente şi nici contactul direct cu un ofiţer de credit în faza de trimitere a cererii de credit.

31. În data de 14 octombrie 2011, inculpatul T.T.T. a solicitat un credit de trezorerie nenominalizat divers în valoare de 24.000 lei, de la K.K.K. Agenţia Blumena inducând în eroare banca că este angajat la SC C.C.C.C. SRL în calitate de şofer, deşi în realitate nu era angajat nicăieri la acea dată, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei M.M., documente false (adeverinţă de salariu apare emisă la 21 octombrie 2011 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general T.T.T.T.T. şi director economic SC S.S. SA, iar ca număr de contact este ce alocat la SC C.C.C.C. SRL, persoană de contact SC S.S. SA, carte de muncă, fişă fiscală, factură de gaz -Factura din 20 septembrie 2011 pe numele SC P.P.P. SAP.P. a fost emisă în realitate pe numele U.U.U.U.U., vol. 2 fila 246), confecţionate de aceasta. Creditul a fost respins de bancă.

32. În data de 22 iulie 2011, inculpatul V.V.V., recrutat de inculpata U.U.U., a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 9.200 lei de la SC F.F.F. SA, magazinul Praktiker Braşov, inducând în eroare instituţia de credit că este angajat la SC C.C.C.C. SRL, deşi în realitate nu era angajat nicăieri la acea dată, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatelor U.U.U., care l-a condus la instituţia de credit, şi M.M., o adeverinţă de salariu (ce nu a fost reţinută de către instituţia de credit) confecţionată de aceasta din urmă. Creditul a fost respins de instituţia de credit.

33. În data de 29 august 2011, V.V.V., determinat de inculpata U.U.U., a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 22.000 lei de la R.R., Agenţia R.R.R. Braşov, inducând în eroare banca că este angajat la SC C.C.C.C. SRL în calitate de şofer, deşi în realitate nu era angajat nicăieri la acea dată prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatelor M.M., care l-a condus la bancă, şi U.U.U., documente false (adeverinţă de salariu - apare emisă la 9 august 2011 si semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de administrator G.G.G.G.G. si director economic SC S.S. SA, iar ca număr de contact este menţionat și alocat la SC C.C.C.C. SRL, persoană de contact SC S.S. SA., contract individual de muncă - Contractul şi actul adiţional de majorare a salariului sunt semnate aparent din partea societăţii de către G.G.G.G.G., administrator şi ambele poartă în fals ştampila dreptunghiulară şi numerele de înregistrare la Inspectoratul Teritorial de Muncă Braşov din 05 noiembrie 2009, inspector O.O.O.O.O. şi din 5 iulie 2010 inspector O.O.O.O.O.. confecţionate de inculpata M.M. şi fişă fiscală confecţionată de inculpata C.

Creditul a fost acordat la data de 31 august 2011, iar inculpatul V.V.V. a retras personal de la ghişeu suma de 21.000 lei şi a lăsat în cont echivalentul a două rate, conform instrucţiunilor inculpatei U.U.U. Din suma obţinută, U.U.U. i-a remis acestuia suma de 2500 lei şi şi-a însuşit restul de bani.

Ulterior, în urma somaţiilor băncii, inculpatul V.V.V. a plătit sporadic, parţial creditul, cu bani puşi la dispoziţie de inculpata U.U.U. şi a acumulat la data de 02 iulie 2012 un debit de 19.315,38 lei cu o restanţă de 1.044 lei.

34. În data de 20 iulie 2011, inculpata P. a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 25.300 lei de la L.L.L., Agenţia Colinei Braşov, inducând în eroare banca că este angajată la SC C.C.C.C. SRL în calitate de şef magazin, deşi în realitate nu era angajată nicăieri la acea dată prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei M.M., care a condus-o la bancă, documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală, contract individual de muncă, factură de curent, confecţionate de aceasta şi inculpata C. Adeverinţa de salariu apare emisă la 20 iulie 2011 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general G.G.G.G.G. şi director economic SC S.S. SA, iar ca număr de contact este cel alocat la SC C.C.C.C. SRL, persoană de contact SC S.S. SA. Contractul si actul adiţional de majorare a salariului sunt semnate aparent din partea societăţii de către G.G.G.G.G., administrator şi ambele poartă în fals ştampila dreptunghiulară şi numerele de înregistrare la Inspectoratul Teritorial de Muncă Braşov, respectiv din 19 iunie 2006 - inspector O.O.O.O.O. şi din 13 iulie 2009 - inspector O.O.O.O.O. Factura din 06 iunie 2011 pe numele P. a fost emisă în realitate pe numele V.V.V.V.V., vol. 2, fila 257.

Inculpata C. a confecţionat fişa fiscală şi factura de curent. Creditul a fost acordat la data de 26 iulie 2011, inculpata P. a ridicat în numerar suma de 25.000 lei, din care i-a remis inculpatei M.M. suma de 900 lei. Ulterior, inculpata a plătit creditul, iar la 22 iunie 2012 avea o restanţă de 322,12 lei. Tot la data de 20 iulie 2011, P. a solicitat de la L.L.L., Agenţia Colinei Braşov, în aceeaşi împrejurare, folosind aceleaşi înscrisuri false, un card de credit Mastercard în valoare de 2000 lei, care i-a fost acordat şi apoi l-a folosit pentru plăţi. Ambele contracte au fost semnate în calitate de codebitor de R.. Inculpata P. a plătit creditul conform graficului de rambursare.

35. În data de 25 iulie 2011, inculpatul R. a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 42.405 lei de la SC L.L.L.L. SA, Agenţia Bartolomeu Braşov inducând în eroare banca că este angajat la SC C.C.C.C. SRL în calitate de şef depozit, deşi în realitate nu era angajat nicăieri la acea dată prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei M.M., care l-a condus la bancă, documente false (adeverinţă de salariu fişa fiscală, factură de curent), confecţionate de aceasta împreună cu inculpata C. Creditul a fost respins de bancă.

Adeverinţa de salariu apare emisă la 25 iulie 2011 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de administrator G.G.G.G.G. şi director economic SC S.S. SA, iar ca număr de contact este cel alocat la SC C.C.C.C. SRL, persoană de contact SC S.S. SA. Factura din 11 iulie 2011 pe numele R. a fost emisă în realitate pe numele V.V.V.V.V., vol. 2, fila 257. Inculpata C. a confecţionat fişa fiscală şi factura de curent.

36. În data de 02 august 2011, inculpatul R. a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 16.000 lei de la SC F.F.F. SA, magazinul Praktiker Braşov, inducând în eroare instituţia de credit că este angajat la SC C.C.C.C. SRL în calitate de şef depozit, deşi în realitate nu era angajat nicăieri la acea dată prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei M.M., care l-a condus la instituţia de credit, o adeverinţă de salariu falsă (nereţinută însă de instituţia de credit ) confecţionată de aceasta. Creditul a fost respins de instituţia de credit.

37. În data de 02 august 2011, inculpatul X.X.X., recrutat de inculpata U.U.U., a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 25.000 lei de SC L.L.L.L. SA, Sucursala Griviţei, inducând în eroare banca că este angajat la SC C.C.C.C. SRL în calitate de gestionar, deşi în realitate nu era angajat nicăieri la acea dată prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei U.U.U., care l-a condus la bancă, documente false (adeverinţă de salariu - apare emisă la 01 august 2011 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de administrator G.G.G.G.G. şi director economic SC S.S. SA, iar ca număr de contact este cel alocat la SC C.C.C.C. SRL, persoană de contact SC S.S. SA., fişă fiscală), confecţionate de inculpata M.M. Creditul a fost respins de bancă. Pe cererea de credit a fost menţionată persoană de contact U.U.U.

38. În data de 16 august 2011, inculpatul X.X.X., determinat de inculpata U.U.U., a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 13.500 lei de la SC F.F.F. SA, magazinul din Braşov, inducând în eroare instituţia de credit că este angajat la SC C.C.C.C. SRL, deşi în realitate nu era angajat nicăieri la acea prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei U.U.U., care l-a condus la bancă, documente false (adeverinţă de salariu), confecţionate de inculpata M.M.. Creditul a fost respins de instituţia de credit. Adeverinţa de venit falsă nu a fost reţinută de instituţia de credit.

39. În data de 12 septembrie 2011, inculpatul X.X.X., determinat de inculpata U.U.U., a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 18.000 lei de la L.L.L. Agenţia Vulturului, inducând în eroare banca că este angajat la SC C.C.C.C. SRL în calitate de şofer, deşi în realitate nu era angajat nicăieri la acea dată, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei U.U.U., care l-a condus la bancă, documente false (adeverinţă de salariu, fişa fiscală, fluturaşi salariu lunile iulie-august 2011, contract individual de muncă), confecţionate de inculpatele U.U.U. şi M.M.

Adeverinţa de salariu apare emisă la 12 septembrie 2011 si semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general G.G.G.G.G. şi director economic SC S.S. SA, iar ca număr de contact este menţionat cel alocat la SC C.C.C.C. SRL. Contractul şi actul adiţional de majorare a salariului sunt semnate aparent din partea societăţii de către G.G.G.G.G., administrator şi ambele poartă în fals ştampila dreptunghiulară şi numerele de înregistrare la Inspectoratul Teritorial de Muncă Braşov respectiv din 5 martie 2008 inspector O.O.O.O.O. şi din 05 noiembrie 2009 inspector O.O.O.O.O. Pe ambele acte este menţionat numărul de telefon al societăţii, care în realitate aparţine SC X.X.X.X.X. SRL.

Creditul a fost acordat de banca în data de 20 septembrie 2011. Inculpatul a retras banii în numerar la aceeaşi dată şi i-a înmânat inculpatei U.U.U., care i-a remis 2.500 lei şi şi-a însuşit restul de bani.

Tot la data de 12 septembrie 2011, folosind aceleaşi documente false, inculpatul X.X.X. a solicitat şi emiterea unui card de credit în valoare de 1.500 lei, eliberat la 20 septembrie 2011, pe care de asemenea l-a predat inculpatei U.U.U. şi aceasta l-a folosit la efectuarea de plăţi.

Ulterior, inculpata U.U.U. a plătit parţial creditul până în luna ianuarie 2012, după care nu a mai plătit, acumulând o restanţă de 1470,73 lei.

40. În data de 23 iunie 2011, inculpatul O.O.O., recrutat şi determinat de inculpata U.U.U., a solicitat un maxi credit pentru refinanţare credite la alte bănci în valoare de 32.000 euro de la K.K.K. Agenţia Blumena Braşov, Cererea este semnată în calitate de coplătitor şi garant ipotecar de Z.Z.Z.Z.Z. şi A.A.A.A.A.A. în calitate de garant ipotecar, inducând în eroare banca că este angajat la SC G.G.G.G. SRL în calitate de Inginer, deşi în realitate nu era angajat nicăieri la acea dată, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei M.M., documente false (adeverinţă de salariu fişă fiscală), confecţionate de aceasta şi inculpata C. Adeverinţa de salariu apare emisă la 6 iunie 2011 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general D.D.D.D.D. şi director economic F.F.F.F.F., iar ca număr de contact este menţionat cel alocat la SC G.G.G.G. SRL şi persoană de contact F.F.F.F.F.. De asemenea, inculpatul a prezentat o adeverinţă de salariu şi fişa fiscală similare, emise aparent tot de SC B.B.B.B.B.B. SRL Braşov pe numele Z.Z.Z.Z.Z., în calitate de codebitoare, aceasta figurând nereal angajată pe post de brodeur. Inculpata C. a confecţionat fişa fiscală. Creditul în sumă de 30.300 euro a fost acordat la 05 august 2011. Inculpatul O.O.O. a garantat plata creditului cu un imobil proprietatea lui Z.Z.Z.Z.Z. şi A.A.A.A.A.A.. Asupra imobilului s-a notat o somaţie în vederea începerii executării silite pentru debitorul A.A.A.A.A.A. pentru o datorie consecutivă unui contract de credit încheiat cu SC C.C.C.C.C.C. SA.

Creditul a fost utilizat astfel: 5.034,83 euro pentru rambursarea anticipată integrală a unui credit pentru nevoi personale acordat de Raiffeisen, 817 lei pentru rambursarea anticipată integrală a unui card de credit emis de SC D.D.D.D.D.D. SA, 2.331 lei pentru rambursarea anticipată a unui card de credit emis de SC E.E.E.E.E.E. SA şi 24.512,07 pentru nevoi personale, din care 5.546 euro şi 3727,69 lei către SC C.C.C.C.C.C. SA.

Diferenţa de 17.000 euro rămasă a fost împărţită între inculpatul O.O.O., pe de o parte, care i-a dat inculpatei U.U.U. şi A.A.A.A.A.A. pe de altă parte.

Ulterior, creditul nu a fost restituit decât sporadic şi s-a acumulat un debit total de 30.268,76 euro, însă după intervenţia organelor judiciare, inculpatul O.O.O. a achitat parţial în cursul anchetei ratele restante.

41. În data de 25 august 2011, inculpata SC S.S. SA a solicitat un credit pentru nevoi personale în valoare de 24.000 lei de la R.R., Sucursala Braşov, inducând în eroare banca că este angajată la SC C.C.C.C. SRL în calitate de contabil, deşi în realitate, aceasta era angajată în calitate de agent vânzări publicitate la SC F.F.F.F.F.F. SRL Braşov prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei M.M., documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală, contract individual de muncă), confecţionate de aceasta şi inculpata C.. Adeverinţa de salariu apare emisă la 16 august 2011 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general G.G.G.G.G. şi director economic SC S.S. SA, iar ca număr de contact este menţionat cel alocat la SC C.C.C.C. SRL. Contractul şi actul adiţional de majorare a salariului sunt semnate aparent din partea societăţii de către G.G.G.G.G., administrator şi ambele poartă în fals ştampila dreptunghiulară şi numerele de înregistrare la Inspectoratul Teritoriale de Muncă Braşov, respectiv din 19 iunie 2006 inspector O.O.O.O.O. şi 4331/05 noiembrie 2009 inspector O.O.O.O.O. Inculpata C. a confecţionat fişa fiscală.

Creditul a fost acordat la 31 august 2011 şi inculpata SC S.S. SA a retras în numerar la aceeaşi dată suma de 23.750 lei, din care i-a remis inculpatei M.M. 1.200 lei. Ulterior inculpata a plătit creditul conform graficului de rambursare.

42. În data de 02 septembrie 2011, inculpatul U.U.U., recrutat de inculpata U.U.U., a solicitat un credit prima casă în valoare de 40.000 euro de la K.K.K., Agenţia Onix Braşov, inducând în eroare banca că este angajat la SC C.C.C.C. SRL în calitate de gestionar-şef depozit, deşi în realitate acesta era angajat în calitate de şofer la SC G.G.G.G.G.G. SRL, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei M.M., documente false (adeverinţă de salariu fişă fiscală), confecţionate de aceasta şi C.. Creditul a fost respins de bancă. Emisă la 05 septembrie 2011 de SC C.C.C.C. SRL şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general T.T.T.T.T. şi director economic SC S.S. SA, iar ca număr de contact este menţionat cel alocat la SC C.C.C.C. SRL. Inculpata C. a confecţionat fişa fiscală.

43. La data de 30 septembrie 2011, inculpata K. a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 35.000 lei de T.T., inducând în eroare instituţia că este angajată la SC H.H.H. SRL (În realitate, inculpata nu a fost angajată nicăieri la acea dată) în calitate de asistent manager, din adresa Inspectoratului Teritorial de Muncă rezultă ca K. a figurat angajată la SC H.H.H. SRL în calitate de secretară din 12 decembrie 2011, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei A. documente false (adeverinţă de salariu - apare emisă la 28 septembrie 2011 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general P.P. şi director economic M.M.M.M.M.M., iar ca număr de contact este menţionat cel alocat la SC H.H.H. SRL), contract individual de muncă (semnat aparent din partea societăţii de către P.P., administrator şi poartă în fals ştampila dreptunghiulară şi numărul de înregistrare la Inspectoratului Teritorial de Muncă Braşov, respectiv din 25 ianuarie 2011), confecţionate de inculpata A.

A mai prezentat instituţiei bancare şi o fişă fiscală (apare emisă de SC H.H.H.H.H.H. SRL, administrator Z.) confecţionată de inculpata Z.

Verificând susţinerea inculpatei Z. relativ la această fişă fiscală care în opinia ei exprimă realitatea instanţa a constatat că fişă fiscală în discuţie este cea de la fila 280 vol. 21 şi reflectă într-adevăr o situaţie reală conform evidenţelor Inspectoratului Teritorial de Muncă, transmise organului de urmărire penală la solicitarea acestuia - fila 33 vol. 2 d.u.p., din care rezultă că K. a lucrat în perioada mai-decembrie 2010 la SC H.H.H.H.H.H. SRL astfel cum este consemnat în fişa fiscală.

Creditul a fost acordat pe 06 octombrie 2011 şi inculpata K. a retras banii în numerar pe data de 07 octombrie 2011.

Ulterior, creditul nu a fost restituit decât sporadic şi s-a acumulat un debit total de 1.084,05 lei, însă după intervenţia organelor judiciare, inculpata K. a achitat parţial în cursul anchetei ratele restante.

44. La data de 29 septembrie 2011, inculpata M.M.M., recrutată de inculpatele M.M. şi C., a solicitat şi obţinut un credit de nevoi personale în valoare de 25.150 lei de la L.L.L. - Sucursala Braşov, inducând în eroare banca că este angajată la SC C.C.C.C. SRL în calitate de gestionar, deşi în realitate nu era angajată nicăieri la acea dată, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei M.M., care a condus-o la bancă, documente false (adeverinţe de salariu, fişe fiscale şi contracte individuale de muncă, factură de gaz) confecţionate de aceasta şi inculpata C.

Adeverinţele de salariu sunt una emisă pe numele inculpatei M.M.M. la data de 16 septembrie 2011 de SC C.C.C.C. SRL şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general G.G.G.G.G. şi director economic SC S.S. SA, iar ca număr de contact este menţionat cel alocat la SC C.C.C.C. SRL şi alta emisă pe numele I.I.I.I.I.I. la data de 28 septembrie 2011 de SC SC J.J. SRLSC J.J. SRL SRL şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general SC J.J. SRLSC J.J. SRLSC J.J. SRL şi director economic K.K.K.K.K.K., iar ca număr de contact este menţionat cel alocat la SC C.C.C.C. SRL. Fişele fiscale sunt una emisă pe numele învinuitei M.M.M. de către SC C.C.C.C. SRL şi alta emisă pe numele I.I.I.I.I.I. de SC SC J.J. SRLSC J.J. SRL SRL.

Factura de gaz este din 19 august 2011 pe numele M.M.M. a fost emisă în realitate pe numele L.L.L.L.L.L., vol. 2, fila 246.Inculpata C. a confecţionat fişa fiscală.

Creditul a fost acordat de bancă la data de 05 octombrie 2011. Inculpata M.M.M. a retras banii în numerar, din care a primit suma de 3.600 lei, iar restul a fost împărţit în mod egal de inculpatele M.M. şi C. Ulterior, inculpata M.M.M. şi inculpatele nu au mai achitat creditul.

45. La data de 10 octombrie 2011, inculpatul H., cu concursul inculpatei A., a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 51.324 lei de la SC I.I.I. SA, Agenţia Tractorul Braşov, inducând în eroare banca că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de şef logistică-contabil deşi din adresa Inspectoratului Teritorial de Muncă rezultă că H. a figurat angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de coordonator birou începând din 13 decembrie 2011 prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei A. documente false (adeverinţă de salariu - apare emisă la 28 septembrie 2011 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director A. şi contabil şef M.M.M.M.M.M., iar ca număr de contact este menţionat și alocat la SC H.H.H. SRL, cartelă prepaid, persoană de contact A., fişă fiscală, adresă SC H.H.H. SRL-apare emisă în 02 noiembrie 2011 şi confirmă că H. este angajatul societăţii din 01 octombrie 2010 în funcţia de şef logistică), confecţionate de aceasta. Creditul a fost respins de bancă.

46. La data de 24 octombrie 2011, inculpatul H., cu concursul inculpatei A., a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 40.000 lei de la T.T., inducând în eroare banca că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de şef logistică-contabil deşi din adresa Inspectoratului Teritorial de Muncă rezultă că H. a figurat angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de coordonator birou începând din 13 decembrie 2011., prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei A. documente false (adeverinţă de salariu fişă fiscală, contract individual de muncă), confecţionate de aceasta. Adeverinţa de salariu apare emisă la 21 octombrie 2011 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general P.P. şi director economic M.M.M.M.M.M., iar ca număr de contact este menţionat și alocat la SC H.H.H. SRL. Contractul de muncă este semnat aparent din partea societăţii de către P.P., administrator, poartă în fals ştampila dreptunghiulară şi numărul de înregistrare la Inspectoratul Teritorial de Muncă Braşov, respectiv din 20 octombrie 2010 inspector N.N.N.N.N.N.

Tot la data de 24 octombrie 2011, inculpatul H., folosind aceleaşi documente, a solicitat emiterea unui card de credit pentru suma de 500 lei. Ambele credite au fost acordate la data de 14 noiembrie 2011. La data de 14 noiembrie 2011, inculpatul a ridicat suma de 39.900 lei în numerar, din care 30.000 lei i-a remis inculpatei A. (restituirea unei sume virată de aceasta în contul lui H. din creditul obţinut cu acte false de către SC H.H.H. SRL în condiţii descrise mai jos), iar diferenţa a investit-o în SC O.O.O.O.O.O. SRL. Ulterior, inculpatul H. a restituit creditul conform graficului de rambursare.

47. La data de 27 decembrie 2011, inculpatul H., cu concursul inculpatei A., a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 19.500 lei de la SC J.J. SRLJ. Braşov, inducând în eroare bancă că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de şef logistică-contabil, deşi din adresa Inspectoratului Teritorial de Muncă, rezultă că H. a figurat angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de coordonator birou începând din 13 decembrie 2011 prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei A. documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală, contract individual de muncă, confecţionate de aceasta. Adeverinţa de salariu apare emisă la 23 decembrie 2011 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general P.P. şi director economic M.M.M.M.M.M., iar ca număr de contact este menţionat cel alocat la SC H.H.H. SRL. Contractul de muncă este semnat aparent din partea societăţii de către P.P., administrator poartă în fals ştampila dreptunghiulară şi numărul de înregistrare la Inspectoratul Teritorial de Muncă Braşov, respectiv din 20 octombrie 2010, inspector N.N.N.N.N.N.. În plus, învinuita a prezentat o adeverinţă de venit emisă de SC SC P.P.P. SASC P.P.P. SA SRL la 23 decembrie 2011, care atestă că îndeplinea funcţia de consilier tehnic la aceasta din urma societate din 01 septembrie 2011, semnată de director general R.R.R.R.R.R. şi director economic S.S.S.S.S.S. şi un contract individual de muncă cu această firmă.

Creditul a fost acordat la 30 decembrie 2011. Inculpatul a ridicat suma în numerar în data de 30 decembrie 2011 şi a investit-o în punctele de lucru ale SC O.O.O.O.O.O. SRL. Ulterior, inculpatul H. a restituit creditul conform graficului de rambursare.

48. În data de 21 octombrie 2011, învinuita T.T.T.T.T.T., recrutată de inculpatele M.M. şi C., a solicitat un credit pentru nevoi personale în valoare de 23.000 lei de la L.L.L., Agenţia Tractorul Braşov, inducând în eroare banca că este angajată la SC C.C.C.C. SRL în calitate de vânzător-gestionar, deşi în realitate nu era angajată nicăieri la acea dată, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei M.M., care a condus-o la bancă, documente false (adeverinţe de salariu, fişă fiscală, contract individual de muncă, factura de gaz), confecţionate de aceasta împreună cu inculpata C. Adeverinţa de salariu apare emisă la 20 octombrie 2011 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general T.T.T.T.T. şi director economic SC S.S. SA, iar ca număr de contact este menţionat, cel alocat la SC C.C.C.C. SRL. Contractul de muncă este semnat aparent din partea societăţii de către G.G.G.G.G., administrator, şi poartă în fals ştampila dreptunghiulară şi numărul de înregistrare la Inspectoratul Teritorial de Muncă Braşov, respectiv din 06 octombrie 2008 inspector O.O.O.O.O. Factura de gaz din 20 septembrie 2011 pe numele T.T.T.T.T.T. a fost emisă în realitate pe numele U.U.U.U.U., vol. 2, fila 246. Inculpata C. a confecţionat fişa fiscală, contractul individual de muncă şi factura de gaz. Creditul a fost respins de bancă.

49. În data de 27 octombrie 2011, inculpatul L.L.L., recrutat de inculpatele M.M. şi C., a solicitat un credit pentru nevoi personale în valoare de 20.100 lei de la L.L.L., Agenţia Colinei Braşov, inducând în eroare banca că este angajat la SC C.C.C.C. SRL în calitate de şofer (deşi acesta nu deţine permis de conducere şi nu era angajat nicăieri la acea dată), prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatelor M.M. şi C., care l-au condus la bancă, documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală, contract individual de muncă, factură de gaz, confecţionate de acestea. Adeverinţa de salariu apare emisă la 25 octombrie 2011 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general T.T.T.T.T. şi director economic SC S.S. SA, iar ca număr de contact este menţionat alocat la SC C.C.C.C. SRL. Contractul de muncă este semnat aparent din partea societăţii de către G.G.G.G.G., administrator, şi poartă în fals ştampila dreptunghiulară şi numărul de înregistrare la Inspectoratul Teritorial de Muncă Braşov, respectiv din 05 martie 2009 inspector O.O.O.O.O.. Factura de gaz din 20 septembrie 2011 pe numele L.L.L. a fost emisă în realitate pe numele U.U.U.U.U., vol. 2, fila 246.

Inculpata C. a confecţionat fişa fiscală, contractul individual de muncă şi factura de gaz.

Creditul a fost acordat de bancă la data de 31 octombrie 2011, inculpatul L.L.L. a ridicat suma de 20.000 lei în numerar, din care i-a revenit suma de 3.000 lei, inculpata M.M. şi-a însuşit echivalentul a 1.000 euro, iar restul de bani i-au revenit inculpatei C. Ulterior, inculpatul nu a mai plătit creditul, acumulând un debit de 1.091,89 lei.

50. În data de 02 noiembrie 2011, inculpatul X.X.X., recrutat de inculpata M.M. prin intermediul inculpatului Y.Y., a solicitat un credit pentru nevoi personale în valoare de 5.149,8 lei de la SC L.L.L.L. SA Magazinul Altex Braşov, inducând în eroare banca că este angajat la SC C.C.C.C. SRL, deşi în realitate nu era angajat nicăieri la acea dată, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpaţilor Y.Y. şi M.M., care l-au condus la bancă, o adeverinţă de salariu - vol. 16, fila 5, confecţionată de cea din urmă. Creditul a fost respins de bancă. Întrucât X.X.X. nu deţinea act de identitate de Braşov, inculpatul Y.Y. i-a facilitat prin intermediul martorului U.U.U.U.U.U., care l-a luat în spaţiu, stabilirea la data de 20 octombrie 2011 a domiciliului scriptic în B., judeţul Bv, la aceeaşi adresă figurează cu domiciliul şi inculpaţii Y.Y. şi E., însă în realitate, niciunul dintre cei trei nu au locuit vreodată acolo.

51. În data de 06 decembrie 2011, inculpatul X.X.X., determinat de inculpaţii Y.Y. şi M.M., a solicitat un credit pentru nevoi personale în valoare de 19.600 lei, de la T.T., inducând în eroare banca că este angajat la SC SC J.J. SRLSC J.J. SRL SRL Braşov în calitate de lucrător comercial, deşi în realitate nu era angajat nicăieri la acea dată prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpaţilor Y.Y. şi M.M., care l-au condus la bancă, documente false (adeverinţă de salariu contract individual de muncă, factură de gaz), confecţionate de aceasta din urmă împreună cu C. Adeverinţa de salariu apare emisă la 28 noiembrie 2011 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general SC J.J. SRLSC J.J. SRLSC J.J. SRL şi director economic K.K.K.K.K.K., iar ca număr de contact este menţionat cel care aparţine în realitate lui V.V.V.V.V.V. şi cel alocat la SC C.C.C.C. SRL. Contractul de muncă este semnat aparent din partea societăţii de către SC J.J. SRLSC J.J. SRLSC J.J. SRL, administrator, şi poartă în fals ştampila dreptunghiulară şi numărul de înregistrare la Inspectoratul Teritorial de Muncă Braşov, respectiv din 06 iunie 2011 inspector O.O.O.O.O. Factura de gaz din 25 noiembrie 2011 pe numele X.X.X. a fost emisă în realitate pe numele V.V.V.V.V.V., în fapt, proprietarul locuinţei ocupate cu chirie la acea dată de către inculpata M.M., volumul 2, fila 246.Inculpata C. a confecţionat contractul individual de muncă şi factura de gaz.

Tot la data de 06 decembrie 2011, folosind aceleaşi acte false, inculpatul X.X.X. a solicitat şi un card de credit pentru suma de 500 lei.

Ambele credite i-au fost acordate la data de 21 decembrie 2011, acesta a ridicat suma în numerar şi a predat-o împreună cu cardul inculpatului Y.Y.

Din suma obţinută, inculpatul Y.Y. şi-a însuşit suma de 8.000 lei şi cardul de credit, inculpatei M.M. i-a revenit diferenţa de 11.600 lei, iar inculpatul X.X.X. nu a primit nimic. Ulterior, inculpaţii nu au mai plătit creditul.

52. La data de 09 ianuarie 2012, inculpatul F., recrutat de inculpaţii A. şi H., a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 22.000 lei de la K.K.K. Săcele Braşov, inducând în eroare instituţia că este angajat SC H.H.H. SRL în calitate de electrician, deşi în realitate nu era angajat nicăieri la acea dată, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei A., documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală şi un contract individual de muncă), confecţionate de aceasta. Adeverinţa emisă de SC H.H.H. SRL apare emisă la 09 ianuarie 2012 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general P.P. şi director economic M.M.M.M.M.M., iar ca număr de contact sunt menţionate cele alocate la SC H.H.H. SRL şi la SC I.I.I.I. SRL.O fişă fiscală pe o fracţie din an este aparent emisă de SC X.X.X.X.X.X. SRL Braşov, semnată de U.U.U.U., contabil, şi cealaltă de SC „Computer Generated Solutions Romania” SRL. Contractul de muncă este semnat aparent din partea societăţii de către P.P. şi datat 24 ianuarie 2011. Creditul a fost respins de bancă.

În data de 10 ianuarie 2012, inculpatul F. a revenit la bancă şi a cerut, folosind aceleaşi documente false, un card de credit Mastercard Powercard Standard în valoare de 1000 lei, cerere de asemenea respinsă.

53.La data de 20 ianuarie 2012, inculpatul F., determinat de inculpaţii A. şi H., a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 10.000 lei de la L.L.L., Agenţia Valea Cetăţii Braşov, inducând în eroare banca că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de electrician, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei A., care l-a condus la bancă, documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală, contract individual de muncă), confecţionate de aceasta.

Adeverinţa de salariu apare emisă la 18 ianuarie 2012 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general P.P. şi director economic M.M.M.M.M.M., iar ca număr de contact este menţionat cel alocat la SC H.H.H. SRL. Fişa fiscală este aparent emisă de SC X.X.X.X.X.X. SRL Braşov, semnată de U.U.U.U., contabil.

Contractul de muncă este semnat aparent din partea societăţii de către P.P..

Creditul a fost acordat în data de 25 ianuarie 2012. Inculpatul F. a retras suma în numerar la aceeaşi dată şi, din suma obţinută, a păstrat suma de 2000 lei, iar diferenţa de 8.000 lei le-a dat-o inculpaţilor H. şi A.

La data de 22 iunie 2012 s-a acumulat un debit de 463,52 lei.

54. La data de 30 decembrie 2011, inculpata E.E., determinată de F.F.F.F., a solicitat cu concursul inculpatei A., de conivenţă cu inculpatul H., un credit de nevoi personale cu ipotecă în valoare de 45.000 euro de la L.L.L., Agenţia Piaţa Unirii Braşov, deşi în realitate nu a fost angajată nicăieri la acea dată, a indus în eroare banca că este angajată la SC H.H.H. SRL şi SC I.I.I.I. SRL în calitate de contabil şi respectiv secretară-administrativ, prezentând în acest sens, documente false: adeverinţe de salariu, contracte individuale de muncă, adeverinţe de confirmare a calităţii de salariat, confecţionate de inculpata A. şi fără vinovăţie penală conform celor ce vor fi expuse mai jos de inculpata Z..

Adeverinţa SC H.H.H. SRL apare emisă la 29 decembrie 2011 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general P.P. şi director economic M.M.M.M.M.M., iar ca număr de contact este menţionat la SC H.H.H. SRL; Adeverinţa emisă de SC I.I.I.I. SRL apare emisă la 29 decembrie 2011 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general K. şi director economic Z.Z.Z.Z.Z.Z., iar ca număr de contact este alocat la SC I.I.I.I. SRL şi titular K.

Contractul cu SC H.H.H. SRL datat 1 iunie 2011 este semnat de A., director, contractul cu SC I.I.I.I. SRL datat 15 ianuarie 2011 este semnat aparent din partea societăţii de către K., care a devenit administrator numai in 30 septembrie 2011.

Adeverinţa emisă de SC H.H.H. SRL este semnată de M.M.M.M.M.M., director economic şi atestă că E.E. este angajata societăţii din 01 ianuarie 2011 şi nu deţine fişa fiscală pe 2010, deşi potrivit datelor Inspectoratului Teritorial de Muncă, figurează angajată la SC H.H.H. SRL, începând cu 13 decembrie 2011, iar adeverinţă emisă de SC I.I.I.I. SRL este semnată de K. şi atestă că E.E. este angajata societăţii din 15 ianuarie 2011 şi nu deţine fişă fiscală pe 2010, deşi potrivit datelor Inspectoratului Teritorial de Muncă figurează angajată la SC I.I.I.I. SRL începând cu 13 decembrie 2011.

Creditul a fost acordat în data de 26 ianuarie 2012 (cursul euro al Băncii Naționale a României la data de 26 ianuarie 2012 a fost de 4,3396 lei, suma acordată reprezentând echivalentul a 194.850 lei) pentru o perioada de 25 ani, iar contractul de credit a fost semnat de E.E. în calitate de împrumutat şi F.F.F.F. şi Y.Y.Y.Y.Y.Y. în calitate de garanţi ipotecari cu imobilul situat în Braşov. Inculpata a retras 44.000 euro în numerar la aceeaşi dată şi i-a predat întreaga sumă lui F.F.F.F., care i-a remis suma de 20.000 euro lui H. Ulterior, inculpata E.E. a plătit creditul parţial, sporadic şi a acumulat un debit de 551,42 euro la data de 22 iunie 2012.

55. La data de 19 octombrie 2011, inculpata C.C., concubina inculpatului U., a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 15.000 lei de la SC X.X. SA - Sucursala Braşov, inducând în eroare banca că este angajată la SC H.H.H. SRL în calitate de lucrător comercial, deşi în realitate, nu a fost angajată nicăieri la acea dată prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei A., documente false (adeverinţă de salariu - apare emisă la 18 octombrie 2011 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general A. şi director economic M.M.M.M.M.M., contract individual de muncă, fişă fiscală), confecţionate de inculpata A. Creditul a fost acordat la data de 09 noiembrie 2011 şi ridicat în numerar de C.C., iar suma obţinută a fost împărţită astfel: C.C. a luat 7.500, iar restul inculpata A. Ulterior, creditul a fost plătit sporadic de inculpata A. cu sume obţinute fraudulos din alte credite similare, în total suma de 462,82 lei, după care nu a mai fost achitat.

56. În data de 19 ianuarie 2012, învinuitul A.A.A.A.A.A.A., recrutat de inculpata U.U.U., a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 20.500 lei de la L.L.L. - Agenţia Vulturului Braşov, inducând în eroare banca că este angajat la SC C.C.C.C. SRL în calitate de şofer, deşi în realitate, nu a fost angajat nicăieri la acea dată prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei U.U.U., care l-a condus la bancă, documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală, contract individual de muncă) confecţionate de inculpata M.M. Adeverinţa de salariu apare emisă la 18 ianuarie 2012 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general T.T.T.T.T. şi director economic SC S.S. SA, iar ca număr de contact este menţionat cel de la SC C.C.C.C. SRL. Contractul de muncă este semnat aparent din partea societăţii de către G.G.G.G.G., administrator şi poartă în fals ştampila dreptunghiulară şi numărul de înregistrare la Inspectoratul Teritorial de Muncă Braşov, respectiv din 09 martie 2009, inspector O.O.O.O.O.. Creditul a fost respins de bancă.

57. În data de 26 ianuarie 2012, învinuitul A.A.A.A.A.A.A., determinat de inculpata U.U.U., a solicitat un credit pentru nevoi personale în valoare de 10.900 lei de la L.L.L., Agenţia Vulturului Braşov, inducând în eroare banca că este angajat la SC C.C.C.C. SRL în calitate de şofer, deşi în realitate, nu a fost angajat nicăieri la acea dată, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei U.U.U., care l-a condus la bancă, documente false (adeverinţă de salariu fişă fiscală, contract individual de muncă, confecţionate de inculpata M.M. Adeverinţa de salariu apare emisă la 18 ianuarie 2012 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general T.T.T.T.T. şi director economic SC S.S. SA, iar ca număr de contact este menţionat ce de la SC C.C.C.C. SRL. Contractul de muncă este semnat aparent din partea societăţii de către G.G.G.G.G., administrator şi poartă în fals ştampila dreptunghiulară şi numărul de înregistrare la Inspectoratul Teritrial de Muncă Braşov, respectiv din 09 martie 2009, inspector O.O.O.O.O. Creditul a fost acordat de bancă la data de 30 ianuarie 2011, învinuitul A.A.A.A.A.A.A. a ridicat suma de 10.500 în numerar şi ulterior a plătit creditul conform graficului de rambursare.

58. În data de 08 februarie 2012, inculpatul SC S.S. SA, recrutat de inculpata A. prin intermediul lui P.P. a solicitat un credit pentru nevoi personale în valoare de 60.000 lei, de la L.L.L., Agenţia Valea Cetăţii Braşov, inducând în eroare banca că este angajat la SC D.D.D.D. SRL în calitate de gestionar, deşi în realitate, era angajat în calitate de şef pompieri voluntari la Primăria com. Fărcaşa, judeţul Neamţ, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei A., care i-a trimis la L.L.L. Bicaz, prin circuitul intern al băncii (SC S.S. SA s-a prezentat la sediul L.L.L. Bicaz şi şi-a însuşit conţinutul documentelor şi a semnat acolo unde era nevoie în data de 08 februarie 2012) documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală, contract individual de muncă, confecţionate de inculpata A. Adeverinţa de salariu apare emisă la 06 februarie 2012 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general B.B.B.B. şi director economic B.B.B.B.B.B.B., iar ca număr de contact este menţionat cel de la SC O.O.O.O.O.O. SRL, la care figurează administrator H., fiica lui H. Fişa fiscală este aparent emisă de SC X.X.X.X.X.X. SRL Braşov, semnată de contabil U.U.U.U. Contractul de muncă este semnat aparent din partea societăţii de către B.B.B.B., administrator Inculpatul este soţul lui C.C.C.C.C.C.C., nepoata învinuitului P.P. Creditul a fost acceptat de bancă, însă ulterior inculpatul SC S.S. SA, înţeles în prealabil cu inculpata A. să împartă în mod egal suma obţinută, a renunţat să îl mai ridice şi suma de 60.000 lei a rămas în posesia băncii.

59. La data de 23 februarie 2012, inculpata D.D., determinată de F.F.F.F., cu concursul inculpatei A., de conivenţă cu inculpatul H., a solicitat un credit ipotecar în valoare de 40.000 euro de la SC S.S. SA, Agenţia Calea Bucureşti Braşov. Creditul viza aparent achiziţionarea casei bunicii inculpatei, D.D.D.D.D.D.D., situată în Braşov, şi era destinat în realitate obţinerii de lichidităţi. Inculpata a indus banca în eroare că este angajată la SC H.H.H. SRL în calitate de asistent manager, deşi în realitate nu era nicăieri angajată la acea dată, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei A., care a condus-o la bancă, documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală şi contract individual de muncă), confecţionate de aceasta. Adeverinţa de salariu emisă de SC H.H.H. SRL apare emisă la 22 februarie 2012 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de administrator E.E.E.E.E.E.E. şi contabil şef M.M.M.M.M.M. Contractul cu SC H.H.H. SRL datat 01 februarie 2011 este semnat de P.P., director, deşi potrivit datelor Inspectoratului Teritorial de Muncă D.D. figurează angajată la SC H.H.H. SRL începând cu 13 decembrie 2011.Creditul a fost respins de bancă.

60. În data de 23 februarie 2012, inculpatul D., recrutat de inculpatul Y.Y., a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 20.000 lei de la Z.Z., inducând în eroare instituţia de credit că este angajat la SC D.D.D.D. SRL în calitate de lucrător comercial - responsabil magazin, deşi în realitate nu era nicăieri angajat la acea dată, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatelor M.M., care l-a condus la bancă, şi A., documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală, contract individual de muncă, confecţionate de cele două inculpate. Adeverinţa de salariu apare emisă la 22 februarie 2012 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general F. şi director economic A.A.A.A.A.A.A., iar ca număr de contact este menţionat ce de la SC O.O.O.O.O.O. SRL, la care figurează administrator H., fiica lui H. Contractul de muncă este semnat aparent din partea societăţii de către administrator F. şi poartă în fals ştampila dreptunghiulară şi numărul de înregistrare la Inspectoratul Teritorial de Muncă Braşov, respectiv din 05 martie 2009 inspector O.O.O.O.O. Inculpata M.M. a aplicat ştampila Inspectoratului Teritorial de Muncă falsă pe contractul individual de muncă. Creditul a fost acordat la data de 29 februarie 2012. Inculpatul D. s-a deplasat la bancă cu autoturismul, condus de F., împreună cu Y.Y., M.M. şi A. şi a ridicat în numerar, însoţit doar de inculpatul Y.Y., suma de 19.900 lei, pe care, ulterior, inculpaţii au împărţit-o într-un local aparţinând inculpatului H., astfel : D. a luat 5.000 lei, A. a luat 7.500 lei, iar inculpaţii Y.Y. şi M.M. câte 3.750 lei.

Ulterior, la data de 01 iunie 2012, somat de către bancă, inculpatul D. a depus în numerar suma de 520 lei, după care nu a mai achitat creditul. Întrucât inculpatul D. l-a ameninţat pe inculpatul Y.Y. că se va prezenta la poliţie dacă va mai avea probleme cu banca, inculpatul Y.Y. i-a trimis pe inculpaţii E. şi C.C.C. la acesta acasă să-l ameninţe cu violenţa şi să-l determine să renunţe la hotărârea de a sesiza organele judiciare.

61. În data de 23 februarie 2012, inculpatul D., determinat de inculpatul Y.Y., a solicitat un card de credit pentru finanţare cumpărături în valoare de 6.000 lei de la SC L.L.L. SA, Calea Bucureşti Braşov, inducând în eroare instituţia de credit că este angajat la SC D.D.D.D. SRL în calitate de lucrător comercial-responsabil magazin, deşi în realitate nu era nicăieri angajat la acea dată, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatelor M.M., care l-a condus la instituţia de credit, şi A., documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală, factură de apă), confecţionate de ambele inculpate. Adeverinţa de salariu apare emisă la 23 februarie 2012 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general F. şi director economic A.A.A.A.A.A.A., iar ca număr de contact este menţionat cel de la SC O.O.O.O.O.O. SRL, la care figurează administrator H. Alexandra, fiica lui H. Factura de apă din 15 februarie 2012 pe numele F.F.F.F.F.F.F. a fost emisă în realitate pe numele G.G.G.G.G.G.G., vol. 2, fila 279. Fişa fiscală a fost întocmită, semnată, ştampilată de A., iar adeverinţa de salariu a fost scrisă şi semnată de inculpata M.M. şi ştampilată de A.

Creditul a fost acordat la data de 24 februarie 2012 şi inculpatul s-a deplasat la Carrefour Braşov împreună cu inculpatul Y.Y., de unde a achiziţionat un televizor şi un laptop, în valoare totală de 3.354 lei (Factura din 24 februarie 2012, vol. 45, fila 271).

Televizorul a ajuns la inculpata M.M., care iniţial l-a amplasat pe perete în locuinţa deţinută în Braşov, şi ulterior a fost luat de inculpatul Y.Y. şi vândut unei persoane necunoscute în Piaţa Astra din Braşov.

Laptopul a fost amanetat succesiv de inculpatul D. la solicitarea inculpatului Y.Y. la SC H.H.H.H.H.H.H. SA la data de 13 martie 2012 pentru 700 lei, contract amanet din 13 martie 2012, vol. 29, fila 387.

Ulterior, inculpatul D. nu a mai plătit creditul şi, la data de 28 mai 2012, a acumulat un debit de 6.388 lei.

62. În data de 23 februarie 2012, inculpata Y., recrutată de inculpatul Y.Y. prin intermediul martorei Y.Y.Y., a solicitat un credit pentru nevoi personale în valoare de 30.000 lei de la L.L.L. Piaţa Unirii Braşov, inducând în eroare banca că este angajată la SC C.C.C.C. SRL în calitate de contabil, deşi în realitate nu era nicăieri angajată la acea dată prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpaţilor Y.Y., C.C.C. şi M.M., care au condus-o la bancă şi a inculpatei A., documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală, contract individual de muncă, diplomă de licenţă, factură de gaz), confecţionate de inculpatele M.M., A. şi C.

Adeverinţa de venit apare emisă la 22 februarie 2012 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general T.T.T.T.T. şi director economic T.T.T.T., iar ca număr de contact este menţionat ce de la SC C.C.C.C. SRL. Contractul de muncă este semnat aparent din partea societăţii de către administrator G.G.G.G.G. şi poartă in fals ştampila dreptunghiulară şi numărul de înregistrare la Inspectoratul Teritorial de Muncă Braşov, respectiv din 09 noiembrie 2009, inspector O.O.O.O.O. Diploma din 10 septembrie 2009 emisă aparent de Ministerul Educaţiei şi Cercetării - Universitatea Transilvania Braşov - Facultatea de Ştiinţe Economice, înregistrată aparent la 10 septembrie 2009, fără corespondent în realitate, volumul 43, fila 126. Factura de gaz din 27 ianuarie 2012 pe nume I.I.I.I.I.I.I. a fost emisă în realitate pe numele V.V.V.V.V.V., proprietarul locuinţei închiriată de M.M., vol. 2, fila 246.

Inculpata M.M. a falsificat adeverinţa de venit, a întocmit şi semnat contractul individual de muncă, a semnat fişa fiscală şi aplicat ştampila falsă a SC SC J.J. SRLSC J.J. SRLSC J.J. SRLJ. SRL pe factura de gaz, inculpata A. a ştampilat contractul individual de muncă, a întocmit şi ştampilat fişa fiscală, a întocmit diploma de licenţă falsă, iar inculpata C. a întocmit factura de utilităţi falsă. Creditul a fost acordat la data de 05 martie 2012 şi inculpata Y. a fost condusă la bancă de către Y.Y., C.C.C., M.M. şi A., de unde, însoţită de C.C.C. a ridicat în numerar suma de 29.900 lei. Suma obţinută a fost împărţită astfel: inculpata Y. - 9.900 lei, A. - 10.000 lei, iar M.M. şi Y.Y. câte 5.000 lei. Ulterior, somată de bancă, la data de 01 iunie 2012 inculpata M.M. a depus numerar 1.500 lei, iar apoi nu s-a mai plătit creditul.

63. În data de 22 februarie 2012, învinuitul M.M.M. a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 10.150 lei de la SC J.J. SRLJ. Braşov,susţinând că este angajat la SC I.I.I.I. SRL în calitate de şef pază şi ordine, prezentând în acest sens următoarele documente: adeverinţă de salariu apare emisă la 20 februarie 2012 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general K. şi director economic M.M.M.M.M.M. Maria, iar ca număr de contact este menţionat cel de la SC I.I.I.I. SRL; fişă fiscală, contract individual de muncă - semnat aparent din partea societăţii de către administrator K. şi datat 15 ianuarie 2011, deşi în evidenţele Inspectoratul Teritorial de Muncă M.M.M. apare angajat al SC I.I.I.I. SRL începând cu 13 decembrie 2011; factură ... din 06 ianuarie 2012 pe numele M.M.M. a fost emisă în realitate pe numele K.K.K.K.K.K.K.

Inculpata Z. admite că a confecţionat doar adeverinţa de venit însă cercetările au evidenţiat lipsa de vinovăţie penală a acestei inculpate conform celor ce vor fi expuse mai jos cu privire la soluţia ce a fost dispusă faţă de inculpata Z., în timp ce cu privire la celelalte înscrisuri cercetările nu sunt complete cu privire la autorul falsurilor, inculpata Z. neasumându-şi nici un sprijin dat unui autor la falsificarea acestora, autor de altfel neindicat în rechizitoriu. Creditul a fost acordat la data de 06 martie 2012. Învinuitul M.M.M. a ridicat suma în numerar la aceeaşi dată. Ulterior a depus numerar 352 lei la data de 08 iunie 2012, după care nu a mai plătit creditul.

64. La data de 08 martie 2012, inculpatul T., a solicitat un card credit Mastercard în valoare de 3.600 lei de la A.A.A., inducând în eroare instituţia de credit că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de director comercial, deşi în realitate nu era angajat nicăieri la acea dată, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei A., documente false (adeverinţă de salariu - emisă de SC H.H.H. SRL apare emisă la 05 martie 2012 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general E.E.E.E.E.E.E. şi economist M.M.M.M.M.M., fişă fiscală), confecţionate de aceasta. Creditul a fost acordat la 08 martie 2012, iar cu suma obţinută inculpatul a achiziţionat de la SC L.L.L.L.L.L.L. SRL Timiş, punct de lucru Braşov, mobilă în valoare de 3.600 lei, găsită cu ocazia percheziţiei efectuată la data de 28 august 2012 în locuinţa sa. Ulterior inculpatul T. a achitat creditul conform graficului de rambursare.

65.În data de 20 martie 2012, inculpata R.R.R., recrutată de inculpata U.U.U., a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 15.150 lei de la L.L.L. Agenţia Griviţei Braşov, inducând în eroare instituţia de credit că este angajată la SC D.D.D.D. SRL în calitate de lucrător comercial, deşi în realitate nu era angajată nicăieri la acea dată prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei M.M., care a condus-o la bancă, documente false (adeverinţă de salariu - apare emisă la 12 martie 2012 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general F. şi director economic A.A.A.A.A.A.A., iar ca număr de contact este alocat la SC O.O.O.O.O.O. SRL, la care figurează administrator H. Alexandra, fiica lui H., contract individual de muncă -este semnat aparent din partea societăţii de către F., administrator şi poartă în fals ştampila dreptunghiulară şi numărul de înregistrare la Inspectoratul Teritorial de Muncă Braşov respectiv din 05 martie 2009, inspector O.O.O.O.O..), confecţionate de inculpata M.M. şi fişă fiscală confecţionată de inculpata C.. Creditul a fost acordat la data de 23 martie 2012 şi inculpata R.R.R. a ridicat suma de 15.000 lei în numerar de la L.L.L. - Agenţia Ghimbav împreună cu un card de cumpărături în valoare de 500 lei şi a predat suma de bani obţinută şi cardul inculpatei U.U.U., care i-a promis anterior că-i va da 1.000-2.000 lei, însă apoi nu i-a mai dat nici un ban.

Ulterior, la data de 23 mai 2012, inculpata U.U.U. a depus numerar 400 lei, la data de 20 iunie 2012 suma de 15 lei şi la data de 16 iulie 2012 suma de 315 lei, iar apoi nu a mai plătit creditul.

66. La data de 23 martie 2012, inculpatul G.G., recrutat de inculpatul Y.Y. prin intermediul inculpatului D., a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 3.046 lei de la SC L.L.L.L. SA, magazinul Altex Braşov, inducând în eroare banca că este angajat la SC H.H.H. SRL, deşi în realitate nu era angajat nicăieri la acea dată, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpaţilor Y.Y., M.M. şi A., documente false confecţionate de cele două inculpate. Creditul a fost respins de instituţia de credit.

67. La data de 28 martie 2012, inculpatul G.G., determinat de inculpatul Y.Y., cu concursul inculpatului D., a solicitat un card credit Mastercard în valoare de 5.588 lei de la A.A.A., inducând în eroare instituţia că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de tâmplar, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpaţilor C.C.C., care l-a condus la bancă şi Y.Y., M.M. şi A., documente false (adeverinţă de salariu - emisă de SC H.H.H. SRL apare emisă la 28 martie 2012 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general E.E.E.E.E.E.E. şi economist M.M.M.M.M.M., fişă fiscală), confecţionate de cele două inculpate Inculpata M.M. a scris adeverinţa de venit, iar inculpata A. a semnat-o şi ştampilat-o şi a întocmit, semnat şi ştampilat fişa fiscală.

Creditul a fost acordat la 28 martie 2012. Inculpatul G.G., însoţit de inculpatul C.C.C. s-a deplasat din dispoziţia lui Y.Y. la magazinul Carrefour din Braşov, de unde a achiziţionat în data de 29 martie 2012 un televizor, şi un coolSC P.P.P. SA pad în valoare totală de 2.488 lei. Factura din 29 martie 2012, volumul 22, fila 120. Televizorul a fost vândut de inculpatul Y.Y., prin intermediul lui M.M.M.M.M.M.M., martorului N.N.N.N.N.N.N., de la care a fost ridicat cu prilejul percheziţiei efectuate în data de 28 august 2012, iar diferenţa de bani rămasă pe card a fost cheltuită de inculpatul G.G., care ulterior nu a mai restituit creditul.

68. La data de 28 martie 2012, inculpatul G.G., determinat de inculpatul Y.Y., cu concursul inculpatului D., a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 20.100 lei de la B.B.B., inducând în eroare banca că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de tâmplar, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpaţilor Y.Y., care l-a condus la bancă, M.M. şi A., documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală, contract individual de muncă), confecţionate de cele două inculpate.

Adeverinţa de venit emisă de SC H.H.H. SRL apare emisă la 21 martie 2012 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general P.P. şi economist M.M.M.M.M.M..

Contractul de muncă este semnat aparent din partea societăţii de către P.P., administrator datat 01 august 2011.

Inculpata M.M. a întocmit şi semnat adeverinţa de venit, iar inculpata A. a ştampilat-o şi a întocmit, semnat şi ştampilat fişa fiscală. Creditul a fost acordat la data de 04 aprilie 2012 şi inculpatul G.G., însoţit de inculpatul Y.Y. a ridicat în numerar suma de 20.000 lei şi un card de credit în valoare de 500 lei. Din suma de 20.000 lei obţinută, 5.000 lei i-au revenit inculpatului G.G., iar inculpaţii Y.Y. şi M.M. şi-au însuşit câte 7.500 lei. De asemenea, inculpatul Y.Y. a retras suma aflată pe cardul de credit de la A.T.M. în data de 13 aprilie 2012. Ulterior creditele nu au mai fost restituite.

69.La data de 29 martie 2012, inculpatul Z.Z.Z., concubinul inculpatei Y., recrutat de inculpatul Y.Y. prin intermediul martorei Y.Y.Y., a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 35.150 lei de la SC J.J. SRLJ. Braşov, inducând în eroare instituţia că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de tâmplar, deşi în realitate nu era angajat nicăieri la acea dată, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpaţilor C.C.C., care l-a condus la bancă, Y.Y., M.M. şi A., documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală, contract individual de muncă, factură ...), confecţionate de cele două inculpate.

Adeverinţa de venit emisă de SC H.H.H. SRL apare emisă la 27 martie 2012 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general E.E.E.E.E.E.E. şi economist M.M.M.M.M.M.

Contractul este semnat aparent din partea societăţii de către P.P., administrator, datat 01 februarie 2010 şi poartă în fals ştampila dreptunghiulară şi numărul de înregistrare la Inspectoratul Teritorial de Muncă Braşov respectiv din 4 februarie 2010, inspector O.O.O.O.O.

Factura din 20 februarie 2012 pe numele Z.Z.Z. a fost emisă în realitate pe SC H.H.H. SRL, vol. 2, fila 217.

Inculpata A. a completat şi semnat adeverinţa de salariu, a întocmit fişa fiscală, factura de ... şi a completat contractul individual de muncă, iar inculpata M.M. a semnat fişa fiscală şi a aplicat pe contractul individual de muncă ştampila falsă Inspectoratul Teritorial de Muncă.

Creditul a fost acordat la data de 03 aprilie 2012. Învinuitul Z.Z.Z., însoţit de inculpaţii C.C.C. şi Y.Y., a ridicat suma de 35.150 lei în numerar de la ghişeu şi au împărţit-o astfel: învinuitul Z.Z.Z. - 10.000 lei, iar inculpaţii Y.Y., M.M. şi A. au împărţit restul banilor în trei părţi egale.

La data de 01 iunie 2012, în urma solicitărilor băncii, inculpatul E. a depus în contul inculpatului Z.Z.Z. suma de 800 lei, după care creditul nu a mai fost achitat.

70. La data de 06 aprilie 2012, inculpatul F.F., recrutat de Y.Y., a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 9.100 lei de la E.E.E., inducând banca în eroare că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de Inginer vânzări, deşi inculpatul nu era angajat nicăieri la acea dată, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpaţilor C.C.C., E. şi M.M., care l-au condus la bancă, documente false (adeverinţe de salariu, fişă fiscală, factură de ...), confecţionate de A. Prima adeverinţă apare emisă la 05 martie 2012 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general E.E.E.E.E.E.E. şi economist M.M.M.M.M.M., iar a doua apare emisă în 10 aprilie 2012 cu aceleaşi date. Factura din 20 februarie 2012 pe numele F.F. a fost emisă în realitate pe SC H.H.H. SRL, vol. 2, fila 217. Creditul a fost respins de bancă.

71. În data de 11 aprilie 2012, inculpatul F.F., determinat de Y.Y., a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 22.150 lei de la SC J.J. SRLJ. Braşov, inducând banca în eroare că este angajat la SC D.D.D.D. SRL în calitate de Inginer vânzări, deşi în realitate inculpatul nu era angajat nicăieri la acea dată, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpaţilor C.C.C., E., care l-au condus la bancă, M.M. şi A., documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală, contract individual de muncă, factură ...), confecţionate de cele două inculpate. Adeverinţa de salariu apare emisă la 11 aprilie 2012 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general F. şi director economic A.A.A.A.A.A.A., iar ca număr de contact este alocat la SC O.O.O.O.O.O. SRL, la care figurează administrator H. Alexandra, fiica lui H..Contractul de muncă este semnat aparent din partea societăţii de către administrator B.B.B.B. şi poartă în fals ştampila dreptunghiulară şi numărul de înregistrare la Inspectoratul Teritorial de Muncă Braşov, respectiv 18461/03 noiembrie 2010, inspector O.O.O.O.O.. Factura din 20 februarie 2012 pe numele F.F. a fost emisă în realitate pe SC H.H.H. SRL, vol. 2, fila 217. Inculpata A. a întocmit factura de ..., adeverinţa de venit, pe care a semnat-o împreună cu inculpata M.M., a întocmit fişa fiscală, iar inculpata M.M. a întocmit contractul individual de muncă, pe care a aplicat ştampila falsă a ITM, ştampilat apoi de inculpata A..

Creditul a fost acordat la data de 17 aprilie 2012. la aceeaşi dată, inculpatul F.F., însoţit de inculpaţii Y.Y., C.C.C. şi E., a ridicat în numerar suma de 22.000 lei de la ghişeu şi au împărţit-o astfel: F.F. - 5.000 lei, iar restul sumei a fost împărţită în mod egal între inculpaţii Y.Y., M.M. şi A. Ulterior, creditul nu a mai fost plătit.

72. În data de 19 aprilie 2012, inculpatul F.F., determinat de Y.Y., a solicitat un card de credit cu limita de sumă de 2.500 lei de la A.A.A., inducând în eroare instituţia de credit că este angajat la SC D.D.D.D. SRL în calitate de Inginer vânzări, deşi în realitate inculpatul nu era angajat nicăieri la acea dată, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpaţilor C.C.C., E., care l-au condus la instituţia de credit, M.M. şi A., documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală, factură de R..D.S), confecţionate de cele două inculpate.

Adeverinţa de venit apare emisă la 11 aprilie 2012 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general F. şi director economic A.A.A.A.A.A.A., iar ca număr de contact este alocat la SC O.O.O.O.O.O. SRL, la care figurează administrator H. Alexandra, fiica lui H.. Factura din 20 februarie 2012 pe numele F.F. a fost emisă în realitate pe SC H.H.H. SRL, volumul 2, fila 217. Inculpata A. a întocmit şi ştampilat fişa fiscală şi factura de ..., iar inculpata M.M. a întocmit adeverinţa de venit.

Creditul a fost acordat la data de 23 aprilie 2012 şi inculpatul F.F., însoţit de inculpaţii Y.Y., E. şi C.C.C., s-a deplasat la Carrefour Braşov, de unde a achiziţionat o combină frigorifică, pe care inculpaţii au dus-o, la solicitarea inculpatei A., la Pensiunea Ţara Bârsei aparţinând inculpatului H., şi o maşină de spălat, pe care a păstrat-o Y.Y. (maşina de spălat a făcut ulterior obiectul unui schimb realizat de Y.Y. cu M.M.M.M.M.M.M.), în valoare totală de 2.248 lei- factura din 23 aprilie 2012, vol. 23, fila 331).Ulterior creditul nu a mai fost plătit.

73. În data de 25 aprilie 2012, inculpatul Y.Y., a solicitat un card de credit cu limită de sumă de 4.782 lei de la D.D.D., inducând în eroare instituţia de credit că este angajat la SC D.D.D.D. SRL în calitate de tâmplar, deşi în realitate inculpatul nu era angajat nicăieri la acea dată, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei M.M., documente false (adeverinţă de salariu - apare emisă la 29 martie 2012 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general F. şi director economic A.A.A.A.A.A.A., fişă fiscală), confecţionate de aceasta. Inculpatul a indicat ca persoană de contact pe G.G., care l-a sprijinit cu prilejul verificării telefonice ale datelor indicate în cererea de credit, efectuate de către funcţionarii băncii.

Creditul a fost acordat la data de 25 aprilie 2012 şi, în aceeaşi zi, inculpatul Y.Y. a achiziţionat de la magazin, un aspirator în valoare de 219 lei - factura 0 din data de 25 aprilie 2012, vol. 18, fila 139, iar restul sumei a retras-o de la A.T.M. în perioada 07-09 mai 2012. Aspiratorul a fost vândut ulterior de către martora O.O.O.O.O.O.O., concubina inculpatului Y.Y., unei persoane necunoscute. Ulterior, inculpatul nu a mai plătit creditul.

74. La data de 01 mai 2012, inculpatul V., recrutat de inculpatul Y.Y. prin intermediul inculpatului D., a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 1.699 lei de la SC L.L.L.L. SA, inducând în eroare instituţia de credit că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de lucrător comercial, În realitate, inculpatul nu a fost angajat nicăieri la acea dată şi nu avea nici locuinţă, fiind găzduit de inculpatul D. La instituţia de credit a prezentat în acest sens, cu sprijinul inculpaţilor E., C.C.C., care l-au condus la bancă, documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală, contract individual de muncă, factură de apă), confecţionate de inculpata A. Adeverinţa apare emisă la 07 mai 2012 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general E.E.E.E.E.E.E. şi director economic M.M.M.M.M.M. Contractul este semnat aparent din partea societăţii de către administrator P.P., datat 17 ianuarie 2011. Factura din 05 aprilie 2012 pe numele V. a fost emisă în realitate la data de 05 decembrie 2011 pe numele SC P.P.P. SASC P.P.P. SAP., vol. 2, fila 276. Creditul a fost respins de instituţia de credit.

75. La data de 08 mai 2012, inculpatul V., determinat de inculpatul Y.Y., a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 12.000 lei de la U.U., inducând banca în eroare că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de lucrător comercial, în realitate, inculpatul nu a fost angajat nicăieri la acea dată şi nu avea nici locuinţă, fiind găzduit de inculpatul D. Inculpatul a prezentat în acest sens, cu sprijinul inculpaţilor E., C.C.C., care l-au condus la bancă, documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală, contract individual de muncă, factură de apă), confecţionate de inculpata A. Adeverinţa de venit apare emisă la 07 mai 2012 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general E.E.E.E.E.E.E. şi director economic M.M.M.M.M.M. Contractul este semnat aparent din partea societăţii de către administrator P.P., datat 17 ianuarie 2011. Factura de apă din 05 aprilie 2012 pe numele V. a fost emisă în realitate la data de 05 decembrie 2011 pe numele SC P.P.P. SASC P.P.P. SAP., volumul 2, fila 276.Creditul a fost acordat la data de 22 mai 2012. La aceeaşi dată, inculpatul V. s-a deplasat împreună cu inculpaţii Y.Y., D., E., C.C.C. şi A. la bancă şi, însoţit de Y.Y., a ridicat în numerar suma de 11.900 lei.

Inculpatul Y.Y. le-a remis inculpatului V. şi inculpatului D. câte 1000 lei, iar diferenţa a împărţit-o în mod egal cu inculpata A.. Ulterior, creditul nu a mai fost achitat.

76. În data de 15 mai 2012 conform procesului-verbal de consemnare din 01 iunie 2012 întocmit de Direcţia de Operaţiuni Speciale - Serviciul Operaţiuni Speciale Braşov în baza autorizaţiei din 24 aprilie 2012 a Tribunalului Braşov a activităţilor desfăşurate în mediul ambiental, în perioada 17 mai - 23 mai 2012, de Y.Y., E., A., a rezultat că aceştia împreună şi cu C.C.C. l-au condus la bănci pe inculpatul A.A. (fila 214-215 vol. VI d.u.p.), aspect care se coroborează cu însăşi declaraţia acestui inculpat din cursul urmăririi penale, vol. 43 fila 145.

Instanţa, relativ la acest inculpat a constatat însă că nu există la dosar nici o documentaţie care să ateste că acesta a solicitat un credit de consum pentru achiziţie de bunuri în valoare de 2.349 lei de la F.F.F., magazinul Shortcut, inducând în eroare instituţia de credit că este angajat la SC D.D.D.D. SRL, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpaţilor E., C.C.C., care l-au condus la magazin, documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală), confecţionate de inculpata A.. Creditul a fost respins de instituţia de credit.

77. În data de 13 iunie 2012, inculpatul I., recrutat de inculpatul Y.Y. prin intermediul inculpatului D., a solicitat un credit de nevoi personale in valoare de 14.900 lei, de la K.K.K. Agenţia Piaţa Sfatului, inducând în eroare banca că este angajat la SC D.D.D.D. SRL în calitate de director comercial, deşi în realitate nu era angajat nicăieri la acea dată, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei A., documente false (adeverinţă de salariu - apare emisă la 07 iunie 2012 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general B.B.B.B. şi director economic A.A.A.A.A.A.A., fişă fiscală, contract individual de muncă), confecţionate de aceasta.

Creditul a fost acordat de bancă. Inculpatul I. a ridicat suma de 14.900 lei la data de 13 iunie 2012 şi ulterior, banii au fost împărţiţi la Pensiunea „Ţara Bârsei” astfel : I. a luat 4.000 lei, iar inculpaţii Y.Y. şi A. şi-au însuşit câte 5.450 lei fiecare.

78. În data de 29 iunie 2012, inculpatul I., determinat de inculpatul Y.Y., a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 22.000 lei, precum şi un card de credit cu limită de sumă de 5.000 lei de la SC R.R.R. SA Calea Bucureşti Braşov, inducând în eroare banca că este angajat la SC D.D.D.D. SRL în calitate de director, deşi în realitate nu era angajat nicăieri la acea dată prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei A., documente false (adeverinţă de salariu - apare emisă la data de 29 iunie 2012 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de administrator E.E.E.E.E.E.E. şi director economic A.A.A.A.A.A.A., iar ca număr de contact este menţionat, persoana M.M.M.M.M.M., fişă fiscală, factură de utilităţi), confecţionate de aceasta. Creditul a fost respins de bancă.

79. La data de 29 iunie 2012, inculpatul J., recrutat de inculpatul Y.Y. prin intermediul inculpatului D., a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 25.000 lei şi un card de credit de la SC R.R.R. SA Agenţia Griviţei Braşov. Întrucât inculpatul J. nu avea act de identitate valabil, inculpatul Y.Y. i-a facilitat, prin intermediul inculpatului I., care l-a luat în spaţiu, stabilirea domiciliului în B, judeţul Bv, însă în realitate inculpatul nu a locuit niciodată la această adresă. Inculpatul J.a indus în eroare instituţia că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de tâmplar, deşi în realitate nu era angajat nicăieri la acea dată, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpaţilor Y.Y., E. şi I., care l-au condus bancă, documente false (adeverinţe de salariu apare emisă la 05 martie 2012 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general E.E.E.E.E.E.E. şi economist M.M.M.M.M.M., 0368/461.335, fişă fiscală), confecţionate de inculpata A. Creditul a fost respins de bancă.

80. În data de 02 iulie 2012, inculpatul J., determinat de inculpatul Y.Y., a solicitat un credit de consum pentru achiziţie de bunuri în valoare de 3.499 lei de la F.F.F., magazinul Shortcut, inducând în eroare instituţia de credit că este angajat la SC D.D.D.D. SRL, în calitate de tâmplar, deşi în realitate nu era angajat nicăieri la acea dată, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpaţilor Y.Y., E. şi I., care l-au condus bancă, documente false (adeverinţa de salariu, fişă fiscală, factură de ...), confecţionate de inculpata A.

Adeverinţa de venit apare emisă la 02 iulie 2012 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director B.B.B.B. şi contabil A.A.A.A.A.A.A.. Factura ... din 18 aprilie 2012 pe numele J. a fost emisă în realitate pe SC H.H.H. SRL, vol. 2, fila 217.Creditul a fost acordat la data de 02 iulie 2012. La aceeaşi dată, inculpatul J. s-a deplasat la magazinul SC R.R.R.R.R.R.R. SRL împreună cu inculpaţii Y.Y., E. şi I., de unde a achiziţionat un laptop, în valoare totală de 3.499 lei - factura din 02 iulie 2012, vol. 21, fila 91, pe care inculpatul Y.Y. l-a amanetat la SC H.H.H.H.H.H.H. SRL Braşov şi nu a mai putut apoi să îl răscumpere, iar din suma obţinută i-a remis 300 lei inculpatului J. Ulterior, creditul nu a mai fost achitat.

81. La data de 20 august 2012, învinuitul S.S.S.S.S.S.S., recrutat de inculpatul D. prin intermediul inculpatului J., a solicitat un credit pentru nevoi personale de la SC O.O. SA Braşov în valoare de 25.000 lei, inducând în eroare banca că este angajat la SC C.C.C.C. SRL în calitate de şef depozit, cu studii superioare economice, deşi în realitate nu era angajat nicăieri la acea dată, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatului J., care l-a condus la bancă, documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală, diplomă de licenţă), confecţionate de A. În cererea de credit învinuitul a indicat ca persoană de contact pe inculpatul J. Adeverinţa de salariu apare emisă la 21 august 2012 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de administrator F. şi contabil A.A.A.A.A.A.A. Diploma de licenţă din 10 septembrie 2009 emisă aparent de Ministerul Educaţiei şi Cercetării - Universitatea Transilvania Braşov - Facultatea de Ştiinţe Economice, fără corespondent în realitate, înregistrată aparent din 10 septembrie 2009, fără corespondent în realitate, în fapt aceeaşi diplomă cu cea confecţionată de inculpata A. pe numele Y., vol. 23, fila 478. Creditul a fost respins de bancă.

82. La data de 21 august 2012, învinuitul S.S.S.S.S.S.S., recrutat de inculpatul D. prin intermediul inculpatului J., a solicitat un credit pentru achiziţionarea de bunuri de la SC F.F.F. SA, magazinul de pe B-dul Griviţei, inducând în eroare instituţia de credit că este angajat la SC E.E.E.E. SA în calitate de şef depozit, deşi în realitate nu era angajat nicăieri la acea dată, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatului J., care l-a condus la bancă, documente false (adeverinţă de salariu, notă explicativă), confecţionate de inculpata A. Adeverinţa de salariu apare emisă la 21 august 2012 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general T.T.T.T.T.T.T. şi contabil U.U.U.U. Notă explicativă emisă aparent de SC E.E.E.E. SRL la data de 22 august 2012 cu privire la o eroare strecurată în fişa fiscală pe anul 2011 emisă anterior; apare semnată de D.D.D.D.D.D.D.D.D., care, în realitate, este verişoară de gradul 2 cu inculpata A., locuieşte la Deva şi nu are nici o legătură cu firma menţionată. Creditul a fost acordat şi învinuitul S.S.S.S.S.S.S. a achiziţionat un laptop în valoare de 2.249 lei, factura din 21 august 2012, vol. 23, fila 461 pe care ulterior inculpatul J. i l-a dat inculpatului D. şi acesta l-a vândut şi, din banii obţinuţi, şi-a însuşit 200 lei, 100 lei i-a remis inculpatului J. şi 300 lei învinuitului S.S.S.S.S.S.S.

83. La data de 08 august 2012, inculpatul Y.Y.Y., determinat de inculpatul D., a solicitat şi obţinut un card de credit Euroline American Expres, cu limită de sumă 3030 lei, de la H.H., magazinul Altex Braşov, inducând în eroare instituţia de credit că este angajat la SC E.E.E.E. SRL în calitate de lucrător comercial, prezentând în acest sens, cu sprijinul lui D., care l-a condus la magazin şi a lui A. documente false (adeverinţă de salariu-apare emisă la 07 august 2012 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general T.T.T.T.T.T.T. şi contabil U.U.U.U., telefon de contact aparţinând inculpatului D., fişă fiscală, factură de ...), confecţionate de aceasta din urmă. Cu suma obţinută, Y.Y.Y. a achiziţionat un laptop în valoare de 2.299 lei - factura din 08 august 2012, volumul 41, fila 440, pe care ulterior i l-a remis inculpatei A. Aceasta a vândut laptopul şi, din suma obţinută, i-a dat învinuitului Y.Y.Y. suma de 100 lei. Ulterior, creditul nu a mai fost plătit.

84. La data de 10 august 2012, inculpatul Y.Y.Y., recrutat de inculpatul D., a solicitat un credit de achiziţii de bunuri în valoare de 12.260 lei de la L.L.L. - Agenţia Griviţei Braşov, inducând banca în eroare că este angajat la SC E.E.E.E. SRL, prezentând în acest sens, cu sprijinul lui D., care l-a condus la bancă şi a lui A., documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală), confecţionate de aceasta din urmă. Creditul a fost respins de bancă.

85. La data de 13 august 2012, inculpatul Y.Y.Y., determinat de inculpatul D., a solicitat şi obţinut un card de credit, cu limită de sumă 3030 lei, de la H.H., magazinul Real Braşov, inducând în eroare instituţia de credit că este angajat la SC E.E.E.E. SRL în calitate de lucrător comercial, prezentând în acest sens, cu sprijinul lui D., care l-a condus la magazin şi a lui A., documente false (adeverinţă de salariu - apare emisă la 07 august 2012 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de director general T.T.T.T.T.T.T. şi contabil U.U.U.U., telefon de contact, aparţinând inculpatului D., fişă fiscală), confecţionate de aceasta din urmă. Cu suma obţinută, Y.Y.Y. a achiziţionat un laptop marca Toshiba în valoare de 2600 lei, pe care ulterior i l-a remis inculpatei A.. Aceasta a vândut laptopul şi, din suma obţinută, i-a dat lui Y.Y.Y. suma de 100 lei. Ulterior, creditul nu a mai fost plătit.

În ceea ce priveşte creditele solicitate de persoane juridice prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:

86. La data de 18 martie 2011, SC H.H.H. SRL, având la acea dată ca asociaţi pe G. şi P.P., a solicitat prin director A. un credit de investiţii pe termen lung în sumă de 94.000 euro de la G.G.G., în vederea achiziţionării de utilaje pentru producerea mobilei. La acea dată firma nu avea nici un angajat şi nu desfăşura nici un fel de activitate. În perioada 01 ianuarie 2011 - 01 noiembrie 2011, societatea a avut un singur angajat U.U.U.U.U.U.U. (în perioada 01 august 2006 - 01 octombrie 2007). Demersurile pentru obţinerea creditului s-au derulat pe o perioadă de 5 luni.

În cererea de credit formulată, inculpata A. a precizat că activitatea se desfăşoară în cadrul unei hale industriale situate în incinta Metrom şi un birou din Braşov, în incinta fostei societăţi Carfil şi a indicat într-o anexă principalii beneficiari ai societăţii, respectiv SC V.V.V.V.V.V.V. SRL Braşov, SC X.X.X.X.X.X.X. SRL Braşov, SC Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z. SRL Braşov, SC Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y. SRL Braşov, SC A.A.A.A.A.A.A.A. SRL Bucureşti.

În realitate, SC H.H.H. SRL nu a desfăşurat nici o activitate în spaţiul menţionat şi nu a avut relaţii comerciale cu societăţile comerciale indicate.

La cererea de credit a fost ataşată, o hotărâre a Adunării Generale a Asociaţilor societăţii din 04 februarie 2011 (în fapt G. şi P.P.) privind contractarea creditului, garantarea creditului cu un teren de 4.200 m², situat în localitatea Râşnov, judeţul Braşov, aparţinând lui B.B.B.B.B.B.B.B. şi C.C.C.C.C.C.C.C. şi desemnarea lui A. să reprezinte societatea în relaţia cu banca.

În planul de investiţii depus la dosarul de creditare, inculpata A. a precizat că pentru onorarea contractelor aflate în derulare cu beneficiarii amintiţi, societatea are nevoie să achiziţioneze utilaje specifice prelucrării de lemn masiv, în valoare de 110.320 euro (Un centru de prelucrare verticală cu comanda numerică în valoare de 40.320 euro, o maşină de aplicat canturi în valoare de 42.500 euro şi o stare de exhaustare) urmând ca societatea să suporte 20% din valoarea investiţiei, respectiv 20.320 euro şi a solicitat acordarea creditului în valoare de 90.000 euro pe o perioadă maximă posibilă, cu o perioadă de graţie de minim 3 luni, ideal 6 luni.

Ulterior, A. a depus la dosarul de creditare o ofertă de utilaje de producere a mobilei emisă de SC D.D.D.D.D.D.D.D. SRL Braşov din 11 aprilie 2011 şi o factură fictivă, confecţionată de ea, emisă aparent de SC D.D.D.D.D.D.D.D. SRL Braşov către SC H.H.H. SRL în valoare de 136.796 euro pentru utilaje producţie mobilă. Din nota de constatare din 28 august 2012 a Gărzii Financiare Braşov a rezultat că, în data de 02 mai 2011, la solicitarea inculpatei A., SC D.D.D.D.D.D.D.D. SRL Braşov a emis o factură proformă în valoare de 168.490 euro, fără T.V.A. către SC H.H.H. SRL, transmisă prin e-mail inculpatei A., fără a se încheia vreun contract între cele două societăţi, reprezentând preţul de livrare al unor utilaje pentru fabricarea mobilei. La data de 02 august 2011, SC D.D.D.D.D.D.D.D. SRL Braşov a emis factura către SC H.H.H. SRL pentru avans utilaje menţionate în sumă de 882.635 lei şi ulterior, întrucât SC H.H.H. SRL nu a virat preţul pentru aceste utilaje, din care unele nici nu se aflau în stoc, prin factura din 31 august 2011, SC D.D.D.D.D.D.D.D. SRL Braşov a stornat factura din 02 august 2011, iar inculpata A. s-a prezentat şi a ridicat personal factura de stornare, vol. 3, fila 135-154.

Printre datele firmei furnizoare era menţionat un cont deschis la K.K.K. Braşov, care în realitate aparţine SC E.E.E.E.E.E.E.E. SRL - Asociat unic şi administrator A.

Inculpata A. a depus la dosarul de creditare contractul de închiriere din 25 mai 2011 încheiat între SC H.H.H. SRL şi SC F.F.F.F.F.F.F.F. SA Braşov pentru hală şi birou situate în Braşov, pe o perioadă de 1 an, începând cu 01 iunie 2011, cu precizarea că activitatea de producţie se va desfăşura în această hală (în realitate contractul nu a fost finalizat ori plătit şi societatea nu a ocupat niciodată spaţiul respectiv).

De asemenea, aceasta a depus la dosarul de creditare o serie de contracte de natură să dovedească activitatea intensă şi încasările societăţii, fără corespondent în realitate:

- contracte de vânzare-cumpărare mobilier încheiate cu SC A.A.A.A.A.A.A.A. SRL Bucureşti din 11 aprilie 2011, SC Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z. SRL Braşov din 05 noiembrie 2010. Din nota de constatare din 28 august 2012 a Gărzii Financiare Braşov a rezultat că în perioada noiembrie 2010 - august 2012, SC Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z. SRL nu a purtat relaţii comerciale cu SC H.H.H. SRL Braşov, iar contractul de vânzare-cumpărare încheiat aparent între cele două societăţi la data de 05 noiembrie 2010 nu a fost semnat de reprezentanţii legali ai SC Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z. SRL Braşov, vol. 3, fila 117 şi - prestări servicii cu:

- SC V.V.V.V.V.V.V. SRL Braşov (lucrări execuţie mobilier) din 01 octombrie 2010. Din nota de constatare din 28 august 2012 a Gărzii Financiare Braşov a rezultat că în perioada septembrie 2010 - august 2012, SC V.V.V.V.V.V.V. SRL nu a desfăşurat relaţii comerciale cu SC H.H.H. SRL, iar contractul de prestări servicii aparent încheiat cu SC H.H.H. SRL nu a fost semnat de vreun reprezentant al SC V.V.V.V.V.V.V. SRL, iar ştampila aplicată pe contract nu aparţine SC V.V.V.V.V.V.V. SRL, vol. 3, fila 224-228.

- SC X.X.X.X.X.X.X. SRL Braşov (amenajare sediu şi execuţie montare mobilier birou) din 15 octombrie 2010. Din nota de constatare din 28 august 2012 a Gărzii Financiare Braşov, a rezultat că SC X.X.X.X.X.X.X. SRL nu a avut relaţii comerciale derulate cu SC H.H.H. SRL, însă la data de 15 octombrie 2010 SC X.X.X.X.X.X.X. SRL a încheiat un contract de prestări servicii cu SC H.H.H. SRL pentru dotare cu mobilier, contract necesar pentru accesarea de către SC H.H.H. SRL a unui credit de investiţii la SC G.G.G.G.G.G.G.G. SA, care însă în realitate nu s-a derulat, întrucât după semnarea contractului reprezentanţii SC H.H.H. SRL nu au mai putut fi contactaţi, volumul 3, fila 162-163şi

- SC Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y. SRL (amenajare finisare pensiune, execuţie şi finisare pensiune) din 02 februarie 2011- Nota de constatare din 29 august 2012 a Gărzii Financiare Braşov, volumul 3, fila 155.

Inculpata A. a depus la dosarul de creditare şi bilanţ contabil la 31 decembrie 2008, bilanţ contabil la 31 decembrie 2009, raportare contabilă la 30 iunie 2010, bilanţ contabil la 31 octombrie 2010, balanţa analitică la 30 noiembrie 2010 şi balanţa analitică la 28 martie 2011 (cele pentru perioada 2010-2011 au fost întocmite în fals de inculpata B. fără să aibă la bază o situaţie reală şi documente justificative, în aşa fel încât să ateste că firma este profitabilă). Cele două inculpate s-au cunoscut prin intermediul inculpatei L. şi inculpata B., fără loc de muncă în acea perioadă, a acceptat să întocmească documentaţia falsă solicitată de inculpata A..

Pe baza documentelor depuse, banca a acordat creditul pe o perioadă de 93 luni, cu o perioadă de graţie de 6 luni - perioada de graţie, până în 29 februarie 2012, a fost acordată pentru principal nu şi pentru dobândă. şi contractul de credit s-a încheiat la 28 iulie 2011, fiind semnat din partea SC H.H.H. SRL de P.P. atât în calitate de administrator cât şi în nume propriu, în calitate de fidejusor, fiind prevăzute următoarele garanţii:

- garanţia emisă de Fondul Naţional de garantare a creditelor I.M.M.- Scrisoarea de garanţie din 01 iunie 2011 a fost emisă urmare demersurilor băncii.

- un bilet la ordin în alb emis de SC H.H.H. SRL şi avalizat de P.P.;

- ipoteca instituită asupra unui teren de 4.200 m², situat în Râşnov, judeţul Braşov, aparţinând lui B.B.B.B.B.B.B.B. şi C.C.C.C.C.C.C.C. (contractul de garanţie reală imobiliară încheiat cu banca, autentificat la B.P. - H.H.H.H.H.H.H.H. din 28 iulie 2011, a fost semnat pentru garanţii ipotecari de către A., în calitate de mandatar). Terenul a fost evaluat de către SC I.I.I.I.I.I.I.I. SRL Bucureşti la o valoare de 42.000 euro; în fapt, a fost vorba de o vânzare mascată a terenului menţionat, mijlocită de SC J.J. SRLSC J.J. SRLSC J.J. SRLSC J.J. SRL, apropiat al lui A., proprietarii terenului primind preţul din suma obţinută de societate cu titlu de credit.

- un contract de garanţie reală mobiliară din 28 iulie 2011 pe soldurile creditoare ale conturilor deschise la SC G.G.G. SA de către SC H.H.H. SRL;

- un contract de fidejusiune fără limită din 28 iulie 2011, semnat de P.P.. Prin contractul de fidejusiune, fidejusorul şi-a asumat obligaţia de a suporta executarea contractului cu averea sa în caz de neîndeplinire de către societatea beneficiară.

La data de 03 august 2011, suma de 90.000 euro convertită în lei, respectiv 381.317,52 lei, a fost virată de bancă în contul SC H.H.H. SRL deschis la SC G.G.G. SA.

În aceeaşi zi, inculpata A., prin ordinul de plată din 03 august 3011, a virat integral suma de 381.317,52 către contul deschis la K.K.K. Braşov, aparţinând SC E.E.E.E.E.E.E.E. SRL, menţionând nereal ca beneficiar SC D.D.D.D.D.D.D.D. SRL şi că plata reprezintă contravaloarea facturii din 18 iulie 2011. SC E.E.E.E.E.E.E.E. SRL a intrat în dizolvare judiciară la data de 13 iunie 2011 conform prevederilor art. 237 din Legea nr. 31/1990, bilanţ nedepus pe 2008, 2009 şi sediu expirat, conform sentinţei nr. 1162 din 6 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Braşov în Dosarul nr. x/62/2011.

Ulterior, banii au fost folosiţi din contul SC E.E.E.E.E.E.E.E. SRL în felul următor, rămânând un sold de 18.971 lei: la data de 3 august 2011 inculpata A. a ridicat în numerar suma de 10.000 lei, iar suma de 18.000 lei a fost virată de către aceeaşi inculpată prin SC P.P.P. SA lui P.P.; la data de 4 august 2011 inculpata A. a ridicat în numerar suma de 10.000 lei, iar suma de 25.000 lei a fost virată de către aceeaşi inculpată prin SC P.P.P. SA către SC X.X.X.X.X.X. SRL de unde au fost retraşi în numerar de către A.; la aceeaşi dată aceeaşi inculpată a virat prin SC P.P.P. SA suma de 288.950 lei în contul SC H.H.H. SRL deschis la SC E.E.E.E.E.E.E.E.E. SRLde unde 288.500 lei sunt transferaţi prin O.P., din 05 august 2011 de A. în contul SC H.H.H. SRL deschis la SC I.I.I. SA- Justificarea a fiind un transfer de sold; la data de 05 august 2011 inculpata A. a ridicat în numerar suma de 10.000 lei.

Ulterior, SC H.H.H. SRL nu a plătit deloc creditul (dobândă şi principal), în ciuda notificărilor şi somaţiilor de plată trimise de bancă din 28 martie 2012, 03 aprilie 2012, iar la 18 mai 2012 banca a înştiinţat în scris Fondul Naţional de garantare a creditelor I.M.M. că întreg creditul este restant.

87. La data de 11 mai 2011, SC H.H.H. SRL, având la acea dată ca asociat pe P.P., a solicitat prin administrator P.P. un credit de investiţii pe termen lung în sumă de 152.000 euro de la SC I.I.I. SA, Sucursala Piaţa Sfatului Braşov, în vederea achiziţionării de utilaje pentru producerea mobilei. În cererea de credit a fost indicată ca persoană de contact a societăţii A. La acea dată, firma nu avea nici un angajat şi nu desfăşura nici un fel de activitate. În perioada 01 ianuarie 2011 - 01 noiembrie 2011, societatea a avut un singur angajat U.U.U.U.U.U.U., în perioada 01 august 2006-01 octombrie 2007.

Demersurile pentru obţinerea creditului s-au derulat pe o perioadă de 3 luni.

În cererea de credit formulată, învinuitul P.P. a indicat într-o anexă principalii beneficiari ai societăţii, respectiv SC K.K.K.K.K.K.K.K. SRL Braşov, SC X.X.X.X.X.X.X. SRL Braşov, SC Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z. SRL Braşov, SC L.L.L.L.L.L.L.L. SRL.

În planul de investiţii depus la dosarul de creditare, inculpata A. a precizat că pentru onorarea contractelor aflate în derulare cu beneficiarii amintiţi, societatea are nevoie să achiziţioneze utilaje specifice prelucrării de lemn masiv (un centru de prelucrare verticală cu comandă numerică în valoare de 40.320 euro, o maşină de aplicat canturi în valoare de 42.500 euro şi o staţie de exhaustare), în valoare de 168.490 euro, urmând ca societatea să suporte 15% din valoarea investiţiei, respectiv 25.490 euro şi a solicitat acordarea creditului în valoare de 143.000 euro, pe o perioadă maximă posibilă cu o perioadă de graţie de minim 3 luni, ideal 6 luni.

Ulterior, A. a depus la dosarul de creditare contractul de închiriere din 25 mai 2011 încheiat între SC H.H.H. SRL şi SC F.F.F.F.F.F.F.F. SA Braşov pentru o hală şi un birou, situate în Braşov, pe o perioadă de 1 an începând cu 01 iunie 2011, cu precizarea că activitatea de producţie se va desfăşura în această hală (acelaşi ca şi la creditul anterior), contractul de execuţie şi montaj mobilier din 9 mai 2011 încheiat cu SC M.M.M.M.M.M.M.M. SRL Sibiu, contract de vânzare-cumpărare mobilier încheiat cu SC A.A.A.A.A.A.A.A. SRL Bucureşti din 11 aprilie 2011 şi factura proformă din 02 mai 2011 în valoare de 168.490 euro emisă de SC D.D.D.D.D.D.D.D. SRL Braşov aceeaşi cu cea prezentată în cazul creditului obţinut de la SC G.G.G. SA.

Din nota de constatare din 29 august 2012 a Gărzii Financiare Sibiu a rezultat că SC M.M.M.M.M.M.M.M. SRL nu a avut relaţii comerciale cu SC H.H.H. SRL Braşov, în perioada 01 mai 2011 28 august 2012, dar în urma discuţiilor purtate de A. cu N.N.N.N.N.N.N.N., administratorul SC M.M.M.M.M.M.M.M. SRL, s-a încheiat un contract de prestări servicii la data de 01 august 2010, care în realitate nu a fost executat, vol. 3, fila 212-218.

SC M.M.M.M.M.M.M.M. SRL Sibiu, având ca asociat pe N.N.N.N.N.N.N.N., se află în procedură de insolvenţă judiciară din 08 martie 2012, Dosar nr. x/85/2012 aflat pe rolul Tribunalului Sibiu.

De asemenea, inculpata a depus la dosarul de creditare o situaţie a cifrei de afaceri a societăţii la 31 martie 2011 în care a precizat nereal că societatea a avut o cifră de afaceri de 488.920 lei în primele trei luni ale anului, o notă explicativă a contului de profit şi pierderi în care a precizat că societatea a obţinut un profit net de 173.274,95 lei (provenit din prestări de servicii în favoarea unor persoane fizice şi juridice printre care SC X.X.X.X.X.X.X. SRL Braşov, SC Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z. SRL Braşov, o situaţie a contului 411 clienţi în care a precizat nereal că trebuie să încaseze de la clienţi 216.559,76 lei, printre care SC O.O.O.O.O.O.O.O. SRL Braşov - societate ce aparţine inculpatei L. şi SC „Atenim” SRL Braşov - societate la care inculpata A. a deţinut în trecut calitatea de administrator şi în legătură cu care a fost cercetată relativ la comiterea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (4) C. pen. în Dosarul penal nr. x/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov; în legătură cu aceeaşi societate inculpata A. a fost cercetată în Dosarul penal nr. x/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov pentru aceea că, în perioada 2006-2008, i-a determinat cu intenţie pe SC P.P.P. SASC P.P.P. SAP.P., R.R.R.R.R.R.R.R., S.S.S.S.S.S.S.S., T.T.T.T.T.T.T.T., U.U.U.U.U.U.U.U., A., V.V.V.V.V.V.V.V. şi X.X.X.X.X.X.X.X. să obţină credite bancare cu ajutorul unor acte false întocmite de ea, vol. 1, fila 33, 109-112.

Inculpata A. a depus la dosarul de creditare şi bilanţ contabil la 31 decembrie 2008, bilanţ contabil la 31 decembrie 2009, raportare contabilă la 30 iunie 2010, bilanţ contabil la 31 decembrie 2010, balanţă analitică la 31 decembrie 2010 şi balanţe analitice la 08 aprilie 2011, 23 mai 2011, balanţe de clienţi şi furnizori la 31 iunie 2011 (cele pentru perioada 2010-2011 au fost întocmite în fals de inculpata B., fără documente contabile justificative, în aşa fel încât să pună firma pe profit).

Inculpata A. a confecţionat şi depus la dosarul de creditare factura fictivă din 02 august 2011 emisă aparent de SC D.D.D.D.D.D.D.D. SRL Braşov către SC H.H.H. SRL în valoare de 882.635,53 lei pentru utilaje producţie mobilă descrise într-o anexă-respectiv o maşină de aplicat canturi drepte, maşină de calibrat şi şlefuit, centru de prelucrare cu comandă numerică, fierăstrău circular cu masă mobilă, factură ce avea menţionat printre datele firmei furnizoare contul deschis la K.K.K. Braşov, aparţinând în realitate SC E.E.E.E.E.E.E.E. SRL, având ca asociat unic şi administrator pe A.

Contractul de credit a fost încheiat la 08 august 2011, cu întindere până la 20 iulie 2018, cu o perioadă de graţie până la data de 03 februarie 2012, pentru suma de 143.216 euro şi a fost semnat din partea SC H.H.H. SRL de P.P. atât în calitate de administrator cât şi în nume propriu, în calitate de garant, fiind prevăzute următoarele garanţii:

- garanţie reală mobiliară pe soldurile creditoare ale conturilor deschise la SC I.I.I. SA de către SC H.H.H. SRL;

- cesiunea globală a creanţelor prezente şi viitoare ale SC H.H.H. SRL;

- garanţie reală mobiliară pe toate bunurile mobile prezente şi viitoare ale SC H.H.H. SRL;

- garanţie reală mobiliară având ca obiect utilajele pretins cumpărate de la SC D.D.D.D.D.D.D.D. SRL Braşov;

- cesiunea drepturilor rezultate din poliţele de asigurare - Poliţa de incendiu şi calamităţi privind utilajele cumpărate de la SC D.D.D.D.D.D.D.D. SRL Braşov.

- garanţia emisă de Fondul Naţional de garantare a creditelor I.M.M;

- un bilet la ordin în alb emis de SC H.H.H. SRL şi avalizat de P.P.;

- un contract de fidejusiune fără limită semnat de P.P. După modificarea acţionariatului şi intrarea în societate a lui E.E.E.E.E.E.E. şi SC X.X.X.X.X.X.X.X. SRL, unde este asociat unic (24 august 2011) şi ieşirea din societate a lui P.P. (27 septembrie 2011), E.E.E.E.E.E.E. a semnat un act adiţional din 14 decembrie 2011 la contractul de credit preluând toate obligaţiile lui P.P.

La data de 10 august 2011, suma de 143.216 euro convertită în lei, respectiv 882.635,53 lei a fost virată de banca în contul SC H.H.H. SRL deschis la SC I.I.I. SA.

În aceeaşi zi, inculpata A. a virat integral suma de 882.635,53 lei către contul deschis la K.K.K. Braşov, aparţinând SC E.E.E.E.E.E.E.E. SRL menţionând nereal ca beneficiar SC D.D.D.D.D.D.D.D. SRL şi că plata reprezintă contravaloarea facturii din 02 august 2011. SC E.E.E.E.E.E.E.E. SRL a intrat în dizolvare judiciară la 13 iunie 2011, conform prevederilor art. 237 din Legea nr. 31/1990, bilanţ nedepus pe 2008, 2009 şi sediu expirat, conform sentinţei nr. 1162 din 06 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Braşov în Dosarul nr. x/62/2011.

Ulterior, banii au fost folosiţi din contul SC E.E.E.E.E.E.E.E. SRL în felul următor:

La data de 10 august 2011 inculpata A. a ridicat în numerar suma de 10.000 lei. La aceeaşi dată, inculpata a mai realizat transferuri prin SC P.P.P. SA după cum urmează: 190.350 lei către C.C.C.C.C.C.C.C.-aproximativ 42.000 euro, reprezentând plata pentru terenul adus ca garanţie de soţii C.C.C.C.C.C.C.C. la creditul obţinut de la SC G.G.G. SA; 19.100 lei către SC H.H.H. SRL în contul deschis la K.K.K., de unde, la aceeaşi dată au fost transferaţi în aceeaşi modalitate către: 10.800 lei către O.O.O. în contul deschis la SC J.J. SRL, 7.500 lei către N.N.N. în contul deschis la SC J.J. SRL, 700 lei inculpata G. în contul deschis la SC J.J. SRL; la aceeaşi dată au fost viraţi, în aceeaşi modalitate 20.000 lei către SC H.H.H. SRL retraşi în numerar la 10 august 2011 şi 11 august 2011 de A., 129.000 lei către inculpatul M. în contul deschis la SC P.P.P. SA acesta nu a cunoscut provenienţa frauduloasă a banilor, 25.000 către SC X.X.X.X.X.X. SRL- retraşi în numerar de către inculpata A., 20.000 către învinuita Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y. în contul deschis la SC A.A.A.A.A.A.A.A.A. SA (suma reprezenta restituirea unei datorii vechi către părinţii învinuitei Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y. şi aceasta nu a cunoscut provenienţa frauduloasă a banilor); 10.000 lei către învinuitul P.P. în contul deschis la Banca Tansilvania; 17.200 lei către inculpata B. în contul deschis la SC A.A.A.A.A.A.A.A.A. SA. 210.700 lei către inculpata B. în contul deschis la K.K.K., controlat de către A. Inculpata A. a convenit cu inculpata B. ca aceasta să-şi deschidă un cont şi să-i pună la dispoziţie cardul aferent şi dispozitivul de Internet SC P.P.P. SA pentru a putea dispune de suma provenind din creditul obţinut de la SC I.I.I. SA; în aceste condiţii cardul şi tokenul aparţinând inculpatei B. au fost folosite de către inculpata A.. Transferul s-a făcut cu justificare avans imobil, iar ulterior inculpata A. a folosit banii după cum urmează : retrage în numerar 2500 lei, în 05 septembrie 2011 - 55.000 lei, în 06 septembrie 2011 - 35.000 lei, la 07 septembrie 2011 - 2.000 lei, în 13 septembrie 2011 - 3.000 lei, în 19 septembrie 2011 - 1.050 lei, în 20 septembrie 2011 - 1.700 lei, în 23 septembrie 2011 - 500 lei, în 28 septembrie 2011 - 830 lei, în 29 septembrie 2011 - 1.300 lei, în 30 septembrie 2011 - 3.000 lei, în 04 octombrie 2011 - 1.600 lei, în 06 octombrie 2011, în 06 septembrie 2011 transferă 66.767 lei cu O.P. către SC B.B.B.B.B.B.B.B.B. SRL la SC A.A.A.A.A.A.A.A.A. SA reprezentând contravaloarea unui apartament achiziţionat pe numele său şi inculpatei G., contra sumei totale de 40.000 euro, în Cluj-Napoca, județul Cluj, din 06 septembrie 2011, care a fost vândut în luna august 2012 cu clauză de răscumpărare lui C.C.C.C.C.C.C.C.C., în fapt, o formă de garanţie a unui împrumut acordat de acesta, întrucât apartamentul a rămas în continuare în posesia inculpatei G.; în 08 septembrie 2011 transferă către D.D.D.D.D.D.D.D.D. prin SC P.P.P. SA 1.500 lei, în 15 septembrie 2011 transferă prin SC P.P.P. SA 5.900 lei în contul lui K. de la K.K.K. împrumut pentru Z. retraşi de aceasta în numerar, în 20 septembrie 2011 transferă 5.070 lei prin SC P.P.P. SA lui G., în 22 septembrie 2011 transferă 500 lei în contul inculpatei K. de la K.K.K., împrumut pentru Z., în 25 septembrie 2011 transferă 300 lei prin SC P.P.P. SA inculpatei G., în 29 septembrie 2011 transferă prin SC P.P.P. SA 2.750 lei în contul SC H.H.H. SRL deschis la SC G.G.G. SA şi 300 lei inculpatei G., în 30 septembrie 2011 transferă prin SC P.P.P. SA 6.500 lei la Asociaţia Sfântul Haralambie şi 500 lei inculpatei G., în 04 octombrie 2011 transferă 4.500 lei în contul SC H.H.H. SRL la SC I.I.I. SA, iar diferenţa a utilizat-o pentru a mobila şi utila apartamentul cumpărat la Cluj-Napoca, de exemplu 1.221 lei în 10 septembrie 2011 de la magazinul din Cluj Napoca şi 55.063,32 lei în 12 septembrie 2011 la magazinul din Cluj.

La data de 11 august 2011 inculpata A. a ridicat în numerar suma de 1.550 lei. La aceeaşi dată, inculpata a mai realizat transferuri prin SC P.P.P. SA după cum urmează: 25.000 lei către SC X.X.X.X.X.X. SRL- Retraşi în numerar de către inculpata A., 288.950 lei către SC H.H.H. SRL în contul deschis la SC E.E.E.E.E.E.E.E.E. SRL; din această din urmă asumă 288.500 lei a fost ulterior transferaţi prin OP 7 de A. în contul SC H.H.H. SRL deschis la SC I.I.I. SA Justificarea a fost transfer de sold;

La data de 16 august 2011 inculpata A. a ridicat în numerar suma de 150 lei, iar la data de 18 august 2012 a mai ridicat suma de 1.500 lei. La această din urmă dată inculpata a mai transferat prin SC P.P.P. SA suma de 114.369 către învinuita C.C.C.C.C.C.C. în contul deschis la L.L.L., care i-a predat învinuitului P.P. sau i-a folosit cu consimţământul acestuia, fără a cunoaşte provenienţa lor În data de 19 august 2011, retrage în numerar de la A.T.M. suma de 3.000 lei, în data de 22 august 2011 ridică în numerar de la ghişeu suma de 10.000 lei, în 23 august 2011 retrage în numerar de la A.T.M. suma de 3.000 lei, iar de la ghişeu suma de 5.000 lei, în data de 25 august 2011 retrage în numerar de la A.T.M. suma de 3.000 lei, la data de 31 august 2011 retrage în numerar de la A.T.M. Grecia suma de 2.155 lei (500 euro), la data de 01 septembrie 2011 retrage numerar de la A.T.M. Grecia suma de 2.787,33 lei, la data de 03 septembrie 2011 retrage numerar de la A.T.M. Grecia suma de 2.574 lei (600 euro), în data de 09 septembrie 2011 retrage în numerar de la A.T.M. suma de 3.000 lei, în data de 15 septembrie 2011 retrage numerar de la A.T.M. suma de 6.000 lei, în data de 16 septembrie 2011 transferă prin ordin de plată suma de 10.000 lei către F.F.F.F.F.F.F.F.F., în data de 17 septembrie 2011 retrage în numerar de la A.T.M. suma de 2.300 lei, în data de 18 septembrie 2011 retrage în numerar de la A.T.M. suma de 700 lei, în data de 21 septembrie 2011 retrage în numerar de la A.T.M. suma de 1.000 lei, în data de 22 septembrie 2011 retrage în numerar de la A.T.M. suma de 2.000 lei, în data de 26 septembrie 2011 transferă prin ordin de plată suma de 10.000 lei către F.F.F.F.F.F.F.F.F., în data de 28 septembrie 2011 retrage în numerar de la A.T.M. suma de 3.200 lei, în data de 03 octombrie 2011 retrage în numerar de la A.T.M. suma de 3.000 lei, în data de 05 octombrie 2011 retrage în numerar de la A.T.M. suma de 2.000 lei, în 09 octombrie 2011 retrage în numerar de la A.T.M. suma de 3.000 lei, în data de 13 octombrie 2011 retrage în numerar de la A.T.M. suma de 3.000 lei, în data de 16 octombrie 2011 retrage în numerar de la A.T.M. suma de 7.000 lei, în data de 20 octombrie 2011 retrage în numerar de la A.T.M. suma de 7.000 lei, în data de 20 octombrie 2011 transferă prin ordin de plată suma de 1.420 lei către SC G.G.G.G.G.G.G.G.G. SRL, contravaloare factură din 20 octombrie 2011, în 26 octombrie 2011 retrage în numerar de la A.T.M. suma de 3.000 lei, în data de 28 octombrie 2011 retrage în numerar de la A.T.M. suma de 1.200 lei, în data de 02 noiembrie 2011 retrage în numerar de la A.T.M. suma de 500 lei, în data de 03 noiembrie 2011 retrage în numerar de la A.T.M. suma de 1100 lei, în data de 11 noiembrie 2011 retrage în numerar de la A.T.M. suma de 150 lei, în data de 27 noiembrie 2011 retrage în numerar de la A.T.M. suma de 600 lei, în data de 24 ianuarie 2012 transferă prin ordin de plată suma de 219 lei către H.H.H.H.H.H.H.H.H., iar diferenţa a fost folosită la P.O.S.-urile unor diferiţi comercianţi.

La data de 19 august 2011 inculpata A. a ridicat în numerar suma 4000 lei. Cu suma de 120.000 lei inculpata A. a constituit la aceeaşi dată un depozit SC E.E.E.E.E.E.E.E. SRL, cont deschis la K.K.K., desfiinţat în 13 octombrie 2011 (iar ulterior reconstituit un depozit de 110.000 lei); diferenţa e retrasă numerar de la A.T.M. în datele de 13 octombrie 2011 şi 17 octombrie 2011, când noul depozit a fost închis. La aceeaşi dată 29.000 sunt trimişi către H. în contul deschis la K.K.K., cu titlu împrumut, în fapt banii au ajuns la inculpatul H. În data de 17 octombrie 2011 au fost retrasă în numerar suma de 14.000 lei şi în 18 octombrie 2011 din nou suma de 14.874,26 lei.

La data de 22 august 2011 inculpata A. a ridicat în numerar suma 2.500 lei iar la data de 23 august 2011 inculpata A. a transferat prin intermediul internetului 400 lei către inculpata B. în contul deschis la K.K.K., controlat de către A.. Suma s-a alăturat soldului de 700 lei, iar în data de 25 august 2011 a ridicat în numerar 750 lei, diferenţa fiind utilizată pentru cumpărături la comercianţi.

La data de 25 august 2011 inculpata A. a transferat prin intermediul SC P.P.P. SAului suma de 2650 lei către SC X.X.X.X.X.X. SRL în contul deschis la SC I.I.I. SA - retraşi în numerar de către inculpata A.

La data de 1 septembrie 2011 inculpata A. a ridicat în numerar 1.000 lei, la data de 29 septembrie 2011 a ridicat în numerar 210 lei, la data de 18 octombrie 2011 a ridicat în numerar 2.500 lei, la data de 19 octombrie 2011 a ridicat în numerar 2.000 lei, la data de 24 octombrie 2011 a ridicat în numerar 5.000 lei, la data de 25 octombrie 2011 a ridicat în numerar 1.500 lei, la data de 26 octombrie 2011 a ridicat în numerar suma de 9.000 lei, la data de 27 octombrie 2011 a ridicat în numerar 5.000 lei, la data de 28 octombrie 2011 a ridicat în numerar suma de 5.000 lei, iar la data de 31 octombrie 2011 a ridicat în numerar suma de 4.500 lei şi a transferat suma de 3.000 lei către inculpata B. în contul deschis la K.K.K., controlat de către A. La data de 31 octombrie 2011, banii au fost retransferaţi prin SC P.P.P. SA în contul SC H.H.H. SRL deschis la SC G.G.G. SA, cu titlu lucrări amenajare.

La data de 1 noiembrie 2011 inculpata A. a ridicat în numerar 5.000 lei, la data de 2 noiembrie 2011 a ridicat în numerar 3500 lei iar la data de 3 noiembrie 2011 a ridicat în numerar 4.000 lei şi a transferat suma de 5.000 lei către inculpata B. în contul deschis la K.K.K. La aceeaşi dată, 31 octombrie 2011 retrage în numerar, la două minute de la transfer, suma de 3.000 lei de la A.T.M. (ora 15:29), iar suma de 2.000 lei o transferă înapoi la SC E.E.E.E.E.E.E.E. SRL.

La data de 04 noiembrie 2011 inculpata A. a ridicat în numerar suma de1.000 lei, la data de 7 noiembrie 2011 suma de 4.500 lei, la data de 8 noiembrie 2011 suma de 2650 lei, la data de 9 noiembrie 2011 suma de 1.600 lei, iar la data de 10 noiembrie 2011 a transferat 880 lei către K. împrumut I.I.I.I.I.I.I.I.I. în contul deschis la K.K.K.. K. retrage suma în numerar în data de 11 noiembrie 2011.

La data de 14 noiembrie 2011 inculpata A. a ridicat în numerar suma de 4.650 lei, la data de 21 noiembrie 2011 suma de 4.500 lei, la data de 30 noiembrie 2011 suma de 3.300 lei, la data de 1 decembrie 2011 suma de 1.000 lei, la data de 2 decembrie 2011 suma de 1.000 lei, la data de 6 decembrie 2011 suma de 750 lei. La data de 28 noiembrie 2011 inculpata a transferat suma de 700 lei către SC H.H.H. SRL în contul deschis la K.K.K., de unde este transferată către C.C. în contul deschis la SC X.X. SA, cu titlu de avans salariu.

Ulterior, SC H.H.H. SRL nu a plătit deloc creditul (dobândă şi principal) şi întreg creditul este restant.

88. La data de 07 mai 2012, SC C.C.C.C. SRL, având la acea dată ca asociaţi pe F. şi T.T.T.T.T., dar în fapt controlată de A. şi H., a solicitat prin administrator F., dirijat de inculpaţii A. şi H., un credit de investiţii pe termen lung în sumă de 600.000 lei de la R.R. - Sucursala Braşov, în vederea achiziţionării de utilaje pentru prelucrarea mobilei. La acea dată firma nu avea nici un angajat şi nu desfăşura nici un fel de activitate. În perioada 01 ianuarie 2000 - 01 noiembrie 2011, firma a avut doar doi angajaţi, respectiv SC J.J. SRLSC J.J. SRLSC J.J. SRLSC J.J. SRLJ. şi Lică Elena, care şi-au încetat activitatea în data de 15 mai 2011.

Demersurile pentru obţinerea creditului s-au derulat pe o perioadă de aproximativ 3 luni şi de toate formalităţile s-a ocupat inculpata A. prin intermediul F.

La cererea de credit a fost ataşată o hotărâre a Adunării Generale a Asociaţilor SC C.C.C.C. SRL din 02 aprilie 2012 (în fapt, decizia asociatului F.) privind contractarea creditului, garantarea creditului cu gaj pe utilaje prelucrare lemn (fierăstrău circular, maşina de aplicat cant, maşina de rindeluit pe 4 feţe, presa automată, maşina de calibrat şi şlefuit, centru de prelucrare cu comandă numerică, achiziţionate de SC O.O.O.O.O.O. SRL la data de 01 decembrie 2011 la preţul de 1.287.658 lei) aparţinând SC O.O.O.O.O.O. SRL - societatea având ca asociaţi pe H., fiica lui H. şi K.K.K.K.K.K.K.K.K. precum şi un contract fictiv întocmit de inculpata A. de prestări servicii din 03 octombrie 2011cu SC V.V.V.V.V.V.V. SRL Braşov pentru lucrări de extindere şi amenajare sediu, inclusiv mobilier de birou, din care să rezulte că societatea are activitate şi încasări. Din nota de constatare din 28 august 2012 a Gărzii Financiare Braşov a rezultat că în perioada septembrie 2010 - august 2012, SC V.V.V.V.V.V.V. SRL nu a desfăşurat relaţii comerciale cu SC C.C.C.C. SRL, iar contractul de prestări servicii aparent încheiat cu SC C.C.C.C. SRL.

De asemenea, la dosarul de creditare au fost depuse certificatul de atestare fiscală din data de 29 martie 2012, bilanţul contabil, la 31 decembrie 2010 şi 31 decembrie 2011, raportare contabilă la data de 30 iunie 2011 (au fost întocmite în fals de inculpata B., fără documente contabile justificative, în aşa fel încât să pună firma pe profit semnificativ- vol. 28, fila 32-83). Pentru întocmirea raportărilor contabile fictive referitoare la perioada aprilie-iunie 2012, inculpata A. a luat legătura cu martora D.D.D.D.D.D.D.D.D., aflată la Deva, i-a predat situaţiile financiare anterioare, de asemenea fictive, însă în final înţelegerea dintre cele două nu s-a mai concretizat, vol. 44, fila 140.

În urma sesizării băncii de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Braşov, creditul nu a mai fost acordat.

Instanţa de fond nu a reţinut existenţa a două ramuri ale unui grup infracţional organizat aşa cum s-a stabilit prin rechizitoriu, respectiv a înlăturat din starea de fapt prezentată în rechizitoriu prima asemenea ramură ce ar fi fost constituită începând cu anul 2011 de inculpata A. împreună cu inculpata L. şi P.P., grup la care ar fi aderat ulterior G., B. şi H. şi ar fi fost sprijinit de F. şi K. având în vedere că din perspectiva dispoziţiilor art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 grup infracţional organizat este grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului; b) infracţiune gravă - infracţiunea care face parte din una dintre următoarele categorii: pct. 5 infracţiuni contra patrimoniului, care au produs consecinţe deosebit de grave.

Din actele dosarului nu rezultă că un asemenea grup ar fi fost constituit de inculpata A. împreună cu inculpata L. şi P.P., cel din urmă învinuit de aceeaşi acuzaţie primind prin rechizitoriu o soluţie de disjungere a cercetărilor. Pentru intervalul de timp în discuţie, cercetările pun în evidenţă o activitate independentă a inculpatei A. pe de o parte şi a inculpatei M.M. pe de altă parte, fiecare dintre acestea determinând diverse persoane fizice să solicite credite de la diverse instituţii bancare sau nebancare, cu acte false plăsmuite de acestea, inculpata M.M. fiind ajutată la rândul său de alte persoane respectiv de inculpata C. şi de inculpata U.U.U., astfel cum rezultă din declaraţiile tuturor acestor inculpate.

De asemenea, nici un mijloc de probă nu confirmă în opinia instanţei de fond o implicare a inculpatei L. cu rol de fondator al unui asemenea grup, iar acţiunile imputate acesteia de complicitate la infracţiuni de fals şi de înşelăciune nu îmbracă forma vinovăţiei penale pentru considerentele expuse mai jos cu privire la soluţia de achitare a acestei inculpate faţă de aceste infracţiuni.

Pentru a adera sau sprijini un asemenea grup infracţional organizat, persoanele aflate în situaţia respectivă trebuie să îşi formeze convingerea că activitatea lor este de natură a susţine respectivul grup pentru o anumită perioadă, iar membrii grupului trebuie să acţioneze în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

Probatoriul nu pune în evidenţă nici o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul unui grup infracţional organizat în sensul art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, prin urmare, pentru aceste considerente instanţa a apreciat că din punct de vedere al laturii obiective, nu a existat o primă ramură a unui grup infracţional organizat constituit de inculpata A. împreună cu inculpata L. şi P.P., începând cu anul 2011 până la începutul lunii ianuarie 2012 când potrivit rechizitoriului s-a constituit o altă ramură a acestui grup de către inculpata A. împreună cu M.M. şi Y.Y.

Nici din perspectiva laturii subiective a infracţiunii analizate, nici unul dintre inculpaţii indicaţi ca fiind membri ai acestei prime ramuri nu a realizat că ar săvârşi activităţi specifice unui asemenea grup, iar inculpaţii ce se susţine că au aderat sau au sprijinit respectivul grup neavând nici un fel de SC P.P.P. SA că acţionează sub coordonarea specifică unui asemenea grup.

Pentru aceste considerente, instanţa de fond nu a reţinut în sarcina inculpatei A. şi a inculpatei L. infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat - prima ramură a acestui grup indicată în rechizitoriu şi pe cale de consecinţă, infracţiunile corespunzătoare de aderare respectiv de sprijinire a grupului infracţional organizat de către inculpaţii G., B., H., F. şi K., situaţie în care s-a impus o soluţie de achitare pentru lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Prima instanţă a reţinut însă că a existat un grup infracţional organizat în sensul dispoziţiilor legale mai sus citate începând cu luna ianuarie 2012, grup ce a fost constituit de inculpaţii A., M.M. şi Y.Y., la care au aderat C., C.C.C., D., E., V., I., J., F.F. şi G.G. în vederea obţinerii de credite cu acte false pe seama unor persoane fizice şi juridice.

În drept:

1. Faptele inculpatei A. care:

- a constituit un grup infracţional organizat împreună cu M.M. şi Y.Y., la care au aderat C., C.C.C., D., E., V., I., J., F.F. şi G.G. în vederea obţinerii de credite cu acte false pe seama unor persoane fizice şi juridice;

- la data de 15 iunie 2010, în calitate de administrator al SC H.H.H. SRL, a solicitat SC J.J. SRL Braşov deschiderea conturilor personale cu acces prin card pentru virarea de salarii unui număr de 8 persoane (A., G., V.V.V., V.V.V.V., N.N.N., K.K., O.O.O., X.X.X.X.), care nu aveau calitatea de angajaţi ai SC H.H.H. SRL, cu consimţământul acestora (G., V.V.V., V.V.V.V., K.K. şi X.X.X.X.) ori fără ştiinţa lor (N.N.N. şi O.O.O.), a determinat banca să-i remită un număr de 8 carduri bancare şi ulterior a solicitat acordarea facilităţii de overdraft pentru trei dintre acestea (G., N.N.N. şi O.O.O.) şi a retras sumele de bani acordate (9600 lei, 7200 lei şi 9000 lei), fără a le restitui şi a acceptat în cazul altor două persoane (V.V.V. şi K.K.) să solicite acordarea facilităţii de overdraft (10.800 lei şi 9.000 lei), care a fost accesată şi nerestituită în aceeaşi modalitate;

- în luna februarie 2012, a contrafăcut, prin plăsmuire, o diplomă de licenţă, aparent emisă de Universitatea Transilvania Braşov - Facultatea de Ştiinţe Economice din 10 septembrie 2009, pe numele Y.;

- în perioada decembrie 2009 - august 2012, a falsificat direct înscrisuri sub semnătură privată (adeverinţe de salariu, fişe fiscale, contracte individuale de muncă, cărţi de muncă, adeverinţe de confirmare a calităţii de salariat, facturi de utilităţi, diferite contracte, facturi, etc.), pe care le-a folosit sau le-a încredinţat altor persoane (SC S.S. SA, P.P., N., Z.Z.Z., X.X.X.X., Y.Y.Y., I.I., D., N.N.N., F., T., U., V., G., H., I., J., K., Y., O.O.O., G.G., V.V.V., C.C., D.D., E.E., F.F., K.K., S.S.S.S.S.S.S., SC H.H.H. SRL, SC C.C.C.C. SRL) în vederea obţinerii de credite de la bănci şi instituţii de credit;

- în perioada decembrie 2009 - august 2012, a recrutat, coordonat, sprijinit alte persoane să solicite credite cu documente false (SC S.S. SA, P.P., N., Z.Z.Z., X.X.X.X., Y.Y.Y., I.I., D., F., U., V., G., I., J., K., Y., G.G., V.V.V., C.C., F.F., S.S.S.S.S.S.S.), a cooperat cu vinovăţie la solicitarea de credite cu acte false de către alte persoane (K.K., T., H., V.V.V., D.D., E.E.) ori a indus direct în eroare bănci şi instituţii de credit (în cazul creditelor solicitate pe seama lui N.N.N., O.O.O., G., SC H.H.H. SRL şi SC C.C.C.C. SRL) fapte prin care a fost solicitată suma totală de 1.507.798 lei şi 318.216 euro şi acordată de 514.920 lei şi 278.216 euro, iar inculpata şi-a însuşit o parte din sumele de bani obţinute întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

- „fals în declaraţii în vederea emiterii unui instrument de plată electronică” prev. de art. 26 din Legea nr. 365/2002;

- „efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos” prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002;

- „fals în înscrisuri oficiale” prev. de art. 288 alin. (1) C. pen.;

- „fals în înscrisuri sub semnătură privată” prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

2. Faptele inculpatei B. care:

- a cooperat cu vinovăţie la inducerea în eroare de către SC H.H.H. SRL a SC G.G.G. SRL şi a SC I.I.I. SA, în vederea acordării în lunile iulie - august 2011 a unor credite în sumă de 90.000 euro şi respectiv 143,216 euro şi a beneficiat de o parte din sumele obţinute de societate cu titlu de credit, precum şi la tentativa de inducere în eroare de către SC C.C.C.C. SRL a R.R., în vederea acordării în luna mai 2012 a unui credit în sumă de 600.000 lei;

- a falsificat direct înscrisuri sub semnătură privată (bilanţ contabil, raportări contabile, balanţe analitice, fără documente justificative şi fără suport în realitate), pe care le-a încredinţat inculpatei A. în vederea obţinerii de credite de către SC H.H.H. SRL şi SC C.C.C.C. SRL de la SC G.G.G. SA, SC I.I.I. SA şi R.R. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

- complicitate la infracţiunea de „înşelăciune” prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- „fals în înscrisuri sub semnătură privată” prev. de art. 290 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

3. Faptele inculpatei C. care:

- începând cu anul 2012, a aderat la grupul infracţional organizat constituit de A. împreună cu M.M. şi Y.Y., la care au aderat şi C.C.C., D., E., V., I., J., F.F. şi G.G. în vederea obţinerii de credite cu acte false pe seama unor persoane fizice şi juridice;

- în perioada martie 2011 - aprilie 2012, a falsificat direct înscrisuri sub semnătură privată (fişe fiscale, facturi de utilităţi, fluturaşi de salariu, contracte individuale de muncă), pe care le-a încredinţat inculpatei M.M. sau altor persoane (T.T.T., V.V.V., V.V.V., X.X.X., R., P., L.L.L., M.M.M., O.O.O., Y.Y., SC P.P.P. SA, T.T.T.T.T.T., R.R.R., SC S.S. SA, T.T.T., U.U.U., Y.) în vederea obţinerii de credite de la bănci şi instituţii de credit;

- în perioada martie 2011 - aprilie 2012, a recrutat, coordonat şi determinat alte persoane să solicite credite cu documente false (L.L.L., M.M.M., T.T.T.T.T.T., SC P.P.P. SA), a cooperat cu vinovăţie la solicitarea de credite cu acte false de către alte persoane (T.T.T., V.V.V., V.V.V., X.X.X., R., P., O.O.O., Y.Y., R.R.R., SC S.S. SA, T.T.T., U.U.U. şi Y.) ori a încercat să inducă direct în eroare SC P.P.P. SA şi SC F.F.F. SA solicitând credite în valoare totală de 26.950 lei, (în data de 20 iunie 2011, a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 16.950 lei de la SC P.P.P. SA, Agenţia Cerna Braşov, susţinând că este angajată la SC G.G.G.G. SRL în calitate de curier, iar la data de 27 iulie 2011, a solicitat pe internet un credit de nevoi personale în valoare de 10.000 lei, de la SC F.F.F. SA, susţinând că este angajată la SC C.C.C.C. SRL, prezentând cu sprijinul inculpatei M.M., documente false : adeverinţă de salariu, carte de muncă), contribuind la solicitarea sumei totale de 454.486 lei şi 72.000 euro, din care a fost acordată suma totală de 223.832 lei şi 32.000 euro întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

- „fals în înscrisuri sub semnătură privată” prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

4. Faptele inculpatei U.U.U. care:

- în perioada februarie 2010 - martie 2012, împreună cu M.M., a recrutat, coordonat şi determinat alte persoane să solicite credite cu documente false (V.V.V., V.V.V., X.X.X., A.A.A.A.A.A.A., O.O.O., SC P.P.P. SA, R.R.R., X. ) şi a cooperat cu vinovăţie la solicitarea de creditului cu acte false de către N.N.N., contribuind la inducerea în eroare a băncilor şi instituţiilor de credit şi la solicitarea sumei totale de 178.850 lei şi 40.000 euro, din care a fost acordată suma totală de 81.050 lei şi 32.000 euro şi şi-a însuşit o parte din sumele obţinute;

- în perioada februarie 2010 - martie 2012, a cooperat în mod repetat, cu vinovăţie la confecţionarea de înscrisuri sub semnătură privată de către M.M. şi C., în vederea obţinerii de credite de către alte (V.V.V., V.V.V., X.X.X., A.A.A.A.A.A.A., O.O.O., SC P.P.P. SA, R.R.R., X., N.N.N.) de la bănci şi instituţii de credit întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

- complicitate la infracţiunea de „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- complicitate la infracţiunea de „fals în înscrisuri sub semnătură privată” prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

5. Faptele inculpatului C.C.C. care:

- începând cu luna februarie 2012, a aderat la grupul infracţional organizat constituit de A. împreună cu M.M. şi Y.Y., la care au aderat şi C., D., E., V., I., J. şi F.F., în vederea obţinerii de credite cu acte false pe seama unor persoane fizice şi juridice;

- în perioada februarie 2012 - mai 2012, a cooperat cu vinovăţie la inducerea în eroare a băncilor şi instituţiilor de credit, conducând în faţa acestora persoanele recrutate în acest scop de către Y.Y. direct sau prin intermediari (Z.Z.Z., V., L.L.L.L.L.L.L.L.L., G.G. şi F.F.), care au solicitat suma totală de 141.833 lei şi au obţinut suma totală de 127.988 lei şi a beneficiat de o parte din sumele obţinute întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

- „aderare la un grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave” prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003;

6. Faptele inculpatei M.M. care:

- începând cu luna ianuarie 2012, a constituit un grup infracţional organizat împreună cu A. şi Y.Y., la care au aderat C., C.C.C., D., E., V., I., J. şi F.F., în vederea obţinerii de credite cu acte false pe seama unor persoane fizice şi juridice;

- în perioada februarie 2010 - aprilie 2012, a falsificat direct înscrisuri sub semnătură privată (adeverinţe de salariu, facturi de utilităţi, fluturaşi de salariu, contracte individuale de muncă, cărţi de muncă), pe care le-a încredinţat altor persoane (V.V.V., V.V.V., X.X.X., Z.Z.Z., T.T.T., O., C., X.X.X., A.A.A.A.A.A.A., B.B.B.B., SC J.J. SRLJ., R., P., L.L.L., M.M.M., S., N.N.N., D., O.O.O., Y.Y., SC P.P.P. SA, T.T.T.T.T.T., R.R.R., SC S.S. SA, T.T.T., X., U.U.U., Y., G.G., B.B., N.N., F.F., C.C.C.C.C.) în vederea obţinerii de credite de la bănci şi instituţii de credit;

- în perioada februarie 2010 - aprilie 2012, a recrutat, coordonat şi determinat alte persoane să solicite credite cu documente false (V.V.V., V.V.V., X.X.X., Z.Z.Z., T.T.T., O., X.X.X., A.A.A.A.A.A.A., L.L.L., M.M.M., S., D., SC P.P.P. SA, T.T.T.T.T.T., R.R.R., T.T.T., X., Y., G.G., N.N., F.F., C.C.C.C.C.) şi a cooperat cu vinovăţie la solicitarea de credite cu acte false de către alte persoane (C., B.B.B.B., SC J.J. SRLJ., R., P., N.N.N., O.O.O., Y.Y., SC S.S. SA, U.U.U., B.B.), contribuind la solicitarea sumelor totale de 758.120 lei şi 80.000 euro şi acordarea sumelor de 423.820 lei şi 32.000 euro şi şi-a însuşit o parte din sumele de bani obţinute întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

- „fals în înscrisuri sub semnătură privată” prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- complicitate la infracţiunea de „înşelăciune” prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

7. Faptele inculpatului D. care:

- începând cu luna februarie 2012, a aderat la grupul infracţional organizat constituit de A. împreună cu M.M. şi Y.Y., la care au aderat şi C., C.C.C., E., V., I., J., F.F. şi G.G., în vederea obţinerii de credite cu acte false pe seama unor persoane fizice şi juridice;

- în perioada februarie 2012 - august 2012, din dispoziţia inculpatului Y.Y., a recrutat, coordonat şi determinat alte persoane să solicite credite cu documente false (Y.Y.Y., V., I., J., G.G., S.S.S.S.S.S.S.) ori a indus direct în eroare, la data de 23 februarie 2012 SC L.L.L. SA şi respectiv Z.Z., că este angajat SC D.D.D.D. SRL în calitate de lucrător comercial - responsabil magazin, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatelor M.M. şi A., documente false (adeverinţe de salariu, fişe fiscală, contracte individuale de muncă) şi a solicitat şi obţinut credite în valoare totală de 26.000 lei şi a contribuit astfel la solicitarea sumei totale de 177.753 lei, din care a fost acordată suma de 91.007 lei, şi a primit o parte din sumele de bani obţinute întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

- „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.;

- „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.; cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 83 C. pen.

8. Faptele inculpatului E. care:

- începând cu luna aprilie 2012, a aderat la grupul infracţional organizat constituit de A. împreună cu M.M. şi Y.Y., la care au aderat şi C., C.C.C., D., V., I., J., F.F. şi G.G., în vederea obţinerii de credite cu acte false pe seama unor persoane fizice şi juridice;

- în perioada aprilie 2012 - iulie 2012, a cooperat cu vinovăţie la inducerea în eroare a băncilor şi instituţiilor de credit, conducând în faţa acestora persoanele recrutate în acest scop de către Y.Y. direct sau prin intermediari (V., J., F.F.), care au solicitat suma totală de 78.298 lei şi au obţinut suma totală de 40.149 lei şi a beneficiat de o parte din sumele obţinute întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

- complicitate la infracţiunea de „înşelăciune” prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

9. Faptele inculpatului Y.Y. care:

- începând cu luna ianuarie 2012, a constituit un grup infracţional organizat împreună cu A. şi M.M., la care au aderat C., C.C.C., D., E., V., I., J., F.F. şi G.G., în vederea obţinerii de credite cu acte false pe seama unor persoane fizice şi juridice;

- a cooperat cu inculpatele M.M. şi A. în vederea falsificării documentelor necesare pentru obţinerea creditelor (adeverinţe de venit, contracte de muncă, cărţi de muncă, fişe fiscale, facturi de utilităţi) de către alte persoane (Z.Z.Z., X.X.X., D., V.I., J., Y., G.G. F.F.) de la bănci şi instituţii de credit;

- la data de 25 aprilie 2012, a prezentat la D.D.D. documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală), confecţionate de M.M., în vederea obţinerii unui credit pe numele său în valoare de 4782 lei;

- în perioada noiembrie 2011 - iulie 2012, a recrutat, coordonat şi determinat alte persoane să solicite credite cu documente false (Z.Z.Z., X.X.X., D., V., I., J., Y., G.G., F.F.) şi a solicitat şi obţinut la data de 25 aprilie 2012 un credit în valoare de 4.782 lei de la D.D.D., inducând în eroare instituţia de credit că este angajat la SC D.D.D.D. SRL în calitate de tâmplar, prezentând documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală), confecţionate de M.M., contribuind astfel la solicitarea sumei totale de 268.174 lei, din care a fost acordată de 197.269 lei şi şi-a însuşit o parte din sumele de bani obţinute întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

- „complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată” prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.;

- „uz de fals în înscrisuri sub semnătură privată” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

10. Faptele inculpatului F. care:

- la datele de 09 ianuarie 2012 şi 10 ianuarie 2012, determinat de A. şi H., a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 22.000 lei şi un card de credit în valoare de 1.000 lei de la K.K.K. Săcele Braşov, inducând în eroare instituţia că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de electrician, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei A., documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală şi un contract individual de muncă).

- la data de 20 ianuarie 2012, determinat de A. şi H., a solicitat şi obţinut un credit de nevoi personale în valoare de 10.000 lei de la L.L.L., Agenţia Valea Cetăţii Braşov, inducând în eroare instituţia că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de electrician, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei A., documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală, contract individual de muncă).

- în luna mai 2012, determinat de A. şi H., a solicitat în numele SC C.C.C.C. SRL un credit de investiţii pe termen lung în valoare de 600.000 lei de la R.R. Braşov, inducând în eroare banca cu privire la bonitatea societăţii, destinaţia creditului şi activitatea desfăşurată întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

- „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- o infracţiune prev.de art. 215 alin. (1), (2), şi (3) cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) şi o infracţiune de tentativă la infracţiunea de înşelăciune prev.de art. 20 rap.la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. prin schimbarea încadrării juridice în temeiul art. 334 C. proc. pen. din infracţiunea prev.de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât ultima acţiune ilicită săvârşită de inculpat se situează la un interval îndepărtat în timp de celelalte trei acţiuni anterioare.

11. Faptele inculpatului H. care:

- la data de 10 octombrie 2011, cu concursul lui A., a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 51.324 lei de la SC I.I.I. SA, Agenţia Tractorul Brașov, inducând în eroare instituţia că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de şef logistică-contabil, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei A. documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală, adresa SC H.H.H. SRL), credit respins de bancă;

- la data de 24 octombrie 2011, cu concursul lui A., a solicitat şi obţinut un credit de nevoi personale în valoare de 40.000 lei şi un card de credit pentru suma de 500 lei de la T.T., inducând în eroare instituţia că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de şef logistică-contabil, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei A. documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală, contract individual de muncă);

- la data de 27 decembrie 2011, cu concursul lui A., a solicitat şi obţinut un credit de nevoi personale în valoare de 19.500 lei de la SC J.J. SRLJ. Braşov, inducând în eroare instituţia că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de şef logistică-contabil, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei A., documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală, contract individual de muncă);

- la datele de 09 ianuarie 2012, 10 ianuarie 2012 şi respectiv 20 ianuarie 2012, împreună cu A. l-a determinat pe F. să solicite un credit de nevoi personale în valoare de 22.000 lei şi un card de credit în valoare de 1.000 lei de la K.K.K. Săcele şi respectiv un credit de nevoi personale în valoare de 10.000 lei de la L.L.L., Agenţia Valea Cetăţii Braşov, cu acte false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală şi un contract individual de muncă) confecţionate de A., din care rezulta că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de electrician şi a beneficiat 8000 lei din suma obţinută;

- în luna mai 2012, împreună cu A. l-a determinat pe F. să solicite în numele SC C.C.C.C. SRL un credit de investiţii pe termen lung în valoare de 600.000 lei de la R.R. Braşov, cu acte false, inducând în eroare banca cu privire la bonitatea societăţii, destinaţia creditului şi activitatea desfăşurată;

- la data de 19 august 2011, a beneficiat de suma de 29.000 lei din creditul obţinut de SC H.H.H. SRL în luna august 2011 cu documente false de la SC I.I.I. SA;

- în perioada aprilie - iunie 2012 a beneficiat de o parte din sumele de bani şi bunurile achiziţionate din creditele obţinute cu acte false de către F.F. şi I.;

- le-a sprijinit pe D.D. şi E.E. să solicite cu concursul lui A. credite cu acte false, din care rezulta că sunt angajate la SC H.H.H. SRL şi SC I.I.I.I. SRL, în valoare totală de 85.000 euro, fiind implicat în această modalitate în solicitarea frauduloasă a sumei totale de 809.974 lei şi 228.216 euro, din care a fost acordată suma totală de 109.550 lei şi 188.216 euro întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

- „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.;

- „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

12. Faptele inculpatului I. care:

- în luna iunie 2012, a aderat la grupul infracţional organizat constituit de Y.Y., M.M. şi A. în vederea obţinerii de credite de la bănci şi instituţii de credite nebancare cu documente false de pe raza judeţului Braşov.

- la data de 13 iunie 2012, a solicitat şi obţinut un credit de nevoi personale în valoare de 14.900 lei, de la K.K.K. Agenţia Piaţa Sfatului, inducând în eroare banca că este angajat la SC D.D.D.D. SRL, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatelor M.M. şi A., documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală).

- la data de 29 iunie 2012, a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 22.000 lei, precum şi un card de credit cu limită de sumă de 5.000 lei de la SC R.R.R. SA Calea Bucureşti Braşov, inducând în eroare banca că este angajat la SC D.D.D.D. SRL, în calitate de director, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatelor M.M. şi A., documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală, factură utilităţi), credit respins de bancă.

- la data de 29 iunie 2012, l-a condus pe J. la SC R.R.R. SA Agenţia Griviţei Braşov, unde acesta a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 25.000 lei şi un card de credit, inducând în eroare instituţia că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de tâmplar, prezentând în acest sens, cu sprijinul lui A., documente false (adeverinţe de salariu, fişa fiscală, factura de utilităţi), credit respins de bancă.

- la data de 02 iulie 2012, l-a condus pe J. la F.F.F., magazinul Shortcut, unde acesta a solicitat şi obţinut un credit de consum pentru achiziţie de bunuri în valoare de 3.499 lei, inducând în eroare instituţia de credit că este angajat la SC D.D.D.D. SRL în calitate de tâmplar, prezentând în acest sens, cu sprijinul lui A., documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală, factură utilităţi) întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

- „uz de fals în înscrisuri sub semnătură privată” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

13. Faptele inculpatului J. care:

- în luna iunie 2012, a aderat la grupul infracţional organizat de Y.Y., M.M. şi A., în vederea obţinerii de credite de la bănci şi instituţii de credite nebancare cu documente false de pe raza judeţului Braşov;

- la data de 29 iunie 2012, recrutat de Y.Y. prin intermediul lui D., a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 25.000 lei şi un card de credit la SC R.R.R. SA Agenţia Griviţei Braşov, inducând în eroare instituţia că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de tâmplar, prezentând în acest sens, cu sprijinul lui A., documente false (adeverinţe de salariu, fişa fiscală, factură de utilităţi), credit respins de bancă.

- la data de 02 iulie 2012, recrutat de Y.Y. prin intermediul lui D., a solicitat şi obţinut un credit de consum pentru achiziţie de bunuri în valoare de 3.499 lei, de la F.F.F., magazinul Shortcut, inducând în eroare instituţia de credit că este angajat la SC D.D.D.D. SRL în calitate de tâmplar, prezentând în acest sens, cu sprijinul lui A., documente false (adeverinţa de salariu, fişa fiscală, factură utilităţi).

- în data de 20 august 2012, l-a condus pe S.S.S.S.S.S.S. la SC O.O. SA Braşov, unde acesta a solicitat un credit cu acte false în valoare de 25.000 lei, inducând în eroare banca că este angajat la SC C.C.C.C. SRL în calitate de economist, credit respins;

- la data de 21 august 2012, l-a condus pe S.S.S.S.S.S.S. la SC F.F.F. SA, magazinul Shortcut, unde acesta a solicitat şi obţinut un credit cu acte false în valoare de 2990 lei, inducând în eroare instituţia de credit că este angajat la SC E.E.E.E. SRL în calitate de şef depozit întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

- „uz de fals” prev. de art. 291 teza a-II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

14. Faptele inculpatei K. care la data de 30 septembrie 2011, determinată de inculpata A., a solicitat şi obţinut un credit de nevoi personale în valoare de 35.000 lei de T.T., inducând în eroare instituţia că este angajată la SC H.H.H. SRL în calitate de asistent manager, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei A. documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală, contract individual de muncă) întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

-„uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen.;

- „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.; cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

15. Faptele inculpatului N. care:

- la data de 13 octombrie 2010, sprijinit de inculpata A. a solicitat un credit de nevoi personale cu destinaţia amenajare imobil în valoare de 28.000 lei de la SC S.S. SA - Agenţia , SC P.P.P. SA, inducând în eroare banca că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de gestionar, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei A. documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală), credit respins de bancă;

- cu aceeaşi ocazie, folosind aceleaşi documente, a solicitat şi obţinut emiterea unui credit pentru suma de 9.150 lei.

- la data de 25 octombrie 2010, sprijinit de aceeaşi inculpată, a solicitat şi obţinut un credit de nevoi personale în valoare de 28.000 lei de la R.R. - Agenţia R.R.R. Braşov, inducând în eroare banca că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de gestionar, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei A., documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală, contract individual de muncă) întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

- „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

16. Faptele inculpatei O. care la data de 09 august 2010, sprijinită de inculpata M.M. a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 10.000 lei de la SC L.L.L.L. SA - Sucursala Braşov inducând în eroare instituţia că este angajată la SC K.K.K.K. SRL în calitate de vânzător, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei M.M., documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală), credit respins de bancă, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

- „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen.;

- „tentativă la înşelăciune” prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.; cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

17. Faptele inculpatei P. care în data de 20 iulie 2011, a solicitat şi obţinut un credit de nevoi personale în valoare de 25.300 lei şi un card de credit în valoare de 2000 lei de la L.L.L. - Agenţia Colinei Braşov, inducând în eroare banca că este angajată la SC C.C.C.C. SRL în calitate de şef de magazin, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei M.M., documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală, contract individual de muncă), pe care l-a plătit ulterior, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen.

18. Faptele inculpatului R. care:

- în data de 25 iulie 2011, a solicitat un credit de nevoi personale în valoare 42.405 lei, de la SC L.L.L.L. SA - Agenţia Bartolomeu Braşov, inducând în eroare banca că este angajat la SC C.C.C.C. SRL în calitate de şef depozit, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei M.M., documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală), credit respins de bancă.

- în data de 02 august 2011, a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 16.000 lei de la SC F.F.F. SA, magazinul din Braşov, inducând în eroare instituţia de credit că este angajat la SC C.C.C.C. SRL în calitate de şef depozit, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei M.M., documente false (adeverinţă de salariu), credit respins de instituţia de credit întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

19. Faptele inculpatei S. care în data de 25 martie 2011, recrutată de inculpata M.M., a solicitat şi obţinut un credit de nevoi personale în valoare de 15.500 lei de la SC SC P.P.P. SA SRL Braşov Victoriei, inducând în eroare banca că este angajată la SC G.G.G.G. SRL în calitate de curier, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei M.M., documente false (adeverinţă de salariu, fluturaşi de salariu), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

- „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen.;

- „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

20. Faptele inculpatului T. care la data de 08 martie 2012, a solicitat şi obţinut un card de credit în valoare de 3.600 lei de la A.A.A., inducând în eroare instituţia că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de director comercial, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei A., documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală), pe care l-a plătit ulterior, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen.

21. Faptele inculpatului U. care:

- la data de 25 noiembrie 2010, recrutat de inculpata A. a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 35.000 lei de la SC L.L.L.L. SA - Agenţia Tractorul Braşov, inducând în eroare banca că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de şef atelier, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei A., documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală) întocmite de aceasta, credit respins de bancă.

- la data de 10 decembrie 2010, recrutat de inculpata a solicitat şi obţinut un card de credit cu limita de suma 10.750 lei de la SC S.S. SA - Agenţia Toamnei Braşov, inducând în eroare banca că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de şef atelier, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei A., documente false (adeverinţă de salariu) întocmite de aceasta întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

- „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

22. Faptele inculpatului V. care:

- în luna mai 2012, a aderat la grupul infracţional organizat de Y.Y., M.M. şi A., în vederea obţinerii de credite de la bănci şi instituţii de credite nebancare cu documente false de pe raza judeţului Braşov;

- la data de 08 mai 2012, recrutat de inculpatul Y.Y. prin intermediul inculpatului D., a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 1.699 lei de la SC L.L.L.L. SA, inducând în eroare instituţia că este angajat la SC H.H.H. SRL, credit respins de instituţia de credit.

- la data de 08 mai 2012, recrutat de inculpatul Y.Y. prin intermediul inculpatului D., a solicitat şi obţinut un credit de nevoi personale în valoare de 12.000 lei de la L.L.L. - Valea Cetăţii Braşov, inducând în eroare instituţia bancară că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de lucrător comercial, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatelor M.M. şi A., documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală, contract individual de muncă, factură de utilităţi) întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

- „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

23. Faptele inculpatului X. care în data de 21 aprilie 2010, recrutat de inculpatele M.M. şi U.U.U., a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 20.000 lei de la SC L.L.L.L. SA - Sucursala Ghimbav, inducând în eroare banca că este angajat la SC H.H.H.H. SRL în calitate de dulgher, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei M.M., documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală, factură utilităţi) întocmite de aceasta, credit respins, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

- „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen.;

- „tentativă la înşelăciune” prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

24. Faptele inculpatei Y. care:

- în data de 23 februarie 2012, recrutată de inculpatul Y.Y., a solicitat şi obţinut un credit pentru nevoi personale în valoare de 30.000 lei, de la L.L.L. - Piaţa Unirii Braşov, inducând în eroare banca că este angajată la SC C.C.C.C. SRL în calitate de contabil, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatelor M.M. şi A., documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală, contract individual de muncă, diplomă de licenţă, factură de utilităţi);

- a prezentat în vederea obţinerii creditului şi un înscris oficial fals, respectiv diploma seria B0023828 emisă aparent de Universitatea Transilvania Braşov - Facultatea de Ştiinţe economice la data de 10 septembrie 2009, înregistrată sub numărul 2213 din 10 septembrie 2009, fără corespondent în realitate întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

- „uz de fals” prev. de art. 291 teza I şi a II-a C. pen.;

- „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

25. Faptele inculpatului B.B. care în data de 30 mai 2011, a solicitat şi obţinut un credit de nevoi personale în valoare de 6.000 lei de la SC P.P.P. SA - Office Zizinului Braşov, inducând în eroare banca că este angajat la SC G.G.G.G. SRL în calitate de lăcătuş mecanic, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei M.M., documente false (adeverinţă de salariu, carte muncă) confecţionate de aceasta şi ulterior l-a plătit, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen.

26. Faptele inculpatei C.C. care la data de 09 noiembrie 2011, a solicitat şi obţinut un credit de nevoi personale în valoare de 15.000 lei de la SC X.X. SA - Sucursala Braşov, inducând banca în eroare că este angajată la SC H.H.H. SRL în calitate de lucrător comercial, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei A. documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală, contract individual de muncă), confecţionate de aceasta, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

- „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen.;

- „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

27. Faptele inculpatei D.D. care la data de 23 februarie 2012, determinată de F.F.F.F. cu concursul inculpatei A., de conivenţă cu inculpatul H., a solicitat un credit ipotecar în valoare de 40.000 euro de la SC S.S. SA - Agenţia Calea Bucureşti Braşov, inducând în eroare instituţia că este angajată la SC H.H.H. SRL în calitate de asistent manager prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei A., documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală şi contract individual de muncă), credit respins de bancă, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

- „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen.;

- „tentativă la înşelăciune” prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

28. Faptele inculpatei E.E. care la data de 30 decembrie 2011, determinată de F.F.F.F., a solicitat şi obţinut cu concursul inculpatei A., de conivenţă cu inculpatul H., un credit de nevoi personale cu ipoteca în valoare de 45.000 euro de la L.L.L. - Agenţia Piaţa Unirii Braşov, inducând în eroare instituţia că este angajată la SC H.H.H. SRL şi SC I.I.I.I. SRL în calitate de contabil şi respectiv secretară administrativ, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei A., documente false (adeverinţe de salariu, contracte individuale de muncă, adeverinţe de confirmare a calităţii de salariat), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

- „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen.;

- „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

29. Faptele inculpatului F.F. care:

- în luna aprilie 2012 a aderat la grupul infracţional organizat de Y.Y., M.M. şi A., în vederea obţinerii de credite de la bănci şi instituţii de credite nebancare cu documente false de pe raza judeţului Braşov;

- la data de 06 aprilie 2012, recrutat de Y.Y., a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 9.100 lei de la E.E.E., inducând în eroare instituţia că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de SC P.P.P. SA, vânzări, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatelor M.M. şi A., documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală, factura de utilităţi), credit respins de bancă.

- la data de 11 aprilie 2012, recrutat de Y.Y., a solicitat şi obţinut un credit de nevoi personale în valoare de 22.150 lei, de la SC J.J. SRLJ. Braşov, inducând în eroare instituţia de credit că este angajat la SC D.D.D.D. SRL în calitate de Inginer vânzări, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatelor M.M. şi A., documente false (adeverinţa de salariu, fişă fiscală, contract individual de muncă, factura utilităţi).

- la data de 19 aprilie 2012, recrutat de Y.Y., a solicitat şi obţinut un card de credit cu limita de suma de 2.500 lei, de la A.A.A., inducând în eroare instituţia de credit că este angajat la SC D.D.D.D. SRL în calitate de Inginer vânzări, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatelor M.M. şi A., documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală, factură utilităţi) întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

- „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

30. Faptele inculpatului G.G. care:

- În luna martie 2012 a aderat la grupul infracţional organizat de Y.Y., M.M. şi A., în vederea obţinerii de credite de la bănci şi instituţii de credite nebancare cu documente false de pe raza judeţului Braşov;

- la data de 23 martie 2012, a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 3.046 lei de la SC L.L.L.L. SA, magazinul Altex Braşov, inducând în eroare institutia de credit că este angajat la SC H.H.H. SRL, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatelor M.M. şi A., documente false, credit respins;

- la data de 28 martie 2012, a solicitat şi obţinut un card de credit Mastercard în valoare de 5.588 lei de la A.A.A., inducând în eroare instituţia de credit că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de tâmplar prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatelor M.M. şi A., documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală) și ulterior a cheltuit suma acordata si nu a mai restituit creditul;

- la data de 28 martie 2012, a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 20.100 lei si un card de credit în valoare de 500 lei,de la B.B.B. inducând în eroare banca că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de tâmplar, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatelor M.M. şi A., documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală, contract individual de muncă), iar la 04 aprilie 2012 a ridicat cardul şi suma de 20 000 lei, pe care le-a împărţit cu ceilalţi membri ai grupului si ulterior nu a mai restituit creditele întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

- aderare la un grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave” prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003,

- „uz de fals în înscrisuri sub semnătură privată” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; art. 33 lit. a) C. pen.

Cât priveşte pe cei 30 de inculpaţi mai sus menţionaţi pentru care s-a apreciat că există vinovăţia penală, instanţa de fond a realizat tragerea acestora la răspundere penală.

Prin urmare, instanţa a făcut aplicaţiunea prevederilor art. 72 C. pen. privind criteriile de individualizare judiciara a pedepsei în acord cu cerinţele art. 52 C. pen. faţă de toţi inculpaţii şi în plus ale art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. faţă de inculpaţii F.F. şi X. care au agreat această procedură de judecare.

Cu referire la toţi inculpaţii instanţa de fond a subliniat faptul că în procesul de individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor a avut în vedere: împrejurările concrete în care s-a derulat starea de fapt, natura infracţiunilor reţinute în sarcina tuturor inculpaţilor, toate fiind infracţiuni care prezintă un pericol social ridicat, dar şi maniera în care toţi inculpaţii, cu excepţia inculpaţilor J., I. şi C. au acţionat în speranţa că nu se va descoperi acţiunea ilicită. Toţi aceşti inculpaţi care au obţinut credite sau au încercat să obţină credite cu acte false admit că au făcut această activitate dar fiecare au oferit o explicaţie în sensul că nu au avut intenţia de prejudiciere a instituţiilor de creditare întrucât au achitat ratele de credit invocând chiar şi neglijenţa funcţionarilor instituţiilor bancare, atitudine faţă de care instanţa a apreciat că nici unul dintre aceştia cu excepţia inculpaţilor J., I. şi C. nu conştientizează impactul activităţii ilicite pentru societate.

Inculpaţii membri ai grupului infracţional organizat au acţionat în mod repetat şi coordonat, prin atragerea în activitatea ilicită a unui număr impresionant de persoane şi producerea unui prejudiciu foarte ridicat, fiind afectat puternic climatul de securitate care trebuie să caracterizeze activitatea instituţiilor de creditare, au fost induse în eroare multe bănci şi instituţii de credit, activitatea infracţională a avut o amploare deosebită, s-a întins pe o perioadă lungă de timp şi a fost curmată numai de intervenţia organelor judiciare. În acest context instanţa mai reţine că inculpaţii A., M.M. şi Y.Y. fac parte din eşalonul de conducere al grupului infracţional organizat, aceştia au iniţiat şi coordonat întreaga activitate a grupului prin întâlniri frecvente în cadrul cărora stabileau strategia activităţii infracţionale, inculpaţii C.C.C. şi D. au fost folosiţi de conducătorii grupului pentru recrutarea „săgeţilor” şi conducerea la unităţile bancare, inculpatul C.C.C. a agresat-o pe martora Y.Y.Y. în scopul de a nu declara organelor judiciare aspecte pe care le cunoaşte despre activitatea ilicită a grupului, inculpatul E. a fost adus special în ţară în data de 06 aprilie 2012 de fratele său inculpatul Y.Y., pentru a-l ajuta să gestioneze activitatea infracţională şi a „disciplina” săgeţile, inculpatul F. după aderarea la grupul infracţional organizat şi obţinerea unui credit pentru sine, în baza calităţii de administrator şi asociat al SC C.C.C.C. SRL a fost implicat direct în solicitarea unui credit de investiţii pe termen lung de o valoare impresionantă - 600.000 lei de la R.R. Sucursala Braşov, care nu a mai fost acordat ca urmare a intervenţiei organelor de cercetare penală; în ceea ce-l priveşte pe inculpatul I., instanţa reţine că acesta deşi s-a aflat în anturajul apropiat al inculpatului Y.Y. nu a obţinut pentru sine beneficii foarte importante, având o contribuţie redusă în cadrul grupului. Referitor la inculpaţii Y.Y. şi E., instanţa a avut în vedere şi faptul că la puţin timp după ce au fost puşi în stare de libertate prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara au încălcat obligaţiile impuse de instanţa de judecată, dispunându-se faţă de aceştia înlocuirea măsurii preventive neprivative de liberate cu măsura arestării preventive.

În procesul de individualizare judiciară, instanţa a avut în vedere totodată şi următoarele circumstanţe de ordin personal ale inculpaţilor:

O parte dintre inculpaţi nu se află la prima confruntare cu legea penală. Astfel, inculpatul H. a mai fost condamnat pentru infracţiuni de înşelăciune şi fals, ultima pedeapsă fiind de 12 ani închisoare şi 7 ani interzicerea unor drepturi pentru un concurs de infracţiuni în componenţa căruia intră şi o infracţiune de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, aspect ce denotă perseverenţă în plan infracţional şi tendinţa de a se specializa în comiterea unui anumit gen de infracţiuni; inculpatul C.C.C. a fost anterior condamnat în numeroase rânduri pentru infracţiuni de furt şi tâlhărie la pedepse privative de libertate, dar pentru acesta s-a împlinit termenul de reabilitare judecătorească, la fel s-a împlinit termenul de reabilitare judecătorească şi pentru inculpatul U. care are în antecedenţă condamnări, inculpatul D. se află în termenul de încercare al suspendării condiţionate a unei pedepse cu închisoarea ce constituie rezultanta unui concurs de infracţiuni de înşelăciune, furt, efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, aspect ce denotă că nu a înţeles să-şi valorifice şansa acordată de instanţa de judecată pentru a-şi îndrepta comportamentul şi a continuat să ignore valorile ocrotite de legea penală, perseverând în comiterea aceluiaşi gen de infracţiuni, inculpatul G.G. a suferit cinci condamnări pentru furt calificat în perioada 1994-2004, din ultima pedeapsă de 4 ani şi 2 luni închisoare a fost liberat condiţionat şi după considerarea ca executată a acelei pedepse dar mai înainte de a se fi împlinit termenul de reabilitare judecătorească s-a implicat în prezenta acţiune ilicită.

Inculpata A. a fost sancţionată administrativ prin Ordonanţa nr. x/P/2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni administrative în cuantum de 900 lei relativ la săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 25 rap. la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) (3 acte materiale) şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002. Prin Ordonanţa nr. x/P/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea sancţiunii administrative a amenzii în cuantum de 500 lei relativ la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (4) C. pen.

Toţi ceilalţi inculpaţi se află la prima confruntare cu legea penală.

În ceea ce priveşte soluţiile de achitare pronunţate în cauză prima instanţă a reţinut următoarele:

Inculpata G. a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea în concurs a infracţiunilor de „aderare la un grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave” prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003; „fals în înscrisuri sub semnătură privată” prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;„uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- S-a reţinut prin actul de sesizare al instanţei, ca şi stare de fapt că:

- începând cu anul 2011, a aderat la grupul infracţional organizat constituit de A. împreună cu L. şi P.P., la care au aderat ulterior şi B., H., sprijinit de F. şi K., în vederea obţinerii de credite cu acte false pe seama unor persoane fizice şi juridice;

- la solicitarea lui A., a falsificat direct înscrisuri sub semnătură privată (facturi de utilităţi), pe care le-a încredinţat lui A., în vederea obţinerii de credite de către alte persoane fizice (S.S.S.S.S.S.S., J. etc.).

- la datele de 12 aprilie 2010, 15 aprilie 2010 şi 06 mai 2010, determinată de A., a solicitat câte un credit de nevoi personale în valoare de 18.000 lei, 15.000 lei şi respectiv 10.000 lei de la SC F.F.F. SA, inducând în eroare instituţia că este angajată la SC H.H.H. SRL, credite respinse.

- la data de 01 iulie 2010, determinată de A., a contractat o limită de descoperire cont pentru persoane fizice în valoare de 9.600 lei de la SC J.J. SRL, inducând în eroare banca că este angajată la SC H.H.H. SRL, pe care a accesat-o şi nu a restituit-o;

- a beneficiat de creditele obţinute de SC H.H.H. SRL, în perioada iulie - august 2011, urmare inducerii în eroare a SC G.G.G. SRL Braşov cu suma de 90.000 euro şi SC I.I.I. SA Braşov cu suma de 143.216 euro.

Cât priveşte învinuirea de înşelăciune constând în aceea că :

- la datele de 12 aprilie 2010,15 aprilie 2010 şi 06 mai 2010, determinată de A., inculpata G. a solicitat câte un credit de nevoi personale în valoare de 18.000 lei, 15.000 lei şi respectiv 10.000 lei de la SC F.F.F. SA, inducând în eroare instituţia că este angajată la SC H.H.H. SRL, credite respinse - pct. 3 din starea de fapt expusă în rechizitoriu şi,

- la data de 01 iulie 2010, determinată de A., aceeaşi inculpată a contractat o limită de descoperire cont pentru persoane fizice în valoare de 9.600 lei de la SC J.J. SRL, inducând în eroare banca că este angajată la SC H.H.H. SRL, pe care a accesat-o şi nu a restituit-o - pct. 7 din starea de fapt expusă în rechizitoriu.

Instanţa a avut în vedere că potrivit evidenţelor Registrului Comerţului aflate la filele 36,46,48vol. IV d.u.p., inculpata G. a intrat în societatea SC H.H.H. SRL la data de 13 septembrie 2009 ca asociat/acţionar, la 12 iulie 2010 este numită administrator şi iese din societate la 16 martie 2011.

În declaraţia dată în cursul urmăririi penale,inculpata G. a precizat procurorului că în anul 2009 la solicitarea mamei sale care dorea să-i facă carte de muncă şi să-i curgă vechimea, a acceptat să devină formal asociat la SC H.H.H. SA şi pe urmă administrator, nu a avut nici o tangenţă cu administrarea acestor societăţi, împuternicind-o pe mama sa să administreze societatea. Despre creditele SC .F.F.F. SRL a arătat că nu ştie nimic, iar despre creditul de la SC J.J. SRL a venit la Braşov la solicitarea mamei sale, a semnat nişte hârtii, a mers cu ea la bancă, a solicitat un credit, nu ştie ce sumă, toţi banii i-a luat mama ei care s-a ocupat de tot.

Referitor la creditele solicitate pe internet, instanţa a reţinut însă că inculpata G. a solicitat respectivele credite întrucât în această materie, clientul accesează platforma electronică deţinută pe site-ul instituției şi introduce datele cererii. Nu este necesară depunerea de documente şi nici contactul direct cu un ofiţer de credit în faza de trimitere a cererii de creditare.

Însă infracţiunea analizată nu subzistă din punct de vedere al laturii subiective, faţă de SC P.P.P. SA declarată de inculpată procurorului că a intrat în societatea SC H.H.H. SA pentru a înregistra vechime în muncă . În plus aceasta a ieşit din societate la o dată ulterioară solicitării acestor credite, prin urmare sub acest aspect subiectiv nu subzistă acţiunea de inducere în eroare a respectivelor instituţii.

Pentru aceste considerente, instanţa a apreciat că infracţiunilor de înşelăciune şi respectiv uz de fals pentru care a fost trimisă în judecată G. le lipseşte latura subiectivă, astfel că a dispus achitarea acesteia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Cât priveşte învinuirea săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. constând în aceea că la solicitarea lui A., inculpata G. a falsificat direct înscrisuri sub semnătură privată (facturi de utilităţi), pe care le-a încredinţat acesteia, în vederea obţinerii de credite de către alte persoane fizice (S.S.S.S.S.S.S., J. etc.) instanţa reţine următoarele:

Instanţa remarcă în primul rând că această învinuire este generică, inculpatei i se impută falsificarea directă de înscrisuri sub semnătură privată (facturi de utilităţi), pe care le-a încredinţat inculpatei A. în vederea obţinerii de credite de către alte persoane fizice în condiţiile în care prin rechizitoriu la descrierea fiecărui punct din starea de fapt nu se regăseşte respectiva învinuire, în concret la poziţia 82 din starea de fapt se arată că înscrisurile false folosite de S.S.S.S.S.S.S. au fost confecţionate de inculpata A., iar la poziţia 80 înscrisurile false folosite de J. au fost confecţionate de aceeaşi inculpată A., SSC P.P.P. SA, factură de utilităţi menţionată la cele două poziţii este factura din 18 aprilie 2012 pe numele J. care a fost emisă în realitate pe SC H.H.H. SRL care însă nu se regăseşte în documentaţia listată de G. din imbox-ul adresei sale de e-mail pusă la dispoziţia organelor de urmărire penală - filele 198-241 vol. 29 d.u.p.

Deşi inculpata G. admite că la solicitarea mamei sale a făcut anumite falsuri, transferul de documente de la una la cealaltă s-a realizat prin poştă electronică - vol. 29 d.u.p. instanţa neidentificând în concret care sunt înscrisurile falsificate direct (facturi de utilităţi), pe care le-a încredinţat inculpatei A. în vederea obţinerii de credite de către alte persoane fizice (S.S.S.S.S.S.S., J. etc.) conform învinuirii ce a stat la baza trimiterii în judecată a acesteia nu poate pronunţa o soluţie de condamnare în lipsa dovezilor privind latura obiectivă a infracţiunii, motive pentru care în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea acestei inculpate.

Inculpata L. a fost trimisă în judecată pentru aceea că:

- în perioada decembrie 2009 - decembrie 2011, a recrutat, coordonat şi determinat alte persoane fizice (I.I., P.P., N., U., C.C. ş.a.) să solicite credite cu documente false pe numele lor sau pe seama SC H.H.H. SRL (în total a fost solicitată suma de 269.923 lei şi 233.216 euro şi a fost acordată suma totală de 166.923 lei şi 233.216 euro), le-a însoţit la bănci şi şi-a însuşit un procent din sumele de bani obţinute, apreciindu-se că această faptă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la „înşelăciune” prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- în perioada decembrie 2009 - decembrie 2011, a cooperat cu A. în vederea falsificării documentelor necesare pentru obţinerea creditelor (adeverinţe de venit, contracte de muncă, cărţi de muncă, fişe fiscale, facturi de utilităţi); apreciindu-se că această faptă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la „fals în înscrisuri sub semnătură privată” prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi;

- în cursul anului 2011, împreună cu A. şi P.P. au constituit un grup infracţional organizat în vederea obţinerii de credite cu documente false de la bănci de pe raza judeţului Braşov. apreciindu-se că această faptă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „constituirea unui grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave” prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Relativ la infracţiunile de complicitate la fals şi la înşelăciune, descrierea în drept nu este suficient de concretă, instanţa va analiza fiecare punct corespunzător din starea de fapt în care se indică în rechizitoriu contribuţia acestei inculpate.

Astfel, relativ la pct. 1 din starea de fapt expusă în rechizitoriu se reţine că inculpata A. este cea care a confecţionat documentele false pe care învinuitul I.I. le-a prezentat instituţiei bancare.

În declaraţia furnizată instanţei de judecată la termenul de judecată din data de 28 ianuarie 2013 inculpata A. recunoaşte că pentru persoanele indicate în actul de sesizare ea a întocmit actele false, arătând că doar actele de la SC G.G.G. SA le-a întocmit împreună cu L..

Relativ la I.I., inculpata L. a precizat instanţei cu ocazia audierii în şedinţa publică din data de 04 iunie 2013 că acesta a lucrat în anul 2009 la o firmă al căreia asociat era, chiar după ce a fost eliberat din închisoare i-a făcut domiciliul la ea acasă, pe acesta prezentându-i-l soţul său. Nu cunoaşte cum I.I. a obţinut un credit, ea nedeterminându-l în nici un fel să obţină un asemenea credit. Precizează că în decembrie 2009 acesta nu mai locuia la ea. Şi inculpata A. a locuit la ea în intervalul 2010-martie aprilie 2011.

Cu privire la plasma şi cuptorul cu microunde din locuinţa sa inculpata a afirmat în faţa procurorului că i-au fost cumpărate de ziua ei de către soţul ei.

De la locuinţa inculpatei L. cu ocazia percheziţiei domiciliare au fost ridicate o plasma, un cuptor cu microunde şi un robot de bucătărie care se regăsesc în factura fiscală de achiziţionare aparatură electronică de către I.I.

Însă, având în vedere susţinerile inculpatei dar şi împrejurarea că numitul I.I. nu a fost audiat, fiind disjunse cercetările cu privire la acesta, unicul fapt al identificării la domiciliul inculpatei L. a aparaturii anterior menţionate, nu este suficient pentru a forma instanţei convingerea dincolo de orice dubiu rezonabil că această inculpată l-a determinat pe I.I. să obţină un credit pentru achiziţionare de bunuri cu acte false.

Cu privire la pct. 10-12 din starea de fapt expusă în rechizitoriu se reţine că inculpata A. este cea care a confecţionat documentele false pe care P.P. le-a prezentat instituţiilor bancare, dar că această persoană a fost recrutată de inculpata L. şi apoi însoţită în toate cele trei rânduri de aceasta la bănci să obţină credite, în plus la punctul 11 din rechizitoriu se menţionează că inculpata L. ar fi beneficiat de o sumă de bani după obţinerea creditului.

În primul rând instanţa constată că faţă de P.P. s-au disjuns cercetările prin prezentul rechizitoriu pentru motiv că acesta nu a fost găsit prin urmare nu a fost audiat în cauză.

Inculpata L. neagă integral şi aceste acuzaţii, iar singura probă pe care se sprijină acuzarea la acest moment este doar declaraţia inculpatei A. care nu se coroborează cu nici un alt mijloc probatoriu.

Referitor la pct. 13-14 din starea de fapt expusă în rechizitoriu se reţine de asemenea că inculpata A. este cea care a confecţionat documentele false pe care inculpatul N. le-a prezentat instituţiilor bancare, dar că acesta a fost recrutat de inculpata L. şi apoi însoţit în toate ambele rânduri de aceasta la bănci să obţină credite, iar inculpata L. ar fi beneficiat de o sumă de bani după obţinerea creditelor.

Nici aceste acuzaţii nu sunt însuşite de inculpata L., singura probă pe care se sprijină acuzarea la acest moment este doar declaraţia inculpatei A. care nu se coroborează cu nici un alt mijloc probatoriu, aceste susţineri nefiind confirmate de inculpatul N. care,audiat în cauză în cursul urmăririi penale a declarat în faţa procurorului că a cunoscut-o direct fără intermediar pe inculpata A. ca urmare a unei oferte de angajare emisă de aceasta în numele SC H.H.H. SA afişată pe un stâlp,aceasta fiind cea care l-a determinat să solicite credite, i-a plăsmuit actele necesare deşi nu a lucrat deloc pentru societatea inculpatei şi apoi a beneficiat de sumele de bani obţinute,el primind 4.000 lei,respectiv 13.000 lei din aceste sume obţinute de la bănci-fila 259 vol. 41.

În aceeaşi manieră şi inculpatul U. a cărui acţiune este descrisă la punctele 15-16 din starea de fapt expusă în rechizitoriu a cunoscut-o pe inculpata A. (declaraţie dată în faţa procurorului/fila 339 vol. 42 d.u.p.), care a procedat cu acesta identic ca în cazul inculpatului N. În această situaţie, afirmaţiile inculpatei A. că l-ar fi cunoscut pe acest inculpat prin intermediul inculpatei L. nu se coroborează cu nici un alt mijloc probatoriu, prin urmare nu pot susţine acuzaţiile aduse inculpatei L. relativ la inculpatul U.

În cererile de credit, inculpaţii N. şi U. au menţionat-o într-adevăr ca persoană de contact pe L. instanţa constatând că acest fapt nu este elucidat prin declaraţiile oferite de aceşti inculpaţi în cursul urmăririi penale prin urmare nu poate constitui un temei suficient pentru condamnarea acestei inculpate.

Tot printr-un anunţ de angajare aflat pe un stâlp, inculpata C.C. s-a cunoscut cu inculpata A. care a procedat şi în cazul ei întocmai ca în cazul inculpaţilor U. şi N./fila 195 vol. 43 d.u.p. Această inculpată întrebată fiind de procuror dacă o cunoaşte pe L. prezentându-i-se şi fotografia acesteia a răspuns că nu o cunoaşte. Aşa fiind, nu au corespondent în probatoriu susţinerile inculpatei A. relativ la implicarea inculpatei L. în recrutarea inculpatei C.C., ca atare nu se confirmă nici această implicare a inculpatei L. astfel cum a fost reţinută la punctul 55 din starea de fapt expusă în rechizitoriu.

Referitor la persoanele mai sus indicate, la finalul cercetării judecătoreşti inculpata A. a invocat şi implicarea inculpatei L. în acţiuni de semnare a cererilor de credit de către acestea către instituţiile bancare sau a unor alte înscrisuri care nu a u nici o legătură cu obţinerea creditelor de către respectivele persoane. În acest context inculpata A. a formulat în faţa instanţei o solicitare de expertizare grafologică a unor înscrisuri, care a fost respinsă de instanţa de judecată cu motivarea expusă la termenele de judecată din data de 13 ianuarie 2014 şi 20 ianuarie 2014, instanţa subliniind în plus că pentru obţinerea oricărui tip de credit care nu se solicită pe internet, este necesar ca titularul să ia contact direct cu un ofiţer de credit în faza de formulare a cererii de credit, cerere care se semnează personal de titularul cererii în faţa acestuia, titularul fiind cel care răspunde unui chestionar şi depune documentaţia solicitată.

Cât priveşte punctul 86 din starea de fapt expusă în rechizitoriu:

Instanţa a constatat că se reţine că inculpata A. a depus la dosarul de creditare o ofertă de utilaje de producere a mobilei emisă de SC D.D.D.D.D.D.D.D. SRL Braşov şi o factură fictivă confecţionată de inculpata A. cu sprijinul inculpatei L.. Această învinuire se sprijină doar pe declaraţia inculpatei A. din cursul urmăririi penale/fila 65 vol. 41 în sensul că facturile false emise aparent de SC D.D.D.D.D.D.D.D. SRL Braşov către SC H.H.H. SA au fost întocmite pe calculator de ea şi semnate de ea şi L..

În aceste condiţii, instanţa a conchis în sensul că înşelarea instituţiilor bancare în cazurile persoanelor mai sus indicate s-au produs prin intermediul falsurilor comise de inculpata A., fără însă a de dovedi dincolo de orice dubiu rezonabil o implicare a inculpatei L. în acţiuni de complicitate la plăsmuire de înscrisuri false, de recrutare, de conducere la bancă a respectivelor persoane, astfel că neidentificându-se acţiuni ale inculpatei L. care să se circumscrie laturii obiective a infracţiunilor de complicitate la fals şi la înşelăciune pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei L., instanţa a dispus achitarea acesteia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Inculpatul A.A. a fost trimis în judecată pentru comiterea în concurs a infracţiunilor de „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen. şi tentativă la înşelăciune” prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. constând în esenţă în aceea că în data de 15 mai 2012, recrutat de inculpatul Y.Y., a solicitat un credit de consum pentru achiziţie de bunuri în valoare de 2.349 lei, de la F.F.F., magazinul Shortcut, inducând în eroare instituţia de credit că este angajat la SC D.D.D.D. SRL, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei A., documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală) întocmite de aceasta, credit respins de bancă - stare de fapt descrisă la poziţia 76 din starea de fapt prezentată în rechizitoriu şi în prezenta.

În ceea ce-l priveşte pe acest inculpat, există într-adevăr un proces-verbal de consemnare din 01 iunie 2012 întocmit de Direcţia de Operaţiuni Speciale - Serviciul Operaţiuni Speciale Braşov în baza autorizaţiei din 24 aprilie 2012 a Tribunalului Braşov a activităţilor desfăşurate în mediul ambiental, în perioada 17 mai - 23 mai 2012, de Y.Y., E., A., din care rezultă că aceştia împreună şi cu C.C.C. l-au condus la bănci pe inculpatul A.A. (fila 214-215 vol. VI d.u.p.) şi susţinerile acestor inculpaţi, însă la dosarul de urmărire penală, relativ la acest inculpat nu există nici o documentaţie care să ateste această stare de fapt. Prin urmare, instanţa constată că lipsesc dovezile care susţin latura obiectivă a infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A.A., considerente în raport de care,relativ la acest inculpat instanţa a dispus o soluţie de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Inculpatul M. a fost trimis în judecată pentru aceea că a beneficiat de suma de 129.000 lei, virată la data de 10 august 2011 din contul SC E.E.E.E.E.E.E.E. SRL deschis la K.K.K. în contul său deschis la SC P.P.P. SA, din suma obţinută de SC H.H.H. SRL cu titlu de credit de la SC I.I.I. SA cu acte false, cunoscând provenienţa frauduloasă a acesteia. S-a apreciat de către procuror că această stare de fapt corespunde din punct de vedere juridic elementelor constitutive ale infracţiunii de „tăinuire” prev. de art. 10 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 221 C. pen.

Audiat atât de către procuror cât şi de către instanţa de judecată, acest inculpat a negat integral acuzaţia adusă.

Prin declaraţia furnizată instanţei aceste a oferit anumite detalii.

În primul rând, inculpatul M. a precizat că menţine cele declarate la procuror.

Apoi a precizat că este fostul soţ al inculpatei A.. În noiembrie 2010 i s-a desfăcut căsătoria faţă de aceasta. Au doi copii minori şi au menţinut legătura. Copii au rămas încredinţaţi de instanţa de judecată la ea. În jurul datei de 15 martie 2011 i-a dat fostei soţii împrumut suma de 30.000 euro. Despre acest lucru nu ştie nimeni şi nici nu am făcut un înscris în acest sens. A precizat instanţei că are acte şi poate justifica suma de 30.000 euro pe care i-a dat-o. Aceasta i-a promis că îi va restitui împrumutul în câteva luni de zile. Nu cunoaşte la momentul august 2011 câte firme avea soţia sa, el nu i-a ţinut niciodată seama. În intervalul 15 aprilie - 01 decembrie 2011, s-au reîmpăcat de dragul copiilor şi au locuit împreună. În 10 august 2011 aceasta i-a spus că poate să-i restituie împrumutul şi o să-i vireze suma în contul său de la SC P.P.P. SA. Inculpatul a susţinut că nu cunoaşte nici un amănunt legat de modul în care aceasta a obţinut banii. Nu cunoştea nici măcar că banii respectivi vin dintr-un credit. Considerând că sunt banii săi acesta şi-a cumpărat un autoturism Citroen C4, care în prezent este indisponibilizat. A aflat în cursul procedurii ce înseamnă tăinuire. Consideră că nu a realizat nici o tăinuire. Suma de 30.000 euro pe care i-a împrumutat-o fostei soţii provenea din 2 vânzări de apartamente.

Inculpatul a depus copiile actelor indicate în declaraţie.

Inculpata A. audiată de instanţa de judecată la termenul de judecată din data de 26 aprilie 2013 relativ la acest aspect confirmă poziţia subiectivă a inculpatului.

Astfel instanţa a constatat că aceasta a precizat instanţei următoarele: începând cu anul 2009 până în 2011 a avut o datorie totală acumulată în timp faţă de fostul soţ de cca.35.000 euro. Tot timpul acesta o presa să-i restituie banii şi i-a promis că-i va restitui în anul 2011. Fostul soţ ştia că o să obţină credit pe societatea SC H.H.H. SRL dar nu cunoştea în amânunt procedura obţinerii creditului pentru că erau detalii tehnice. I-a spus soţului că obţine banii dintr-un credit şi îi restituie împrumutul şi urmează să-i transfere în contul lui bancar. Pe chitanţa pe care acesta a primit banii este consemnat restituire împrumut. Nu cunoaşte dacă fostul soţ ştia că ea urma să obţină creditul în mod ilicit. Fostul soţ nu a făcut niciodată credite şi nici nu agrea ideea de a face credite cât au fost împreună.

Luând în considerare declaraţiile părţilor implicate mai sus analizate, instanţa constată din lecturarea interceptărilor din luna aprilie 2012 aflate în vol. VIII d.u.p. că acestea nu sunt edificatoare pentru lămurirea poziţiei subiective a inculpatului M., prin urmare instanţa nu poate reţine dincolo de orice dubiu că inculpatul M. a fost permanent la curent cu demersurile frauduloase ale inculpatei A. astfel cum a apreciat procurorul de caz pentru a dispune trimiterea în judecată a acestui inculpat.

În acest context instanţa a făcut aplicaţiunea dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., neputând primi solicitarea apărării acestui inculpat care a invocat existenţa cauzei de nepedepsire, prevăzute de lege pentru inculpat ca soţ al inculpatei întrucât acesta nu era soţ în sensul art. 149¹ C. pen., ci fost soţ ce locuia împreună cu inculpata A..

Inculpata Z. a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea în concurs a infracţiunilor de „complicitate la înşelăciune” prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată” prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. constând în esenţă în aceea că a recrutat-o şi determinat-o pe K. să solicite la 30 septembrie 2011 un credit de nevoi personale în valoare de 35.000 lei de la T.T., cu documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală, contract individual de muncă), din care rezulta că este angajată la SC H.H.H. SRL în calitate de asistent manager şi a beneficiat de un procent din suma obţinută;

- l-a determinat pe M.M.M. să solicite la data de 22 februarie 2012 un credit de nevoi personale în valoare de 10.150 lei de la L.L.L. - Agenţia Colinei Braşov, cu documente false din care rezulta că este angajat ca şef pază şi ordine la SC I.I.I.I. SRL;

- a sprijinit-o pe E.E. să obţină la data de 30 decembrie 2011 un credit de 45.000 euro de la L.L.L. - Agenţia Piaţa Unirii Braşov şi a beneficiat de un procent din suma obţinută;

- a întocmit în fals documente (adeverinţă de salariu, contract individual de muncă, adeverinţă de confirmare a calităţii de salariat), din care rezulta că K., M.M.M. şi E.E. sunt angajaţi la SC H.H.H. SRL şi SC I.I.I.I. SRL şi le-a remis acestora pentru a le folosi la bănci în scopul de a obţine credite.

Aceste fapte au fost descrise în fapt în rechizitoriu la poziţiile 43, 63 şi 54.

Această inculpată, în cursul urmăririi penale s-a prevalat de dreptul la tăcere şi nu a oferit nici o declaraţie în cauză.

În faţa instanţei a consimţit să dea declaraţie la termenul de judecată din data de 24 mai 2013.

Astfel, referitor la pct. 43 din starea de fapt:

Relativ la inculpata K. se susţine prin rechizitoriu că inculpata Z. ar fi recrutat-o şi determinat-o pe aceasta să solicite la 30 septembrie 2011 un credit de nevoi personale în valoare de 35.000 lei de la T.T., cu documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală, contract individual de muncă), din care rezulta că este angajată la SC H.H.H. SRL în calitate de asistent manager şi a beneficiat de un procent din suma obţinută. La pct. 43 din starea de fapt din rechizitoriu se menţionează că inculpata Z. este cea care a confecţionat fişa fiscală pe care inculpata K. a prezentat-o la bancă.

Relativ la această învinuire, inculpata Z. a învederat instanţei că într-adevăr a confecţionat această fişă fiscală dar aceasta conţine o situaţie care reflectă realitatea. Susţinerea inculpatei este confirmată de actele dosarului.

Astfel instanţa constată că această fişă fiscală este cea de la fila 280 vol. 21 şi reflectă într-adevăr o situaţie reală ca urmare a verificării în evidenţele Inspectoratului Teritorial de Muncă transmise organului de urmărire penală la solicitarea acestuia - fila 33 vol. 2 d.u.p. din care rezultă că K. a lucrat în perioada mai-decembrie 2010 la SC H.H.H.H.H.H. SRL astfel cum este consemnat în fişa fiscală.

Totodată, instanţa observă că în rechizitoriu există o contradicţie în privinţa acestei inculpate care ar fi recrutat-o şi determinat-o pe inculpata K. să solicite la 30 septembrie 2011 un credit de nevoi personale în valoare de 35.000 lei de la T.T., cu documente false în condiţiile în care în acelaşi rechizitoriu se descrie fapta inculpatei K. care la data de 30 septembrie 2011 recrutată de A. a solicitat şi obţinut un credit de nevoi personale în valoare de 35.000 lei de la T.T., cu documente false prezentate băncii cu sprijinul inculpatei A.

De asemenea susţinerea potrivit căreia inculpata Z. ar fi primit 100 euro după primirea creditului de către inculpata K. este infirmată de inculpata K. în declaraţiile oferite la urmărirea penală - fila 68 vol. 43 d.u.p. şi la instanţa de judecată,iar o altă probă nu există în acest sens.

Referitor la pct. 54 din starea de fapt:

Se reţine în rechizitoriu că documentele pe SC I.I.I.I. SRL au fost întocmite de inculpata I.I.I.I.I.I.I.I.I.. Referitor la aceste înscrisuri,inculpata I.I.I.I.I.I.I.I.I. a indicat instanţei că a semnat în locul inculpatei K. care lipsea momentan de la birou adeverinţa de venit în care se menţionează că E.E. ar fi lucrat la respectiva societate în lunile septembrie, octombrie, noiembrie 2011 urmare a verificării în Revisal şi a contractului de muncă. Contractul de muncă pe numele E.E. aflat la filele 193-196 vol. 23 d.u.p. conţine aspecte nereale astfel cum a declarat instanţei inculpata K. cu ocazia audierii în şedinţa publică din data de 20 septembrie 2013 însă nu există o trimitere în judecată corespunzătoare a acestei inculpate (K.) relativ la acest aspect. Pe de altă parte, inculpata Z. verificând acest contract de muncă întocmit de inculpata K. în care se menţionează valabilitatea pe o durată nedeterminată cu începere de la 15 ianuarie 2011, rezultă că situaţia menţionată în adeverinţa de venit - fila 192 vol. 23, în convingerea inculpatei Z. este reală, situaţia menţionată apărând ca corectă din această perspectivă subiectivă chiar dacă din adeverinţa I.T.M. rezultă că angajarea acestei persoane la respectiva societate a fost ulterioară, respectiv din 13 decembrie 2011.

Referitor la pct. 63 din starea de fapt:

Se dispune prin rechizitoriu trimiterea în judecată a inculpatei Z. relativ la complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată deşi la pct. 63 din starea de fapt prezentată în rechizitoriu se reţine că această inculpată ar fi confecţionat toate înscrisurile folosite de fiul său M.M.M. la obţinerea creditului respectiv : o adeverinţă de venit în sensul că acesta ar fi funcţionat la SC I.I.I.I. SRL în lunile noiembrie, decembrie 2011, ianuarie 2012, o fişă fiscală corespunzătoare acestei perioade, un contract individual de muncă, factură ...

Relativ la această învinuire, inculpata Z. a declarat instanţei următoarele:

Din 15 septembrie 2011 fiul ei lucra la SC I.I.I.I. SRL, împreună cu ea pe calculator, fără a avea studii în acest sens, la prelucrare grafică. Adeverinţa de la fila 156, vol. 21 dup, nu este emisă de ea, ci de K., nici fişa fiscală de la fila 157 nu este emisă de ea, de asemenea nici contractul de muncă. În contractul de muncă datele sunt completate de ea, dar contractul este semnat de K. Adeverinţa de venit este completată de ea în baza Revisalului şi a contractului de muncă. În Revisal era menţionat că fiul său era şef pază şi ordine pentru că altfel nu putea fi angajat. Singura menţiune nereală din adeverinţa de venit este că acesta este sef pază şi ordine, însă celelalte menţiuni sunt reale inclusiv salariul. Nu ştie de când apare înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă contractul de muncă al fiului său, crede că de la data la care s-a luat numărul de Revisal. K. îi cerea d-nei Michaela de la care a preluat firma, actele mai vechi de anul 2010 şi număr de Revisal şi probabil din acest motiv documentele au fost duse mai târziu la Inspectoratul Teritorial de Muncă fiului său îi trebuia şi o factură de utilităţi dar nu o avea, nu ştie cine i-a făcut o asemenea factură. Fiul său lucra efectiv zi de zi cu ea la grafică, aşa cum a arătat. Factura ... de la fila 162,vl.21 dup, nu a confecţionat-o ea, pe numele de M.M.M., fiind emisă pe numele K.K.K.K.K.K.K.. Ea locuia la K.K.K.K.K.K.K.. Nu are nimic în legătură cu această factură.

Conform adresei Inspectoratului Teritorial de Muncă data începerii activităţii pentru M.M.M. la SC I.I.I.I. SRL a fost 13 decembrie 2011, dar în contractul de muncă ce pare semnat de K. apare că este angajat la respectiva societate pe durată nedeterminată ca şef formaţie pază şi ordine începând cu 15 ianuarie 2011.

Infracţiunea de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată pentru care este trimisă în judecată inculpata nu subzistă din punct de vedere al laturii subiective, faţă de convingerea inculpatei potrivit căreia aceasta a completat respectiva adeverinţă în baza Revisal şi a contractului de muncă coroborat cu faptul că acesta a lucrat efectiv la respectiva societate începând cu data de 15 septembrie 2011 şi a încasat efectiv salariul înscris în adeverinţa de venit pentru lunile noiembrie, decembrie 2011, ianuarie 2012.

Pentru celelalte înscrisuri inculpata nu admite vreo contribuţie la săvârşirea unei infracţiuni de fals, iar un autor al falsurilor nu este indicat în rechizitoriu.

În aceste condiţii, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată pentru care este trimisă în judecată inculpata I.I.I.I.I.I.I.I.I. şi implicit nu se poate reţine din punct de vedere al laturii obiective o activitate corespunzătoare a acesteia de complicitate la înşelăciunea instituţiilor de creditare prin sprijinirea inculpaţilor K., M.M.M. şi E.E., considerente faţă de care, relativ la ambele infracţiuni pentru care inculpata I.I.I.I.I.I.I.I.I. a fost trimisă în judecată instanţa a aplicat temeiul legal înscris în art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi a dispus achitarea acesteia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

Sub aspectul laturii civile a cauzei prima instanţă a reţinut următoarele:

Faţă de constituirile de părţi civile existente în cauză în cursul urmăririi penale şi în Dosarul instanţei nr. x/62/2012, respectiv Dosarul nr. x/62/2013 până la momentul citirii actului de sesizare, instanţa, având în vedere soluţiile de condamnare a inculpaţilor: A., M.M., N., U., K., F., H., C.C., D., Y.Y., Y., G.G., F.F., C.C.C., Y.Y., E., V., I., J. şi B. pentru infracţiunile de înşelăciune respectiv complicitate la înşelăciune în dauna instituţiilor de creditare bancare ori nebancare constituite părţi civile în cauză, a făcut aplicaţiunea dispoziţiilor art. 346 alin. (1) rap. la art. 14 C. proc. pen. şi ale dispoziţiilor corespunzătoare din legea civilă respectiv art. 998-999 C. civ. şi 1003 C. civ. anterior (pentru raporturile juridice născute până la data de 01 octombrie 2011 data intrării în vigoare a N.C.C.) şi art. 1349, 1357 şi 1382 din noul C. civ. (pentru raporturile juridice născute după data de 01 octombrie 2011). Din perspectiva acestor dispoziţii legale, instanţa a apreciat că sunt întemeiate acţiunile civile corespunzătoarelor următoarelor puncte din starea de fapt:

1. acţiunea civilă promovată de partea civilă H.H. şi în consecinţă: a obligat pe inculpata A. către partea civilă H.H. la plata sumei de 10.623 lei reprezentând creditul primit de I.I. la data de 17 decembrie 2009.

7. acţiunea civilă promovată de partea civilă SC J.J. SRL şi în consecinţă:

a. a obligat pe inculpata A. în solidar cu inculpata G. către partea civilă SC J.J. SRL la plata sumei de 9600 lei reprezentând descoperirea de card pe numele inculpatei G. din data de 01 iulie 2010.

b. a obligat pe inculpata A. la plata sumei de 9000 lei către partea civilă SC J.J. SRL reprezentând descoperirea de card pe numele lui K.K. din data de 07 iulie 2010.

8. acţiunea civilă promovată de partea civilă L.L. şi în consecinţă a Obligat pe inculpata M.M. la plata sumei de 15.600 lei către partea civilă L.L. privind creditul primit de N.N. la 21 iulie 2010.

12. acţiunea civilă promovată de partea civilă O.O. şi în consecinţă: a obligat pe inculpata A. la plata sumei de 62.552,51 lei către partea civilă O.O. privind creditul primit de P.P. la data de la 03 decembrie 2010.

14. acţiunea civilă promovată de partea civilă R.R. şi în consecinţă: a obligat pe inculpata A. în solidar cu inculpatul N. la plata sumei de 28.000 lei către partea civilă R.R. privind creditul primit de inculpatul N. la data de la 25 octombrie 2010.

16. acţiunea civilă promovată de partea civilă SC S.S. SA şi în consecinţă: a obligat pe inculpata A. în solidar cu inculpatul U. la plata sumei de 11.540,54 lei către partea civilă SC S.S. SA privind creditul primit de inculpatul U. la data de 10 decembrie 2010.

43. acţiunea civilă promovată de partea civilă T.T. şi în consecinţă: a obligat pe inculpata A. în solidar cu inculpata K. la plata sumei de 35.000 lei către partea civilă T.T. privind creditul primit de inculpata K. la data de 30 septembrie 2011.

53. acţiunea civilă promovată de partea civilă U.U.U.U. şi în consecinţă: a obligat pe inculpata A. în solidar cu inculpaţii F. şi H. la plata sumei de 10.000 lei către partea civilă V.V. privind creditul primit de inculpatul F. la data de 25 ianuarie 2012.

55. acţiunea civilă promovată de partea civilă X.X. şi în consecinţă: a obligat pe inculpata A. în solidar cu inculpata C.C. la plata sumei de 16.773 lei către partea civilă X.X. reprezentând sold neachitat din creditul primit de inculpata C.C. la data de 09 noiembrie 2011.

60. acţiunea civilă promovată de partea civilă Z.Z. şi în consecinţă: a obligat pe inculpata A. în solidar cu inculpaţii D.,Y.Y. şi M.M. la plata sumei de 20.940,46 lei către partea civilă Z.Z. reprezentând sold neachitat din creditul primit de inculpatul D. la data de 29 februarie 2012.

61. acţiunea civilă promovată de partea civilă SC L.L.L. SA Calea Bucureşi Braşov şi în consecinţă: a obligat în solidar pe inculpaţii A. D., Y.Y. şi M.M. la plata sumei de 7.537,26 lei către partea civilă A.A.A.reprezentând suma de pe cardul de credit finanţare cumpărături acordată de partea civilă inculpatului D. la data de 24 februarie 2012.

62. acţiunea civilă promovată de partea civilă Z.Z. şi în consecinţă: a obligat în solidar pe inculpaţii Y., A., Y.Y. şi M.M. la plata sumei de 31.655,50 lei către partea civilă Z.Z. reprezentând creditul acordat de partea civilă inculpatei Y. la data de 05 martie 2012.

67. acţiunea civilă promovată de partea civilă A.A.A. şi în consecinţă: a obligat în solidar pe inculpaţii G.G., D. A., Y.Y. şi M.M. la plata sumei de 2.455,68 lei către partea civilă A.A.A. reprezentând creditul acordat de partea civilă inculpatului G.G. la data de 28 martie 2012 (mastercard).

68. acţiunea civilă promovată de partea civilă B.B.B. şi în consecinţă: a obligat în solidar pe inculpaţii G.G., D. A.,Y.Y. şi M.M. la plata sumei de 22.568,87 lei către partea civilă B.B.B. reprezentând creditul de nevoi personale acordat de partea civilă inculpatului G.G. la data de 04 aprilie 2012.

72. acţiunea civilă promovată de partea civilă A.A.A. şi în consecinţă: a obligat în solidar pe inculpaţii F.F., C.C.C., Y.Y., E., A. ş M.M. la plata sumei de 1.671,65 lei către partea civilă A.A.A. reprezentând creditul restant acordat de partea civilă inculpatului F.F. la data de 23 aprilie 2012.

73. acţiunea civilă promovată de partea civilă D.D.D. şi în consecinţă: a obligat în solidar pe inculpaţii Y.Y. şi M.M. la plata sumei de 5.266,7 lei către partea civilă D.D.D. reprezentând creditul restant acordat de partea civilă inculpatului Y.Y. la data de 22 mai 2012.

75. acţiunea civilă promovată de partea civilă U.U. şi în consecinţă: a obligat în solidar pe inculpaţii V., Y.Y.,D., E., C.C.C. şi A. la plata sumei de 12.801,66 lei către partea civilă U.U. reprezentând creditul restant acordat de partea civilă inculpatului V. la data de 22 mai 2012.

77. acţiunea civilă promovată de partea civilă E.E.E. şi în consecinţă: a obligat în solidar pe inculpaţii I., Y.Y.,D., şi A. la plata sumei de 13.819,56 lei către partea civilă E.E.E. reprezentând creditul restant acordat de partea civilă inculpatului I. la data de 13 iunie 2012.

80. acţiunea civilă promovată de partea civilă F.F.F. şi în consecinţă: a obligat în solidar pe inculpaţii J., Y.Y., E., I. şi A. la plata sumei de 3.499 lei către partea civilă F.F.F. reprezentând creditul restant acordat de partea civilă inculpatului J. la data de 02 iulie 2012.

86. acţiunea civilă promovată de partea civilă G.G.G. şi în consecinţă: a obligat în solidar pe inculpaţii A. şi B. la plata sumei de 100.197,72 euro către partea civilă G.G.G. reprezentând creditul restant acordat de partea civilă SC H.H.H. SA la data de 03 august 2011.

87. acţiunea civilă promovată de partea civilă SC I.I.I. SA Sucursala Piaţa Sfatului Barşov şi în consecinţă: a obligat în solidar pe inculpaţii A. şi B. la plata sumei de 143.216 euro către partea civilă SC I.I.I. SA Sucursala Piaţa Sfatului Brașov reprezentând creditul restant acordat de partea civilă SC H.H.H. SA la data de 08 august 2011.

Instanţa de fond a apreciat că se impune recuperarea de la inculpaţii anterior menţionaţi a prejudiciului produs părţilor civile-instituţii de creditare cărora li s-au admis acţiunile civile doar cu privire la sumele ce reprezintă creditul efectiv acordat /care mai este în plată, considerând că doar acesta este prejudiciul efectiv produs de respectivii inculpaţi în raport de situaţia de fapt concretă, prin urmare nu se impune obligarea inculpaţilor şi la dobânzi, penalizări de întârziere astfel cum au solicitat unele dintre instituţiile de creditare.

Cât priveşte pct. 7.a. din starea de fapt instanţa a dispus ca urmare a admiterii acţiunii civile promovată de partea civilă SC J.J. SRL obligarea inculpatei G. în solidar cu inculpata A. către partea civilă SC J.J. SRL la plata sumei de 9600 lei reprezentând descoperirea de card pe numele inculpatei G. din data de 01 iulie 2010 în temeiul art. 346 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 14 C. proc. pen. şi 998 -999, 1003 C. civ. anterior, reţinând că inculpata G. deşi achitată în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. sub aspectul acuzaţiei de înşelăciune răspunde civil delictual pentru cea mai mică culpă.

Instanţa a respins următoarele acţiuni civile:

34. acţiunea civilă promovată de partea civilă SC J.J. SRLJ. Brasov privind obligarea inculpatei P. la plata sumei de 322,12 lei privind suma restantă din creditul primit de inculpata P. la data de 26 iulie 2011 întrucât această inculpată nu a fost trimisă în judecată pentru înşelăciune, ci doar pentru uz de fals - infracţiune care nu comportă latură civilă.

52. acţiunea civilă a K.K.K. în contradictoriu cu inculpatul F. - Nicolae relativ la creditul de nevoi personale în valoare de 22.000lei (fila 49 vol. II Dosar nr. x) solicitat de acesta la data de 09 ianuarie 2012 întrucât acest credit a fost respins.

70. acţiunea civilă a K.K.K. în contradictoriu cu inculpatul F.F. relativ la creditul de nevoi personale în valoare de 9.100 lei (fila 49 vol. II Dosar nr. x) solicitat de acesta la data de 06 aprilie 2012 întrucât acest credit a fost respins.

63. acţiunea civilă a L.L.L. faţă de M.M.M. întrucât faţă de acest învinuit au fost disjunse cercetările pentru înşelăciune iar faţă de inculpata Z. s-a dispus prin prezenta o soluţie de achitare pentru complicitate la înşelăciune.

64. acţiunea civilă a SC L.L.L. SA faţă de inculpatul T. (fila 117 vol. III Dosar nr. x ) întrucât acest inculpat nu a fost trimis în judecată pentru înşelăciune, ci doar pentru uz de fals - infracţiune care nu comportă latură civilă.

A fost respinsă acţiunea civilă a R.R. faţă de inculpata M.M. pentru creditul în sumă de 632,03 lei acordat acesteia la 20 martie 2008, acţiune civilă existentă la fila 127 vol. III Dosar nr. x - întrucât nu există o trimitere în judecată a acesteia relativ la acest credit.

A fost respinsă de asemenea acţiunea civilă a SC P.P.P. SA faţă de inculpata A. pentru creditul acordat acesteia la 29 august 2005, acţiune civilă existentă la fila 128 vol. III Dosar nr. x - întrucât nu există o trimitere în judecată a acesteia relativ la acest credit.

A fost respinsă şi acţiunea civilă a R.R.R. faţă de inculpata M.M. pentru creditul acordat acesteia la 01 iulie 2008, acţiune civilă existentă la fila 130 vol. III Dosar nr. x - întrucât nu există o trimitere în judecată a acesteia relativ la acest credit.

În fine, cu privire la pct. 7 din starea de fapt, instanţa a constatat că SC J.J. SRL nu s-a constituit parte civilă cu privire la descoperirile de cont având ca titulari pe N.N.N. şi O.O.O. - fila 128 vol. 27 d.u.p.

Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Braşov şi părţile civile R.R. şi SC H.H. SRL şi inculpaţii B., K., F., G.G., U., D., A., Y.Y., M.M., H., E., E.E. şi D.D., M.M.M.M.M.M.M.M.M., B.B., N.N.N.N.N.N.N.N.N., P., R., X., C., T., C.C.C. şi S.

Prin Decizia penală nr. 83/AP din 6 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/62/2013 s-a dispus admiterea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Serviciul teritorial Braşov, R.R. şi H.H., inculpaţii B., K., F., G.G., U., D., A., Y.Y., M.M., H., E., E.E. şi D.D., împotriva sentinţei penale nr. 28/S din 31 ianuarie 2014 pronunţată de Tribunalul Braşov în Dosarul penal nr. x/62/2013 pe care a desfiinţat-o în ceea ce priveşte:

- modul de soluţionare a acţiunii penale referitor la inculpaţii L., Z., A.A. şi H.

- greşita achitare a inculpatului F. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) din Legea nr. 39/2003 şi individualizarea pedepsei rezultante aplicate acestui inculpat.

- greşita achitare a inculpatei G. G. pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.

- greşita reţinere în favoarea inculpaţilor X. şi F.F. a dispoziţiilor privind procedura de judecare simplificată a cauzei (art. 320¹ din V.C.P.P.) şi individualizarea judiciară a pedepsei pentru aceşti inculpaţi.

-individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatelor B., E.E. şi D.D.

- soluţia de condamnare a inculpatei K. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. de la 1968 şi individualizarea judiciară a pedepsei aplicate aceleiaşi inculpate pentru infracţiunea de uz de fals.

- soluţia de achitare a inculpatului A.;

-durata prevenţiei deduse din pedeapsa aplicată inculpatului E.;

- modului de soluţionare a acţiunilor civile exercitate de;

- SC H.H. SRL Braşov în ceea ce priveşte creditul obţinut de inculpatul I.I. la data de 17 decembrie 200;

- SC O.O. SRL (fostă SC M.M.M.M. SA) în ceea ce priveşte creditul obţinut de inculpatul P.P. la data de 3 decembrie 2010;

- R.R. în ceea ce priveşte creditul obţinut de inculpatul N. la data de 25 octombrie 2010, SC S.S. SA - Agenţia Toamnei Braşov cu privire la creditul obţinut de U. la data de 10 decembrie 2010;

- V.V. în ceea ce priveşte creditul obţinut de M.M.M. de la SC J.J. SRLJ. Braşov;

- modalitatea de soluţionare a acţiunilor civile promovate de L.L.L. pentru creditul acordat inculpatei K. la data de 30 septembrie 2011 de T.T., pentru creditul acordat inculpatului F. la data de 25 decembrie 2012 U.U.U.U. şi A.A.A. pentru creditul acordat la data de 28 martie 2012 (mastercard) inculpatului G.G.;

- greşita confiscare specială a sumei de 11.050 lei de la inculpata M.M. şi a sumei de 2500 lei de la inculpata S.;

- omisiunea de anulare a contractului de credit de nevoi personale din 6 martie 2012 în valoare de 10.150 lei încheiat între M.M.M. şi L.L.L. Valea Cetăţii la data de 22 mai 2012, a adeverinţei de salariu aparent emisă la data de 20 februarie 2012 de către SC I.I.I.I. SRL pentru M.M.M., a fişei fiscale întocmite pentru M.M.M., a contractului de muncă încheiat aparent între M.M.M. şi SC I.I.I.I. SRL şi a facturii ... din 6 ianuarie 2012.

În baza art. 419 C. proc. pen. a admis cererea formulată de partea civilă V.V. privind extinderea efectelor apelului promovat de părţile civile şi în consecinţă a desfiinţat hotărârea penală atacată şi în ceea ce priveşte omisiunea primei instanţe de a soluţiona acţiunea civilă promovată în termenul legal de V.V. privind obligarea inculpatei E.E. la plata sumei de 45 000 euro reprezentând despăgubiri pentru contractul de credit încheiat în mod fraudulos de inculpată la data de 26 ianuarie 2012.

În baza art. 419 C. proc. pen. a extins efectele apelurilor promovate de părţile civile şi în ceea ce o priveşte pe partea civilă SC P.P.P. SA Braşov şi în consecinţă a desfiinţat hotărârea penală atacată şi în ceea ce priveşte omisiunea primei instanţe de a soluţiona acţiunea civilă promovată în termenul legal de această parte civilă privind obligarea inculpatelor S. şi M.M. la plata sumei de 15.441,27 lei reprezentând despăgubiri pentru contractul de credit acordat în mod fraudulos inculpatei S. la data de 4 aprilie 2011 de către SC SC P.P.P. SA SRL Braşov.

Rejudecând cauza în aceste limite:

I. A descontopit pedeapsa de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 10 ani, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. şi a repus în individualitatea lor pedeapsa de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 10 ani şi pedeapsa de 2 ani închisoare.

A reţinut în favoarea inculpatei B. circumstanţa atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. de la 1968 şi în consecinţă:

În baza art. 26 C. pen. de la 1968 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. de la 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968 art. 76 alin. (1) lit. a) şi 80 alin. (2) C. pen. de la 1968 şi art. 5 C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, a condamnat pe inculpata B., la pedeapsa închisorii de 5 ani închisoare şi în baza art. 65 alin. (2) C. pen. de la 1968 a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. de la 1968 pe o durată de 5 ani.

În baza art. 290 teza a II-a C. pen. de la 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968, art. 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (1) lit. e) C. pen. de la 1968, art. 80 alin. (2) C. pen. de la 1968 şi art. 5 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa închisorii de 1 an şi 8 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. de la 1968, 34 lit. b) C. pen. de la 1968, 35 alin. (1) C. pen. de la 1968 a contopit aceste pedepse şi a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea -a închisorii de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. de la 1968 pe o durată de 5 ani, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. de la 1968.

II. A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului F. şi a repus în individualitatea lor pedepsele componente de 3 ani închisoare, 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. pe o durată de 6 ani şi de 1 an închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 C. pen., pentru comiterea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave, a condamnat pe inculpatul F., la pedeapsa de 5 ani închisoare iar în baza art. 65 alin. (2) C. pen. de la 1968 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la 1968 pe o durată de 5 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. de la 1968, 34 lit. b) C. pen. de la 1968 şi 35 C. pen. de la 1968 a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), şi (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale), cu pedeapsa de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. de la 1968 pe o durată de 6 ani stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. de la 1968, 1 an închisoare stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 teza a II-a C. pen. de la 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1968 şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea -a închisorii de 5 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la 1968 pe o durată de 6 ani.

III. A descontopit pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 10 ani aplicată de prima instanţă inculpatului H. şi a repus în individualitatea lor pedepsele de 2 ani închisoare şi respectiv 11 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 10 ani.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 C. pen., pentru comiterea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave, a condamnat pe inculpatul H., la pedeapsa de 5 ani închisoare iar în baza art. 65 alin. (2) C. pen. de la 1968 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la 1968 pe o durată de 5 ani.

În baza art. 61 C. pen. de la 1968 a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 12 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 40 din 22 februarie 2002 a Tribunalului Mureş astfel cum a fost modificată prin sentinţa penală nr. 237 din 26 septembrie 2008 a Tribunalului Mureş (definitivă la data de 13 octombrie 2008) şi a contopit restul rămas neexecutat de 3 ani 11 luni şi 24 de zile (1.454 zile) închisoare cu pedeapsa de mai sus şi a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la 1968 pe o durată de 5 ani.

În baza art. 291 teza a II-a din C. pen. de la 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi 37 lit. a) din C. pen. de la 1968 şi art. 5 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani.

În baza art. 61 C. pen. de la 1968 a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 12 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 40 din 22 februarie 2002 a Tribunalului Mureş astfel cum a fost modificată prin sentinţa penală nr. 237 din 26 septembrie 2008 a Tribunalului Mureş (definitivă la data de 13 octombrie 2008) şi a contopit restul rămas neexecutat de 3 ani 11 luni şi 24 de zile (1.454 zile) închisoare cu pedeapsa de mai sus şi dispune executarea pedepsei celei mai grele de 3 ani 11 luni şi 24 de zile (1.454 zile) închisoare.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) din C. pen. de la 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1968, art. 37 lit. a) din C. pen. de la 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 11 ani şi în baza art. 65 alin. (2) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la 1968 pe o durată de 10 ani.

În baza art. 61 C. pen. de la 1968 a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 12 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 40 din 22 februarie 2002 a Tribunalului Mureş astfel cum a fost modificată prin sentinţa penală nr. 237 din 26 septembrie 2008 a Tribunalului Mureş (definitivă la data de 13 octombrie 2008) şi a contopit restul rămas neexecutat de 3 ani 11 luni şi 24 de zile (1.454 zile) închisoare cu pedeapsa de mai sus şi dispune executarea pedepsei celei mai grele de 11 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a,lit. b) C. pen. de la 1968 pe o durată de 10 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. de la 1968, 34 lit. b) C. pen. de la 1968, 35 alin. (1) C. pen. de la 1968 a contopit pedepsele de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la 1968 pe o durată de 5 ani, 3 ani 11 luni şi 24 de zile (1.454 zile) închisoare şi de 11 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la 1968 pe o durată de 10 ani stabilite anterior şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 10 ani, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b C. pen. de la 1968.

În baza art. 88 C. pen. de la 1968 a dedus durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului din 28 august 2012 la 30 aprilie 2013.

IV. A descontopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatei K. şi a repus în individualitatea lor pedepsele de 1 an închisoare şi 3 ani închisoare.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap la art. 16 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei K., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) şi 4 C. proc. pen. rap la art. 83 C. pen. a stabilit pedeapsa de 3 luni închisoare în sarcina inculpatei K., pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prev. de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen.

În baza art. 83 alin. (1) şi (3) C. pen. a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 84 C. pen., 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

1. Să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov la datele fixate de acesta.

2. Să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa.

3. Să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile precum şi întoarcerea.

4. Să comunice schimbarea locului de muncă.

5. Să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute de art. 86 alin. (1) lit. c)-e) se comunică Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. a atras atenţia inculpatei asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

V. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de „constituire a unui grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave” a condamnat pe inculpata L., la pedeapsa de 5 ani închisoare iar în baza art. 65 alin. (2) C. pen. de la 1968 a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la 1968 pe o durată de 5 ani.

În baza art. 26 C. pen. de la 1968 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. de la 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968 şi art. 5 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la „înşelăciune” a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 10 ani închisoare şi în baza art. 65 alin. (2) C. pen. aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la 1968 pe o durată de 5 ani.

În baza art. 386 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică data prin actul de sesizare al instanţei faptei comise de inculpată din infracţiunea de complicitate la „fals în înscrisuri sub semnătură privată” prev. de art. 26 C. pen. de la 1968 raportat la art. 290 C. pen. de la 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de „fals în înscrisuri sub semnătură privată” prev. de art. 290 C. pen. de la 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968.

În baza art. 290 C. pen. de la 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968 şi art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpata la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. de la 1968, art. 34 lit. b) C. pen. de la 1968 şi art. 35 C. pen. de la 1968 a contopit pedepsele stabilite mai sus şi a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la 1968 pe o durată de 5 ani.

A interzis inculpatei cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen. de la 1968.

VI. În baza art. 26 C. pen. de la 1968 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. de la 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968 şi art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpata Z., la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „complicitate la înşelăciune” în formă continuată şi în baza art. 65 alin. (2) C. pen. aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la 1968 pe o durată de 5 ani.

În baza art. 26 C. pen. de la 1968 raportat la art. 290 C. pen. de la 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968 a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. de la 1968, 34 lit. b) C. pen. de la 1968 şi 35 C. pen. de la 1968 a contopit pedepsele stabilite mai sus şi a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a,lit. b) C. pen. de la 1968 pe o durată de 5 ani.

A interzis inculpatei cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen. de la 1968.

VII. În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. de la 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul A.A., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în forma tentativei.

În baza art. 291 teza a II-a din C. pen. de la 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul A.A. pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. de la 1968, 34 lit. b) C. pen. de la 1968, a contopit pedepsele stabilite şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 81, 82 C. pen. de la 1968 a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.

A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. de la 1968 pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei, conform art. 71 C. pen. de la 1968.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

A pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen., arătându-i că dacă în cursul termenului de încercare va săvârşi din nou o infracţiune pentru care se va pronunţa o hotărâre de condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen instanţa va revoca suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei şi va dispune executarea în întregime a pedepselor care se vor cumula aritmetic.

VIII. A descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată inculpatului X. de către prima instanţă şi a repus în individualitatea lor pedepsele componente de 2 luni închisoare şi respectiv 1 an închisoare.

A înlăturat dispoziţiile art. 320¹ din V.C.P.P. reţinute în favoarea inculpatului X. şi în consecinţă:

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. de la 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul X., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de înşelăciune.

În baza art. 291 teza a II-a din C. pen. de la 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul X. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. de la 1968, 34 lit. b) C. pen. de la 1968, a contopit pedepsele stabilite şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 81, 82 C. pen. de la 1968 a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

IX. A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 2 ani şi a repus în individualitatea lor pedepsele componente de 3 ani şi 4 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a,lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani, 2 luni închisoare şi 2 ani închisoare.

A înlăturat dispoziţiile art. 320¹ din V.C.P.P. reţinute în favoarea inculpatului F.F. şi în consecinţă:

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 C. proc. pen., pentru comiterea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave, a condamnat pe inculpatul F.F., la pedeapsa închisorii de 5 ani închisoare iar în baza art. 65 alin. (2) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a,lit. b) C. pen. de la 1968 pe o durată de 4 ani.

În baza art. 291 teza a II-a C. pen. de la 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. de la 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968 şi art. 5 C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 3 şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen., 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele stabilite în sarcina inculpatului şi a dispus executarea pedepsei celei mai grele, de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 4 ani.

A interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen. de la 1968.

X. În baza art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals a stabilit în sarcina inculpatei D.D., o pedeapsă de 3 luni închisoare.

În baza art. 33 alin. (2) C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de înşelăciune, a stabilit în sarcina aceleiaşi inculpate o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 39 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare la care a adăugat o lună închisoare (1/3 din cealaltă pedeapsă) astfel încât pedeapsa rezultantă este de 7 luni închisoare.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) Să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov la datele fixate de acesta.

b) Să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa.

c) Să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile precum şi întoarcerea.

d) Să comunice schimbarea locului de muncă.

e) Să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute de art. 86 alin. (1) lit. c)-e) se comunică Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov.

XI. În baza art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals a stabilit în sarcina inculpatei E.E., o pedeapsă de 6 luni închisoare

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, a stabilit în sarcina aceleiaşi inculpate o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 39 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare la care a adăugat 2 luni închisoare (1/3 din cealaltă pedeapsă) astfel încât pedeapsa rezultantă este de 1 an şi 2 luni închisoare.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) Să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov la datele fixate de acesta.

b) Să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa.

c) Să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile precum şi întoarcerea.

d) Să comunice schimbarea locului de muncă.

e) Să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute de art. 86 alin. (1) lit. c)-e) se comunică Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov.

XII. În baza art. 396 alin. (1) şi (4) C. proc. pen. rap la art. 83 C. pen. a stabilit pedeapsa de 3 luni închisoare în sarcina inculpatei G., pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prev. de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) Să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov la datele fixate de acesta.

b) Să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa.

c) Să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile precum şi întoarcerea.

d) Să comunice schimbarea locului de muncă.

e) Să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute de art. 86 alin. (1) lit. c)-e) se comunică Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov.

XIII. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului E., durata reţinerii şi arestării preventive din 28 august 2012 la 01 februarie 2013 şi din 7 martie 2014 la 17 iunie 2014 inclusiv.

XIV. În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. h) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului M., relativ la infracţiunea de „tăinuire” prev. de art. 10 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 221 C. pen.

În baza art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 25 C. proc. pen. şi art. 998, 999 şi 1003 C. civ.:

1. A admis acţiunea civilă promovată de partea civilă H.H. şi în consecinţă a obligat pe inculpata A. în solidar cu inculpata L. să plătească părţii civile H.H. suma de 17.085,94 lei cu titlu de despăgubiri pentru creditul obţinut în mod fraudulos de I.I. la data de 17 decembrie 2009.

2. A admis acţiunea civilă promovată de partea civilă O.O. şi în consecinţă a obligat pe inculpata A. în solidar cu inculpata L. la plata sumei de 62.552,51 lei către partea civilă SC O.O. SRL (fosta SC M.M.M.M. SA) cu titlu de despăgubiri pentru creditul obţinut fraudulos de P.P. la data de la 03 decembrie 2010.

3. A admis acţiunea civilă promovată de partea civilă R.R. şi în consecinţă: a obligat pe inculpata A. în solidar cu inculpata L. şi cu inculpatul N. la plata sumei de 35 262,61 lei către partea civilă R.R. cu titlu de despăgubiri pentru creditul obţinut de inculpatul N. la data de la 25 octombrie 2010.

4. A admis acţiunea civilă promovată de partea civilă SC S.S. SA Braşov şi în consecinţă a obligat pe inculpata A. în solidar cu inculpatul U. la plata sumei de 11.540,54 lei către partea civilă SC S.S. SA privind creditul obţinut în mod fraudulos de inculpatul U. la data de 10 decembrie 2010.

5. A admis acţiunea civilă promovată de partea civilă SC P.P.P. SA Braşov şi în consecinţă a obligat pe inculpatele S. şi M.M. în solidar la plata sumei de 15.441,27 lei reprezentând despăgubiri pentru creditul obţinut în mod fraudulos de inculpata S. la data de 4 aprilie 2011 de la SC SC P.P.P. SA SRL Braşov.

6. A constatat stinsă acţiunea civilă promovată de partea civilă V.V. prin care s-au solicitat despăgubiri în legătură cu creditul obţinut în mod fraudulos de inculpata K. la data de 30 septembrie 2011 de la T.T. şi în consecinţă a înlăturat obligarea inculpatelor A. în solidar cu K. la plata sumei de 35.000 lei către partea civilă; a luat act de recuperarea prejudiciului de către partea civilă.

În baza art. 397 C. proc. pen. rap la art. 25 C. proc. pen. şi art. 1349, 1357, 1382 din N.C.C.:

7. A admis acţiunea civilă promovată de partea civilă V.V. şi în consecinţă a obligat pe inculpata E.E. în solidar cu inculpaţii A., H. şi Z. la plata sumei de 45 000 euro reprezentând despăgubiri pentru creditul obţinut în mod fraudulos de inculpata E.E. la data de 26 ianuarie 2012 de la Z.Z.

8. A admis acţiunea civilă promovată de partea civilă V.V. şi în consecinţă a obligat pe inculpata Z. să plătească statului suma de 10.599,46 lei reprezentând despăgubiri pentru creditul obţinut în mod fraudulos de inculpatul M.M.M. la data de 6 martie 2012 de la SC J.J. SRLJ. Braşov.

9. A luat act de recuperarea prejudiciului cauzat părţii civile V.V. produs prin creditul obţinut în mod fraudulos de la U.U.U.U. de către inculpatul F. la data de 25 ianuarie 2012 în valoare de 10.000 lei şi în consecinţă a respins acţiunea civilă promovată de partea civilă V.V., înlăturând obligarea în solidar a inculpaţilor A., F. şi H. la plata despăgubirilor.

10. A luat act de recuperarea prejudiciului cauzat părţii civile A.A.A. produs prin creditul obţinut în mod fraudulos de la A.A.A. de către inculpatul G.G. la data de 28 martie 2012 (mastercard), în valoare de 2.455,68 lei şi în consecinţă a respins acţiunea civilă promovată de partea civilă A.A.A., înlăturând obligarea în solidar a inculpaţilor G.G., D. A., Y.Y. şi M.M. la plata despăgubirilor.

A înlăturat dispoziţia de confiscare specială a sumei de 11.050 lei de la inculpata M.M. şi a sumei de 2.500 lei de la inculpata S., reprezentând bani însuşiţi de acestea pe nedrept din creditul de nevoi personale acordat inculpatei S. de SC P.P.P. SA Offfice Braşov la data de 04 aprilie 2011.

A anulat contractul de credit de nevoi personale din 6 martie 2012 în valoare de 10.150 lei încheiat între M.M.M. şi L.L.L. Valea Cetăţii la data de 22 mai 2012 precum şi adeverinţa de salariu aparent emisă la data de 20 februarie 2012 de către SC I.I.I.I. SRL pentru M.M.M., fişa fiscală întocmită pentru M.M.M. şi contractul de muncă încheiat aparent între M.M.M. şi SC I.I.I.I. SRL precum şi factura ... din 6 ianuarie 2012.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate.

B. A respins ca nefondate apelurile promovate de către inculpaţii U. (fostă C.C.), B.B., L.L.L.L.L.L.L.L.L., P., R., X., C., T., C.C.C. şi S. împotriva aceleiaşi sentinţe.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpata L. să plătească statului suma de 7950 lei cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluţionarea cauzei în fond.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpaţii Z. şi A.A. să plătească statului câte 3.000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluţionarea cauzei în fond.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpata G. G. să plătească statului suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluţionarea cauzei în fond.

În baza art. 272 C. proc. pen., suma de 5200 reprezentând onorariile avocaţilor desemnaţi din oficiu în procedura apelului pentru inculpaţii: Y.Y., A., U. (fostă C.C.), L.L.L.L.L.L.L.L.L., X., U., C.C.C., S., F.F. A.A., I., J. şi U.U.U., a stabilit a) se suporta din fondurile Ministerului de Justiţie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpaţii U. (fostă C.C.), L.L.L.L.L.L.L.L.L., X., C.C.C. şi S. să plătească statului câte 1.300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpaţii B.B., P., R. şi T., să plătească statului câte 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare iar pe inculpata C. a obligat-o să plătească cu acelaşi titlu suma de 1.100 lei.

Instanţa de apel a reţinut următoarele:

În ceea ce priveşte nelegalitatea hotărârii Parchetul a susţinut că în mod greşit a procedat prima instanţă admiţând cererile formulate de inculpaţii X. şi F.F. de judecare a cauzei în procedură simplificată reţinându-se totodată în favoarea acestora dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. S-a arătat în susţinerea acestui motiv de apel că primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită a fost la 22 aprilie 2013, moment în care prima instanţă le-a pus în vedere celor doi că pot uza de procedura simplificată; la următorul termen din 26 aprilie 2013 s-a constatat lipsa nejustificată a celor doi inculpaţi, în 17 mai 2013 s-a constat lipsa de apărare a unuia dintre inculpaţi, ulterior în 24 mai 2013 s-a prezentat inculpatul F.F. în stare de deţinere căruia i s-a adus din nou la cunoştinţă dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. şi i s-a acordă un nou termen de judecată, iar în 4 iunie 2013 s-au admis cererile formulate de inculpaţi în sensul aplicării art. 320¹ C. proc. pen. Aşa fiind este greşită judecarea de către instanţa de fond a celor doi inculpaţi pe baza procedurii simplificate; în cauză nu erau îndeplinite condiţiile textului de lege. Practic instanţa deşi le-a adus la cunoştinţă dispoziţiile legale sus menţionate a permis celor doi inculpaţi o prorogare până la următorul termen, prorogare care s-a amânat cinci termene; sunt termene la care inculpaţii au lipsit nejustificat, astfel că procedura urmată de instanţa contravine dispoziţiilor legale motiv pentru care se impune înlăturarea acestor dispoziţii.

Hotărârea penală atacată a mai fost criticată şi pentru netemeinicie în ceea ce priveşte greşita achitare a inculpatei L. pentru comiterea infracţiunilor de complicitate la înşelăciune şi complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, greşita achitare a inculpatei G. în ceea ce priveşte infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals, înşelăciune, greşita achitare a inculpatei Z. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la înşelăciune şi complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, greşita achitare a inculpatului A.A. pentru comiterea infracţiunii de uz de fals şi tentativă la înşelăciune, greşita achitare a inculpatului M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tăinuire prevăzută de legea specială şi greşita achitare a inculpaţilor B., F., G., H., K. şi L. pentru comiterea infracţiunilor de constituire sau aderare la grup infracţional organizat.

Un alt motiv de netemeinicie invocat de Parchet l-a constituit greşita reţinere a dispoziţiilor art. 74 lit. c) C. proc. pen. privind circumstanţele atenuante faţă de inculpaţii I., J., U.U.U. şi C.

S-a arătat că inculpata L. a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracţiunilor de complicitate la înşelăciune şi complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată cu consecinţa respingerii cererilor de despăgubiri civile. În ceea ce o priveşte pe această inculpată, date fiind concluziile raportului de expertiza efectuat în cauză în procedura apelului se impune în primul rând schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată în aceeaşi infracţiune dar sub forma autoratului având în vedere contribuţia efectivă la falsificarea înscrisurilor depuse la dosarele de creditare ale numiţilor I.I., P.P., U. şi C.C. Raportat la participaţia penală în ceea ce îl priveşte pe I.I. prima instanţă a apreciat că există un dubiu care profită inculpatei. In combaterea acestei susţineri au fost aduse în faţa instanţei de apel probe din care rezultă vinovăţia inculpatei, respectiv declaraţia inculpatei A. (dup vol. 41 filele 52-53), care se coroborează cu procesul verbal de percheziţie domiciliară efectuat la domiciliul inculpatei în care au fost evidenţiate o serie de bunuri care apar în factura fiscală din 17 decembrie 2009 emisă pe numele lui I.I. De asemenea cu ocazia percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatei a fost descoperită o imprimantă care apărea în aceeaşi factură fiscală ataşată dosarului. Probele adminF. care se coroborează cu înscrisurile falsificate dovedesc vinovăţia inculpatei pentru infracţiunea de complicitate la înşelăciune în ce îl priveşte pe I.I. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată astfel că se impune condamnarea acesteia cu obligarea în solidar cu I.I. şi A. la plata despăgubirilor către partea civilă SC H.H. SA.

În ceea ce priveşte participarea penală a acestei inculpate la faptele comise de P.P., N., U. şi C.C. o probă importantă care trebuie avută în vedere este declaraţia inculpatei A. care se coroborează cu o serie de înscrisuri aflate la dosarul cauzei; totodată se impune a fi avută în vedere chiar şi declaraţia inculpatei L. care în faza de urmărire penală a menţionat că nu îl cunoaşte pe numitul P.P. iar în faţa instanţei de judecată şi-a modificat poziţia procesuală, aspect care dovedeşte nesinceritatea acesteia.

În sprijinul soluţiei de condamnare care se impune a fi adoptată în cauză faţă de inculpata L. în ceea ce îl priveşte participarea penală a acestei inculpate la faptele comise de inculpaţii N., U. şi C.C. trebuie reţinut că declaraţia inculpatei A. în care a arătat că actele depuse de aceştia la instituţiile bancare au fost falsificate de ea împreună cu L. se coroborează cu raportul de expertiză criminalistică efectuat în cauză în apel; de altfel şi în cererile de credit depuse la bancă de către N. şi U. aceştia au indicat-o pe L. ca persoană de contact.

Parchetul a apreciat că aceste probe sunt suficiente pentru a se ajunge la concluzia vinovăţiei inculpatei pentru infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată astfel că se impune condamnarea acesteia pentru comiterea infracţiunilor de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată în forma autoratului.

În ce o priveşte pe inculpata G. s-a arătat în esenţă de către Parchet că la dosarul cauzei există înscrisuri care confirmă vinovăţia acesteia. În ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune instanţa de fond a reţinut faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive sub aspectul laturii subiective, aşadar nu se neagă existenţa faptelor sub aspectul laturii obiective. Se constată totodată o contradicţie de interpretare a mijloacelor de probă, de altfel inculpata recunoaşte că a deţinut formal calitatea de administrator al SC H.H.H. SRL, recunoaşte că a contractat un credit pe care ulterior nu l-a mai achitat, însă având în vedere gradul său de instrucţie prima instanţă a reţinut că nu se poate considera că nu a avut intenţia de inducere în eroare a unităţilor bancare.

În ceea ce priveşte participaţia penală a inculpatei G. la comiterea infracţiunii de înşelăciune constând în aceea că a beneficiat de creditele obţinute de SC H.H.H. SRL, urmare inducerii în eroare a două unităţi bancare, contrar susţinerilor primei instanţe, Parchetul a arătat că nu au fost avute în vedere înscrisul aflat la fila 14 din vol. 24 dup, respectiv Hotărârea A.G.A. a SC H.H.H. SRL prin care se aprobă contractarea unui credit garantat cu un teren extravilan; de asemenea nu au fost avute în vedere interceptările telefonice existente la dosar din care rezultă că inculpata cunoştea activitatea desfăşurată de mama sa, precum şi declaraţia inculpatei G. în care menţionează referitor la falsurile efectuate că primea pe email anumite înscrisuri completate cu anumite nume şi ea trebuia să şteargă datele şi să le completeze cu alte nume pe care i le indica mama sa. Fişierele astfel completate erau transmise mamei sale astfel că nu se poate reţine că nu a avut reprezentarea că prin activităţile pe care le desfăşoară comite fapte de natură penală. O parte din aspectele la care a făcut referire sunt confirmate de inculpata A. tot în declaraţia dată în care menţionează că G. o ajuta uneori la contrafacerea unor facturi de utilităţi pe numele celor care au contractat credite aşadar era o persoană la care A. apela când avea nevoie. De asemenea în cauză au fost efectuate percheziţii informatice pe mediile de stocare ridicate de la locuinţa inculpatei G. ocazie cu care au fost descoperite mesaje transmise de cele două inculpate din care rezultă că la cererea mamei sale a falsificat o serie de înscrisuri cu care inculpata A. se prezenta la bănci pentru obţinerea de credite.

Prin coroborarea acestor probe rezultă vinovăţia acestei inculpate pentru infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată situaţie în raport de care în mod greşit a dispus prima instanţă achitarea inculpatei.

În ceea ce priveşte achitarea inculpaţilor F., G., H., K., B. şi L. pentru infracţiunea de constituire sau aderare la grup infracţional organizat din motivarea instanţei rezultă că s-au reţinut doar săvârşirea infracţiunii de înşelăciune şi falsuri în sarcina inculpaţilor, că aceştia au acţionat independent unii de alţii fără a exista vreo organizare. Modalitatea de acţiune a acestora dovedeşte însă faptul că inculpaţii au comis faptele în cadrul unui grup infracţional organizat. În ceea ce o priveşte pe inculpata K. a fost trimisă în judecată pentru faptul că a sprijinit acest grup infracţional organizat. În declaraţia acesteia din faza de urmărire penală aceasta confirmă nuanţat cele anterior menţionate, iar din înscrisurile de la dosar rezultă că le-a cunoscut pe inculpatele E.E. şi D.D. cărora A. le-a încheiat contracte de muncă pentru trecut şi cunoştea că în activitatea de fraudare a instituţiilor bancare erau implicate mai multe persoane şi exista un grup infracţional organizat al cărui coordonator era A.

În ceea ce o priveşte pe inculpata B. trebuie avută în vedere declaraţia de la urmărirea penală a acesteia din care rezultă că a avut cunoştinţă de faptul că A. urmărea obţinerea de credite de la bănci. De asemenea se impune a se lua în considerare şi declaraţia inculpatei A. în care menţionează că numita L. i-a făcut cunoştinţă cu B. care i-a recomandat-o ca şi contabilă, ulterior i-a prezentat-o lui Z. care a continuat colaborarea, ceea ce demonstrează că au existat legături între membrii acestui grup infracţional, fapt ce rezultă şi din interceptările convorbirilor telefonice existente la dosar. Aceste probe sunt suficiente pentru a demonstra faptul că inculpata B. cunoştea că în spatele inculpatei A. se aflau mai multe persoane care se ocupau cu obţinerea de credite cu acte false.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul F. care a fost achitat în ceea ce priveşte comiterea infracţiuni de constituire grup infracţional organizat trebuie avută în vedere declaraţia dată de acesta în faza de urmărire penală în care a recunoscut învinuirile ce i-au fost aduse şi a detaliat modalitatea în care a ajutat grupul infracţional organizat, este menţionat numele inculpatei A. care confirmă starea de fapt reţinută, astfel că există suficiente dovezi din care rezultă că şi acest inculpat a cunoscut că în obţinerea acelor credite erau implicate mai multe persoane.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul H. se impune a fi avută în vedere declaraţia inculpatei A. precum şi întreg materialul probator administrat din care rezultă convingerea că a fost la curent cu activităţile de falsificare a înscrisurilor precum şi cu activităţile de depunere a dosarelor la unităţile bancare.

Se impune aşadar, în opinia Parchetului condamnarea inculpaţilor F., G., H., K., B. şi L. pentru infracţiunea de constituire sau aderare la grup infracţional organizat.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul M. acesta a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 11 din Legea nr. 39/2003. Ca urmare a modificărilor legislative acest articol a fost abrogat însă elementele constitutive ale acestei infracţiuni se regăsesc în art. 270 din N.C.P. care sancţionează infracţiunea de tăinuire şi care reprezintă legea penală mai favorabilă sub aspectul limitelor de pedeapsă. Acest text de lege la alineatul 3 prevede că tăinuirea săvârşită de un membru al familiei nu se pedepseşte. Având în vedere declaraţiile furnizate de inculpata A. precum şi de inculpatul M. rezultă că aceştia deşi divorţaţi în perioada vizată au locuit împreună în locuinţa familiei, au obţinut creditul la data de 10 august 2011 şi a beneficiat de o sumă de bani cunoscând provenienţa frauduloasă a acestuia. În perioada în care creditul a fost contractat şi momentul în care suma a fost virată cei doi se aflau în acea perioadă de timp în care au locuit împreună, se impune încetarea procesului penal în baza art. 16 lit. h) C. proc. pen. întrucât există o cauză de nepedepsire.

În ceea ce o priveşte pe inculpata Z. hotărârea instanţei este criticabilă sub aspectul greşitei achitări a acesteia pentru comiterea infracţiunii de complicitate la înşelăciune şi complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată; având în vedere declaraţia inculpatei A. din care rezultă contribuţia inculpatei Z. la săvârşirea faptelor, declaraţia dată în faţa instanţei de această inculpată precum şi declaraţia dată de inculpata K., înscrisurile falsificate existente la dosar, în speţă se impunea condamnarea inculpatei. De altfel din aceleaşi probe rezultă şi participaţia penală a acestei inculpate la faptele inculpatelor D.D. şi E.E. În ceea ce priveşte obţinerea creditului de către M.M.M. trebuie avută în vedere declaraţia inculpatei K. din faza de urmărire penală din care rezultă vinovăţia inculpatei pentru acuzaţiile aduse.

În ce îl priveşte pe inculpatul A.A. este criticabilă soluţia de achitare a acestuia pentru infracţiunile de uz de fals şi tentativă la înşelăciune. În vol. V d.u.p filele 42-45 există adresele de corespondenţă între Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism şi SC F.F.F. SA prin care se solicită înaintarea în original a documentaţiei întocmite referitor la A.A., iar în răspunsul primit se comunică faptul că pentru cererile de credit care nu se finalizează cu obţinerea unui credit documentaţia nu se arhivează. Declaraţiile coinculpaţilor din prezenta cauză confirmă vinovăţia inculpatului A.A. cu referire la declaraţia inculpatei A. şi a inculpatului Y.Y. De altfel şi inculpatul a recunoscut comiterea faptei încercând să inoculeze ideea că în dosarul de credit se afla o adeverinţă falsă. Mai mult în dosarul de urmările penală se află un proces verbal de supraveghere în mediu ambiental care atestă faptul că Y.Y. l-a însoţit pe A.A. la mai multe unităţi bancare aspect care confirmă activitatea infracţională desfăşurată de cei doi.

Un alt motiv de netemeinicie îl reprezintă greşita reţinere a dispoziţiilor art. 74 lit. c) C. pen. privitoare la circumstanţele atenuante în favoarea inculpaţilor I., J., U.U.U. şi C.. În ce o priveşte pe inculpata C. din declaraţia dată în faza de urmărire penală nu rezultă o atitudine sinceră care să justifice reţinerea circumstanţelor atenuante, aceasta a cunoscut existenţa faptelor şi a încercat să îşi limiteze răspunderea prin inocularea ideii că exista o aparenţă de legalitate în activitatea pe care o desfăşura. Inculpata U.U.U. a negat în faza urmărire penală toate acuzaţiile aduse în faţa instanţei recunoscând parţial implicarea în activitatea infracţională motivat de faptul că se afla în stare de disperare fiind în pericol să îşi piardă locuinţa Nici în ce îl priveşte pe inculpat I. nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante ca de altfel nici în ce îl priveşte pe J. având în vedere activitatea complexă a acestora precum şi atitudinea procesuală adoptată.

Pentru toate aceste considerente s-a arătat de către parchet că se impune admiterea apelului astfel cum a fost formulat şi motivat în scris iar în cadrul rejudecării să se dispună condamnarea inculpaţilor L., G., Z., A.A.. De asemenea solicită condamnarea inculpaţilor care au fost trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunilor de constituire sau aderare la grup infracţional organizat, înlăturarea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. proc. pen. pentru inculpaţii la care a făcut referire anterior, precum şi aplicarea dispoziţiilor art. 16 lit. h) C. proc. pen. în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A. pentru comiterea infracţiunii de tăinuire prev. de art. 270 C. pen.

Apelanta parte civilă SC H.H. SA a arătat în motivarea apelului formulat că sentinţa penală atacată este netemeinică întrucât această parte s-a constituit în mod legal parte civilă în procesul penal solicitând recuperarea prejudiciului cauzat prin acordarea creditelor numiţilor: I.I. (credit în valoare de 17,085.94 lei), Y.Y.Y. (credit în valoare de 5.413.02 lei), M.M. (credit în valoare de 6,008.50 lei) şi E. (credit în valoare de 2,181.23 lei), însă prin sentinţa penală pronunţată de Tribunalul Braşov inculpata A. a fost obligată doar la plata sumei de 10.623 lei reprezentând creditul acordat pe numele I.I. În această modalitate, prima instanţă nu a asigurat repararea întregului prejudiciu suferit de această instituţie bancară în urma infracţiunii săvârşite de inculpata A. şi nici pentru celelalte contracte încheiate.

Partea civilă R.R. SA a criticat sentinţa pronunţată de Tribunalul Braşov pentru netemeinicie arătând că deşi s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 33.668,49 lei plus dobânzile, penalităţile şi comisioanele bancare prevăzute în contractul de credit încheiat între bancă şi N. la data de 25 octombrie 2010 prima instanţă a omis să o oblige pe inculpata A. în solidar cu inculpatul N. la plata dobânzilor, a penalităţilor şi a comisioanelor, obligând-o doar la plata sumei de 28.000 lei care reprezintă valoarea creditului acordat, înscris în contract; în prezent partea civilă a arătat că se impune obligarea în solidar a acelor doi inculpaţi la plata sumei de 35.262,61 lei reprezentând prejudiciul evaluat la data de 28 ianuarie 2013 la care se adaugă dobânzile, penalităţile şi comisioanele bancare prevăzute în contractul de credit până la plata integrală a contravalorii creditului.

Apelanta inculpată A., a susţinut în esenţă în apelul formulat netemeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate şi soluţia de condamnare pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat.

A arătat atât prin intermediul avocatului ales cât şi prin memoriul scris depus la dosar că se impune reanalizarea hotărârii atacate în ceea ce priveşte comiterea de către ea a infracţiunii de constituire grup infracţional organizat. În prezenta cauză s-a negat în mod constant existenţa unui grup infracţional organizat întrucât niciodată nu au fost identificate trei sau mai multe persoane care să fi colaborat în vederea obţinerii de venituri ilicite. În acest sens trebuie avută în vedere declaraţia martorului D.D. și F.F.F.F. din care rezultă că în locaţia pe care o folosea inculpata niciodată nu au fost organizate întâlniri care să ducă la comiterea de infracţiuni. Inculpata pe tot parcursul cercetărilor a fost sinceră şi a recunoscut că a comis infracţiuni însă a negat în mod constant comiterea infracţiunii de constituire grup infracţional organizat. Or, faţă de această situaţie se impune achitarea inculpatei pentru comiterea infracţiunii de constituire grup infracţional organizat având în vedere dispoziţiile art. 16 lit. a) C. proc. pen. De asemenea şi în situaţia în care s-ar dovedi existenţa acestui grup infracţional organizat trebuie avut în vedere că inculpata a aderat la acest grup care exista din luna decembrie a anului 2011 astfel că nu se poate reţine în sarcina acesteia comiterea infracţiunii în forma constituirii.

Inculpata a recunoscut că la cererea persoanelor fizice sau în interesul societăţilor comerciale pe care le coordona a falsificat documente în vederea obţinerii creditelor, însă nu a recrutat pe nimeni, ba mai mult, a colaborat cu organele de cercetare şi s-au descoperit fapte care au dus la elucidarea întregii activităţi supusă cercetărilor penale şi niciodată aceste activităţi nu au fost organizate, fiecare membru acţiona în mod individual funcţie de pregătirea pe care o avea.

În raport de contribuţia efectivă a inculpatei la desfăşurarea activităţii infracţionale şi dacă se va reţine existenţa acestei infracţiuni s-a solicitat să se reducă cuantumul pedepsei aplicate de către instanţa de fond, raportat strict la aportul acesteia la comiterea faptelor.

În ce priveşte infracţiunea de înşelăciune s-a arătat că la acest moment procesual prin declaraţia martorului Serban a dovedit că exista intenţia inculpatei de a desfăşura o activitate legală, respectiv aceea de agent imobiliar şi construcţii, activitate care însă s-a denaturat pe parcurs astfel cum de altfel a recunoscut şi inculpata. Referitor la această infracţiune s-a arătat că trebuie să se observe că nu a săvârşit activităţi de inducere în eroare a unităţilor bancare decât la cererea unor persoane fizice; practic la inculpată se prezentau anumite persoane fizice care îi solicitau să realizeze aceste falsuri. De asemenea se impune a fi reţinută şi culpa părţilor civile, aceste infracţiuni nu se puteau comite fără ajutorul băncilor care deţineau toate pârghiile pentru a verifica legalitatea dosarelor de credit însă interesul unităţilor bancare era acela de realizare a unui plan de creditare şi astfel încurajau obţinerea de credite chiar şi fără buletin.

Inculpata pe tot parcursul cercetărilor a avut o atitudine sinceră, dovadă fiind adeverinţa existentă în vol. 3, fila 55 din Dosarul nr. x/62/2012 din care rezultă că aceasta a contribuit la buna desfăşurare a urmăririi penale.

De asemenea se impun a fi avute în vedere şi circumstanţele de ordin personal, faptul că inculpata are în întreţinere trei copii minori şi a săvârşit aceste fapte pe fondul crizei declanşate într-un moment în care desfăşura o activitate legală.

În ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile instanţa de apel trebuie să ţină seama de hotărârea Înaltei Curții de Casație și Justiției - obligatorie - privind autonomia instituţiilor în materie penală şi aplicarea legii penale mai favorabile pe instituţii autonome.

Pentru aceste considerente se impune admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate iar în cadrul rejudecării aplicarea unor pedepse întru-un cuantum mai redus ţinând cont şi de noua politică în materie penală referitor la infracţiunile de înşelăciune.

Apelantul inculpat H. a criticat hotărârea primei instanţe pentru netemeinicie arătând în esenţă că nu se poate dispune condamnarea unei persoane fără argumente concrete şi dovezi certe.

Or, referitor la infracţiunea de uz de fals instanţa a apreciat în mod generic faptul că toţi inculpaţii au cunoscut că actele pe care le prezintă instituţiilor bancare nu corespund realităţii, că toţi inculpaţii au fost prezenţi la momentul semnării contractelor de creditare, astfel încât în mod indirect au cunoscut că se uzează de acte false şi că în acest mod se produce inducerea în eroare a instituţiilor de credit.

Inculpatul i-a spus concubinei A. că doreşte să facă un împrumut la bancă însă nu mai cunoştea procedura de creditare. Inculpata A. s-a oferit să îl ajute astfel că i-a întocmit dosarele de creditare fără să i le arate şi fără să îi comunice ce documente conţin şi dacă aceste documente sunt adevărate sau false. H. era angajat la SC H.H.H. SRL a solicitat creditele cu bună credită şi cu intenţia de restituire a împrumutului dovadă că a achitat ratele chiar şi după ce a fost arestat preventiv. Inculpatul nu a avut reprezentarea că săvârşeşte o infracţiune ci a fost în eroare totală cu privire la conţinutul dosarelor depuse la unităţile bancare. Ştiind că este angajat la societatea la SC H.H.H. SRL cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, şi nevăzând conţinutul dosarelor, inculpatul nu s-a gândit nici o clipă şi nici nu a avut reprezentarea că săvârşeşte vre-o infracţiune; nu a avut cunoştinţă de actele false din dosare, fiind convins că va contracta creditele în condiţiile legii şi că va rambursa împrumuturile.

Trebuie să se aibă în vedere că din declaraţiile inculpatei A. în faţa instanţelor rezultă cu certitudine că ea a întocmit şi depus dosarele de credit pentru H., că acesta nu a cunoscut conţinutul dosarelor, că nu a avut intenţia de a frauda băncile şi că a avut permanent reprezentarea faptului că împrumuturile făcute de el sunt în deplină legalitate.

Totodată argumentul instanţei de fond că toţi inculpaţii au fost prezenţi la momentul semnării contractelor de creditare, că au luat legătura cu ofiţerul de credit şi au răspuns întrebărilor acestuia, ocazie cu care ar fi cunoscut că actele sunt false nu poate fi luat în considerare. H. a fost în eroare cu privire la conţinutul dosarelor cu atât mai mult cu cât ele au fost aprobate după ce au fost verificate de ofiţerul de credit.

Referitor la infracţiunea de înşelăciune instanţa de fond a apreciat că aceasta există încă de la momentul încheierii contractului de la momentul prezentării actelor false, iar necesitatea utilizării de acte false a fost chiar aceea de a induce în eroare unitatea bancară cu privire la îndeplinirea condiţiilor de acordare a creditării; în aceste condiţii fapta astfel cum a fost reţinută în norma de incriminare a fost comisă de către inculpata A. în favoarea inculpatului H.

De altfel prima instanţă a reţinut greşit că la data de 27 decembrie 2011 a solicitat de la L.L.L. un nou credit. În realitate a fost vorba despre o refinanţare iar pentru obţinerea acestei refinanţări a depus la bancă înscrisuri din care rezulta că este angajat la SC SC SC P.P.P. SASC P.P.P. SA SRL şi despre care nimeni nu a afirmat în cursul acestui proces că sunt false.

În N.C.P. fapta de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave a fost dezincriminată. Mai mult consecinţele deosebit de grave au fost reţinute ca urmare a activităţii desfăşurate de grupul infracţional organizat, infracţiune pentru care inculpatul H. a fost achitat de către instanţa de fond.

Sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune instanţa de fond a reţinut că H. l-a determinat pe inculpatul F. să solicite credite cu acte false, că a beneficiat de sume de bani din creditele obţinute cu acte false, că a beneficiat de o parte din sumele de bani şi bunurile achiziţionate din creditele obţinute de către inculpaţii F.F. şi I. şi că le-a sprijinit pe surorile D.D. și E.E. să solicite credite cu acte false, însă declaraţiile inculpaţilor infirmă comiterea acestor fapte; se impune a se face deosebire între momentele în care au fost luate declaraţiile inculpaţilor respectiv în faţa procurorului când există o stare de tensiune accentuată şi în faţa instanţei de judecată când atmosfera este mai relaxată iar inculpatul conştientizează că trebuie să plătească pentru faptele comise. Prima instanţă nu a avut în vedere declaraţia inculpatului F. din care rezultă că nu l-a determinat pe inculpatul H. să solicite credite şi nici nu i-a dat acestuia vreo sumă de bani provenită din aceste credite.

Raportat la cele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 11 alin. (2) lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., art. 16 lit. c) din N.C.P.P. se impune achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu atât mai mult cu cât nu este îndeplinită condiţia prevăzută de norma de incriminare, cea a existenţei unei pagube, întrucât în sarcina inculpatul nu s-a reţinut nici un prejudiciu.

În ceea ce priveşte infracţiunea de uz de fals se impune în principal achitarea inculpatului H. în temeiul art. 30 C. pen. întrucât nu se face vinovat de comiterea acestei infracţiuni; în subsidiar s-a solicitat, referitor la această infracţiune sancţionarea cu o amendă penală întrucât fapta nu a produs prejudiciu şi nu prezintă pericol social major.

Sub aspectul laturii civile se impune înlăturarea măsurii confiscării speciale a sumei de 20.000 euro de la inculpatul H., bani reprezentând un împrumut acordat acestuia de D.D. și F.F.F.F. fără ca H. să cunoască provenienţa ilicită a banilor.

Apelantul inculpat F. a solicitat prin intermediul avocatului ales admiterea apelului desfiinţarea în parte a sentinţei apelate şi rejudecând stabilirea ca lege penală mai favorabilă N.C.P.; se impune în acest sens schimbarea de încadrare juridică din infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte penale) în două infracţiuni de înşelăciune una în forma tentativei în formă continuată prev. de art. 32 raportat la art. 244 alin. (1), (2) cu aplicarea art. 35 (2 acte materiale - parte vătămată K.K.K.) şi o infracţiune în formă consumată prev. de 244 alin. (1), (2) în care parte vătămată este L.L.L.. Întrucât prin N.C.P. a fost dezincriminată infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, noua încadrare juridică vizează infracţiunea de tentativă la înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) în infracţiunea prev. de art. 32 raportat la art. 244 alin. (2) C. pen. şi infracţiunea de uz de fals în formă continuată prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în trei infracţiuni de uz de fals prev. de art. 323 C. pen.

În ce priveşte infracţiunea de tentativă la înşelăciune prev. de art. 32 raportat la art. 244 alin. (1), (2) cu aplicarea art. 35 parte vătămată K.K.K., s-a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen. faţă de împrejurarea că cele două credite au fost respinse imediat după depunerea documentaţiei astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile existenţei unei infracţiuni, iar în subsidiar se impune aplicarea unei pedepse sub minimul special cu reţinerea art. 74 alin. (2), lit. a)., b C. pen. având în vedere circumstanţele reale şi personale.

Pentru infracţiunea de înşelăciune în formă consumată - parte vătămată L.L.L., faţă de împrejurarea că părţile s-au împăcat solicită încetarea procesului penal având în vedere dispoziţiile art. 16 lit. g) C. proc. pen.

Referitor la infracţiunea de înşelăciune în forma tentativei prev. de art. 32 raportat la art. 244 alin. (2) C. pen. (fost art. 20 rap. la art. art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. de la 1968) în care parte vătămată este R.R. s-a solicitat aplicarea unei pedepse sub limita specială prin reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare prev. de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., faptul că inculpatul nu a avut calitatea de administrator al SC C.C.C.C. SRL, acesta a fost doar un administrator de fapt, nu a urmărit crearea de prejudicii şi nu a avut la cunoştinţă că documentele contabile au fost falsificate de A. şi că societatea nu avea activitate. În calitatea sa de administrator scriptic s-a ocupat doar de obiectul secundar al firmei astfel cum rezultă din declaraţiile coinculpaţilor.

Pentru cele trei infracţiuni de fals s-a solicitat a se dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă orientată spre minimul special prin reţinerea dispoziţiilor art. 75 alin. (2) lit. a) şi b) din N.C.P.; inculpatul a recunoscut că a folosit documente false însă nu cu intenţia de a prejudicia unităţile bancare, aspect care rezultă şi din faptul că a contractat creditul, a achitat ratele conform scadenţei, iar banca nu a declarat scadenţa anticipată a creditului tocmai în ideea de a încasa dobândă.

Întrucât aceste fapte au fost comise în concurs solicită aplicarea unei pedepse orientate spre minim cu aplicarea unui spor de 1/3. În ceea ce priveşte infracţiunile continuate solicită a nu fi aplicat vreun spor având în vedere circumstanţele reale şi personale, concluziile referatului de evaluare din care rezultă că inculpatul are şanse mari de integrare beneficiind de sprijinul moral şi material al familie, în prezent realizează venituri, urmează cursurile universitare, este implicat în proiecte de integrare a persoanelor cu dizabilităţi. De asemenea solicită a fi avute în vedere caracterizările de la dosar din care reiese că a fost apreciat la locul de muncă şi în societate, faptele au avut un caracter izolat, iar inculpatul este un infractor primar. Pentru aceste considerente solicită aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special iar ca modalitate de executare să se dispună suspendarea sub supraveghere.

S-a solicitat menţinerea soluţiei de achitare în ceea ce priveşte infracţiunea de constituire grup infracţional organizat având în vedere considerentele reţinute de instanţa de fond. Mai mult, la momentul la care F. a cunoscut-o pe inculpata A. aşa zisul grup infracţional nu mai exista. Faţă de unul dintre membri grupului format din P.P. şi L. s-a disjuns cauza întrucât acesta nu a fost găsit.

În ceea ce priveşte latura civilă s-a solicitat a se constata că prejudiciul a fost integral recuperat, creditul obţinut de la L.L.L. a fost achitat conform scadenţarului.

Inculpatul F. a precizat că este de acord să presteze muncă în folosul comunităţii în situaţia în care instanţa va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Apelantul inculpatul Y.Y. a solicitat prin intermediul avocatului desemnat că se impune admiterea apelului întrucât soluţia instanţei de fond este criticabilă în ce priveşte greşita condamnare pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată.

În ce priveşte infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat s-a solicitat a se constata că nu au existat probe din care să rezulte existenţa vreunei grupări organizate; în mod eronat s-a dispus condamnarea inculpatului pentru acest capăt de acuzare, motiv pentru care se impune achitarea acestuia în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte cele trei infracţiuni, respectiv complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals şi înşelăciune, se impune de asemenea achitarea inculpatului în temeiul dispoziţiilor art. 16 lit. c) C. proc. pen. având în vedere probele adminF. în faţa instanţei de fond precum şi atitudinea inculpatului.

În subsidiar, în situaţia în care se va considera că nu se justifică o soluţie de achitare solicită redozarea pedepsei aplicate inculpatului în sensul orientării acesteia spre minimul special prevăzut de lege, întrucât pedepsele aplicate de către instanţa de fond sunt exagerate.

Apelantul inculpat E. a arătat în dezvoltarea motivelor de apel că se impune achitarea sa întrucât probele adminF. în cauză nu dovedesc săvârşirea de către inculpat a infracţiunilor de care este acuzat. S-a reţinut de către parchet şi de către prima instanţă că împreună cu fratele său au condus trei persoane la două unităţi bancare în vederea obţinerii unor credite în valoare totală de 40.000 lei, reţinându-se că o parte din această sumă i-ar fi revenit şi inculpatului E. Din declaraţiile existente la dosar reiese însă că inculpatul E. nu a cunoscut aceste trei persoane, nu a participat la comiterea unei fapte de natură penală, nu a participat la nicio discuţie, nu a falsificat nici un document, singura implicare fiind aceea că l-a dus pe fratele său Y.Y. la bancă fără a şti scopul deplasării acestuia. Nu a beneficiat de sume de bani din activitatea infracţională, iar faptul că şi-a condus fratele la bancă nu constituie o infracţiune.

În memoriul scris, depus în susţinerea apelului formulat inculpatul E. a arătat că nu a aderat la nici un grup infracţional organizat, nici măcar nu a ştiut ce înseamnă un astfel de grup, astfel că nu poate fi condamnat pentru o asemenea infracţiune; când şi-a dat seama că fratele său este implicat în „afaceri necurate” a părăsit Braşovul, deplasându-se la Bucureşti unde îşi găsise de lucru.

Se impune aşadar admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate, iar în cadrul rejudecării, în baza art. 396 alin. (5), art. 16 lit. a) C. proc. pen. achitarea inculpatului pentru comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina acestuia.

În subsidiar, în situaţia în care se va considera de către instanţa de apel că inculpatul are vreo implicare în comiterea acestor fapte, s-a solicitat aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special în baza prevederilor noilor dispoziţii legale având în vedere că pentru infracţiunea de aderare la grup infracţional organizat instanţa de fond a aplicat o pedeapsă orientată spre minimul special. Întrucât inculpatul se află la primul contact cu legea penală se poate aprecia că aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiţionată a executării acesteia ar fi de natură să ducă la reeducarea inculpatului.

Apelanta inculpată K. a solicitat prin intermediul avocatului admiterea apelului astfel cum a fost formulat şi modificarea în parte a hotărârii atacate. A solicitat menţinerea soluţiei de achitare a inculpatei pentru comiterea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat pentru considerentele reţinute de instanţa de fond întrucât nu a fost probat faptul că inculpata ar fi avut legătură cu o structură organizată. În ce priveşte infracţiunea de înşelăciune s-a solicitat încetarea procesului penal în temeiul art. 396 alin. (5), art. 16 lit. g) C. proc. pen. dat fiind faptul că între această inculpată şi partea civilă L.L.L. a intervenit împăcarea.

Cu privire la infracţiunea de uz de fals, în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5), art. 16 lit. b) C. proc. pen. s-a solicitat achitarea inculpatei întrucât aceasta a avut o relaţie de muncă cu SC H.H.H. SRL astfel încât la folosirea adeverinţei de venit pentru obţinerea creditului a avut reprezentarea că este angajată a acestei societăţi şi că adeverinţa este autentică.

Apelanta inculpată C. a solicitat admiterea apelului şi rejudecând cauza, schimbarea modalităţii de executare a pedepsei aplicate inculpatei, în sensul de a se suspenda condiţionat executarea pedepsei şi nu suspendarea sub supraveghere. Inculpata este o persoană în vârstă de 22 de ani, este o persoană corpolentă, introvertită, iar inculpata M.M. a cunoscut-o, s-au împrietenit şi aflând că are cunoştinţe informatice şi de contabilitate primară, i-a cerut să o ajute la întocmirea unor acte; iniţial inculpata C. a ajutat-o însă ulterior şi-a dat seama că ceea ce face nu este legal; inculpata M.M. o domina însă psihic pe inculpata C. fapt care rezultă din convorbirile telefonice purtate.

Instanţa de fond în mod corect a reţinut circumstanţele de ordin personal în favoarea sa şi chiar dacă în faţa instanţei nu a dat declaraţii la ultimul cuvânt a recunoscut participarea la aceste fapte penale. Inculpata este o persoană integrată în societate, nu este un infractor clasic iar termenul de încercare stabilit va permite organelor judiciare să îi observe comportamentul.

Apelantul inculpat D. a solicitat prin intermediul avocatului desfiinţarea hotărârii atacate, iar în cadrul rejudecării să se constate că inculpatul nu se face vinovat de comiterea infracţiunilor ce îi sunt imputate astfel că se impune achitarea sa.

Referitor la infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat se impune achitarea acestuia în temeiul dispoziţiilor ar. 396 alin. (5) C. proc. pen. coroborat cu art. 16 lit. a) C. proc. pen. iar în ceea ce priveşte infracţiunile de uz de fals şi înşelăciune se impune a se observa că din probele adminF. în cauză reiese că inculpatul Y.Y. a profitat de faptul că inculpatul suferă de o problemă psihică şi l-a determinat să solicite creditul cu acte false. Faţă de aceste considerente se impune a se constata că infracţiunea nu a fost comisă cu forma de vinovăţie prevăzute de lege întrucât îi lipseşte intenţia, astfel că în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen. trebuie dispusă o soluţie de achitare a inculpatului.

Apelanta inculpată M.M., a arătat în susţinerea căii de atac exercitate, prin intermediul avocatului ales că principala critică pe care o aduce hotărârii atacate vizează greşita sa condamnare pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Instanţa de fond a înlăturat grupul format din A., L. şi P.P., reţinând în schimb existenţa unui grup în componenţa căreia au intrat A., M.M. şi Y.Y., fără a exista vreo dovadă că acest grup a fost organizat în sensul că ar fi avut o structură de conducere, ar fi fost împărţite sarcinile, astfel cum prevăd dispoziţiile legale. În rechizitoriu se reţine că acest grup s-a constituit în luna ianuarie 2012 deşi nu există nicio dovadă că la acea dată persoanele care au constituit grupul s-au cunoscut, s-au întâlnit şi au iniţiat un grup. Ceea ce reţine instanţa de fond pe baza unor probe indirecte sunt acele interceptări ambientale dar care au început cu luna mai-iunie 2012. Întrucât nu există probe în legătură cu comiterea acestei fapte, se impune achitarea inculpatei pentru această infracţiune potrivit dispoziţiilor art. 16 lit. a) C. proc. pen.

De asemenea în sarcina inculpatei au fost reţinute infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi complicitate la înşelăciune în modalitatea prevăzută de V.C.P. Aceste fapte sunt probate însă se impune a se face aplicarea legii penale în materie ţinând seama de faptul că legea penală mai favorabilă este N.C.P. pentru ambele infracţiuni şi aplicând principiul proporţionalităţii pedepselor, aplicarea unor pedepse orientate spre limitele inferioare iar ca circumstanţiere trebuie avute în vedere depoziţiile date în faţa primei instanţe de martori care au precizat că inculpata M.M. a fost ameninţată de către Y.Y. şi supusă presiunilor pentru a se deplasa la bancă în scopul obţinerii creditelor.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, în principal, solicită aplicarea art. 92 C. pen., iar în subsidiar dacă instanţa va considera că pedeapsa rezultantă ar depăşi 3 ani solicită aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ din V.C.P. ţinând cont de principiul autonomiei instituţiilor în ceea ce priveşte legislaţia penală, principiu instituit prin interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Apelantele inculpate E.E. şi D.D. au solicitat prin intermediul avocatului ales, admiterea apelurilor declarate de inculpate astfel cum au fost motivate.

În sarcina inculpatelor E.E. şi D.D. au fost reţinute infracţiunile de fals, uz de fals şi înşelăciune; aceste infracţiuni nu pot fi reţinute în sarcina celor două inculpate întrucât nu există probe care să dovedească vinovăţia lor.

Referitor la contractele de împrumut încheiate de cele două inculpate, trebuie avut în vedere că acestea au avut la bază discuţiile purtate de tatăl celor două care au fost puse în faţa faptului împlinit, dovadă fiind declaraţia tatălui, audiat în calitate de martor în faţa instanţei de apel şi care a arătat că avea nevoie de bani şi au încercat obţinerea unor împrumuturi. Inculpata M.M. l-a asigurat pe tatăl inculpatelor că le oferă acestora locuri de muncă în domeniul bancar şi că pot obţine un împrumut angajându-se la firma administrată de A. Mai mult, pe numele inculpatelor au fost încheiate contracte de muncă ce au fost înregF. la Inspectoratul teritorial de muncă. Ulterior tatăl inculpatelor a fost de acord să contracteze câte un credit în final fiind materializat doar contractul încheiat cu L.L.L. inculpatele având reprezentarea că sunt respectate dispoziţiile legale întrucât aveau contracte de muncă. În situaţia în care angajaţii băncii constatau că actele sunt false aveau posibilitatea să le respingă dosarul astfel cum s-a întâmplat cu dosarul constituit pentru al doilea împrumut nefinalizat.

De asemenea trebuie avut în vedere că tatăl inculpatelor a garantat împrumutul contractat cu propria casă astfel că banca îşi poate recupera creditul. Mai mult, după realizarea împrumutului şi după ce au apărut problemele cu banca, tată inculpatelor, cel care realiza venituri, s-a îmbolnăvit grav, astfel că nu au mai avut posibilitatea să continue plata ratelor. Şi la acest moment se încearcă achitarea creditului prin vânzarea imobilului ceea ce demonstrează buna credinţă a acestora.

S-a mai arătat în susţinerea apelurilor promovate de cele două inculpate că infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată nu există întrucât inculpatele au avut reprezentare că actele care formau dosarele de credit sunt false. Nu există nici infracţiunea de înşelăciune întrucât inculpatele au fost de bună credinţă şi nu au avut intenţia să obţină un credit în mod fraudulos.

Raportat la împrejurările comiterii faptelor pentru care inculpatele au fost cercetate pedepsele aplicate sunt exagerate întrucât nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunilor de fals, uz de fals şi înşelăciune atât din punct de vedere al laturii subiective cât şi al laturii obiective.

Pentru aceste considerente, în principal s-a solicitat achitarea inculpatelor în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, dacă se va considera că în sarcina inculpatelor se poate reţine o vinovăţie solicită a se aprecia în concret faptele comise, consecinţele produse iar în cadrul rejudecării să se dispună reducerea pedepselor până la limita specială prevăzută de lege cară să poată face posibilă aplicarea art. 39 C. pen., respectiv art. 83 C. pen.

La individualizarea pedepselor se impune a se avea în vedere circumstanţele de ordin personal, faptul că inculpatele se află la prima confruntare cu legea penală, în prezent îşi desfăşoară activitatea în domeniul bancar, iar aplicarea unor pedepse ar afecta pentru totdeauna viitorul acestora.

Inculpatele nu prezintă pericol social iar aplicarea unor pedepse nu ar duce la îndreptarea comportamentului lor, ci dimpotrivă şi-ar pune o amprentă negativă asupra educaţiei primită până în prezent.

Referitor la despăgubirile civile solicitate de părţile civile s-a arătat că dacă aveau posibilităţi materiale ar fi achitat creditul însă situaţia financiară a celor două inculpate face imposibil acest lucru.

Apelanta inculpat M.M.M.M.M.M.M.M.M., a solicitat admiterea apelului formulat arătând că acesta vizează netemeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate pe care îl consideră prea mare raportat la faptele reţinute în sarcină. Inculpata nu are antecedente penale, are în întreţinere un copil minor astfel că se impune reducerea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de legea penală.

Apelanta inculpată N.N.N.N.N.N.N.N.N., a arătat în susţinerea apelului formulat, prin intermediul avocatului, că se impune modificarea hotărârii atacate, aplicarea legii penale mai favorabile care este N.C.P. De asemenea a solicitat a fi vute în vedere circumstanţele personale, respectiv faptul că este o persoană tânără, nu este cunoscută cu antecedente penale şi doreşte să achite împrumutul contractat. Ca şi modalitate de executare a solicitat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Apelul formulat de inculpatul B.B., deşi formulat în termenul prevăzut de lege nu a fost motivat în nici un fel.

Apelanta inculpat B., a solicitat în apelul promovat desfiinţarea hotărârii atacate iar în cadrul rejudecării să se dispună achitarea acesteia pentru infracţiunile de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 teza a II-a cu aplicarea art. 42 alin. (2) C. pen. reţinute în sarcina sa.

S-a arătat în esenţă în susţinerea căii de atac exercitate că inculpata a fost condamnată la o pedeapsă de 10 ani închisoare, cu executare efectivă, pentru activităţi pe care aceasta nu le-a desfăşurat. Inculpata este încadrată în muncă are un copil în vârstă de doi ani şi singura participaţie improprie este că a răspuns unei solicitări ale unei prietene în sensul de a introduce nişte date în computer. La dosar nu există înscrisuri semnate de această inculpată pentru a se putea reţine în sarcina acesteia infracţiunile de fals sau fals în înscrisuri sub semnătură privată; banca era cea care trebuia să constate că înscrisurile sunt false.

Inculpata a arătat în memoriul scris de apel că în primul rând invocă nelegalitatea actului de sesizare al instanţei având în vedere actul de prezentare a materialului, schimbarea de încadrare juridică, fără posibilitatea reală şi efectivă de apărare şi respectiv fără ca organul de urmărire penală să precizeze în concret care sunt înscrisurile sub semnătură privată falsificate, care sunt faptele de fals care au condus la aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., în ce a constat actele de înşelăciune realizate de inculpată câtă vreme aceasta nu s-a prezentat niciodată la bancă pentru obţinerea vreunui credit bancar şi nu a contribuit cu nici un fel de acte materiale la obţinerea unor credite bancare, de ce infracţiunea de înşelăciune îmbracă formă continuată şi care sunt persoanele cu care s-ar fi asociat pentru a constitui un grup infracţional organizat.

Apoi, în acelaşi memoriu inculpata a arătat că hotărârea primei instanţe este esenţial nelegală şi lipsită de temeinicie întrucât a reţinut o stare de fapt greşită şi nu a reţinut că inculpata s-a aflat într-o eroare cu privire la activitatea desfăşurată, ceea ce o absolvă cu totul de vinovăţie.

Cu referire la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată (bilanţ contabil, raportări contabile şi balanţe analitice) s-a arătat în primul rând că aceste înscrisuri ai caracterul de înscrisuri oficiale şi nu sub semnătură privată, iar autor al acestor înscrisuri sunt cele două entităţi economice care au aplicat ştampila şi semnătura pe aceste documente. Inculpata nu a semnat nici unul dintre aceste documente şi nici nu a fost beneficiara vreunui folos sau avantaj care să rezulte din înscrisul astfel întocmit. Documentele financiar contabile au fost semnate de reprezentanţii societăţilor, verificate de bancă din punctul de vedere al conformităţii cu statutul societăţii, ştampila şi actele acestei societăţi fiind găsite cu prilejul percheziţiei la inculpata A. şi la inculpatul H.

Referitor la infracţiunea de complicitate la înşelăciune s-a arătat că ar fi trebuit efectuate acte de inducere în eroare a băncii, inculpata să fi cooperat cu vinovăţie şi să obţină un anumit profit, ori inculpata nu a fost niciodată în bancă, nu a semnat nici un act ci doar a primit cu titlu de împrumut suma de 2.000 lei fără a cunoaşte provenienţa acestor bani.

Pentru aceste considerente singura soluţie care poate fi pronunţată în acest dosar este achitarea inculpatei pentru ambele infracţiuni pentru care a fost trimisă în judecată şi pentru care prima instanţă a pronunţat o soluţie de condamnare şi menţinerea soluţiei de achitare a inculpatei pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat pentru care a fost de asemenea trimisă în judecată.

Apelantul inculpat X., a arătat în motivarea căii de atac exercitate că se impune în cauză reducerea pedepsei care i-a fost aplicată având în vedere datele ce caracterizează persoana sa, respectiv faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale şi a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul cercetărilor.

Apelantul inculpat U., a arătat prin intermediul avocatului, în motivarea apelului formulat că se impune desfiinţarea hotărârii atacate, iar în cadrul rejudecării aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune şi aplicarea unei amenzi penale pentru comiterea infracţiunii de uz de fals, având în vedere circumstanţele de ordin personal.

Apelantul inculpat T. a solicitat în apelul formulat desfiinţarea sentinţei penale apelate şi rejudecând cauza să se dispună achitarea sa în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen. Nu a dezvoltat nici oral şi nici în scris solicitarea formulată.

Apelantul inculpat C.C.C., a arătat prin intermediul avocatului că se impune admiterea apelului promovat, desfiinţarea hotărârii atacate să se dispună achitarea inculpatului întrucât în opinia sa faptele nu au fost comise cu vinovăţia prevăzută de lege. Activitatea desfăşurată de inculpat a constatat în aceea că l-a condus pe inculpatul Y.Y. la bancă fără a avea reprezentarea că acţionează în cadrul unui grup organizat care se ocupă cu obţinerea de credite cu acte false.

Probatoriul nu pune în evidenţă faptul că ar fi primit ordine de la coinculpaţi aşa încât singura lui legătură este cu numitul Y.Y. Solicită a se avea în vedere că nu a făcut vreun act de inducere în eroare nu a solicitat vreun credit, nu a beneficiat din obţinerea acestor credite, nu şi-a schimbat numărul de telefon pentru a se sustrage cercetărilor, nu a obţinut înscrisuri sau mijloace frauduloase, iar la percheziţia domiciliară nu a fost ridicat nici un înscris. În subsidiar trebuie avută în vedere posibilitatea aplicării unei pedepse reţinând legea penală mai favorabilă şi ţinând seama de circumstanţele reale şi personale. Mai mult tratamentul sancţionator al art. 367 C. pen. trebuie raportat la infracţiunea scop şi la contribuţia efectivă a acestui inculpat. De altfel acest text de lege nu face trimitere la infracţiuni grave astfel cum o făcea art. 2 din legea specială ceea ce denotă faptul că legiuitorul a renunţat la caracterul grav al infracţiunilor scop.

Modalitatea de executare a pedepsei care se impune este suspendarea sub supraveghere întrucât inculpatul a conştientizat comiterea faptelor penale, a avut o conduită bună ulterior acestui incident, este angajat în muncă, a fost prezent la fiecare termen de judecată, iar din caracterizările de la dosar reiese că aceste este integrat social.

Apelanţii inculpaţi S. şi G.G. au solicitat prin intermediul avocatului admiterea apelurilor astfel cum au fost formulate.

Referitor la inculpata S. s-a arătat că se impune desfiinţarea hotărârii atacate, iar în cadrul rejudecării reducerea pedepsei aplicate inculpatei având în vedere că aceasta se află la primul contact cu legea penală şi a achitat o mare parte din ratele creditului contractat.

Cu privire la inculpatul G.G. s-a depus la dosar dovada achitării creditului contractat cu menţiunea că acesta a făcut demersuri pentru împăcare. Din cele trei credite contractate de acesta două au fost achitate integral iar din cel de-al treilea credit în valoare de 20.000 lei a achitat suma de 6.000 lei. Aşa fiind se impune admiterea apelului iar în cadrul rejudecării să se dispună achitarea pentru toate infracţiunile reţinute în sarcină.

Pentru infracţiunea de aderare la grup infracţional organizat s-a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. (actualmente art. 16 lit. a) rap la art. 30 pct. 1 C. pen. nou şi art. 5 din N.C.P.) iar pentru infracţiunile de uz de fals şi înşelăciune s-a solicitat achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. vechi (respectiv art. 16 pct. 1 lit. d) rap. la art. 30 pct. 1 şi art. 5 C. pen.).

Cu privire la infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat s-a arătat că prima instanţă nu a avut în vedere faptul că inculpatul nu a realizat că aderă la o grupare organizată astfel cum rezultă din declaraţiile date de acesta în sensul că se afla în căutarea unui loc de muncă ocazie cu care întâlnindu-se cu E. a fost invitat la sediul SC H.H.H. SRL unde i-a prezentat-o pe contabila societăţii şi au încheiat un contract de muncă. Ulterior inculpatul E. i-a spus inculpatului G.G. că doreşte să îşi extindă firma şi că are nevoie de un împrumut de la bancă, propunere cu care acesta a fost de acord. Când a fost sunat de angajaţii băncii că ratele nu au fost achitate a constatat că creditele sunt pe numele său astfel că a achitat două dintre credite. În prezent inculpatul lucrează în Franţa este integrat în societate şi se poate observa că la data comiterii faptei acesta se afla în căutarea unui loc de muncă.

În aceste condiţii se impune achitarea inculpatului pentru toate infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.

Apelanţii inculpaţi R. şi P. au criticat hotărârea primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie solicitând desfiinţarea ei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.

În ceea ce priveşte nelegalitatea hotărârii s-a susţinut de către ambii apelanţi că sentinţa primei instanţe este lovită de nulitate absolută datorită faptului că în cursul procesului penal li s-a îngrădit dreptul la apărare, astfel că nu au fost în măsură să-şi formuleze o apărare eficientă; s-a arătat în acest sens că instanţa ar fi refuzat să primească la dosar o procură judiciară generală pe care au dat-o numitului O.O.O.O.O.O.O.O.O. încă din faza de urmărire penală pentru a-i reprezenta, desemnându-le în schimb un avocat din oficiu care, date fiind dispoziţiile art. 171 C. proc. pen. de la acel moment, nu era necesar întrucât limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată erau de 2 ani închisoare.

În ceea ce priveşte netemeinicia hotărârii penale atacate s-a arătat de către apelanţi că deşi prima instanţă a reţinut corect faptele şi succesiunea lor a dat o interpretare greşită acestora, contrazisă de însăşi probele de la dosar şi o încadrare juridică care nu are nici un suport în actele dosarului.

Apelanţii au arătat în esenţă că nu au comis infracţiunea de uz de fals întrucât în primul rând pentru comiterea unei astfel de infracţiuni trebuie să existe îndeplinită condiţia ca persoana care uzează de înscrisuri false să ştie că acestea sunt false şi cu toate acestea să le folosească pentru producerea de consecinţe juridice, or, în speţă nu rezultă din materialul probator de la dosar că apelanţii ar fi ştiut că înscrisurile pe care le conţineau cele două dosare de creditare sunt false; ambii inculpaţi au fost angajaţi efectiv la SC C.C.C.C. SRL fratele inculpatei P., numitul T.T.T.T.T. condiţionând angajarea celor doi apelanţi de cesionarea părţilor sociale către inculpata M.M.

Singurele documente pe care apelanţii arată că le-ar fi predat inculpatei M.M. şi care nu sunt false sunt reprezentate de cererile de simulare acordare credit.

Pe altă parte, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul apelant R. acesta a arătat că din răspunsul întocmit de SC F.F.F. SA procurorilor rezultă că această instituţie de credit nu a reţinut nici unul din documentele care au stat la baza solicitării creditului, or, în aceste condiţii, fără a fi în posesia înscrisului falsificat, cum poate prima instanţă să îl condamne pentru că a uzat de acte false în încercarea de a obţine un credit.

În raport de această situaţie, apare evident în opinia apelanţilor că nici unul dintre apelanţi nu se face vinovat de comiterea infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 teza a II-a C. pen. pentru care au fost condamnaţi de către prima instanţă.

Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum şi din oficiu sub toate aspectele, astfel cum cer dispoziţiile art. 420 alin. (8) C. proc. pen., dar în limitele prevăzute de art. 417 alin. (1) C. proc. pen., Curtea a constatat că sunt fondate apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, direcţia de investigare a infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism Serviciul teritorial Braşov, R.R. şi SC H.H. SRL şi inculpaţii: B., K., F., G.G., U., D., A., Y.Y., M.M. şi H., E., E.E. şi D.D. pentru următoarele considerente:

I. Referitor la apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul teritorial Braşov:

1. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul teritorial Braşov a criticat în primul rând hotărârea penală atacată sub aspectul nelegalităţii pedepselor aplicate inculpaţilor X. şi F.F. ca urmare a admiterii la data de 4 iunie 2013 a cererilor formulate de inculpaţi de judecare a cauzei în procedură simplificată prev. de art. 320¹ C. proc. pen. aplicabil la acel moment reţinându-se totodată în favoarea acestora dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Potrivit art. 320¹ alin. (1) C. proc. pen. vechi: „Până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare al instanţei şi solicită ca judecata să se facă pe baza probelor adminF. în faza de urmărire penală. În această situaţie instanţa pronunţă, potrivit alin. (7) al aceluiaşi text de lege o hotărâre de condamnare a inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii.

Analizând actele şi lucrările dosarului Curtea a constatat că pentru termenul de judecată din data de 28 ianuarie 2013 (încheiere care se găseşte la fila 102 din vol V Dosar nr. x/62/2012) la care 15 dintre inculpaţii trimişi în judecată au optat pentru procedura de judecată simplificată a cauzei prev. de art. 320¹ C. proc. pen. atât inculpatul X. cât şi F.F. erau legal citaţi (astfel cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare existente la filele 199 vol. IV Dosar nr. x/62/2012 şi fila 2 vol. V din Dosarul nr. x/62/2012); potrivit conţinutului încheierii menţionate, data de 28 ianuarie 2013 a fost momentul începerii cercetării judecătoreşti; la acel termen, după ce s-a luat act de opţiunea inculpaţilor care au solicitat judecarea lor în procedură simplificată instanţa a procedat la citirea actului de sesizare al instanţei şi a început cercetarea judecătorească audiind inculpaţii care au consimţit să dea declaraţii respectiv E., Y.Y., A. şi M.M.. Cercetarea judecătorească a continuat la celelalte termene de judecată acordate în cauză prin audierea celorlalţi inculpaţi care au dorit să dea declaraţie în faţa instanţei.

Potrivit adresei existente la fila 171 vol. II Dosar nr. x/62/2013 abia la data de 29 ianuarie 2013 inculpatul F.F. a fost arestat preventiv şi pus în libertate la data de 9 aprilie 2013.

Faţă de această situaţie, având în vedere că atât inculpatul F.F. cât şi inculpatul X. se aflau în stare de libertate şi au fost legal citaţi pentru termenul din data de 28 ianuarie 2013 când a început cercetarea judecătorească, deci se puteau prezenta la proces pentru a se prevala de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., în mod greşit a procedat prima instanţă aducând din nou la cunoştinţa acestor inculpaţi dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. la data de 22 aprilie 2013 deci prorogând în ceea ce-i priveşte termenul de opţiune pentru procedura simplificată; mai mult, deşi prezenţi la termenul de judecată din data de 22 aprilie 2013 moment în care prima instanţă le-a pus în vedere celor doi că pot uza de procedura simplificată cei doi nu au declarat că doresc să uzeze de această procedură; la următorul termen din 26 aprilie 2013 s-a constatat lipsa nejustificată a celor doi inculpaţi, în 17 mai 2013 s-a constat lipsa de apărare a unuia dintre inculpaţi, ulterior în 24 mai 2013 s-a prezentat inculpatul F.F. în stare de deţinere căruia i s-a adus din nou la cunoştinţă dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. şi i s-a acordă un nou termen de judecată, iar în 4 iunie 2013 s-au admis cererile formulate de inculpaţi în sensul aplicării art. 320¹ C. proc. pen.

Aşa fiind, s-a apreciat că este greşită judecarea de către instanţa de fond a celor doi inculpaţi pe baza procedurii simplificate precum şi reţinerea în favoarea acestora a cauzei de reducere a pedepsei prev. de art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.; în cauză nu erau îndeplinite condiţiile textului de lege menţionat; la momentul când cei doi inculpaţi şi-au exprimat opţiunea pentru a fi judecaţi în procedură simplificată cercetarea judecătorească debutase, astfel că cei doi inculpaţi nu mai puteau beneficia de prevederile art. 320¹ C. proc. pen. şi deci nici de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile comise, urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

În raport de această situaţie Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul promovat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Braşov, a desfiinţat sentinţa primei instanţe şi a înlăturat aplicarea dispoziţiilor prev. de art. 320¹ C. proc. pen. reţinute în favoarea inculpaţilor şi rejudecarea cauzei în ceea ce-i priveşte pe cei doi inculpaţi în procedura de drept comun.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, prima instanţă, analizând actele şi lucrările dosarului a reţinut în ceea ce îi priveşte pe cei doi inculpaţi o stare de fapt care are corespondent în materialul probator administrat şi o încadrare juridică corectă, necontestate de altfel de părţi.

a) Astfel Curtea a reţinut că la data de 06 aprilie 2012, inculpatul Y.Y. a recrutat pe inculpatul F.F. şi l-a îndrumat să solicite un credit de nevoi personale în valoare de 9.100 lei de la E.E.E., inducând în eroare instituţia că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de inginer vânzări, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatelor M.M. şi A., documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală, factura de utilităţi), credit respins de bancă.

La data de 11 aprilie 2012, tot la sugestia lui Y.Y., inculpatul F.F. a solicitat şi obţinut un credit de nevoi personale în valoare de 22.150 lei, de la SC J.J. SRLJ. Braşov, inducând în eroare instituţia de credit că este angajat la SC D.D.D.D. SRL în calitate de Inginer vânzări, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatelor M.M. şi A., documente false (adeverinţa de salariu, fişă fiscală, contract individual de muncă, factura utilităţi).

La data de 19 aprilie 2012, răspunzând iniţiativei lui Y.Y., inculpatul F.F. a solicitat şi obţinut un card de credit cu limita de suma de 2.500 lei, de la A.A.A., inducând în eroare instituţia de credit că este angajat la SC D.D.D.D. SRL în calitate de Inginer vânzări, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatelor M.M. şi A., documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală, factură utilităţi).

Prin acţiunile sale şi prin modul în care a răspuns solicitărilor inculpatului Y.Y. despre care ştia că se ocupă cu obţinerea de credite cu acte false şi că există persoane care îl ajută pe inculpatul Y.Y. să falsifice documentele prezentate la instituţiile bancare că inculpatul F.F. şi-a putut da seama că aderă la grupul infracţional organizat de Y.Y., M.M. şi A., în vederea obţinerii de credite de la bănci şi instituţii de credite nebancare cu documente false de pe raza judeţului Braşov, faptă comisă în cursul lunii aprilie 2012 şi care întruneşte elementele constitutive ale infracţiuni de: „aderare la un grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave” prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003.

De asemenea în mod corect s-a apreciat de către prima instanţă că faptele comise de inculpatul F.F. la datele de 11 aprilie 2012 şi 19 aprilie 2012 întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Întrucât de la comiterea faptelor de către inculpat şi până la data soluţionării definitive a cauzei a apărut o lege penală nouă (Legea nr. 286/2009 privind C. pen. intrată în vigoare la data de 1 februarie 2014), spre deosebire de instanţa de fond, instanţa de apel trebuie să analizeze în aplicarea art. 5 C. pen. care este legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului.

Având în vedere principiul aplicării legii penale mai favorabile în mod global şi nu pe instituţii autonome în raport de Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 06 mai 2014, Curtea a apreciat că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului o reprezintă dispoziţiile C. pen. de la 1968; chiar dacă noua normă penală care reglementează infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (3) C. pen. prevede pentru această infracţiune posibilitatea sancţionării ei cu pedeapsa închisorii între 1 şi 5 ani spre deosebire de legea veche („înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.) care prevedea posibilitatea aplicării pedepsei cu închisoarea de la 3 la 15 ani, instanţa de apel constată că în noua lege penală reglementează diferit la art. 35 alin. (1) C. pen. infracţiunea continuată (faţă de art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968) iar fapta de înşelăciune reţinută în sarcina inculpatului F.F. în concret, dată fiind împrejurarea că s-a repercutat asupra a 3 subiecţi pasivi nu ar mai putea, aplicând legea nouă, să constituie o unitate infracţională ci trei infracţiuni intenţionate de înşelăciune în concurs (din care una rămasă în forma tentativei).

Aceeaşi este situaţia şi în ceea ce priveşte infracţiunea de uz de fals comisă de inculpatul F.F.; având în vedere că inculpatul a uzat de setul de înscrisuri falsificate de inculpatele M.M. şi A. care i-au fost puse la dispoziţie de inculpatul Y.Y., în trei rânduri în faţa a trei subiecţi pasivi diferiţi situaţia ar impune reţinerea, în aplicarea legii penale noi a 3 infracţiuni de uz de fals în concurs. Astfel, chiar dacă art. 323 din N.C.P. sancţionează infracţiunea de uz de fals cu aceeaşi pedeapsă (3 luni 2 ani închisoare sau amendă) cu care era sancţionată de C. pen. de la 1968, prin faptul că în temeiul dispoziţiilor din acest din urmă cod se poate reţine o unitate infracţională sancţionată cu o singură pedeapsă şi nu 3 infracţiuni în concurs face ca legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului să fie tot C. pen. de la 1968.

Nici prin actul de sesizare al instanţei şi nici prin hotărârea primei instanţe nu s-a specificat numărul actelor materiale care intră în componenţa infracţiunii continuate de înşelăciune pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, însă instanţa de apel, în vederea stabilirii legii penale mai favorabile aplicabilă inculpatului şi faţă de art. 35 alin. (1) C. pen. de la 1968 care nu ar mai fi incidente în speţă dacă s-ar aplica noua lege penală a identificat din actul de sesizare al instanţei şi din hotărârea judecătorească atacată numărul actelor materiale care fiecare în parte constituie conţinutul constitutiv al infracţiunii de înşelăciune, fie că acestea au rămas în forma tentativei fie că sunt în formă consumată. Având în vedere împrejurarea că noul text de lege menţionat nu face referire la „persoane vătămate” sau la „părţi civile” împotriva cărora trebuie îndreptate acţiunile sau inacţiunile comise la diverse intervale de timp în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale pentru a ne afla în prezenţa unei infracţiuni continuate ci arată că ele trebuie îndreptate împotriva aceluiaşi „subiect pasiv” instanţa de apel a analizat, pentru stabilirea numărului de acte materiale respectiv de infracţiuni cu privire la care a fost trimis în judecată inculpatul care este subiectul pasiv pentru fiecare dintre acţiunile comise de inculpat; subiectul pasiv nu coincide deci nici cu persoana vătămată şi nici cu persoana civilă, neavând nici o legătură cu noţiunea de „pagubă”; pe altă parte, subiect pasiv au şi infracţiunile de pericol, nu doar cele de rezultat, termenul folosit de legiuitor desemnând persoana (fizică sau juridică) împotriva căreia este îndreptată acţiunea.

Analizând deci în mod global legea penală mai favorabilă şi în raport de situaţia concretă a inculpatului, văzând şi regimul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni, diferit în cele două legi penale supuse comparaţiei, noua lege penală sancţionând mai grav pluralitatea de infracţiuni (reglementată de art. 39 C. pen.) prin instituirea unui spor obligatoriu la pedeapsa cea mai grea de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, Curtea a reţinut că este evident că legea penală veche este mai favorabilă inculpatului, chiar dacă pentru infracţiunile de înşelăciune şi constituire/aderare la grup infracţional organizat limitele de pedeapsă speciale sunt mai mari decât cele prevăzute în N.C.P.

Ţinând seama la individualizarea judiciară a pedepselor ce se impun a fi aplicate inculpatului pentru infracţiunile pentru care a fost găsit vinovat, de toate criteriile de individualizare judiciară prev. de art. 72 C. pen. de la 1968 (limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen., gradul de pericol social concret mediu al faptelor comise de inculpat, persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează respectiv agravează răspunderea penală, vârsta tânără a inculpatului, gradul de instrucţie şcolară a acestuia, circumstanţele personale şi posibilităţile reale de reeducare - astfel cum rezultă din referatul de evaluare întocmit în cauză de către Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov - filele 4- 5 vol. IV Dosar nr. x/62/2013) precum şi de prevederile art. 52 din acelaşi cod, înlăturând aşa cum am arătat dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. reţinute greşit de către prima instanţă, instanţa de apel apreciază că se impune condamnarea inculpatului F.F. la pedeapsa închisorii de 5 ani iar în baza art. 65 alin. (2) C. pen. aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a,lit. b) C. pen. de la 1968 pe o durată de 4 ani pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 C. proc. pen. Pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în baza art. 291 teza a II-a C. pen. de la 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen. instanţa de apel va condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare iar în baza art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. de la 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968 şi art. 5 C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune l-a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 6 luni.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen., 35 alin. (1) C. pen. de la 1968 a contopit pedepsele stabilite în sarcina inculpatului şi a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 4 ani.

A interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen. de la 1968.

b) În ceea ce-l priveşte pe inculpatul X., Curtea a reţinut că pe lângă apelul Parchetului care îl vizează şi prin care se solicită înlăturarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. cu consecinţa aplicării unei pedepse între limitele speciale prevăzute de infracţiunile pentru care a fost găsit vinovat - apel întemeiat aşa cum am arătat - în cauză a formulat apel şi inculpatul X. solicitând reducerea pedepsei care i-a fost aplicată de către prima instanţă având în vedere datele ce caracterizează persoana sa, respectiv faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale şi a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul cercetărilor.

Analizând în fond soluţia primei instanţe referitor la acest inculpat Curtea a reţinut că instanţa de fond a stabilit o stare de fapt corectă, rezultată din coroborarea materialului probator administrat şi necontestată de părţi constând în esenţă în aceea că la data 21 aprilie 2010, recrutat de inculpatele M.M. şi U.U.U., a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 20.000 lei de la SC L.L.L.L. SA - Sucursala Ghimbav, inducând în eroare banca că este angajat la SC H.H.H.H. SRL în calitate de dulgher, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei M.M., documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală, factură utilităţi) întocmite de aceasta, credit respins de bancă.

De asemenea prima instanţă a dat o încadrare juridică corectă faptelor comise de acest inculpat reţinând în mod temeinic că în speţă sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului pentru săvârşirea în concurs a infracţiunilor de „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen. de la 1968 şi „tentativă la înşelăciune” prev. de art. 20 C. pen. de la 1968 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. de la 1968.

Având în vedere succesiunea de legi penale în timp intervenită prin intrarea în vigoare la data de 1 februarie 2014 a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., Curtea ţinând seama de principiul aplicării legii penale mai favorabile în mod global şi nu pe instituţii autonome în raport de Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 06 mai 2014, a apreciat că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului o reprezintă dispoziţiile C. pen. de la 1968; regimul sancţionator pentru infracţiunea de uz de fals reţinută în sarcina inculpatului este acelaşi infracţiunea fiind sancţionată cu pedeapsa închisorii între 3 luni şi 2 ani alternativ cu amenda în ambele acte normative; pe altă parte, noua normă penală care reglementează infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (3) C. pen. prevede pentru această infracţiune posibilitatea sancţionării ei cu pedeapsa închisorii între 1 şi 5 ani spre deosebire de legea veche („înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.) care prevedea posibilitatea aplicării pedepsei cu închisoarea de la 3 la 15 ani.

Deşi aparent legea nouă ar fi mai favorabilă inculpatului date fiind limitele de pedeapsă mult reduse pentru infracţiunea de înşelăciune, regimul sancţionării pluralităţii de infracţiuni este mai grav în C. pen. intrat în vigoare la 1 februarie 2014 decât în C. pen. de la 1968 prin instituirea conform art. 359 C. pen. a unui spor obligatoriu la pedeapsa cea mai grea de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Pe altă parte, din punctul de vedere al modalităţilor de executare a pedepsei rezultante aplicate inculpatului, toate prevederile N.C.P. impun, pentru stabilirea unei modalităţi de executare a pedepsei neprivative de libertate obligativitatea consimţământului inculpatului la prestarea, pe durata termenului de supraveghere, a prestării unei munci în folosul comunităţii, condiţie care nu era impusă de C. pen. de la 1968; or, în speţă inculpatul nu şi-a exprimat un astfel de acord, astfel că singura posibilitate de executare a pedepsei stabilite în baza legii noi ar fi detenţia.

Apreciind că în concret o pedeapsă chiar dacă într-un cuantum mai ridicat însă a cărei executare este suspendată condiţionat este mai favorabilă inculpatului decât o pedeapsă mai redusă ca şi cuantum însă executabilă în regim privativ de libertate, Curtea a apreciat că privită în mod global legea mai favorabilă aplicabilă în concret inculpatului o reprezintă dispoziţiile C. pen. de la 1968.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor care se impun a fi aplicate inculpatului X. pentru cele două infracţiuni comise, ţinând seama de toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei prev. de art. 72 de la 1968 precum şi de scopul pedepsei astfel cum era reglementat de art. 52 C. pen. de la 1968, înlăturând aşa cum am arătat dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. reţinute greşit de către prima instanţă, instanţa de apel a apreciat că se impune condamnarea inculpatului X. la pedepse egale cu limita minimă specială prevăzută de normele penale care incriminează infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului.

Instanţa de apel a apreciat astfel că o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de înşelăciune prev de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. de la 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 teza a II-a din C. pen. de la 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen. reprezintă o sancţionare proporţională cu gravitatea faptelor comise de inculpat, pedepsele corespunzând scopului educativ al acestora.

Deşi criticat de inculpat cuantumul pedepselor aplicate pentru infracţiunile comise Curtea a apreciat că nu se impune reţinerea în favoarea acestuia de circumstanţe atenuante judiciare şi coborârea pedepselor sub limita minimă prevăzută de lege.

Este adevărat că inculpatul a recunoscut comiterea faptelor şi că nu are antecedente penale însă aceste împrejurări au fost avute în vedere la stabilirea cuantumului pedepselor şi tocmai acestea au condus la aplicarea unor pedepse egale cu limita minimă specială; reţinerea aceloraşi împrejurări cu titlu de circumstanţe atenuante cu consecinţa aplicării unor pedepse sub limita minimă prevăzută de lege nu se poate realiza în speţă, cu atât mai mult cu cât recunoaşterea inculpatului trebuie privită în contextul ansamblului probator administrat în cauză şi a contribuţiei efective a atitudinii inculpatului de recunoaştere a faptei la dovedirea acesteia şi lămurirea cauzei sub toate aspectele.

Faţă de această situaţie apelul promovat de inculpatul X. apare nefondat şi a fost respins în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. de la 1968, 34 lit. b) C. pen. de la 1968, a contopit pedepsele stabilite în sarcina inculpatului şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare.

Având în vedere circumstanţele personale ale inculpatului, vârsta acestuia şi posibilităţile reale de reeducare Curtea a apreciat că scopul educativ al pedepsei rezultante ce se va aplica inculpatului poate fi atins şi fără privare de libertate astfel că, în baza art. 81, 82 C. pen. de la 1968 a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

I s-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen., arătându-i că dacă în cursul termenului de încercare va săvârşi din nou o infracţiune pentru care se va pronunţa o hotărâre de condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen instanţa va revoca suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei şi a dispus executarea în întregime a pedepselor care se vor cumula aritmetic.

2. În ceea ce priveşte apelul parchetului referitor la greşita achitare a inculpatei L., Curtea a reţinut următoarele:

Inculpata L. a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea în concurs a infracţiunilor de complicitate la „înşelăciune” prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la „fals în înscrisuri sub semnătură privată” prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi „constituirea unui grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave” prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003.

S-a reţinut în actul de sesizare al instanţei în sarcina acestei inculpate că în cursul anului 2011, împreună cu A. şi P.P. au constituit un grup infracţional organizat în vederea obţinerii de credite cu documente false de la bănci de pe raza judeţului Braşov iar în perioada decembrie 2009 - decembrie 2011, a recrutat, coordonat şi determinat alte persoane fizice (I.I., P.P., N., U., C.C. ş.a.) să solicite credite cu documente false pe numele lor sau pe seama SC H.H.H. SRL (în total a fost solicitată suma de 269.923 lei şi 233.216 euro şi a fost acordată suma totală de 166.923 lei şi 233.216 euro), le-a însoţit la bănci şi şi-a însuşit un procent din sumele de bani obţinute; în aceeaşi perioadă (decembrie 2009 - decembrie 2011) a cooperat cu A. în vederea falsificării documentelor necesare pentru obţinerea creditelor (adeverinţe de venit, contracte de muncă, cărţi de muncă, fişe fiscale, facturi de utilităţi).

Prima instanţă a dispus achitarea inculpatei L. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior apreciind că în speţă nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatei, respectiv că există un dubiu major în ceea ce o priveşte pe această inculpată că a comis infracţiunile pentru care a fost trimisă în judecată.

Contrar opiniei primei instanţe şi în acord cu susţinerile din apel ale parchetului, Curtea a reţinut că la dosar există suficiente probe pe baza cărora să se stabilească fără dubiu că inculpata a constituit în cursul anului 2011, împreună cu A. şi P.P. un grup infracţional care avea organizarea necesară pentru a fi calificat ca fiind „organizat” şi pentru îndeplinirea scopului grupului a realizat cu vinovăţia cerută de legea penală acţiuni şi inacţiuni care întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la „înşelăciune” prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la „fals în înscrisuri sub semnătură privată” prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpata L. a negat încă din cursul urmăririi penale comiterea faptelor de care era acuzată (filele 249 - 250 dosar urmărire penală vol. 43) arătând că nu a constituit nici un grup în vederea comiterii infracţiunilor de înşelăciune, nu a ajutat pe nimeni la obţinerea de credite de la bănci şi nici nu a falsificat sau ajutat la falsificarea vreunui înscris, arătând că, cu excepţia numitului I.I. nu îi cunoaşte pe nici unul dintre cei pe care se arată în actul de sesizare al instanţei că i-ar fi ajutat să înşele instituţiile bancare în vederea obţinerii creditelor. Despre SC H.H.H. SRL a arătat iniţial că nu ştie nimic, mai apoi în declaraţia dată la procuror la 29 octombrie 2012 a arătat că a auzit-o pe inculpata A. (pe care a cunoscut-o în anul 2010 şi care a locuit la locuinţa sa din localitatea L. C. în perioada 2010 - februarie 2011) vorbind la telefon cu diverse persoane despre angajări la această societate.

În faţa instanţei inculpata L. şi-a menţinut în linii mari aceeaşi poziţie procesuală (filele157-158 vol. III Dosar nr. x/62/2013) acceptând însă, că pe lângă I.I. îl mai cunoaşte şi pe P.P. cu care însă nu a avut altă legătură decât faptul că acesta ar fi cumpărat de la ea în luna august 2009 flori. A mai declarat inculpata în faţa instanţei că în decembrie 2009 I.I. nu mai locuia la ea, deşi acesta a continuat să aibă reşedinţa scriptic la locuinţa sa din L. C.; despre această situaţie inculpata declarase în cursul urmăririi penale că la sfârşitul anului 2009, după ce s-a liberat din penitenciar, pentru că îl cunoştea pe soţul său, I.I. a venit la ei la L. C. pentru a lucra la barul pe care îl aveau deschis aparţinând SC O.O.O.O.O.O.O.O. SRL şi la care inculpata L. a fost administrator; l-a luat în spaţiu pe I.I. la sfârşitul anului 2009 cu intenţia de a-l angaja la bar însă după două săptămâni de la întocmirea actelor I.I. a plecat şi de atunci nu l-a mai întâlnit decât o singură dată întâmplător în piaţă.

Declaraţia inculpatei este contrazisă de restul materialului probator administrat în cauză în etapa urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti.

Astfel, în declaraţia dată de inculpata A. din cursul urmăririi penale (filele 52-53 dosar urmărire penală vol. 41) aceasta arată în mod expres că a cunoscut-o pe inculpata L. în anul 2009 dezvoltând mai apoi cu aceasta o relaţie de prietenie; apoi L., cunoscând că inculpata A. este administrator la SC H.H.H. SRL, i-a solicitat să îl ajute pe numitul I.I. să obţină un credit de nevoi personale, banii obţinuţi din acest credit urmând să fie folosiţi de inculpata L.; pretextul a fost acela că L. avea nevoie de bani şi pe societatea comercială pe care o avea la acea dată - SC O.O.O.O.O.O.O.O. SRL- nu mai putea obţine credit întrucât avea un grad de îndatorare la bănci foarte mare. Tot inculpata A. afirmă în declaraţia menţionată că inculpata L. i-a făcut formele de primire în spaţiu a numitului I.I. tocmai pentru ca acesta să aibă o reşedinţă şi să poată fi eligibil pentru obţinerea unui credit de nevoi personale de care inculpata L. avea nevoie; în acest sens îi făcuse chiar şi un abonament la Romtelecom, pentru a fi în măsură să depună, la solicitarea băncii o factură de utilităţi pe numele său.

Inculpata A. a acceptat cererea inculpatei L. şi a întocmit pe numele lui I.I. o adeverinţă de venit în care se menţiona în fals că este încadrat la SC H.H.H. SRL în calitate de gestionar; totodată inculpata A. a recunoscut că a mai întocmit în fals pentru numitul I.I. fişa fiscală şi alte documente pe care i le solicita banca, iar cu aceste documente I.I. s-a deplasat la SC P.P.P. SA solicitând un credit de nevoi personale, banii pe care i-ar fi primit urmând să ajungă la L.

Banca nu a admis însă cererea de creditare astfel că, inculpatul I.I., cu actele false întocmite de A. Anca a solicitat şi a obţinut un credit de consum de la magazinul din Braşov care a pus la dispoziţia inculpatului un card de credit; inculpatul I.I. a achiziţionat de la magazinele din Braşov mai multe bunuri televizoare cu plasmă, laptop şi alte produse electrocasnice în valoare de aproximativ 10.000 lei; bunurile au fost împărţite ulterior între inculpata L., A. şi I.I.. Potrivit declaraţiei inculpatei A. cel puţin două televizoare cu plasmă i-au revenit inculpatei L. care le deţinea la locuinţa sa din L. C.

Deşi numitul I.I. nu a putut fi găsit în cursul procesului penal pentru a fi audiat, declaraţia inculpatei A. dată în cursul urmăririi penale şi menţinută cu privire la acest aspect şi în instanţă se coroborează cu înscrisurile puse la dispoziţie de partea civilă SC H.H. SA în cursul procesului din care rezultă că în luna decembrie 2009 numitul I.I. a obţinut un card de credit Euroline care avea ataşată o linie de credit în valoare de 16.886.83 lei, a achiziţionat produse de la magazinul din Braşov din suma de bani pusă la dispoziţie însă nu a achitat nici o rată (valoarea unei rate lunare fiind de 281.45 lei); aceeaşi declaraţie se mai coroborează cu factura fiscală din 17 decembrie 2009 din care rezultă ce bunuri au fost achiziţionate de I.I. la data de 17 decembrie 2009 şi cu conţinutul procesului verbal de ridicare silită a bunurilor în temeiul Ordonanţei procurorului din data de 1 noiembrie 2012 (filele 490-493 dosar din care rezultă că de la domiciliul inculpatei L. au fost ridicate la data de 3 noiembrie 2012 un televizor, un cuptor cu microunde şi un robot de bucătărie (bunuri cuprinse şi identificate printre cele achiziţionate cu factura din 17 decembrie 2009 emisă pe numele lui I.I.). O imprimantă a fost ridicată, conform procesului verbal de percheziţie întocmit la data de 28 august 2012.

În raport de această situaţie, declaraţia inculpatei că bunurile electronice şi electrocasnice ridicate silit de la locuinţa sa i-ar fi fost făcute cadou de ziua sa nu a putut fi primită, fiind evident că ele provin din suma de bani obţinută cu titlu de împrumut de numitul I.I. de la partea civilă SC H.H. SA.

De altfel este credibilă declaraţia inculpatei A. şi în ceea ce priveşte afirmaţia că inculpata L. l-ar fi primit în spaţiu pe numitul I.I. tocmai pentru a obţine credite de la bănci prin intermediul său, având în vedere că este cel puţin neobişnuit să primeşti în spaţiu pentru a lucra la bar o persoană care tocmai ieşise din penitenciar şi pe care ea personal nu o cunoştea şi care la două săptămâni după ce i s-a eliberat noua carte de identitate să plece fără a da vre-o explicaţie (actul acestuia de identitate a fost emis la data de 30 aprilie 2009); nu există nici o dovadă la dosar că I.I. ar fi lucrat cu carte de muncă la societatea comercială a cărei administratoare era inculpata - pentru a se reţine că în acest scop l-a primit în spaţiu - însă şi inculpata A. confirmă că numitul I.I. a locuit efectiv la L. C. la domiciliul inculpatei şi că locuia acolo şi în luna decembrie când a obţinut creditul şi a achiziţionat bunurile de la MediaGalaxy.

În raport de acest material probator Curtea a reţinut că hotărârea primei instanţe de a o achita pe inculpata L. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. de la 1968 - parte vătămată SC H.H. SA este greşită.

Prin acţiunile sale inculpata a contribuit cu intenţie la inducerea în eroare a părţii vătămate (ajutându-l pe Gherman să obţină o carte de identitate care crea aparenţa unui domiciliu stabil, actele false cu privire la loc de muncă, fişă fiscală etc. de care acesta a avut nevoie pentru a obţine creditul) şi a beneficiat şi s-a folosit de bunurile obţinute de I.I. prin înşelăciune. Ajutorul dat pentru inducerea în eroare a părţii civile SC H.H. SA este evidentă.

De asemenea fapta inculpatei L. de a-i solicita inculpatei A. să-i întocmească în fals numitului I.I. adeverinţă de salariat din care rezulta în mod mincinos că acesta este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de gestionar şi fişă fiscală precum şi celelalte documente necesare inducerii în eroare a unităţi bancare precum şi punerea acestor documente la dispoziţia lui I.I. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. de la 1968.

În ceea ce-priveşte acuzaţiile aduse inculpatei L. prin actul de sesizare al instanţei în sensul că ar fi ajutat pe inculpaţii P.P., N., U. şi C.C. să inducă în eroare băncile de la care au luat credite şi ar fi beneficiat de pe urma acestor credite, prima instanţă a apreciat că materialul probator de la dosar nu este în măsură să dovedească aceste acuzaţi, singura probă fiind declaraţia inculpatei A. care nu se coroborează însă cu alte probe de la dosar astfel că nu poate susţine o hotărâre de condamnare a inculpatei L.

Este adevărat că inculpata L. a negat în tot cursul procesului penal că ar fi avut vre-o legătură cu obţinerea creditelor de către cei patru (P.P., N., U. şi C.C.), ba mai mult, a arătat că nici nu îi cunoaşte şi tot atât de adevărat este că inculpaţii N., U. şi C.C. nu o incriminează în declaraţiile lor pe această inculpată; învinuitul P.P. nu a dat nici o declaraţie în cursul procesului penal pentru că nu a fost găsit, faţă de el au fost disjunse cercetările, iar inculpaţii N., U. şi C.C., (C.C. este concubina inculpatului U.), au arătat că au cunoscut-o personal pe inculpata A. în urma unor anunţuri văzute pe stâlpi pentru angajare.

Curtea a reţinut că este puţin credibil că cei trei inculpaţi: N., U. şi C.C. au cunoscut-o pe inculpata A. fără ajutorul inculpatei L., în urma unor anunţuri văzute pe stâlpi pentru angajare întrucât nu a rezultat în cursul procesului că ar fi existat astfel de anunţuri întocmite de inculpata A.; SC H.H.H. SRL nu a efectuat angajări în acea perioadă şi nici nu avea de ce să realizeze angajări câtă vreme nu producea nimic; Varianta identificării celor trei inculpaţi şi a lui P.P. de către inculpata L. prezentată în declaraţia sa de către inculpata A. este mult mai credibilă, având în vedere că toţi cei patru locuiesc în L. C., localitate mică în care îşi are domiciliu şi inculpata L. şi se puteau lesne înţelege cu privire la ceea ce vor declara dacă se vor declanşa împotriva lor cercetări pentru modul de obţinere a creditelor.

Pe altă parte, dacă inculpata L. nu îi cunoaşte pe nici unul dintre cei patru solicitanţi de credite, nu se explică de ce în cererile de credit, inculpaţii N. şi U. au menţionat-o ca persoană de contact pe L. iar în dosarul de creditare întocmit de A. pentru P.P. în vederea obţinerii creditului de la SC L.L.L.L. SA Braşov. Factura din 14 septembrie 2010 emisă aparent pe numele P.P. a fost emisă în realitate pe numele inculpatei L. (vol. 2, fila 236-237 dosar urmărire penală), fiind modificat conţinutul acesteia.

În declaraţia dată de inculpata A. în cursul urmăririi penale (filele 52-56 vol. 41) aceasta a descris amănunţit modalitatea în care i-a cunoscut pe învinuitul P.P. şi pe inculpaţii N., U. şi C.C.; câtă vreme a recunoscut că a falsificat pentru ei înscrisurile necesare obţinerii creditelor şi că a primit bani din cei obţinuţi, aceasta nu avea nici un interes să o implice şi pe inculpata L. în activitatea infracţională. În această declaraţie inculpata A. a menţionat că după obţinerea creditului de către I.I. „colaborarea” ei cu inculpata L. a continuat, aceasta din urmă identificând încă patru persoane dispuse să ia credite de la unităţi bancare cu documente false (documente întocmite în principal de inculpata A. dar şi de inculpata L.) persoane pe care le-a condus personal la unităţile bancare, iar banii obţinuţi de aceştia au fost împărţiţi între solicitanţii creditelor şi inculpatele L. şi A.

A mai arătat inculpata A. că în cursul lunii septembrie 2010 inculpata L. l-a recrutat pe P.P. (care locuia la acel moment la L. C.) pentru a obţine credite de la bănci; la data de 17 septembrie 2010 P.P. a solicitat un credit un credit de nevoi personale în valoare de 35.000 lei de la R.R., Agenţia Braşov, inducând în eroare instituţia bancară că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de şofer, deşi nu era nicăieri angajat la acea dată, prezentând în acest sens, documente false (adeverinţă de salariu - apare emisă la data de 14 septembrie 2010 şi semnată aparent în calitate de reprezentanţi ai societăţii de administrator G. şi contabil U.U.U.U., iar ca număr de contact este alocat SC H.H.H. SRL persoană de contact A., director, carte de muncă, fişă fiscală); toate documentele au fost întocmite în fals de către A. iar P.P. a fost condus la bancă de către inculpata L. Creditul a fost acordat, banii au fost ridicaţi în numerar de P.P. la data de 17 septembrie 2010, cu excepţia echivalentului a 3 rate şi învinuitul P.P. a primit jumătate din sumă, iar cealaltă jumătate a revenit inculpatelor A. şi L.

Acest credit a fost închis la data de 10 decembrie 2010 prin rambursarea anticipată; suma de bani cu care a fost achitat creditul a provenit dintr-un alt credit de refinanţare solicitat şi obţinut de P.P. în condiţii similare, cu acte false de la SC M.M.M.M. SRL.

Astfel la data de 03 decembrie 2010, învinuitul P.P., determinat a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 58.400 lei de la SC M.M.M.M. SA - care începând cu anul 2012, inducând în eroare banca că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de şofer, deşi nu era nicăieri angajat la acea dată prezentând în acest sens, documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală etc.).

Creditul a fost acordat la data de 09 decembrie 2010, când P.P. a transferat prin ordin de plată suma de 34.394 lei în contul deschis la R.R. şi a stins creditul achiziţionat anterior şi a ridicat în numerar diferenţa, din care a primit jumătate din sumă, iar cealaltă jumătate a fost atribuită în părţi egale inculpatelor A. şi L. Ulterior nu a fost plătit deloc creditul.

Inculpata A. şi-a mai amintit, în aceeaşi declaraţie că învinuitul P.P., a mai solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 40.000 lei de la SC L.L.L.L. SA, Sucursala Piaţa Sfatului Braşov, inducând în eroare instituţia de credit că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de şofer, deşi nu era nicăieri angajat la acea dată prezentând în acest sens, documente false (adeverinţă de venit, fişă fiscală, carte de muncă, factura din 14 septembrie 2010 pe numele P.P.) confecţionate de inculpata A. Creditul a fost respins de bancă.

În procedura apelului din dispoziţia instanţei a fost efectuată în cauză de către Laboratorul interjudeţean de expertize criminalistice Braşov o expertiză grafică a unor înscrisuri (fila 141 - 159 dosar apel vol. III); din concluziile acestei expertize rezultă clar implicarea inculpatei L. în activitatea infracţională desfăşurată de P.P. pentru obţinerea iar mai apoi lichidarea creditului din 17 septembrie 2010 P.P. în valoare de 35.000 lei solicitat de la R.R., Agenţia în vedere refinanţării lui respectiv a obţinerii la data de 3 decembrie 2010 de către învinuitul P.P., a creditului de nevoi personale în valoare de 58.400 lei de la SC M.M.M.M. SA. Acest raport de expertiză, vine astfel să confirme declaraţia inculpatei A. şi să ateste că inculpata L. a fost cea care l-a recrutat şi prezentat inculpatei A. pe inculpatul P.P. în vederea obţinerii de credite de la diverse bănci, l-a însoţit pe P.P. la diverse bănci şi a completat în numele acestuia diverse cereri respectiv a atestat primirea de răspunsuri în legătură cu aceste cereri.

Astfel rezultă din raportul de expertiză criminalistică întocmit că menţiunile olografe „Am primit un exemplar 17 septembrie 2010” de pe contractul de credit din 17 septembrie 2010 (fila 80 dosar urmărire penală vol. 13), de pe contractul de garanţie imobiliară din 17 septembrie 2010 (fila 78 dosar urmărire penală vol. 13) şi de pe scadenţarul emis la data de 17 septembrie 2010 de către R.R. pentru creditul de nevoi personale obţinut de învinuitul P.P., scadenţar care se înmânează la momentul semnării contractului de credit sunt realizate de inculpata L. Reiese aşadar că inculpata a fost prezentă alături de inculpatul P.P. la R.R. când acesta a obţinut împrumutul, astfel cum relatează şi inculpata A. în declaraţia sa, fapt care conferă veridicitate declaraţiei inculpatei A.

Din acelaşi raport de expertiză rezultă că cererea formulată în numele învinuitului P.P. către R.R. prin care s-a solicitat la data de 2 decembrie 2010 acestei instituţii bancare situaţia sumei de plată pentru creditul contractat de P.P. la data de 17 septembrie 2010 în valoare de 35.000 lei de la R.R. a fost scrisă şi semnată de inculpata L. Tot această inculpată a scris olograf şi semnat pe adresa din 2 decembrie 2010 emisă de R.R. drept răspuns că „Am primit un exemplar 3 decembrie 2010” (filele 73-74 vol. 13 dosar urmărire penală)

De asemenea cererea întocmită la data de 10 decembrie 2010 către R.R. în numele învinuitului P.P. şi prin care se solicita eliberarea unei adeverinţe care să ateste că P.P. nu mai are datorii la acea bancă precum şi scrisul olograf de pe adresa din 10 decembrie 2010 emisă de R.R. prin care R.R. comunica împrejurarea că la data de 10 decembrie 2010 creditul contractat la data de 17 septembrie 2010 de P.P. în valoare de 35.000 lei de la R.R. a fost lichidat (filele 69, 70 vol. 13 dosar urmărire penală) au fost executate de inculpata L.

Tot inculpata L. este cea care a completat olograf la data de 3.13.2010 cererea de credit (cele 3 pagini care se găsesc la filele 146, 147 şi 148 din dosarul de urmărire penală vol. 13) prin care P.P. a solicitat de la SC M.M.M.M. SA creditul de refinanţare în valoare de 58.400 lei, atestând în mod neadevărat că este angajat permanent începând cu data de 5 ianuarie 2009 în calitate de şofer la SC H.H.H. SRL Braşov cu o vechime în muncă de 240 luni şi un salariu net de 1899 lei, indicând-o ca persoană de contact pe A.

În raport de această situaţie este evidentă contribuţia inculpatei L. la determinarea învinuitului P.P. în vederea solicitării de credite de la diferite instituţii bancare şi a obţinerii unora dintre credite. Nu poate fi primită aşadar declaraţia inculpatei L. conform căreia nu îl cunoştea pe P.P. sau cea dată în faţa instanţei conform căreia îl cunoştea doar pentru că o dată cumpărase de la ea flori.

Declaraţia inculpatei A. nu este singurul mijloc de probă care vine să susţină la acest moment acuzaţiile aduse acestei inculpate de către parchet, astfel cum a reţinut prima instanţă. Această declaraţie se coroborează şi cu înscrisurile depuse în probaţiune la dosar de către părţile vătămate R.R. Braşov, SC M.M.M.M. SA Braşov şi SC L.L.L.L. SA, Sucursala Piaţa Sfatului Braşov, cu factura din 14 septembrie 2010 pe contrafăcută emisă în realitate pe numele inculpatei L. (vol. 2, file 236 -237 dosar urmărire penală) şi care nu avea cum să ajungă în dosarul de creditare al inculpatului P.P. fără acordul inculpatei L. şi cu raportul de expertiză criminalistică din 10 noiembrie 2014 realizat de Laboratorul interjudeţean de expertize criminalistice Braşov.

Susţinerile inculpatei L. că factura consimţământul său de către inculpata A. sunt lipsite de suport probator, iar instanţa de apel nu identifică nici un motiv pentru care în septembrie 2010, când cele două inculpate se aflau în relaţii bune inculpata A. i-ar fi luat această factură pentru a o incrimina ulterior pe baza ei.

Faţă de aceste considerente Curtea a apreciat că prin acţiunile sale inculpata a contribuit cu intenţie la inducerea în eroare a părţilor vătămate R.R. Braşov, SC O.O. SRL Braşov şi SC L.L.L.L. SA, Sucursala Braşov; inculpata a avut iniţiativa recrutării învinuitului P.P. pentru obţinere de credite cu acte false, l-a ajutat pe învinuitul P.P. să obţină prin intermediul inculpatei A. actele false cu privire la loc de muncă, fişă fiscală, carte de muncă, factură de utilităţi etc. de care acesta a avut nevoie pentru a întocmi dosarul de creditare în vederea obţinerii de credite de la cele trei instituţii bancare; la-a însoţit la bănci şi a completat în numele învinuitului P.P., cu date false înscrisuri necesare obţinerii creditelor; a beneficiat, în schimbul ajutorului acordat de o parte din banii obţinuţi de P.P. prin înşelăciune de la părţile vătămate R.R. Braşov şi SC O.O. SRL Braşov. Ajutorul dat pentru inducerea în eroare şi păgubirea celor trei părţi vătămate este evident ca de altfel şi falsificarea cererii de creditare adresată SC O.O. SRL Braşov prin inserarea în cuprinsul acesteia de date necorespunzătoare realităţii referitoare la situaţie învinuitului P.P., pe baza cărora partea civilă, indusă fiind în eroare de seriozitatea aparentă a învinuitului a acordat creditul; este de asemenea evidentă şi acţiunea inculpatei de a o ajuta pe inculpata A. la falsificarea unora dintre acte, deci complicitatea la falsificarea de înscrisuri sub semnătură privată, prin punerea la dispoziţia inculpatei A. a facturii din 14 septembrie 2010 emisă în realitate pe numele inculpatei L. în vederea contrafacerii şi utilizării ei, astfel contrafăcută de către învinuitul P.P.

În speţă sunt aşadar întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la „înşelăciune” prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi „fals în înscrisuri sub semnătură privată” prev. de art. 290 C. pen. de la 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968 (forma consumată a uneia dintre actele materiale înglobând forma complicităţii, respectiv a tentativei a celorlalte acte materiale).

În ceea ce priveşte ajutorul dat de inculpata L. inculpatului N. pentru solicitarea la data de 13 octombrie 2010 de la SC S.S. SA, Agenţia Unirea şi respectiv obţinerea unui card credit la aceeaşi dată (13 octombrie 2010) şi de la aceeaşi bancă precum şi pentru solicitarea şi obţinerea la data de 25 octombrie 2010 de către inculpatul N. a creditului de la R.R. Braşov pentru care a fost de asemenea trimisă în judecată relativ la comiterea infracţiunilor de complicitate la „înşelăciune” prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi complicitate la „fals în înscrisuri sub semnătură privată” prev. de art. 290 C. pen. de la 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968 Curtea reţine următoarele:

Inculpata L. a negat în cursul procesului penal că ar avea vreo implicare în solicitarea şi obţinerea în mod fraudulos a acestor credite de către inculpatul N. arătând că nici nu îl cunoaşte pe acesta. Nici inculpatul N. nu a afirmat în declaraţia dată de urmărire penală (singura dată în cursul procesului penal) că ar cunoaşte-o pe inculpata L., arătând că ar fi cunoscut-o pe inculpata A. în urma unui anunţ citit pe un stâlp în care se arăta că SC H.H.H. SRL face angajări. În acest context prima instanţă a apreciat că materialul probator de la dosar este insuficient pentru a contura implicare inculpatei L. în obţinerea în mod fraudulos a creditelor de către inculpatul N.

Curtea a reţinut că declaraţia inculpatei L. este total nesinceră iar cea a inculpatului N. este parţial lipsită de sinceritate astfel că se impune înlăturarea sa sub aspectul modului în care pretinde că a fost recrutat şi a persoanelor care l-au ajutat să întocmească dosarele de creditare, l-au însoţit la bănci şi cu care a împărţit banii obţinuţi în mod fraudulos.

În primul rând declaraţia inculpatului N. este lipsită de credibilitate în condiţiile în care nu rezultă din actele dosarului că inculpata A. ar fi dat astfel de anunţuri de angajare (această afirmaţie este făcută doar de către persoanele despre care se susţine în actul de sesizare al instanţei că au fost recrutate de inculpata L.: N., U. şi U. (fostă C.C.) şi care, aşa cum am arătat deja sunt consăteni cu inculpata L. şi s-au putut pune de acord cu privire la varianta pe care o vor prezenta la un eventual proces penal, încercându-se evitarea tragerii la răspundere penală a inculpatei L.).

Inculpata A. neagă condiţiile în care inculpatul N. arată că s-ar fi cunoscut; ea arată că inculpatul N. a fost recrutat de către inculpata L. şi i-a întocmit acestuia documente formale de angajare la SC H.H.H. SRL şi documente false în baza cărora a solicitat creditele tot la solicitarea inculpatei L. care l-a şi însoţit de altfel la bancă pe inculpatul N.. Inculpatul N. recunoaşte că nu a fost niciodată la sediul SC H.H.H. SRL, nu a lucrat nimic pentru această societate, ci menţionează că doar s-ar fi întâlnit cu inculpata A. pe stradă, ocazie cu care i-a dat cartea de muncă iar aceasta din urmă i-a cerut să contracteze un credit pe care să-l împartă şi fiecare să-şi plătească partea, lucru cu care inculpatul N. a fost de acord. Mai arată inculpatul N. că apoi s-a întâlnit cu A. în două rânduri când a semnat nişte acte (nu ştie ce fel de acte) ocazie cu care i s-a şi eliberat un card iar de la R.R. Braşov a obţinut un credit pe care l-ar fi împărţit doar cu inculpata A.. Or, condiţiile în care inculpatul N. arată că a cunoscut-o pe inculpata A. şi afirmaţiile acestuia că deşi s-au întâlnit doar pe stradă, aceasta i-ar fi inspirat încredere şi de aceea a fost de acord că solicite creditele sunt mai mult decât neconvingătoare.

Mai credibilă este declaraţia inculpatei A. relativ la modalitatea în care au luat contact cei doi inculpaţi întrucât inculpata L. avea mai mari şanse să-l cunoască pe inculpatul N. fiind consătean de-al ei; de asemenea solicitarea lui L. de a-i întocmi lui N. documente false pentru a solicita în baza lor credite de la instituţiile bancare pare a se înscrie de-a cum într-un tipar întrucât în mod similar a reţinut instanţa de apel că a acţionat inculpata L. şi în ceea ce-i priveşte pe învinuiţii I.I. şi P.P. De altfel, această declaraţie a inculpatei A. privind implicarea inculpatei L. în obţinerea solicitarea şi obţinerea creditelor de către inculpatul N. se coroborează şi cu împrejurarea că pe cererea privind acordarea unor facilităţi de credit şi de emitere a unui card de credit adresată SC S.S. SA inculpatul N. a indicat-o ca persoană de contact pe inculpata L. (despre care a arătat că este vecină şi colegă de serviciu cu el indicând două numere de telefon ale acesteia - fila 103 vol. 15 dosar urmărire penală) or, dacă cei doi nu se cunoşteau inculpatul N. nu avea de ce să realizeze astfel de menţiuni pe cerere.

Pe altă parte varianta oferită de inculpata A. în declaraţia sa, referitoare la contribuţia inculpatei L. la solicitarea şi obţinerea creditelor de către N. se coroborează şi cu Raportul de expertiză criminalistică din 10 noiembrie 2014 întocmit de către Laboratorul interjudeţean de expertiză criminalistică Braşov.

Din concluziile acestui raport de expertiză reiese că menţiunile înscrise pe cererea de creditare adresată R.R. Braşov la data de 18 octombrie 2010 de către N., înregistrată la această instituţie din 18 octombrie 2010 (fila 50 -53 dosar urmărire penală vol. 15) ca şi pe anexele acestei cereri, au fost realizate de inculpata L. Aceasta a scris astfel, pe formularul tip utilizat de bancă atât menţiunile olografe privind datele de identificare ale solicitantului creditului cât şi menţiunile necorespunzătoare adevărului privind profesia solicitantului, calitatea de „gestionar” a acestuia şi locul de muncă „SC H.H.H. SRL” SRL, veniturile, etc. menţiuni care, coroborate cu documentele falsificate de inculpata A. au fost de natură să conducă la inducerea în eroare a conducerii SC R.R. SA Banc la momentul acordării creditului. Tot inculpata a completat la aceeaşi dată cu numele solicitantului şi C.N.P. ul acestuia Acordul privind consultarea bazei de date a centralei riscurilor bancare (fila 55 vol. 15 dosar urmărire penală) precum şi menţiunea „Am primit un exemplar şi semnătura” pe contractul de garanţie reală mobiliară din 25 octombrie 2010 (fila 23 dosar urmărire penală vol. 15).

Faţă de această situaţie, la fel ca şi în cazul inculpatului P.P. instanţa de apel a constatat că şi în cazul inculpatului N. contribuţia inculpatei L. la comiterea infracţiunii de înşelăciune şi falsificare a unor înscrisuri sub semnătură privată este dovedită. Inculpata l-a recrutat pe inculpatul N. în vederea obţinerii unor credite cu mijloace frauduloase, i-a pus acestuia la dispoziţie înscrisurile sub semnătură privată falsificate de inculpata A. la solicitarea sa, l-a însoţit la instituţiile bancare pe inculpatul N. şi a completat în fals cererea - formularul tipizat utilizat de bancă cu menţiunile necorespunzătoare adevărului privind profesia solicitantului, calitatea de „gestionar” a acestuia şi locul de muncă „SC H.H.H. SRL” SRL, veniturile, etc. menţiuni care, coroborate cu documentele falsificate de inculpata A. au fost de natură să conducă la inducerea în eroare a conducerii R.R. la momentul acordării creditului; totodată în urma activităţii infracţionale desfăşurate inculpata L. a obţinut bani atât din creditul acordat de R.R. inculpatului N. cât şi din creditul ataşat Mastercardului emis de SC S.S. SRL aceluiaşi inculpat. Nici în acest caz, declaraţia inculpatei A. nu este singurul mijloc de probă care o incriminează pe inculpata L., ci ea se coroborează cu înscrisurile depuse de părţile vătămate în probaţiune (existente în vol. 15 de urmărire penală) şi cu Raportul de expertiză criminalistică din 10 noiembrie 2014 întocmit de către Laboratorul interjudeţean de expertiză criminalistică Braşov.

În considerarea celor expuse Curtea a reţinut că fapta inculpatei L. de a-l recruta pe inculpatul N. în vederea obţinerii de credite de către acesta în condiţii frauduloase, de a-l sprijini în activitatea infracţională desfăşurată de acesta prin punerea la dispoziţie a documentelor falsificate de către inculpata A., de a-l conduce la R.R. şi la SC S.S. SA atât la momentul solicitării creditelor cât şi la momentul obţinerii acestora, de completare cu date false a cererii de acordare a creditului depusă la R.R. şi de însuşire a unei părţi din banii obţinuţi în mod fraudulos de la cele două bănci la datele de 13 octombrie 2010 şi 25 octombrie 2010 întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor comise în concurs de complicitate la „înşelăciune” prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi „fals în înscrisuri sub semnătură privată” prev. de art. 290 C. pen. de la 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968 (forma consumată a unuia dintre actele materiale înglobând forma complicităţii, respectiv a tentativei a celorlalte acte materiale).

În ceea ce priveşte creditele solicitate şi obţinute de inculpaţii U. şi U. (fostă C.C.) soţ şi soţie în acest moment, concubini în perioada 2010-2011, Curtea a reţinut că materialul probator de la dosar confirmă, contrar celor reţinute de către prima instanţă, implicarea în activitatea infracţională pe lângă inculpata A. şi a inculpatei L.

Inculpatul U. a fost trimis în judecată pentru aceea că recrutat fiind de inculpata L., la data de 25 noiembrie 2010, însoţit fiind de către aceasta a solicitat un credit de nevoi personale pentru amenajări în valoare de 35.000 lei de la SC L.L.L.L. SA Agenţia Tractorul Braşov, inducând în eroare banca că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de Inginer mecanic - şef atelier, deşi în realitate nu era angajat nicăieri la acea dată, prezentând în acest sens, documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală, carte de muncă) confecţionate de inculpata A. Creditul a fost respins de bancă. S-a mai reţinut în actul de sesizare că la data de 10 decembrie 2010 acelaşi inculpatul U. cu aceleaşi înscrisuri falsificate însoţit fiind de L. a solicitat un card de credit cu limita de sumă de 10.750 lei de la SC S.S. SA, Agenţia Toamnei Braşov, inducând în eroare banca că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de şef atelier, cu studii universitare, deşi în realitate nu era angajat nicăieri la acea dată prezentând în acest sens, adeverinţă de salariu falsă; creditul a fost acordat şi inculpata A. a retras de la A.T.M. suma de 5.000 lei, pe care i-a dat-o inculpatului U., iar restul de bani i-a împărţit cu inculpata L. Ulterior, creditul nu a fost achitat deloc şi, la data de 27 iulie 2012, s-a acumulat un debit de 11.540,54 lei.

Inculpata C.C. a fost trimisă în judecată pentru aceea că la data de 19 octombrie 2011, recrutată de inculpata L. a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 15.000 lei de la SC X.X. SA - Sucursala Braşov, inducând în eroare banca că este angajată la SC H.H.H. SRL în calitate de lucrător comercial, deşi în realitate, nu a fost angajată nicăieri la acea dată prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatelor L. şi A., documente false (adeverinţă de salariu contract individual de muncă, fişă fiscală), confecţionate de inculpata A.. Creditul a fost acordat la data de 09 noiembrie 2011 şi ridicat în numerar de C.C., iar suma obţinută a fost împărţită astfel: C.C. a luat 7.500, iar restul a fost împărţit între inculpata A. şi L. Ulterior, creditul a fost plătit sporadic de inculpata A. cu sume obţinute fraudulos din alte credite similare, în total suma de 462,82 lei, după care nu a mai fost achitat.

Inculpaţii U. şi M.M.M.M.M.M.M.M.M., precum şi inculpata A. au fost găsiţi vinovaţi de către prima instanţă, care a dispus condamnarea lor pentru activitatea infracţională desfăşurată însă în ceea ce o priveşte pe L. s-a reţinut de către instanţa de fond că materialul probator de la dosar este insuficient pentru a se trage concluzia că aceasta a fost implicată în vre-un fel în înşelarea celor trei bănci; s-a arătat că inculpaţii U. nu amintesc în declaraţiile lor despre participarea inculpatei L. la comiterea faptelor, menţionând-o doar pe inculpata A. ca având o participaţie efectivă la comiterea faptelor, iar inculpata L. neagă că ar fi comis faptele pentru care a fost trimisă în judecată alături de ceilalţi inculpaţi; or, în aceste condiţii prima instanţă a reţinut că declaraţia inculpatei A. care o implică pe L. în activitatea infracţională legată de solicitarea şi obţinerea creditelor de către inculpaţii U. este insuficientă şi nu poate fi coroborat cu nici un alt mijloc de probă astfel că se impune achitarea inculpatei L. existând un dubiu major în ceea ce priveşte participarea ei la comiterea faptelor de către inculpaţii U. şi A.

Curtea a reţinut că într-adevăr inculpata L. nu a recunoscut implicarea sa în activitatea infracţională a inculpaţilor U. şi nici aceştia din urmă nu au declarat nimic împotriva inculpatei L., însă declaraţiile acestor inculpaţi sunt evident nesincere. Inculpata L. nu a recunoscut nici una dintre activităţile infracţionale reţinute în sarcina sa, însă cu toate acestea, astfel cum am arătat şi anterior contribuţia sa este dovedită de materialul probator de la dosar; atitudinea inculpaţilor U. de a nu o implica pe inculpata L. în activitatea infracţională poate fi uşor de înţeles, întrucât aşa cum am arătat şi în cazul inculpatului N. şi cei doi inculpaţi (U.) sunt consăteni cu inculpata L. şi fiind recrutaţi de ea probabilitatea ca aceştia să se fi înţeles pentru a produce o variantă comună în faţa organelor judiciare în cazul în care ar fi anchetaţi este foarte mare. Pe altă parte inculpatul U. deşi susţine că el a completat cererea de credit către SC L.L.L.L. SA Agenţia Tractorul Braşov nu a oferit nici o explicaţie pentru care pe cererea de credit adresată acestei unităţi bancare apare menţionată persoană de contact L.

Această menţiune înscrisă pe cererea de credit adresată SC L.L.L.L. SA Agenţia Tractorul Braşov se coroborează cu declaraţia inculpatei A. dată în cursul urmării penale şi menţinută în cadrul cercetării judecătoreşti precum şi cu înscrisurile depuse în probaţiune de SC L.L.L.L. SA Agenţia Tractorul Braşov, SC S.S. SA şi SC X.X. SA - Sucursala Braşov şi Raportul de expertiză criminalistică din 10 noiembrie 2014 întocmit de către Laboratorul interjudeţean de expertiză criminalistică Braşov efectuat aşa cum am arătat în procedura apelului.

Astfel, inculpata A. a arătat în cursul urmăririi penale (fila 54 dosar urmărire penală vol. 41) că la data de 25 noiembrie 2010 numitul U., recrutat tot de către L. a solicitat la data de 25 noiembrie 2010 un credit de nevoi personale în valoare de 35.000 lei de la SC L.L.L.L. SRL - Agenţia Tractorul Braşov, credit respins de bancă. Pentru obţinerea creditului inculpata a arătat că U. a prezentat documente false şi le-a folosit cunoscând că sunt false. În decembrie 2010 U. a solicitat un card de credit în valoare de 10.750 lei de la SC S.S. SA, agenţia Toamnei, creditul fiindu-i acordat. U. a prezentat şi în ceea ce priveşte acest credit documentele întocmite de A. figurând ca angajat al firmei SC H.H.H. SRL în calitate de şef atelier. Pe adeverinţa de venit şi pe celelalte documente întocmite în vederea contractării creditului există, conform declaraţiei aceleiaşi inculpate semnătura sa şi a inculpatei L., numele economiştilor fiind fictive. Banii obţinuţi de U. au fost împărţiţi la fel ca şi la celelalte credite obţinute şi se opreau trei rate: jumătate lui U. şi jumătatea cealaltă se împărţea între A. şi L.

A mai arătat inculpata A. în declaraţiile sale că ultima persoană fizică recrutată de L. a fost C.C., concubina lui U.; aceasta a fost recrutată la sfârşitul anului 2011 şi a solicitat şi obţinut credit de nevoi personale în valoare de 15.000 lei de la SC X.X. SA din Centrul civic. Numita C.C. figurează în documentul prezentat băncii ca angajat al SC H.H.H. SRL în calitate de lucrător Comercial. Documentele prezentate băncii au fost întocmite de către inculpata A. însă la bancă s-a prezentat C.C. împreună cu L. care i-a şi completat toate formularele băncii.

Aceste aspecte declarate de inculpata A. sunt confirmate atât de înscrisurile comunicate de cele trei bănci existente la dosar (vol. 19 şi 23 dosar urmărire penală) cât şi cu concluziile Raportul de expertiză criminalistică din 10 noiembrie 2014 întocmit de către Laboratorul interjudeţean de expertiză criminalistică Braşov efectuat, rezultă că menţiunile olografe de pe cererile adresate de inculpaţii U. şi Taraipan băncilor SC L.L.L.L. SRL - Agenţia Tractorul Braşov, SC S.S. SA şi SC X.X. SA Braşov, semnăturile de pe acestea precum şi toate menţiunile de pe anexele acestor cereri au fost scrise şi semnate de inculpata L. (filele 147 - 159 vol. III dosar apel).

Faţă de această situaţie Curtea a apreciat că în speţă este dovedită participarea inculpatei L. la activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţii U., U. (fostă C.C.) şi A. în legătură cu solicitarea şi obţinerea creditelor de la SC L.L.L.L. SRL - Agenţia Tractorul Braşov, SC S.S. SA, agenţia Toamnei şi SC X.X. SA - Sucursala Braşov.

Fapta inculpatei L. de a-i recruta pe inculpaţii U., U. (fostă C.C.) în vederea obţinerii de credite de către aceştia în condiţii frauduloase, de a-i sprijini în activitatea infracţională desfăşurată de aceştia prin punerea la dispoziţie a documentelor falsificate de către inculpata A., de a-i conduce la SC L.L.L.L. SRL - Agenţia Tractorul Braşov, SC S.S. SA, agenţia Toamnei şi SC X.X. SA - Sucursala Braşov la momentul solicitării creditelor cât şi de completare cu date false a cererii de acordare a creditelor solicitate şi de însuşire a unei părţi din banii obţinuţi în mod fraudulos de la două dintre bănci la datele de 10 decembrie 2010 (U. - SC S.S. SA, Agenţia Toamnei Braşov) şi 19 octombrie 2011 (U. (fostă C.C.) - SC X.X. SA - Sucursala Braşov) întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor comise în concurs de complicitate la „înşelăciune” prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (o faptă o faptă - creditele solicitate de U.), „înşelăciune” prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. (o faptă - creditul obţinut de U. (C.C.) şi „fals în înscrisuri sub semnătură privată” prev. de art. 290 C. pen. de la 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968 (trei fapte - forma consumată a unuia dintre actele materiale înglobând forma complicităţii, respectiv a tentativei a celorlalte acte materiale).

În sarcina inculpatei L. s-a mai reţinut că în anul 2011 i-a ajutat pe inculpaţii A. şi P.P. să obţină cu documente false două credite pentru societatea SC H.H.H. SRL de la SC G.G.G. SA (contract de credit din 28 iulie 2011 în urma căruia s-a virat la 3 august 2011 în contul SC H.H.H. SA echivalentul în lei a sumei de 90.000 euro - pct. 86 din actul de sesizare al instanţei şi din starea de fapt conţinută de sentinţa primei instanţe) şi de la SC I.I.I. SA, Sucursala Piaţa Sfatului Braşov (contract de credit din 8 august 2011 urmare căruia s-a virat la data de 10 august 2011 în contul SC H.H.H. SA echivalentul în lei a sumei de 143.216 euro pct. 87 din actul de sesizare al instanţei şi din starea de fapt conţinută de sentinţa primei instanţe) împărţind cu aceştia banii obţinuţi de la cele două unităţi bancare.

Prima instanţă a reţinut, ca şi în cazul celorlalte acuzaţii aduse inculpatei L. că materialul probator de la dosar nu dovedeşte, mai presus de orice dubiu că inculpata s-ar face vinovată sau ar fi implicată în comiterea acestor fapte, singurul mijloc de probă fiind şi în cazul acestor fapte tot declaraţia inculpatei A.

Contrar aprecierilor primei instanţe, Curtea a reţinut că materialul probator de la dosar dovedeşte fără putinţă de tăgadă ajutorul dat de inculpata L. inculpaţilor A. şi P.P. pentru înşelarea celor două unităţi bancare şi a obţinut bani proveniţi din cele două credite, ajutorul său circumscriindu-se elementului material din cadrul laturii obiective a infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în forma complicităţii prev. de art. 26 C. pen. de la 1968 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. (două fapte).

În declaraţia sa dată în cursul urmăririi penale inculpata A. a arătat că în decembrie 2010 pe firma SC H.H.H. SRL a solicitat un credit de investiţii de la SC G.G.G. SA; în momentul solicitării administrator şi asociat unic era P.P. Înţelegerea prealabilă cu acesta a fost ca banii obţinuţi de la SC G.G.G. SRL să fie împărţiţi în părţi egale între L., P.P. şi A. Inculpata A. a mai arătat în declaraţiile sale de la urmărire penală că preluarea SC H.H.H. SRL de către P.P. ca asociat şi administrator a fost formală (fila 63 dosar urmărire penală vol. 41) şi că L. a fost cea care l-a adus pe P.P. să figureze asociat, „fiindcă ea nu putea, întrucât luase un credit anterior pe care nu l-a achitat şi figura în CRB” (fila 65 dosar urmărire penală vol. 41). În aceeaşi declaraţie inculpata a mai arătat că întreaga documentaţie necesară pentru creditele solicitate de către SC H.H.H. SRL a fost pregătită şi întocmită de ea împreună cu L., în locuinţa acesteia din urmă din L. C. şi că la toate deplasările ei la bancă, unde au fost depuse documentele menţionate a fost însoţită de L. Tot inculpata arată că întrucât trebuia să facă dovada „desfăşurării activităţii de producţie de mobilă într-un spaţiu adecvat” s-a deplasat cu L. la Carpatex, unde a solicitat închirierea unei hale şi a încheiat contract de închiriere pe o perioadă de 1 an, însă nu a achitat nici o chirie şi nici nu a desfăşurat vre-o activitate acolo.

Mai arată inculpata A. că inculpata L. i-a făcut cunoştinţă cu B., pe care i-a recomandat-o ca şi contabilă şi cu care a colaborat pe firma SC H.H.H. SRL. În urma serviciilor prestate de aceasta i-a transferat în contul deschis la SC A.A.A.A.A.A.A.A.A. SA suma de 4.000 euro şi a mai primit suma de 500 de euro de la L. Din ianuarie 2011 aceasta a întocmit încheierea anului 2010, rapoartele anuale, şi balanţe lunare pe care A. în calitate de administrator le semna şi ştampila. Actele întocmite de către B. au fost folosite pentru obţinerea creditelor pe SC H.H.H. SRL.

Inculpata a mai arătat că pe baza tuturor documentelor false depuse SC G.G.G. SA a acordat un credit de 90.000 euro; banii proveniţi din acest credit au fost împărţiţi astfel: 45.000 euro au fost transferaţi numiţilor C.C.C.C.C.C.C.C. al căror teren a fost ipotecat de bancă - fiind adus garanţie pentru obţinerea creditului - 15.000 euro a primit L., 15.000 euro A. şi 5.000 euro P.P.

Tot folosind documente false, falsificate împreună cu inculpata L. şi pe baza aceleiaşi situaţii financiar contabile întocmită de inculpata B. a fost obţinut de la la SC I.I.I. SA, Sucursala Piaţa Sfatului Braşov suma de 143.216 euro din care inculpata L. a primit aproximativ 15.000 euro, inculpatul P.P. echivalentul a 30.000 euro care au fost viraţi în contul unei nepoate a inculpatului P.P.

Declaraţia inculpatei A. se coroborează cu declaraţiile date în cursul urmăririi penale de către inculpata B. (filele 223-224 şi 229 vol. 41 dosar urmărire penală şi 46-47 Dosar nr. x/62/2012 al Tribunalului Braşov în care a fost soluţionată propunerea de arestare preventivă a inculpaţilor în cursul urmăririi penale) precum şi cu cele declarate de martorul SC J.J. SRLSC J.J. SRLSC J.J. SRLSC J.J. SRL (filele 156 - 167 vol. 44 dosar urmărire penală şi fila 70 vol. VI Dosar nr. x/62/2012) şi cu convorbirile telefonice interceptate aflate în notele de transcriere ataşate la dosarul cauzei (vol. 7 - 12 dosar urmărire penală).

În declaraţia sa, dată în cursul urmăririi penale în prezenţa avocatului ales inculpata B. a arătat că „despre P.P. cunosc că locuieşte în L. C. sau P., un beţiv care cu greu a putut fi dus treaz la bancă”; pe inculpata A. a cunoscut-o în anul 2010 prin intermediul unei cunoştinţe comune L. A ştiut că aceasta urmăreşte să obţină credite de la bănci şi la solicitarea ei i-a întocmit balanţe, bilanţuri pentru perioada septembrie 2010 şi 2011 pe SC H.H.H. SRL pentru a le depune la bănci fără a şti în concret la care din bănci; mai arată această inculpată că a întocmit la solicitarea inculpatei A. analiza furnizori Clienţi şi a întocmit toate raportările contabile menţionate, fără a avea şi a se întemeia pe documente contabile, „din burtă” în aşa fel încât să scoată firma pe profit. În declaraţia dată în procedura arestării preventive, tot în prezenţa avocatului ales inculpata B. a arătat că şi-a dat seama că A. şi prietena ei L. intenţionau să facă ceva nelegal şi ele i-au comunicat că urmau să obţină un credit de la bancă şi urmau să plăsmuiască documentele contabile în aşa fel încât cifra de afaceri să constituie de trei ori suma solicitată. Tot în acea declaraţie inculpata B. arată:”Am înţeles din discuţiile purtate cu A. Ursu şi prietena mea L.ean că au încercat în tot cursul anului 2010 să obţină credite dar nu au reuşit şi fostul contabil le-a părăsit întrucât nu fusese plătit” (…). ”Eu nu am cunoscut activitatea completă a celor două prietene ale mele dar am aflat că până în iunie 2011 au obţinut mai multe credite pe persoane fizice, creditul pentru firmă nefiindu-le acordat” (…). ”Am fost de acord să colaborez întrucât am avut încredere în prietena mea al cărei soţ a fost prieten cu soţul meu”.

Chiar dacă în etapa cercetării judecătoreşti inculpata B. a revenit asupra unora dintre declaraţiile date în cursul urmăririi penal, nuanţând mai ales împrejurări menite să o disculpe aceea a cunoaşterii destinaţiei documentelor contabile întocmite de ea, aceasta şi-a menţinut aceeaşi poziţie procesuală din cursul urmăririi penale referitor la faptul că inculpata L. a fost cea care i-a prezentat-o lui B. pe A. şi i-a solicitat să o ajute „să pună o firmă pe picioare”. Tot inculpata B. a arătat în faţa instanţei că:”i-am spus că nu sunt contabil autorizat, nici expert şi nu am drept de semnătură, acestea mi-au garantat ca eu să le fac o situaţie financiară şi să stau liniştită că au contabil expert” (…).” Am primit de la A. şi de la L. o suma de 500 euro drept răsplată pentru munca depusă în cele 2-3 luni”.

Aşadar, din declaraţiile inculpatei B., chiar cu nuanţările din etapa cercetării judecătoreşti rezultă clar implicarea şi interesul direct al inculpatei L. la „a pune pe picioare” SC H.H.H. SRL în vederea obţinerii, prin intermediul acesteia de credite de la bănci; inculpata L. a fost deci, astfel cum arată de altfel şi inculpata A. cea care i-a făcut legătura inculpatei B. cu inculpata A. şi i-a solicitat în mod expres primei să le ajute „să pună firma pe picioare” prin întocmirea unor situaţii financiare fictive, fără corespondent în realitate, cu date „introduse din burtă” pentru că aveau nevoie de aceste documente (documente din care trebuia să rezulte că firma avea o cifră de afaceri de trei ori suma solicitată) pentru inducerea în eroare a celor două bănci SC G.G.G. SA şi SC I.I.I. SA.

Declaraţia inculpatei A. în care a arătat că împreună cu L. a realizat toate demersurile pentru obţinerea celor două credite pe firma SC H.H.H. SA se coroborează şi cu declaraţia Marorului SC J.J. SRLSC J.J. SRLSC J.J. SRLSC J.J. SRL care a arătat în declaraţia dată în faţa instanţei că „Cu inculpata A. a fost prezentă şi L., când s-au realizat actele referitoare la soţii C.C.C.C.C.C.C.C., dar nu pot să-mi amintesc la ce moment. Aceasta a fost de mai multe ori de faţă, dar nu pot preciza exact în ce moment, respectiv nu pot preciza dacă a fost de faţă la momentul stabilirii preţului terenului (…).” Actele la care face referire martorul sunt cele întocmite pentru achiziţionarea terenului adus garanţie bănci SC G.G.G. SRL (ipoteca instituită asupra unui teren de 4200 m², situat în Râşnov, judeţul Braşov, aparţinând lui B.B.B.B.B.B.B.B. şi C.C.C.C.C.C.C.C.) teren care a fost plătit celor doi soţi după obţinerea de către inculpaţi a creditului de la SC G.G.G. SA, deci cu bani obţinuţi din credit.

Este adevărat că în ceea ce priveşte cele două credite obţinute de inculpaţi pe firma SC H.H.H. SRL materialul probator de la dosar nu este suficient pentru a se trage concluzia că inculpata L. ar fi plăsmuit în mod direct vreunul dintre înscrisurile false de care s-au folosit pentru a obţine cele două credite, declaraţia inculpatei A. fiind în acest sens singulară; cu toate acestea activitatea inculpatei L. de a-i face cunoştinţă inculpatei B. cu inculpata A. în vederea întocmirii unor documente care să exprime o situaţie economico financiară a SC H.H.H. SA fictivă şi solicitarea adresată contabilei B. de a plăsmui documentele în aşa fel încât să rezulte din aceste, în mod nereal o cifră de afaceri de trei ori suma solicitată de la bănci documente despre care ştia că erau destinate inducerii băncilor în eroare şi care au fost mai apoi folosite efectiv prin depunerea lor la bănci la dosarul de creditare întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la „fals în înscrisuri sub semnătură privată” prev. de art. 26 rap la art. 290 C. pen. de la 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968 (două fapte).

Fapta inculpatei L. de a-l recruta pe inculpatul P.P. pentru ca acesta să figureze formal asociat unic şi administrator al SC H.H.H. SA şi în această calitate să solicite în numele societăţii credite frauduloase de la bănci, de a o sprijini şi ajuta pe inculpata A. pentru a găsi un contabil dispus să-i întocmească în fals întreaga documentaţie contabilă pentru SC H.H.H. SA, însoţirea de către inculpata L. a inculpatei A. în toate locurile pentru rezolvarea unor probleme legate de cele două credite şi primirea de către aceasta de bani în urma obţinerii celor două credite reprezintă acţiuni care se circumscriu noţiunii de „ajutor” dat la comiterea unei fapte penale prev. de art. 26 C. pen. de la 1968 şi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în forma complicităţii prev. de art. 26 C. pen. de la 1968 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. (două fapte) părţi vătămate fiind SC G.G.G. SA (cu un prejudiciu de 90.000 euro) şi SC I.I.I. SA, Sucursala Piaţa Sfatului Braşov (cu un prejudiciu de 143.216 euro).

Pe altă parte, Curtea a reţinut că odată cu preluarea formală a calităţii de asociat de către P.P. care cunoştea clar care este motivul pentru care realizează această acţiune: acela de a obţine împreună cu inculpatele A. şi L. - care îl şi recrutase de altfel şi împreună cu care mai obţinuse credite fraudulos însă în calitate de persoană fizică - credite frauduloase în numele acestei societăţi sau de către persoane fizice angajate fictiv la această societate, s-a constituit în speţă o grupare organizată în scopul de comitere de infracţiuni de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave care îndeplineşte condiţiile prev. de art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003; grupul format din 3 persoane a acţionat începând cu prima parte a anului 2011 pentru îndeplinirea scopului grupului; la acest grup a aderat, după ce a cunoscut-o pe Andriel ursu Anca Maria, respectiv după luna iunie 2011 şi inculpatul H.; inculpatul P.P. avea rolul de a asigura imaginea societăţii SC H.H.H. SRL şi de a poza într-o persoană serioasă de natură a inspira încredere unităţilor bancare; creditele luate în calitate de persoană fizică nu fuseseră introduse încă în CIP (ultimul dintre ele – cu care refinanţase un credit anterior astfel cum am precizat anterior - fiind contractat în decembrie 2010 şi cei trei avuseseră grijă să lase în cont echivalentul a trei rate); inculpatele A. şi L. identificau bănci dispuse să acorde împrumuturi persoanelor juridice fără să ceară prea multe garanţii (erau vizate mai ales unităţile bancare care datorită procedurilor interne nu verificau pe teren situaţia societăţilor comerciale); tot ele falsificau documentele solicitate de bănci privind situaţia financiară a societăţi SC H.H.H. SRL şi cea a relaţiilor comerciale derulate de societate cu alte societăţi comerciale, contracte şi facturi şi au identificat un contabil (pe inculpata B.) dispus să falsifice documentele financiar contabile şi fiscale în aşa fel încât societatea SC H.H.H. SRL care în realitate nu desfăşura nici o activitate şi nu avea nici un angajat să apară ca fiind profitabilă şi prosperă. Scopul final era evident obţinerea de beneficii financiare şi cei trei inculpaţi stabiliseră încă de la început modalitatea în care se vor împărţi banii obţinuţi din creditele care vor fi contractate.

Gruparea constituită din cei trei nu a avut un caracter ocazional ci dimpotrivă odată constituit grupul inculpatele A. şi L. au încercat să identifice cât mai multe unităţi bancare care să ofere credite persoanelor juridice; acţionând în paralel, cele două inculpate au solicitat credit la 18 martie 2011 de la G.G.G. şi la data de 11 mai 2011 de la SC I.I.I. SA, Sucursala Piaţa Sfatului Braşov, deci al doilea credit a fost solicitat până să fie aprobat primul. De altfel activitatea intensă a celor două inculpate A. şi L. în sensul căutării de unităţi bancare care să ofere credite persoanelor juridice este relevată şi de inculpata B.. În declaraţia sa, dată în cursul urmăririi penale în prezenţa avocatului ales inculpata B. a arătat că „despre P.P. cunosc că locuieşte în L. C. sau P., un beţiv care cu greu a putut fi dus treaz la bancă”; pe inculpata A. a cunoscut-o în anul 2010 prin intermediul unei cunoştinţe comune L. A ştiut că aceasta urmăreşte să obţină credite de la bănci şi la solicitarea ei i-a întocmit balanţe, bilanţuri pentru perioada septembrie 2010 şi 2011 pe SC H.H.H. SRL pentru a le depune la bănci fără a şti în concret la care din bănci; mai arată această inculpată că a întocmit la solicitarea inculpatei A. analiza furnizori Clienţi şi a întocmit toate raportările contabile menţionate, fără a avea şi a se întemeia pe documente contabile, „din burtă” în aşa fel încât să scoată firma pe profit. În declaraţia dată în procedura arestării preventive, tot în prezenţa avocatului ales inculpata B. a arătat că şi-a dat seama că A. şi prietena ei L. intenţionau să facă ceva nelegal şi ele i-au comunicat că urmau să obţină un credit de la bancă şi urmau să plăsmuiască documentele contabile în aşa fel încât cifra de afaceri să constituie de trei ori suma solicitată. Tot în acea declaraţie inculpata B. arată:”Am înţeles din discuţiile purtate cu A. Ursu şi prietena mea L.ean că au încercat în tot cursul anului 2010 să obţină credite dar nu au reuşit şi fostul contabil le-a părăsit întrucât nu fusese plătit” (…). ”Eu nu am cunoscut activitatea completă a celor două prietene ale mele dar am aflat că până în iunie 2011 au obţinut mai multe credite pe persoane fizice, creditul pentru firmă nefiindu-le acordat”(…).

Relevantă cu privire la modul de operare al grupului apare convorbirea telefonică din data de 11 mai 2012 (filele 31 - 33 vol. 10 dosar urmărire penală) între A. şi B.: ”A şi ăştia când îţi dau răspuns?” A.: „Tu, ăştia s-au blocat. Îţi spun şi cum, brusc voiau să discute cu administratorul şi să vadă bussines-ul.” B.: „Aşa” A.: ”No,”, B.: ”Şi?” A.: ”No şi ce să vadă, 4 pereţi şi un fax pe masă?” B.: Şi atunci? A.:” No ţi-am zis că merg pe varianta SC R.R. SA, unde nu vine nimeni să vadă nimic şi acceptă şi varianta de schimbare acţionariat, ştii?” B.: ”Â? Deci în final n-a ieşit nimic, ă?” (…) A.: „Tu ieşea peste tot tu, da ţi-am spus, durează, toţi vor să vină să-ţi vadă atelieru”. B.: „Îhâ” (…) A.: ”Cum a fost şi la SC H.H.H. SRL.” B.: Îhâ (…) A.: „SC H.H.H. SRL l-am preluat în 2009 şi de-abia în 2011 am făcut pe el treabă.” B.: „ Â (…)” A.: „Şi după 7 luni! Şi tot aşa, cu vizite şi paravizite, am avut atunci un aranjament şi i-am tot dus într-un loc, ştii?” B.: „No, hai să vedem acum săptămâna viitoare dacă iese.” A.:”Şi nu ne dăm bătuţi, facem ce putem (…).”

Având în vedere aşadar materialul probator de la dosar Curtea a reţinut că nu poate fi primită apărarea inculpatei L. că nu a constituit împreună cu A. şi cu P.P. un grup infracţional organizat în vedere comiterii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave.

Inculpata A., neagă şi ea că ar fi constituit un astfel de grup infracţional însă acceptă în toate declaraţiile date că a avut o înţelegere prealabilă atât cu L. cât şi cu P.P. referitor la modul de colaborare, la metoda pe care o vor folosi la comiterea faptelor, la rolul fiecăruia şi ce au de făcut pentru a obţine credite pe numele acestei societăţi stabilind de asemenea modul de împărţire a sumelor de bani care vor fi obţinute cu titlu de credit; planul lor nu se rezuma la o singură solicitare de creditare ci au stabilit să încerce la cât mai multe bănci; împrejurarea că doar două bănci au acordat credite persoanei juridice SC H.H.H. SRL nu este relevant în speţă sub aspectul stabilirii planului infracţional şi al scopului asocierii. Apare acelaşi tipar infracţional la toate faptele comise în aceeaşi formă de participaţie astfel că apare firească concluzia constituirii unui grup infracţional organizat de către cei trei, urmat de comiterea de infracţiuni care au intrat în scopul grupului; elementele probatorii de la dosar relevă, aşa cum am arătat rolurile fiecăruia dintre membrii grupului. Împrejurarea că ulterior au mai aderat şi alte persoane la acest grup ori că în paralel cu identificarea de oportunităţi pentru a lua credite în numele persoanelor juridice membrii grupului au desfăşurat acţiuni şi pentru înşelarea unităţilor bancare cu ocazia contractării unor credite de către persoane fizice, nu reprezintă elemente care să aibă relevanţă pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003; grupul a fost constituit aşadar începând cu data de 1 februarie 2011 (dată la care P.P. a preluat calitatea de asociat la SC H.H.H. SA) iar după luna iunie 2011 s-a mărit prin aderarea inculpatului H. (la în luna august 2011 au fost viraţi în contul SC H.H.H. SA banii obţinuţi în urma celui de-al doilea contract de credit încheiat cu SC L.L.L.L. SRL din care o parte au fost redirecţionaţi de către inculpata A. către inculpatul H.). Activitatea infracţională a inculpatei L. în cadrul grupului a luat sfârşit în luna noiembrie 2011 odată cu împărţirea sumei de bani obţinută din creditul fraudulos contractat de către inculpata C.C. de la SC X.X. SA - Sucursala Braşov la data de 19 octombrie 2011. Activitatea lui P.P. în cadrul grupului a luat sfârşit tot în toamna anului 2011 (30 septembrie 2011) odată cu cesionarea părţilor sociale ale SC H.H.H. SRL către numitul E.E.E.E.E.E.E.

Inculpata A. împreună cu H. au continuat să fie preocupați de aceeași activitate infracțională iar în luna ianuarie 2012 inculpata A. a întâlnit-o pe inculpata M.M. care colabora deja cu Y.Y., astfel că au constituit un nou grup infracţional organizat la care a aderat imediat inculpatul H. (care a acordat sprijin şi a coordonat mai mult activităţile inculpatei A. şi a beneficiat doar de banii obţinuţi de inculpata A.); ulterior au mai aderat la acest grup inculpata C. (care acorda sprijin mai mult inculpatei M.M.) F., C.C.C., D., E., V., I. şi J.; au fost folosite în activitatea infracţională SC H.H.H. SRL, SC C.C.C.C. SRL, SC D.D.D.D. SRL şi SC E.E.E.E. SRL fiind înşelate diversele unităţi bancare fie prin solicitarea de credite de către persoane fizice fie prin solicitarea de credite în numele unor persoane juridice. La acest grup au aderat şi inculpaţii F.F. şi G.G. ei înşişi obţinând credite de la bănci şi instituţii de credite nebancare cu documente false pe raza judeţului Braşov.

În considerarea celor expuse Curtea a apreciat că sunt la dosar probe suficiente şi concludente pentru a se conchide că inculpata L. a constituit împreună cu inculpata A. şi cu P.P. la începutului anului 2011 un grup infracţional organizat la care a aderat ulterior și H., fapta acesteia întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat în scopul comiterii unei infracţiuni grave prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003.

În cauză sunt întrunite aşadar, contrar celor reţinute de către prima instanţă, condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatei pentru toate infracţiunile pentru care a fost trimisă în judecată, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul teritorial Braşov privind greşita achitare a inculpatei L. pentru toate capetele de acuzare fiind fondat.

Se impune deci în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. desfiinţarea hotărârii atacate şi în ceea ce priveşte greşita achitare a inculpatei L. şi rejudecând cauza, pronunţarea unei hotărâri de condamnare a acesteia.

Întrucât de la comiterea faptelor de către inculpat şi până la data soluţionării definitive a cauzei a apărut o lege penală nouă (Legea nr. 286/2009 privind C. pen. intrată în vigoare la data de 1 februarie 2014), instanţa de apel trebuie să analizeze în aplicarea art. 5 C. pen. care este legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatei.

Având în vedere principiul aplicării legii penale mai favorabile în mod global şi nu pe instituţii autonome în raport de Decizia Curţii Constituţionale nr. 265/06 mai 2014, Curtea apreciază că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatei o reprezintă dispoziţiile C. pen. de la 1968; chiar dacă noua normă penală care reglementează infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. prevede pentru această infracţiune posibilitatea sancţionării ei cu pedeapsa închisorii între 1 şi 5 ani spre deosebire de legea veche („înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.) care prevedea posibilitatea aplicării pedepsei cu închisoarea de la 10 la 20 ani, instanţa de apel constată că în noua lege penală reglementează diferit la art. 35 alin. (1) C. pen. infracţiunea continuată (faţă de art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968) iar fapta de înşelăciune reţinută în sarcina inculpatei L. în concret, dată fiind împrejurarea că s-a repercutat asupra a 11 subiecţi pasivi nu ar mai putea, aplicând legea nouă, să constituie o unitate infracţională ci 11 infracţiuni intenţionate de înşelăciune în concurs (din care 3 rămase în forma tentativei).

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată comisă de inculpata L. Curtea a constatat pe de o parte art. 322 din N.C.P. sancţionează infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată cu o pedeapsă mai mare decât C. pen. de la 1968 respectiv 6 luni 3 ani alternativ cu amendă spre deosebire de 3 luni 2 ani sau amendă cum era prevăzut în art. 290 C. pen. de la 1968.

Pe altă parte, având în vedere că inculpata a fost complice respectiv a falsificat în mod direct înscrisuri folosite pentru inducerea în eroare a 11 unităţi bancare (respectiv subiecţi pasivi diferiţi) situaţia ar impune reţinerea, în aplicarea legii penale noi a 11 infracţiuni continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată în concurs (fiecare infracţiune continuată cuprinzând mai multe acte materiale, respectiv mai multe înscrisuri falsificate indiferent dacă inculpata L. ar avea pentru unele calitatea de complice iar pentru altele de autor).

Rezultă aşadar că legea penală anterioară - C. pen. de la 1968 - este mai favorabilă inculpatei L. în ceea ce priveşte această infracţiune atât prin faptul că are limite de pedeapsă cu închisoarea reduse cât şi prin faptul că în temeiul dispoziţiilor din acest din urmă cod se poate reţine o unitate infracţională sancţionată cu o singură pedeapsă şi nu 11 infracţiuni continuate în concurs.

Curtea a reţinut că nici prin actul de sesizare al instanţei şi nici prin hotărârea primei instanţe nu s-a specificat numărul actelor materiale care intră în componenţa infracţiunilor continuate de înşelăciune şi respectiv fals în înscrisuri sub semnătură privată pentru care a fost trimisă în judecată inculpata, însă instanţa de apel, în vederea stabilirii legii penale mai favorabile aplicabile inculpatei şi faţă de art. 35 alin. (1) C. pen. de la 1968 care nu ar mai fi incidente în speţă dacă s-ar aplica noua lege penală a procedat, la fel ca şi în cazul celorlalţi inculpaţi la identificarea din actul de sesizare al instanţei şi din hotărârea judecătorească atacată a numărului actelor materiale care fiecare în parte constituie conţinutul constitutiv al infracţiunii de înşelăciune, fie că acestea au rămas în forma tentativei fie că sunt în formă consumată. Având în vedere împrejurarea că noul text de lege menţionat nu face referire la „persoane vătămate” sau la „părţi civile” împotriva cărora trebuie îndreptate acţiunile sau inacţiunile comise la diverse intervale de timp în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale pentru a ne afla în prezenţa unei infracţiuni continuate ci arată că ele trebuie îndreptate împotriva aceluiaşi „subiect pasiv” instanţa de apel a analizat, pentru stabilirea numărului de acte materiale respectiv de infracţiuni cu privire la care a fost trimisă în judecată inculpata care este subiectul pasiv pentru fiecare dintre acţiunile comise de inculpată; subiectul pasiv nu coincide deci nici cu persoana vătămată şi nici cu partea civilă, neavând nici o legătură cu noţiunea de „pagubă”; pe altă parte, subiect pasiv au şi infracţiunile de pericol, nu doar cele de rezultat, termenul folosit de legiuitor desemnând persoana (fizică sau juridică) împotriva căreia este îndreptată acţiunea.

Analizând în mod global legea penală mai favorabilă şi în raport de situaţia concretă a inculpatei, văzând şi regimul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni, diferit în cele două legi penale supuse comparaţiei, noua lege penală sancţionând mai grav pluralitatea de infracţiuni (reglementată de art. 39 C. pen.) prin instituirea unui spor obligatoriu la pedeapsa cea mai grea aplicată de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, Curtea a reţinut că este evident că legea penală veche este mai favorabilă inculpatei, chiar dacă pentru infracţiunile de înşelăciune şi constituire/aderare la grup infracţional organizat limitele de pedeapsă speciale sunt mai mari decât cele prevăzute în N.C.P. Chiar în condiţiile sancţionării inculpatei în temeiul C. pen. nou pentru fiecare dintre infracţiuni cu o pedeapsă orientată spre mediu (ex. câte 3 ani pentru înşelăciune în formă consumată, 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune rămasă în forma tentativei, câte 2 ani pentru infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi 3 ani pentru constituire a unui grup infracţional organizat, prin aplicarea pedepsei celei mai grele de 3 ani la care s-ar adăuga 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate adică 15 ani şi 6 luni închisoare) ar rezulta o pedeapsă de 18 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsă rezultantă care se situează cu mult peste cuantumul la care la care se poate ajunge prin aplicarea regimului sancţionator instituit de C. pen. de la 1968.

Ţinând seama la individualizarea judiciară a pedepselor ce se impun a fi aplicate inculpatei pentru infracţiunile pentru care a fost găsită vinovată de toate criteriile de individualizare judiciară prev. de art. 72 C. pen. de la 1968 precum şi de prevederile art. 52 din acelaşi cod, instanţa de apel a apreciat că se impune condamnarea inculpatei la pedeapsa închisorii de 5 ani iar în baza art. 65 alin. (2) C. pen. de la 1968 aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a,lit. b) C. pen. de la 1968 pe o durată de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 C. proc. pen. Pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la „înşelăciune” va fi condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 10 ani închisoare şi în baza art. 65 alin. (2) C. pen. de la 1968 i se va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la 1968 pe o durată de 5 ani.

În baza art. 386 C. proc. pen. pentru considerentele expuse (în cadrul procedurii care a avut loc în apel s-a dovedit că inculpata a falsificat personal înscrisuri pe care le-a prezentat unităţilor bancare şi nu a ajutat-o doar pe inculpata A. la această activitate infracţională) a schimbat încadrarea juridică data prin actul de sesizare al instanţei faptei comise de inculpată din infracţiunea de complicitate la „fals în înscrisuri sub semnătură privată” prev. de art. 26 C. pen. de la 1968 raportat la art. 290 C. pen. de la 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de „fals în înscrisuri sub semnătură privată” prev. de art. 290 C. pen. de la 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968 iar în baza acestui din urmă text de lege a stabilit inculpatei cu aplicarea art. 5 C. pen. o pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. de la 1968, 34 lit. b) C. pen. de la 1968 şi 35 C. pen. de la 1968 au fost contopite pedepsele stabilite şi a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la 1968 pe o durată de 5 ani.

A interzis inculpatei cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen. de la 1968.

3. Referitor la apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de investigare a infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism, Serviciul Teritorial Braşov privind greşita achitare a inculpatei G. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. de la 1968 cu aplicarea art. 41 alin 2 C. pen. de la 1968, uz de fals, prev. de art. 291 teza a II-a C. pen. cu aplicarea art. 42 alin. (2) C. pen. de la 1968 şi înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968 Curtea a reţinut următoarele:

S-a reţinut în sarcina inculpatei prin actul de sesizare al instanţei, că începând cu anul 2011, a aderat la grupul infracţional organizat constituit de A. împreună cu L. şi P.P., la care au aderat ulterior şi B., H., sprijinit de F. şi K., în vederea obţinerii de credite cu acte false pe seama unor persoane fizice şi juridice şi la la solicitarea lui A., a falsificat direct înscrisuri sub semnătură privată (facturi de utilităţi), pe care le-a încredinţat lui A., în vederea obţinerii de credite de către alte persoane fizice (S.S.S.S.S.S.S., J. etc.).

S-a mai reţinut în fapt în sarcina inculpatei că la datele de 12 aprilie 2010, 15 aprilie 2010 şi 06 mai 2010, determinată de A., a solicitat câte un credit de nevoi personale în valoare de 18.000 lei, 15.000 lei şi respectiv 10.000 lei de la SC F.F.F. SA, inducând în eroare instituţia că este angajată la SC H.H.H. SRL, credite respinse iar la data de 01 iulie 2010, determinată de A., a contractat o limită de descoperire cont pentru persoane fizice în valoare de 9.600 lei de la SC J.J. SRL, inducând în eroare banca că este angajată la SC H.H.H. SRL, pe care a accesat-o şi nu a restituit-o.

S-a mai reţinut în sarcina aceleiaşi inculpate că a beneficiat de creditele obţinute de SC H.H.H. SRL, în perioada iulie - august 2011, urmare inducerii în eroare a SC G.G.G. SRL Braşov cu suma de 90.000 euro şi SC I.I.I. SA Braşov cu suma de 143.216 euro.

Prima instanţă a pronunţat în cauză relativ la această inculpată o soluţie de achitare totală întemeiată pe dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. reţinând în esenţă că materialul probator de la dosar nu este în măsură să dovedească fără dubiu că inculpata s-ar face vinovată de comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimisă în judecată. Prima instanţă a apreciat că infracţiunilor de înşelăciune şi respectiv uz de fals pentru care a fost trimisă în judecată G. le lipseşte latura subiectivă iar celor de fals latura obiectivă.

Analizând materialul probator administrat în cauză Curtea a reţinut că inculpata G. este fiica inculpatei A. şi potrivit evidenţelor Registrului Comerţului aflate la filele 36, 46, 48 vol. IV d.u.p., inculpata G. a intrat în societatea SC H.H.H. SRL la data de 13 septembrie 2009 ca asociat/acţionar, la 12 iulie 2010 a fost numită administrator şi a ieşit din societate la 16 martie 2011. În perioada în care a avut calitatea de administrator inculpata G. a desemnat-o prin procură specială pe mama sa să se ocupe de administrarea firmei, aceasta fiind studentă şi locuind efectiv la Cluj (fila 109 vol. 27 dosar urmărire penală); potrivit acestei procuri notariale inculpata G. a împuternicit-o pe mama sa să semneze în numele său orice fel de acte adiţionale, inclusiv cele care au ca obiect cesiunea integrală a părţilor sociale pe care le deţinea în societatea SC H.H.H. SRL, să o reprezinte în faţa oricăror instituţii bancare în vederea contractării de credite în numele societăţii întocmind orice acte necesare în acest sens, putând constitui orice fel de garanţii şi efectuarea de operaţiuni bancare fără limită de sumă. Tot în baza acestei procuri A. putea efectua orice formalităţi necesare la orice autoritate competentă, putea să o reprezinte pe G. la perfectarea actelor adiţionale şi a actelor constitutive în formă actualizată, în faţa instituţiilor bancare semnând în numele administratorului oriunde va fi necesar.

În declaraţia dată în cursul urmăririi penale (filele 379-381 dosar urmărire penală vol. 42) inculpata G. a precizat că în anul 2009 la solicitarea mamei sale care dorea să-i facă carte de muncă şi să-i curgă vechimea, a acceptat să devină formal asociat la SC H.H.H. SA şi pe urmă administrator, însă nu a avut nici o tangenţă cu administrarea acestei societăţi, împuternicind-o pe mama sa să administreze societatea. Despre creditele SC .F.F.F. SRL a arătat că nu ştie nimic, iar despre creditul de la SC J.J. SRL a venit la Braşov la solicitarea mamei sale, a semnat nişte hârtii, a mers cu ea la bancă, a solicitat un credit, nu ştie ce sumă, toţi banii i-a luat mama ei care s-a ocupat de tot. Inculpata a mai arătat că nu a avut nici o tangenţă cu administrarea acestei societăţi, nu ştie dacă firma a avut vreo activitate sau vreun angajat, nu a prestat nici o activitate în această firmă şi nu a luat nici un salariu deşi ştie că mama ei i-a întocmit contract de muncă pe care l-a şi înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă, G. a mai declarat în etapa urmăririi penale că nu a semnat nici o hotărâre a adunării generale a acţionarilor cu privire la creditele luate de SC H.H.H. SA de la SC G.G.G. SA şi de la SC L.L.L.L. SRL, ci a semnat doar acele acte pe care mama sa i le-a dat în legătură cu SC J.J. SRL, pentru aceasta deplasându-se la Braşov.

Inculpata G. a mai arătat că într-adevăr a procesat anumite documente pe care mama sa i le trimitea în format electronic pe e-mail ştergând anumite date de pe acestea şi completându-le cu altele indicate de mama sa însă nu a ştiut pentru ce a făcut această operaţiune, mama sa refuzând să-i răspundă atunci când o întreba de ce trebuie să facă asta ba chiar enervându-se; documentele erau retrimise tot în format electronic la Braşov.

Inculpata a mai arătat în declaraţia sa că pe toată perioada în care a stat la Cluj fiind studentă mama sa îi trimetea bani pentru a se întreţine (câte 200-500 lei pe lună) şi în anul 2011 i-a cumpărat pe numele său un apartament cu două camere situat în Cluj Napoca însă nu cunoaşte de unde provin banii cu care a fost achiziţionat apartamentul; a mai arătat inculpata că din tot contextul a înţeles că mama sa lucra efectiv la firmă astfel că, ştiind şi că a mai lucrat anterior deţinând o firmă de mobilă second hand, nu avea de ce să o bănuiască că face ceva rău; nu a văzut niciodată vre-un angajat de la firma mamei sale însă i-a văzut în anturajul mamei sale pe „Puşa” (o persoană din L. C. la care mama sa a şi locuit o vreme dar a cărui nume nu îl cunoaşte), pe H. (prietenul mamei sale în acea perioadă), pe F. (o persoană care îi mai şi conducea maşina inculpatei A.), pe fraţii Y.Y., E.

Declaraţia inculpatei G. se coroborează cu cea a inculpatei A., aceasta din urmă relevând de asemenea că a implicat-o formal pe fiica sa, inculpata G. în SC H.H.H. SRL pentru a-i merge vechimea, însă în realitate aceasta nu a desfăşurat nici o activitate pentru societate; uneori, inculpata G. a semnat acte pe care i le-a înmânat inculpata A., iar alteori, tot la rugămintea inculpatei A. îi trimitea inculpatei G. anumite înscrisuri, în format electronic pe care îi cerea să le modifice, indicându-i ce şi cum să înlocuiască, iar înscrisurile astfel modificate îi erau retransmise tot în format electronic inculpatei A. care le folosea unde avea nevoie. Inculpata A. a mai arătat că nu i-a spus fiicei sale cum foloseşte documentele al căror conţinut îl modifica, spunându-i doar că îi trebuie la firmă şi că îi trimitea doar acele documente pe care nu putea să le modifice singură sau împreună cu ceilalţi coinculpaţi din Braşov.

Cele două declaraţii sunt susţinute şi de înscrisurile de la dosar precum şi de anumite convorbiri telefonice interceptate în cauză (ex. cele redate la filele 128, 192 şi 509 din dosarul de urmărire penală vol. 8) în care într-adevăr inculpata G. îi comunică mamei sale că a modificat anumite documente, umblând şi la contrast iar mama sa îi mulţumeşte şi îi spune nu s-a priceput să realizeze modificările).

Referitor la infracţiunea de „aderare la un grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave” prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003 Curtea a constatat, similar primei instanţe, că la dosar nu se găsesc elemente probatorii care să fundamenteze o astfel de acuzaţie.

Inculpata G. era în cursul anului școlar 2011/2012 studentă la Cluj, astfel cum o dovedesc actele de la dosar şi venea sporadic (mai ales în timpul vacanţelor) în Braşov, unde îşi avea sediul grupul infracţional organizat format din A., L., P.P. şi la care pe parcurs a aderat și H., iar mai apoi din ianuarie 2012 cel format din inculpații A., M.M., Y.Y., H., F., C., C.C.C., D., E., V., I., J., F.F. şi G.G.

Cu toate că în declaraţia dată în cursul urmăririi penale inculpata G. a recunoscut că a cunoscut în diverse ocazii când a venit la Braşov câteva persoane din anturajul mamei ei, nu rezultă din actele dosarului că aceasta cunoştea cu ce se ocupă mama sa sau că aceasta a constituit şi face parte dintr-un grup organizat specializat în înşelarea diverselor unităţi bancare prin contractarea de credite pe numele unor persoane fizice sau juridice cu acte false. Inculpata G. a negat în declaraţia sa că ar fi avut cunoştinţă despre vreun asemenea grup iar inculpata A. a declarat în mod constant că fiica sa nu ştia cu ce se ocupa ea şi că deşi a ajutat-o uneori falsificându-i documente niciodată nu i-a spus de ce are nevoie de modificarea acestora; de altfel inculpata A. nu recunoaşte nici ea comiterea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, susţinând în tot cursul procesului penal, atât ea cât şi ceilalţi inculpaţi judecaţi pentru această infracţiune că în realitate nu a existat o grupare organizată ci a fost vorba de fiecare dată, fiecare dintre infracţiuni de o participaţie penală sub forma unei pluralităţi ocazionale.

Inculpata G. figura ca asociat la SC H.H.H. SA încă din data de 13 octombrie 2009 (deci înainte de a se constitui grupul infracţional organizat) şi o mandatase pe mama ei să se ocupe de administrarea firmei; în aceste condiţii apare normal ca dacă A. întâmpina dificultăţi în desfăşurarea activităţii iar inculpata G. o putea ajuta, să-i ceară ajutorul, iar câtă vreme G. nu ştia că este vorba despre ceva ilegal, să o ajute.

Împrejurarea că inculpata G. a acceptat să modifice anumite documente pe care i le punea la dispoziţie mama sa în format electronic, după care i le trimitea prin intermediul poştei electronice înapoi mamei sale nu poate conduce la concluzia că aceasta ar fi înţeles în această modalitate să sprijine grupul infracţional deci implicit să adere la el; câtă vreme nu s-a dovedit că inculpata G. cunoştea despre existenţa unui astfel de grup infracţional nu poate fi vorba în speţă de aderare la un astfel de grup; faptul că a văzut-o pe mama sa în compania altor persoane care s-au dovedit pe parcursul urmăririi penale ca făcând parte din grupul infracţional organizat nu avea de ce să o conducă pe aceasta la concluzia că mama sa face parte dintr-un astfel de grup mai ales în condiţiile în care ştia că mama sa este femeie de afaceri - deci se presupunea că cunoaşte multă lume - iar conversaţiile la care a asistat nu s-a dovedit a avea vre-o legătură cu activitatea grupului.

În raport de aceste considerente Curtea a conchis, similar primei instanţe că nu se poate pronunţa în speţă o soluţie de condamnare a inculpatei G. pentru infracţiunea de „aderare la un grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave” prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, însă nu pentru considerentele avute în vedere de către prima instanţă (a lipsei numărurlui necesar de persoane care să constituie grupul infracţional organizat la care să adere ceilalţi inculpaţi) ci pentru că nu s-a dovedit în speţă că inculpata G. cunoştea de existenţa grupului, a aderat sau sprijinit conştient acest grup; în consecinţă este corectă soluţia de achitare a acestei inculpate întemeiată pe dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. relativ la această infracţiune.

Cât priveşte învinuirea de înşelăciune constând în aceea că: la datele de 12 aprilie 2010, 15 aprilie 2010 şi 06 mai 2010, determinată de A., inculpata G. a solicitat câte un credit de nevoi personale în valoare de 18.000 lei, 15.000 lei şi respectiv 10.000 lei de la SC F.F.F. SA, inducând în eroare instituţia că este angajată la SC H.H.H. SRL, credite respinse (pct. 3 din starea de fapt expusă în rechizitoriu) Curtea a constatat că în mod temeinic a reţinut prima instanţă că nu sunt întrunite în cauză elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. de la 1968.

Referitor la creditele solicitate pe internet: SC .F.F.F. SRL, instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat că s-au solicitat în numele inculpatei G. respectivele credite însă inculpata G. neagă că le-ar fi solicitat personal. Pe altă parte, din înscrisurile ataşate la dosar (fila 45 vol. 5 dosar urmărire penală) rezultă că acest tip de credit se solicită prin accesarea platformei electronice deţinută pe site-ul instituţiei şi introducerea datelor cererii. Nu este necesară depunerea de documente şi nici contactul direct cu un ofiţer de credit în faza de trimitere a cererii de creditare. În aceste condiţii la dosar nu există probe certe că inculpata G. este cea care a accesat platforma SC F.F.F. SA şi a completat cererile de credit ci este posibil ca această acţiune să fi fost realizată de inculpata A. Ca atare latura obiectivă a acestor infracţiuni de tentativă la înşelăciune nu a fost dovedită în speţă.

Nu s-a dovedit nici latura subiectivă referitor la aceste infracţiuni întrucât mai presus de orice dubiu nu rezultă că inculpata G. şi-ar fi dat consimţământul pentru o astfel de solicitare a creditelor, că ar fi ştiut despre aceasta sau că ar fi intenţionat să inducă în eroare banca cu privire la calitatea ei de angajată a SC H.H.H. SRL; infracţiunea analizată nu subzistă din punct de vedere al laturii subiective nici faţă de convingerea declarată de inculpată procurorului că a intrat în societatea SC H.H.H. SA pentru a înregistra vechime în muncă. În plus aceasta a ieşit din societate la o dată ulterioară solicitării acestor credite, prin urmare sub acest aspect subiectiv nu subzistă acţiunea de inducere în eroare a respectivei instituţii.

Referitor la învinuirea de înşelăciune adusă inculpatei G. constând în aceea că a beneficiat de creditele obţinute de SC H.H.H. SRL, în perioada iulie - august 2011, urmare inducerii în eroare a SC G.G.G. SRL Braşov cu suma de 90.000 euro şi SC I.I.I. SA Braşov cu suma de 143.216 euro Curtea reţine de asemenea că nici latura obiectivă şi nici cea subiectivă nu sunt dovedite în speţă; nu rezultă din actele dosarului că inculpata G. cunoştea că mama sa intenţiona să obţină cu documente false şi prin inducerea în eroare a celor două bănci credite de la cele două societăţi. Este adevărat că din convorbirea telefonică existentă la filele 128, 129 vol. 27 dosar urmărire penale rezultă că inculpata A. îi comunică că inculpatul H. a ţipat la ea că „de ce nu mai iese creditul pe firmă” însă această convorbire nu dovedeşte decât că inculpata G. ştia că mama sa accesase în numele SC H.H.H. SRL un credit şi că aştepta aprobarea lui, nu şi că se folosise de documente false pentru a-l accesa; inculpata G. a declarat în cursul urmăririi penale că „nu am semnat nici o hotărâre a adunării generale a acţionarilor cu privire la luarea acestor credite” şi cu toate că o astfel de hotărâre există la dosar, Curtea nu poate să nu observe că nici nu era nevoie ca hotărârea să fie semnată de inculpata G. câtă vreme inculpata A. fusese împuternicită prin procura specială notarială la care am făcut referire să solicite în numele societăţii orice fel de credite de la orice bancă (fila 109 vol. 27 dosar urmărire penală).

De asemenea, din punct de vedere al laturii subiective a infracţiunii prima instanţă a reţinut în mod întemeiat că această acuzaţie nu se susţine, în condiţiile în care inculpata G. recunoaşte că a primit un apartament la Cluj de la mama sa însă a arătat că nu cunoaşte provenienţa banilor cu care acesta a fost achiziţionat; inculpata A. susţine acelaşi lucru şi un alt mijloc de probă nu există în acest sens.

Pentru aceste considerente, prima instanţă a apreciat în mod întemeiat că infracţiunilor de înşelăciune pentru care a fost trimisă în judecată G. persoane vătămate SC G.G.G. SRL Braşov şi SC I.I.I. SA Braşov le lipseşte latura subiectivă, iar instanţa de apel reţine în plus că nici latura obiectivă nu este dovedită astfel că a apare corectă soluţia de achitarea acesteia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Cât priveşte învinuirea săvârşirii infracţiunii de „fals în înscrisuri sub semnătură privată” prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. constând în aceea că la solicitarea lui A., inculpata G. a falsificat direct înscrisuri sub semnătură privată (facturi de utilităţi), pe care le-a încredinţat acesteia, în vederea obţinerii de credite de către alte persoane fizice (S.S.S.S.S.S.S., J. etc.) prima instanţă a reţinut în mod corect că, în primul rând această învinuire este generică, inculpatei i se impută falsificarea directă de înscrisuri sub semnătură privată (facturi de utilităţi), pe care le-ar fi încredinţat inculpatei A. în vederea obţinerii de credite de către alte persoane fizice (S.S.S.S.S.S.S., J. etc.) în condiţiile în care prin rechizitoriu la descrierea fiecărui punct din starea de fapt nu se regăseşte respectiva învinuire.

În concret la poziţia 82 din starea de fapt se arată că înscrisurile false folosite de S.S.S.S.S.S.S. au fost confecţionate de inculpata A., iar la poziţia 80 înscrisurile false folosite de J. au fost confecţionate de aceeaşi inculpată A.. Singura factură de utilităţi menţionată la cele două poziţii este factura din 18 aprilie 2012 pe numele J. care a fost emisă în realitate pe SC H.H.H. SRL care însă nu se regăseşte în documentaţia listată de G. din imbox-ul adresei sale de e-mail pusă la dispoziţia organelor de urmărire penală - filele 198-241 vol. 29 d.u.p.

A. a arătat în declaraţia sa dată la urmărire penală (fila 74 vol. 41 dosar urmărire penală că G. a ajutat-o din când în când la contrafacerea unor facturi de utilităţi pe numele celor care au luat credite şi la întocmirea stagiului de cotizare la Casa de pensii, atunci când un asemenea act a fost solicitat de bancă de două ori respectiv în cazul numiţilor S.S.S.S.S.S.S. şi J.

Deşi inculpata G. admite că la solicitarea mamei sale a făcut anumite falsuri, transferul de documente de la una la cealaltă s-a realizat prin poştă electronică - vol. 29 d.u.p. instanţa de fond a apreciat corect că în speţă se impune achitarea inculpatei conform art. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât nu pot fi identificate în concret care sunt înscrisurile falsificate direct (facturi de utilităţi), pe care le-a încredinţat inculpatei A. în vederea obţinerii de credite de către alte persoane fizice.

În ceea ce priveşte întocmirea în fals, în două rânduri a stagiului de cotizare la Casa de pensii, atunci când un asemenea act a fost solicitat de bancă în cazul numiţilor S.S.S.S.S.S.S., J. Curtea reţine că, cu excepţia declaraţiei inculpatei A. nici un alt mijloc de probă nu confirmă acţiunea de falsificare a celor două înscrisuri de către inculpata G.; aceasta din urmă nu recunoaşte în mod expres că a falsificat cele două acte, astfel că în speţă nu poate pronunţa o soluţie de condamnare a inculpatei G. în lipsa dovezilor privind latura obiectivă a infracţiunii.

Pe altă parte, nici o probă de la dosar nu vine să dovedească că inculpata G. cunoştea că înscrisurile trimise în format electronic de către mama sa şi al căror conţinut i s-a solicitat să-l modifice cu date furnizate tot de către mama sa, vor fi folosite de către aceasta pentru obţinerea frauduloasă de credite. Inculpata G. a afirmat în declaraţia sa că nu ştia la ce foloseşte mama sa înscrisurile şi că de câte ori a întrebat-o despre acest lucru mama ei i-a comunicat că pentru firmă, să nu-şi bată capul cu asta, sau se enerva; inculpata A. a arătat şi ea în propria declaraţie că nu i-a comunicat inculpatei G. pentru ce are nevoie de înscrisuri spunându-i doar că îi trebuie la firmă, că persoanele sunt angajate la firmă şi cei de la firmă nu se pricep să facă asemenea modificări. Nici conţinutul actelor modificate(facturi, fişe fiscale, stagii de cotizare, etc.) nu avea de ce să o facă pe inculpata G. să fie bănuitoare sau să o conducă la concluzia că ele vor fi folosite pentru obţinerea de credite de către acele persoane. Or, în această situaţie apare clar că inculpata G. cu a acţionat cu forma de vinovăţie cerută de lege pentru comiterea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În ceea ce priveşte înşelăciunea în paguba SC J.J. SRL Curtea a reţinut că inculpata A. este cea care a negociat cu banca, a încheiat cu aceasta. Contractul de cont curent pentru persoane juridice (filele 29-31) precum şi contractul din 15 iunie 2010 (filele 106-107 dosar urmărire penală vol. 27) încheiat în scopul facilitării achitării de către angajator a drepturilor băneşti cuvenite salariaţilor săi (SC H.H.H. SRL) prin SC J.J. SRL în conturi curente personale cu acces prin carduri în lei emise de SC J.J. SRL, a întocmit în fals lista salariaţilor SC H.H.H. SRL (fila 112 dosar urmărire penală vol. 27) şi a primit cardurile pentru aceştia. Tot ea a fost cea care a completat cererea de emitere de produse bancare adresată SC J.J. SRL în care a menţionat în mod nereal că inculpata G. are calitatea de salariat la SC H.H.H. SRL unde este angajată în calitate de gestionar cu o vechime totală în muncă de 18 luni.

Ca atare, s-a arătat că nu se poate reţine că inculpata G. este cea care a indus în eroare SC J.J. SRL în ceea ce priveşte emiterea cardului de salariu cu descoperire de cont de către bancă. Inculpata G. nu a avut iniţiativa inducerii în eroare a SC J.J. SRL, nu a realizat că mama ei solicită în mod fraudulos emiterea unor astfel de carduri urmărind în realitate să înşele banca şi nici nu rezultă din probele de la dosar că ar fi folosit limita acordată pentru descoperitul de cont prin contractul din 1 iulie 2010 încheiat între SC J.J. SRL şi G., ci dimpotrivă A. a arătat că ea a fost cea care a retras banii şi i-a folosit. Nu rezultă în consecinţă că inculpata G. ar fi efectuat activităţi de inducere în eroare a SC J.J. SRL care să constituie elementul material din cadrul laturii obiective a infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. de la 1968.

Cu toate acestea, inculpata G. a recunoscut că ea a semnat actele care cuprindeau menţiuni nereale cererea de emitere de produse bancare adresată SC J.J. SRL în care era menţionat în mod nereal că inculpata G. are calitatea de salariat la SC H.H.H. SRL unde este angajată în calitate de gestionar cu o vechime totală în muncă de 18 luni şi declaraţia privind relaţiile de grup acte pe care le-a depus personal la bancă ştiind că în baza acestora va fi emis un card de debit cu o limită de descoperit de cont de 9600 lei; tot ea a semnat mai apoi, la un anumit interval de timp (conform declaraţiilor inculpatei A.) contract de acordare limită descoperit la 1 iulie 2010 (filele 286-290 dosar urmărire penală vol. 27) care a fost depus ulterior la bancă şi în urma căruia s-a activat limita de descoperit de cont.

Faţă de această situaţie, chiar dacă nu se poate reţine în sarcina inculpatei G. comiterea infracţiunii de înşelăciune, în speţă sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. de la 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968. Inculpata G. cunoştea la momentul semnării acestor înscrisuri şi depunerii lor la SC J.J. SRL că deşi figurează formal ca şi asociat în SC H.H.H. SRL nu are calitatea gestionar în această societate, nu a prestat nici o muncă în această calitate şi nu a primit nici un salariu de la această societate deci nu avea de ce să semneze acele înscrisuri care conţineau date necorespunzătoare realităţii şi nici nu avea de ce să le depună la SC J.J. SRL în vederea producerii consecinţelor juridice. Întrucât în speţă este vorba despre mai multe înscrisuri care cuprindeau date nereale şi care au fost semnate şi depuse la SC J.J. SRL la date diferite (întâi cererea de emitere de produse bancare, depusă de către inculpata G. personal (conform propriei declaraţii) apoi a fost emis contractul care a fost semnat de către „angajaţi” la o altă dată decât cea la care s-a depus cererea de emitere de produse bancare şi depus la bancă) Curtea reţinând existenţa aceleiaşi rezoluţii infracţionale în comiterea faptelor şi repetarea actelor materiale la diverse intervale de timp în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, toate actele materiale având acelaşi subiectul pasiv, a apreciat că sunt întrunite condiţiile reţinerii infracţiunii continuate reglementate de art. 41 alin. (2) C. pen.

Întrucât sunt îndeplinite în cauză toate condiţiile tragerii la răspundere penală a acestei inculpate pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. de la 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968 Curtea a constatat că şi sub acest aspect sunt fondate criticile aduse de către Parchet hotărârii atacate astfel că, urmare a admiterii apelului promovat în cauză de către Ministerul Public a desfiinţat hotărârea atacată şi sub aspectul greşitei soluţii de achitare a inculpatei G.

Rejudecând cauza, Curtea a apreciat că se impune adoptarea unei soluţii de tragere la răspundere penală a inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.

Având în vedere principiul aplicării legii penale mai favorabile în mod global şi nu pe instituţii autonome în raport de Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 06 mai 2014, Curtea a apreciat că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatei G. o reprezintă dispoziţiile N.C.P. În sarcina acestei inculpate nu se poate reţine decât o singură infracţiune de uz de fals în formă continuată iar pedeapsa prevăzută de legea nouă pentru infracţiunea de uz de fals (art. 323 C. pen.) este aceeaşi ca şi cea prevăzută de art. 291 C. pen. de la 1968 adică închisoare de la 3 luni la 2 ani alternativ cu amenda; regimul sancţionator al infracţiunii continuate este în N.C.P. mai favorabil decât cel prevăzut de art. 42 C. pen. de la 1968; astfel atât art. 36 alin. (1) C. pen. în vigoare cât şi art. 42 C. pen. de la 1968 prevăd posibilitatea aplicării unui spor de pedeapsă în cadrul infracţiunii continuate, însă în timp ce C. pen. de la 1968 prevede un spor de pedeapsă de până la 5 ani noua lege penală prevede că acesta nu poate depăşi 3 ani.

Pe altă parte ţinând seama de circumstanţele personale ale inculpatei care este tânără, proaspăt absolventă de facultate, nu este cunoscută cu antecedente penale, a recunoscut în esenţă fapta comisă şi are posibilităţi concrete şi reale de reeducare şi fără aplicarea unei pedepse, Curtea constată că modalităţile prevăzute în noua lege penală apar mai favorabile inculpatei, oferind o perspectivă de reeducare a acesteia mai adecvată în raport cu situaţia ei concretă.

Ţinând seama la individualizarea judiciară a pedepsei ce se impune a fi aplicată inculpatei pentru infracţiunea comisă pentru care a fost găsită vinovată, de toate criteriile de individualizare judiciară prev. de art. 74 din N.C.P. (împrejurările şi modul de comitere al infracţiunii precum şi mijloacele folosite, natura şi gravitatea rezultatului produs prin comiterea faptei, starea de pericol creată pentru valorile sociale ocrotite de legea penală, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, lipsa antecedentelor penale ale inculpatei, conduita adoptată în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta tânără pe care o are) instanţa de apel apreciază că se impune ca în baza art. 396 alin. (1) şi 4 C. proc. pen. rap la art. 83 C. pen. să se stabilească o pedeapsă orientată spre limita minimă specială prevăzută de lege respectiv 3 luni închisoare în sarcina inculpatei G. pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prev. de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen.

Văzând perspectivele crescute de reintegrare socială pe care aceasta le are împrejurarea că inculpata nu a mai fost condamnată anterior, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului nu este mai mare de 7 ani închisoare iar cea stabilită este închisoare a de 3 luni, inculpata şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii Curtea a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Sunt aşadar îndeplinite condiţiile prev. de art. 83 C. pen. pentru a se dispune amânarea aplicării pedepsei, considerente în raport de care, în baza art. 83 alin. (1) şi (3) C. pen. a dispus amânarea aplicării pedepsei închisorii stabilite în sarcina inculpatei G. pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 84 C. pen., 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov la datele fixate de acesta, să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa, să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile precum şi întoarcerea, să comunice schimbarea locului de muncă, să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute de art. 86 alin. (1) lit. c)-e) se vor comunica Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. i s-a atras atenţia inculpatei asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

4. În ceea ce priveşte apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de investigare a infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism, Serviciul Teritorial Braşov privind greşita achitare a inculpatei Z. pentru săvârşirea infracţiunilor de „complicitate la înşelăciune” prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată” prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Curtea a reţinut următoarele:

Inculpata Z. a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea în concurs a infracţiunilor de „complicitate la înşelăciune” prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. de la 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968 şi complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată” prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. de la 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968 constând în esenţă în aceea că a recrutat-o şi determinat-o pe K. să solicite la 30 septembrie 2011 un credit de nevoi personale în valoare de 35.000 lei de la T.T., cu documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală, contract individual de muncă), din care rezulta că este angajată la SC H.H.H. SRL în calitate de asistent manager şi a beneficiat de un procent din suma obţinută.

S-a mai reţinut în sarcina inculpatei Z. că l-a determinat pe M.M.M. să solicite la data de 22 februarie 2012 un credit de nevoi personale în valoare de 10.150 lei de la L.L.L. - Agenţia Colinei Braşov, cu documente false din care rezulta că este angajat ca şef pază şi ordine la SC I.I.I.I. SRL, a sprijinit-o pe E.E. să obţină la data de 30 decembrie 2011 un credit de 45.000 euro de la L.L.L. - Agenţia Piaţa Unirii Braşov şi a beneficiat de un procent din suma obţinută. A întocmit în fals documente (adeverinţă de salariu, contract individual de muncă, adeverinţă de confirmare a calităţii de salariat), din care rezulta că K., M.M.M. şi E.E. sunt angajaţi la SC H.H.H. SRL şi SC I.I.I.I. SRL şi le-a remis acestora pentru a le folosi la bănci în scopul de a obţine credite.

Aceste fapte au fost descrise în fapt în rechizitoriu la poziţiile 43, 63 şi 54.

Inculpata, în cursul urmăririi penale s-a prevalat de dreptul la tăcere şi nu a oferit nici o declaraţie în cauză însă în faţa instanţei a consimţit să dea declaraţie la termenul de judecată din data de 24 mai 2013 (filele 115-118 Dosar nr. x/62/2013, vol. III instanţă).

a) În ceea ce priveşte prima dintre faptele pentru care a fost trimisă în judecată inculpata, în declaraţia sa aceasta a arătat că a fost administrator al SC H.H.H.H.H.H. SRL SRL care aparţinea fiului său Preşmereanu Traian Georgel începând cu anul 2010 până în prezent, iar pe inculpata K. o cunoştea de 7 ani întrucât a fost traducător autorizat la acea societate până la sfârşitul lui decembrie 2010. Tot inculpata a arătat că inculpata K. a cumpărat o societate comercială SC I.I.I.I. SRL în care Z. lucrează din august 2011; a mai arătat inculpata referitor la creditul luat de către K. de la L.L.L. că nu a avut nici o implicare ci doar i-a completat cu date reale acesteia fişa fiscală pentru anul 2010 respectiv pentru perioada mai - decembrie 2010 perioadă în care, susţine inculpata Z., K. a lucrat cu carte de muncă la SC H.H.H.H.H.H. SRL SRL; în 30 septembrie 2011 K. lucra la firma SC H.H.H. SRL, făcea traduceri; era angajată şi personal a văzut-o fiind înregistrată în Revisal.

Declaraţia inculpatei Z. este nesinceră iar apărarea acesteia în sensul că nu a avut nici o legătură cu creditul luat de către inculpata K. de la V.V. nu poate fi primită, fiind contrazisă de restul materialului probator de la dosar.

Astfel declaraţia sa nu se coroborează nici cu a inculpatei K. (cu toate că şi aceasta a încercat, dată fiind relaţia de prietenie dintre ele, să-i confirme declaraţia inculpatei Z.) nici cu declaraţia inculpatei A. şi nici cu celelalte probe, în special înscrisuri, de la dosar.

Din declaraţia dată la urmărire penală de inculpata A. (filele 56 şi 63 dosar vol. 41) rezultă că inculpata Z. a avut iniţiativa contractării creditului de nevoi personale de la L.L.L. de către K. şi tot ea a fost cea care a convins-o să realizeze această acţiune întrucât avea nevoie de bani; prin intermediul lui Z. a cunoscut-o inculpata A. pe K.. Tot inculpata A. arată în declaraţia sa Z. ştia care este modalitatea în care se va lua creditul, a ajutat la întocmire dosarului de creditare şi toate trei s-au înţeles încă de la început cum să împartă banii obţinuţi din credit. Declaraţia inculpatei A. nu este singurul mijloc de probă care vine în acuzarea inculpatei Z.; aceasta se coroborează parţial şi cu declaraţia inculpatei K. (dat fiind principiul divizibilităţii declaraţiilor date în cursul procesului penal) precum şi cu alte înscrisuri de la dosar.

Inculpata K. a arătat în declaraţiile sale (filele 63-68 dosar urmărire penală vol. 43 şi filele 11-12 Dosar nr. x/62/2013 instanţă vol. V) că o cunoaşte de multă vreme pe inculpata Z. cu care este prietenă (4 - 5 ani) şi prin intermediul acestei inculpate în anul 2011, după ce preluase părţile sociale de la SC I.I.I.I. SRL de la martora V.V.V.V.V.V.V.V.V., a cunoscut-o pe A. care era prietenă de multă vreme (fuseseră colegă de şcoală generală şi de liceu) cu Z.. A. s-a oferit să o ajute pe K. cu formalităţile de la Registrul Comerţului însă datorită acestui lucru a acumulat o datorie de 2000 lei la A.. Inculpata Z. avea şi ea o datorie de 10 000 lei la A.. În acest context, pentru că nu avea nici o modalitate să-i achite datoria, în toamna anului 2011 A. i-a propus să o angajeze formal pe firma SC H.H.H. SRL iar apoi să ia un credit de nevoi personale de la L.L.L. cu care să-i restituie datoria şi totodată să o restituie şi pe a inculpatei Z. Inculpata K. a arătat că a fost de acord cu obţinerea creditului; de toate actele s-a ocupat inculpata A. care i-a adus dosarul gata întocmit cu care a intrat în bancă (fără a şti ce conţine) iar în faţa ofiţerului de credite a arătat că este într-adevăr angajată la SC H.H.H. SRL.

Banii obţinuţi din credit respectiv 35.000 lei i-au fost daţi toţi inculpatei A. în contul datoriilor pe care K. şi Z. le aveau la A. Mai arată K. în cursul urmăririi penale că a mai semnat nişte acte pe care i le-a dat inculpata A. şi că toate actele constitutive ale SC I.I.I.I. SRL şi actele contabile au fost la A. Inculpata K. a mai arătat în declaraţiile date la urmărire penală că ea personal nu a angajat pe nimeni la SC SC I.I.I.I. SRL şi îl cunoaşte pe M.M.M. doar pentru că este fiul inculpatei Z.

În faţa instanţei inculpata K. şi-a schimbat parţial declaraţia, sub pretextul că atunci când a dat declaraţia în faţa procurorului, deşi a fost asistată de avocat ales „a fost în stare de şoc”. Spre deosebire de declaraţia dată în faţa procurorului, în faţa instanţei inculpata K. a declarat că anterior obţinerii creditului de la L.L.L. prestase anumite servicii de traducere pentru inculpata A. motiv pentru care aceasta - ar fi propus să o angajeze la firma SC H.H.H. SRL pentru a compensa datoria pe care o avea la inculpata A. cu cea pe care aceasta din urmă o avea la ea. În acest context inculpata K. acceptă că a văzut contractul de muncă pe care i l-a încheiat inculpata A. şi a văzut şi că acesta este antedatat şi conţine menţiuni false întrucât nu prestase nici o activitate la această firma începând cu data de 25 ianuarie 2011. A mai arătat inculpata că nu a primit nici un salariu de la SC H.H.H. SA şi şi-a amintit că ea personal a completat adeverinţa de venit de la fila 279 vol. 21 dosar urmărire penală precum şi că inculpata A. a rugat-o să le angajeze pe inculpatele D.D. și E.E. la SC I.I.I.I. SRL pentru ca acestea să poată lua un credit.

Declaraţia dată la urmărire penală de inculpata A. se coroborează, aşa cum am arătat, parţial cu cea dată de inculpata K.; astfel inculpata A. a arătat (filele 56 şi 63 dosar vol. 41) că a cunoscut-o pe K. prin intermediul inculpatei Z., aspect confirmat şi de inculpata K. Spre deosebire de K., A. a arătat că inculpata Z. a fost cea care a convins-o pe K. să ia credit de la bancă întrucât în realitate Z. conducea SC I.I.I.I. SRL deşi legal nu avea nici o calitate în firmă. Mai arată inculpata A. că personal a recomandat-o pe Z. inculpatei B. pentru a colabora şi pentru ca aceasta din urmă să pună la punct şi contabilitatea firmei SC I.I.I.I. SRL (aşa cum făcuse şi cu SC H.H.H. SRL) pentru a se putea obţine credite pe aceasta.

Aceste din urmă aspecte din declaraţia inculpatei A. se coroborează şi cu convorbirile telefonice interceptate în cauză, în special cu cea purtată la data de 28 aprilie 2012, ora 13:27:36 redată la filele 393 din vol. 8 dosar urmărire penală, între A. şi B. şi din care rezultă că inculpata Z. era cea care conducea în fapt SC I.I.I.I. SRL, chiar dacă oficial nu avea nici o calitate în firmă şi că inculpata A. nu discuta cu K. probleme legate de societate ci cu Z., A. arătând că „Nu, că, ea-i sclava ei” (…).” Că, tu aia-i atât de proastă, că şi ce câştigă îi dă jumătate ei. Din traduceri ş-aşa.”

Un alt aspect concordant între declaraţiile inculpatelor A. şi K. este cel conform căreia inculpata Z. a primit bani din creditul obţinut cu acte false de către K. de la L.L.L.. Astfel Ambele inculpate au arătat în declaraţiile lor că de o parte din suma obţinută cu titlu de credit de la L.L.L. a beneficiat şi inculpata Z., chiar dacă K. a precizat că acest lucru s-a întâmplat indirect prin stSC P.P.P. SAerea unei datorii iar inculpata A. nu a făcut vorbire despre vreo datorie.

Deşi inculpata K. a arătat în declaraţiile sale de la urmărire penală că doar inculpata A. s-a ocupat de întocmirea dosarului care a fost prezentat băncii în vederea obţinerii creditului aceste declaraţii sunt lipsite de sinceritate; în primul rând asupra unor părţi din cele declarate la urmărire penală a revenit în instanţă chiar inculpata K., care a arătat că personal a completat adeverinţa de venit şi a văzut contractul de muncă antedatat, iar în al doilea rând chiar inculpata Z. a recunoscut în faţa instanţei că a completat acea fişă fiscală pentru perioada mai - decembrie 2010 în care se atestau veniturile salariale ale inculpatei K. la firma SC H.H.H.H.H.H. SRL; aşadar nu se poate reţine că toate documentele pe baza cărora a fost acordat creditul ar fi fost întocmite doar de inculpata A.

Pe altă parte, chiar inculpata Z. recunoaşte că se afla într-o situaţie financiară foarte rea datorită unui proces în care a fost implicat unul dintre fiii săi şi care s-a finalizat cu o soluţie de condamnare în 22 septembrie 2011 (aspect care rezultă de altfel şi din convorbirea telefonică menţionată), nu avea bani nici de chirie, deci spre deosebire K. care lucra ca traducător şi avea venituri, inculpata Z. nu avea un venit stabil licit, astfel că avea tot interesul în obţinerea unui astfel de credit.

Or, în aceste condiţii apare veridică declaraţia inculpatei A. care a arătat că, nu numai că a avut iniţiativa obţinerii acelui credit de la L.L.L. însă Z. cunoştea caracterul fictiv al angajării inculpatei K. la SC H.H.H. SA şi contribuit la falsificarea unor documente din dosarul de creditare pentru a face posibilă obţinerea creditului (a întocmit în acest sens în fals fişa fiscală existentă la dosar fila 280 din volumul 21 al dosarului de urmărire penală pentru anul 2010 respectiv pentru perioada mai - decembrie 2010 perioadă în care, K. ar fi obţinut venituri salariale de la SC H.H.H.H.H.H. SRL SRL). Inculpata A. a arătat că ştampila dreptunghiulară care a fost aplicată pe contractul de muncă prezentat băncii şi care certifica înregistrarea contractului la Inspectoratul Teritorial de Muncă o avea în calculator fiind scanată de pe un alt contract de muncă iar numărul de înregistrare a fost scris de ea personal.

Deşi inculpata Z. susţine că fişa fiscală (existentă la fila 280 vol. 21 dosar urmărire penală) întocmită de ea nu este falsă, iar instanţa de fond a apreciat că afirmaţia inculpatei este susţinută de inserarea în evidenţele Inspectoratului Teritorial de Muncă transmise organului de urmărire penală la solicitarea acestuia - fila 37 vol. 2 d.u.p. a faptului că angajarea inculpatei K. la SC H.H.H.H.H.H. SRL pentru perioada mai-decembrie 2010 a fost înscrisă în Revisal (contract din 1 mai 2010) Curtea a reţinut că acest din urmă document nu face dovada că inculpata K. a lucrat efectiv la acea societate şi a obţinut veniturile menţionate în fişa fiscală, cu atât mai mult cu cât originalul acestei fişe nu a fost găsit ci inculpata Z. a aplicat ştampila SC H.H.H.H.H.H. SRL SRL şi a semnat pentru conformitate. Inculpata Z. nu a făcut dovada că ar fi avut vreo calitatea în acea societate care susţine că aparţinea la acel moment fiului său SC P.P.P. SASC P.P.P. SASC P.P.P. SA şi nici nu există vreo dovadă la dosar (stat de plată spre exemplu) că inculpata K. ar fi primit remuneraţii, în acele luni de la acea societate. De altfel inculpata K. nu a menţionat deloc în declaraţiile sale că ar fi fost angajată la acea societate şi nici nu menţionează că ar fi cunoscut-o pe Z. lucrând la acea firmă ci arată despre ea doar că este o prietenă pe care a cunoscut-o în urmă cu 4-5 ani; or, dat fiind caracterul fictiv pe care majoritatea actelor întocmite de inculpaţi în acest dosar l-au avut şi care nu reflectau realitatea însă cu toate acestea au fost înscrise în Revisal, comunicarea şi înregistrarea contractului de muncă la Inspectoratul Teritorial de Muncă chiar dacă acesta ar fi existat nu face dovada că inculpata K. a şi prestat muncă pentru SC H.H.H.H.H.H. SRL (aflată în prezent în stare de faliment). Această fişa fiscală era însă necesară pentru ca inculpata K. să poată dovedi băncii că a prestat muncă neîntrerupt timp de un an de zile, fiind o condiţie a băncii pentru acordarea de credite persoanelor fizice; acesta este de altfel şi motivul pentru care contractul de muncă a fost antedatat, fiind menţionată încheierea lui la data de 25 ianuarie 2011 (deşi în Revisal apare un contract încheiat la data de 12 decembrie 2011).

Apar de asemenea nesincere declaraţiile inculpatei Z. în sensul că era convinsă că inculpata K. lucra efectiv la SC H.H.H. SRL şi făcea traduceri pentru această societate; pentru a da putere acestei afirmaţii inculpata Z. arată că personal a văzut-o pe inculpata K. cu contractul de muncă înregistrat în Revisal. Nici măcar K. nu a afirmat vreodată că a lucrat efectiv pentru SC H.H.H. SRL în perioada în care a figurat angajată la această societate, astfel că este imposibil ca Z. să ştie că inculpata K. Şefanela făcea traduceri pentru această societate, deci a lucrat efectiv pentru SC H.H.H. SA. A. a arătat în mod expres în declaraţiile sale că angajarea lui K. a fost una formală, adeverinţa de venit falsificată ca de altfel şi celelalte documente care au stat la baza obţinerii creditului. Înregistrarea contractului de muncă încheiat între inculpata K. şi SC H.H.H. SRL în Revisal a avut loc, astfel cum o dovedeşte adeverinţa de la pg. 198 dosar urmărire penală vol. 21 doar la data de 12 decembrie 2011 contractul purtând nr. 13 din 12 decembrie 2011. În aceste condiţii este imposibil ca la data contractării creditului 30 septembrie 2011 inculpata Z. să fi văzut în Revisal înregistrat contractul de muncă al inculpatei K.

Pe altă parte Curtea a reţinut că este mai mult decât veridică afirmaţia inculpatei A. conform Z. a convins-o pe K. să ia credit, întrucât apare cel puţin ciudat ca inculpata K. să achiziţioneze părţile sociale de la SC I.I.I.I. SRL hotărâtă să pornească o afacere şi să solicite la data de 30 septembrie 2011 Oficiului Registrului Comerţului înregistrarea acestei modificări a asociaţilor (fila 87 dosar urmărire penală vol. 4 ) şi în acelaşi timp să se angajeze la o altă societate comercială şi la aceeaşi dată (30 septembrie 2011) să solicite în calitate de angajată, persoană fizică un credit de nevoi personale.

Deşi inculpata Z. a arătat că era angajată efectiv în cadrul SC SC I.I.I.I. SRL situaţia ei în ceea ce priveşte angajamentele în muncă este la fel de bizară; aceasta susţine în faţa instanţei de fond că este administrator la SC H.H.H.H.H.H. SRL SRL firmă care aparţine fiului său şi care i-ar permite să elibereze acea fişă fiscală pentru K. însă în acelaşi timp susţine că începând cu august 2011 (deci chiar înainte ca K. să-şi înscrie la Registrul Comerţului calitatea de asociat) este angajată a acestei societăţi.

Din adresa existentă la fila 198 dosar urmărire penală vol. 21 rezultă că inculpata Z. nu a fost angajată al SC I.I.I.I. SRL. Acelaşi lucru rezultă şi din înscrisurile comunicate de Inspectoratul Teritorial de Muncă Braşov (state de plată - filele 81-192 vol 2 dosar urmărire penală) nefiind comunicate către Inspectoratul Teritorial de Muncă Braşov state de plată care să dovedească că inculpata Z. ar fi luat vre-un salariu de la SC I.I.I.I. SRL. În aceste condiţii copia contractului individual de muncă depus de inculpata Z. în faţa primei instanţe (filele 99-102) fără număr de înregistrare şi fără dată, care atestă că inculpata ar fi început munca în societate la data de 1 septembrie 2011 deci înainte ca inculpata K. să dobândească oficial calitatea de asociat nu poate fi luat în considerare şi nu dovedeşte că inculpata a avut vre-o calitate în acea societate, însă dovedeşte că a avut acces la actele societăţii şi la ştampila acesteia şi a fost direct interesată în ceea ce priveşte această firmă.

Faţă de cele expuse Curtea a reţinut, pe baza declaraţiilor inculpatelor K. şi A., care se coroborează cu înscrisurile existente în probaţiune la dosar (extras din regulamentul privind situaţia angajatorului SC H.H.H. SRL (fila 198 vol. 21 dosar urmărire penală), contract de muncă falsificat (existent la fila 215 dosar urmărire penală vol. 21) şi a celorlalte înscrisuri care au stat la baza aprobării creditului de nevoi personale de către L.L.L. inculpatei K. că activitatea inculpatei Z. se circumscrie sferei noţiunii de „ajutor” dat la comiterea infracţiunii de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Astfel fapta inculpatei Z. de a o convinge pe inculpata K. să contracteze un credit de nevoi personale în valoare de 35.000 lei de la T.T. cu documente false, de a-i face cunoştinţă cu A. despre care ştia că se ocupă cu obţinerea unor astfel de credite, de a o ajuta pe inculpata A. să întocmească dosarul de creditare care conţinea înscrisurile false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală, contract individual de muncă) despre care ştia că vor fi depuse la bancă şi care au fost depuse la bancă de către inculpata K. şi de a beneficia ulterior de o parte din suma de bani obţinută din acest credit întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. de la 1968 şi complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 rap. la art. 290 C. pen. de la 1968.

b) În ceea ce priveşte cea de-a doua faptă pentru care a fost trimisă în judecată inculpata Z., descrisă în actul de sesizare al instanţei la pct. 54 constând în esenţă în aceea că în înţelegere cu A. a sprijinit-o pe E.E. să obţină la data de 22 februarie 2012 un credit de 45.000 euro de la L.L.L.- Agenţia Piaţa Unirii Braşov întocmind în fals adeverinţă de salariu, contract individual de muncă, adeverinţă de confirmare a calităţii de salariat şi a beneficiat de un procent din suma obţinută Curtea a reţinut următoarele:

Inculpata Z. nu recunoaşte acuzaţiile care i s-au adus prin actul de sesizare al instanţei în legătură cu această faptă arătând că este adevărat că a întocmit adeverinţa existentă la fila 192 vol. 23 dosar urmărire penală însă era convinsă că inculpata E.E. era angajată efectiv la firma SC I.I.I.I. SRL, întrucât personal a văzut contractul de muncă al acesteia şi a văzut că este înregistrat în Revisal, ba mai mult a văzut-o de vre-o două ori pe la firmă dar nu ştie ce făcea; nu şi-a făcut însă probleme întrucât inculpata E.E. ar fi putut să lucreze şi de acasă; a mai arătat inculpata că a întocmit adeverinţa în baza contractului de muncă şi că în opinia ei aceasta nu conţine date nereale; Inculpata a mai arătat că avea abilitatea de a întocmi adeverinţa întrucât avea o împuternicire primită de la K. în acest sens, iar K. personal i-a cerut inculpatei Z. la telefon să întocmească acea adeverinţă, adeverinţă care a fost întocmită, conform declaraţiilor inculpatei Z., pe baza contractului de muncă încheiat de K. cu E.E. la data de 15 ianuarie 2011. Inculpata a mai precizat că a văzut-o pe K. când a dus contractele la Inspectoratul Teritorial de Muncă şi a auzit o discuţie între aceasta şi D.D. și E.E. în sensul că E.E. ar fi trebuit să suporte o amendă de la Inspectoratul Teritorial de Muncă pentru faptul că au fost înregistrat târziu contractul de muncă, lucru pe care deşi şi-a luat angajamentul să îl facă, după ce a luat creditul nu l-a mai realizat.

Curtea a reţinut că declaraţia inculpatei Z. referitoare la această faptă este total lipsită de sinceritate şi se impune înlăturarea ei întrucât nu se coroborează cu restul materialului probator administrat în cauză.

În primul rând Curtea a avut în vedere ca şi mijloace de probă care infirmă susţinerile inculpatei Z., declaraţiile inculpatei A., mai ales cele din cursul urmăririi penale din care rezultă clar că angajarea inculpatei E.E. la SC I.I.I.I. SRL a fost una formală, realizată în baza unei înţelegeri care a avut loc între inculpata A., F.F.F.F. (tatăl inculpatei E.E.) şi Z., iar înscrisurile din dosarul de creditare au fost parţial falsificate de inculpata A. şi parţial falsificate de inculpatele Z. şi K. falsificarea realizându-se tocmai pentru a fi indusă în eroare banca şi a acorda inculpatei E.E. un credit de nevoi personale pe care altfel nu l-ar fi putut obţine, credit care ar fi trebuit să profite atât lui D.D. și F.F.F.F. cât şi lui Z. şi indirect lui A..

Astfel Inculpata A. a declarat în cursul urmăririi penale, relativ la această faptă că l-a cunoscut pe F.F.F.F. prin intermediul lui H. şi pentru că era într-o situaţie financiară disperată întrucât se împrumutase de la cămătari (pentru a înapoia o datorie lui H.) şi trebuia să restituie banii i-a propus să încerce să obţină un credit, însă nu pe numele său deoarece era pensionar şi cu multe datorii ci pe numele fiicelor sale. Pentru a lua credit şi a dovedi că are venituri cu care să achite ratele (întrucât nici una dintre fete nu munceau) inculpata A. a angajat-o fictiv pe E.E. la firma SC H.H.H. SRL şi totodată s-a înţeles cu Z. să o angajeze pe E.E., tot fictiv şi la firma SC I.I.I.I. SRL. Din declaraţia aceleiaşi inculpate rezultă cu evidenţă că angajarea inculpatei E.E. a fost fictivă şi doar pentru a putea fi luat credit; pentru a o convinge pe Z. să accepte angajarea fetei, A. s-a înţeles cu Z. ca aceasta să primească 10% din suma pe care o va obţine cu titlu de împrumut de la bancă D.D. și F.F.F.F.; după obţinerea creditului D.D. și F.F.F.F. nu i-a mai dat lui Z. decât 1.000 de euro ceea ce a supărat-o pe aceasta din urmă. A. a mai arătat în declaraţia sa dată la urmărire penală (fila 64 vol. 41) că adeverinţa de salariu emisă de SC H.H.H. SA pentru creditul solicitat la L.L.L. Agenţia Piaţa Unirii la data de 30 decembrie 2011 de către E.E. a fost completată şi semnată de către ea la toate poziţiile, la fel şi fişa fiscală şi adeverinţa de confirmare a calităţii de salariat. În ceea ce priveşte adeverinţa emisă de SC I.I.I.I. SRL SRL, aceasta a fost confecţionată de K. şi Z. Contractul individual de muncă a fost semnat atât de A. cât şi de către E.E. şi antedatat.

Un alt mijloc de probă care vine să confirme declaraţiile inculpatei A. este declaraţia dată de inculpata B. în faţa judecătorului la momentul arestării sale preventive (fila 47 Dosar nr. x/62/2012) în care arată: „A. a mai venit la mine împreună cu numita R.R.R.R.R.R.R.R.R. sau Z., nu cunosc numele ei exact şi m-a rugat să o mai sprijin cu contabilitatea pentru alte două firme, însă am refuzat. Am refuzat să fac documentele pentru firma SC H.H.H.H.H.H. SRL întrucât era în legătură cu un caz de omor mediatizat. Am fost rugată apoi să ţin contabilitatea firmei SC I.I.I.I. SRL, al cărei administrator a fost K. pe care am întâlnit-o o singură dată. Pe firma SC I.I.I.I. SRL a fost luat un credit de către un prieten al inculpatului H. care i-a promis doamnei Z. 10% din acest credit dar nu i-a dat.”

Un al treilea element probator care vine să infirme susţinerile inculpatei Z. sunt însăşi înscrisurile existente la dosarul cauzei. Astfel cum am arătat şi la punctul anterior din adresa existentă la fila 198 dosar urmărire penală vol. 21 precum şi din adresa existentă la fila 20 vol. 2 dosar urmărire penală rezultă că inculpata Z. nu a fost angajată al SC I.I.I.I. SRL. Acelaşi lucru rezultă şi din înscrisurile comunicate de Inspectoratul Teritorial de Muncă Braşov (state de plată - filele 81-192 vol. 2 dosar urmărire penală) nefiind comunicate către Inspectoratul Teritorial de Muncă Braşov state de plată/salarii care să dovedească că inculpata Z. ar fi luat vre-un salariu de la SC I.I.I.I. SRL. În aceste condiţii copia contractului individual de muncă depus de inculpata Z. în faţa primei instanţe (filele 99-102) fără număr de înregistrare şi fără dată, care atestă că inculpata ar fi început munca în societate la data de 1 septembrie 2011 (înainte ca inculpata K. să dobândească oficial calitatea de asociat) nu poate fi luat în considerare şi nu dovedeşte că inculpata a avut vre-o calitate în acea societate şi nici că ar fi lucrat efectiv la această societate; aceasta nu avea aşadar vre-o calitate care să-i permită să elibereze adeverinţa existentă la fila 192 din volumul 23 dosar urmărire penală. Împuternicirile depuse de inculpata Z. la Dosarul de instanţă filele 103- 105 vol. V (nr. x/62/2013), înscrisuri sub semnătură privată nu fac dovada că inculpata ar fi avut acest drept. Având în vedere relaţia apropiată dintre inculpatele Z. şi K., aceste înscrisuri puteau fi oricând întocmite şi de către oricine.

Pe altă parte este evident că este fals conţinutul adeverinţei emisă sub nr. 231/29 decembrie 2011 întrucât deşi susţine inculpata Z. că pentru emiterea adeverinţei a verificat contractul de muncă şi a constatat că există un astfel de act, ba chiar a verificat şi înscrierea lui în Revisal (deşi aceasta se realizase doar cu câteva zile înainte văzând-o personal pe K. mergând la Inspectoratul Teritorial de Muncă pentru înregistrarea contractului) acesta apare încheiat din 15 ianuarie 2011 de către inculpata K. şi E.E., or inculpata Z. ar fi trebuit să-şi dea seama că acest contract este un fals grosolan; câtă vreme inculpata K. a intrat ca asociat în societatea SC SC I.I.I.I. SRL la data de 30 septembrie 2011 (fila 87 dosar urmărire penală vol. 4 ) nu avea cum să încheie acel contract cu E.E. în 15 ianuarie 2011 (dată la care nu avea nici o calitate în SC. SC I.I.I.I. SRL SRL).

Pe altă parte, nici din contract şi nici din înscrierea lui în Revisal inculpata Z. nu avea cum să îşi dea seama care sunt veniturile nete obţinute de E.E. la societatea SC I.I.I.I. SRL pentru a le insera în adeverinţă (câte 2000 lei pe lunile septembrie, octombrie şi noiembrie) ci acestea au fost menţionate „din burtă” în aşa fel încât inculpata D.D. și E.E. să se încadreze la o limită de credit cât mai mare; Datele inserate în adeverinţă în ceea ce priveşte salariul încasat de E.E. de la SC I.I.I.I. SRL sunt în mod evident false întrucât din situaţia statelor de plată comunicată de SC SC I.I.I.I. SRL SRL către Inspectoratul Teritorial de Muncă aflată la filele 81-191 vol. 2 dosar urmărire penală rezultă clar că această societate comercială nu a plătit nici un salariu inculpatei E.E., ca de altfel niciunuia dintre cei ale căror contracte au fost înregF. la Inspectoratul Teritorial de Muncă (toate odată la data de 13 decembrie 2011).

Nu în ultimul rând, instanţa de apel a reţinut că susţinerile inculpatei că ştia că inculpata E.E. este angajată a societăţii, chiar dacă nu ştia ce muncă prestează aceasta, pentru că ar fi văzut-o la societate de vre-o două ori sunt mincinoase, întrucât, audiată fiind, inculpata E.E. a arătat că nu a prestat nici un fel de servicii pentru SC I.I.I.I. SRL, nu a fost niciodată la această societate şi nici măcar nu ştie unde are sediul; astfel, în declaraţia dată în cursul urmăririi penale (fila 220 dosar urmărire penală vol 43) inculpata E.E. a arătat că: „Eu nu am lucrat deloc pentru cele două societăţi, nu cunosc unde au sediul şi din câte am înţeles una era de catering SA şi alta era de mobilier. Nu am primit nici un salariu de la cele două firme”. (…). Am fost conştientă că păcălesc pe undeva banca pentru că nu eram angajată acolo unde rezulta din hârtii că eram angajată”; mai mult inculpata E.E. a afirmat în cursul cercetării judecătoreşti că a fost convinsă că SC I.I.I.I. SRL aparţine lui A. întrucât toate actele pe care le-a semnat în vederea luării creditului i-au fost date de A. care o chemase la un birou undeva; la momentul semnării actelor nu era prezentă nici K. şi nici vre-o altă persoană. (filele 111-112 dosar instanţă vol II.).

Şi martorul D.D. și F.F.F.F., tatăl inculpatei E.E. a arătat în declaraţia dată în faţa instanţei de apel (filele 77-79 dosar apel vol. III) că fiicele sale nu au prestat nici un fel de serviciu pentru firmele unde figurau angajate.

În aceste condiţii este evident că inculpata Z. minte atunci când susţine că a văzut-o pe inculpata E.E. muncind la SC SC I.I.I.I. SRL SRL; nici măcar K. nu afirmă în declaraţiile sale că aceasta ar fi prestat muncă pentru SC SC I.I.I.I. SRL SRL; după ce la urmărire penală K. a susţinut că nu a angajat pe nimeni la SC SC I.I.I.I. SRL SRL şi că în realitate nici nu a desfăşurat vre-o activitate societatea şi nu a avut angajaţi, actele fiind în permanenţă la A., în faţa instanţei (fila 12 dosar instanţă vol. 5) a recunoscut că la insistenţele lui A. le-a angajat pe surorile D.D. și E.E. arătând că „Angajarea celor două fete a fost făcută prin intermediul inculpatei A. Ele nu s-au prezentat personal. Doar pe una am văzut-o când şi-a semnat contractul de muncă” Inculpata K. mai arată în aceeaşi declaraţie că angajarea celor două surori D.D. și E.E. s-a realizat în luna noiembrie 2011 pentru că acestea voiau să ia un credit, şi tot din acest motiv la sugestia inculpatei A. contractul de angajare a fost antedatat întrucât „dacă vor să obţină un credit, nu pot fi angajate recent ci trebuie angajate pentru trecut”; mai arată că înţelegerea a fost ca fetele să plătească amenda către I.T.M. pentru perioada în care nu au lucrat.

Curtea a reţinut că, în raport de declaraţiile inculpatelor A. şi E.E. nici declaraţia inculpatei K. nu este în totalitate sinceră; declaraţia acesteia din urmă se coroborează cu cele două declaraţii ale inculpatelor A. şi E.E. numai în ceea ce priveşte împrejurarea că înscrisurile care atestau că inculpata E.E. era angajată pentru perioadă nedeterminată la SC I.I.I.I. SRL începând cu data de 15 ianuarie 2011 având un salariu net de 2 000 lei lunar şi care au stat la baza inducerii în eroare a L.L.L., au fost semnate de inculpata K. fără ca acestea să ateste o situaţie de fapt reală. Nu se poate reţine că inculpata K. sau Z. ar fi văzut-o pe E.E. la sediul firmei SC I.I.I.I. SRL şi nici că aceasta ar fi prestat vreun serviciu pentru societate sau măcar s-ar fi creat aparenţa prestării efective de servicii pentru SC I.I.I.I. SRL Braşov pentru ca să se reţină drept veridică afirmaţia inculpatei Z. că atunci când a întocmit înscrisurile care atestau că inculpata E.E. este angajată la societate cu un salariu lunar net de 2.000 lei şi că a încasat acest salariu pe lunile septembrie, octombrie şi noiembrie 2011 era convinsă de legalitatea adeverinţei întocmite.

De altfel, din înscrisurile existente la dosar şi din declaraţia inculpatei K., nu rezultă că SC I.I.I.I. SRL ar fi desfăşurat efectiv vre-o activitate în anul 2011 sau că această societate ar fi avut vreun angajat. K. indică în declaraţiile ei ce dorea să realizeze atunci când a preluat firma, însă nu aminteşte nimic despre ce activitate avea firma în 2011 şi cine o presta.

Inculpata B. a arătat şi ea în declaraţiile date că inculpata Z. a fost adusă la ea de către A. ca să realizeze pentru societăţile SC I.I.I.I. SRL şi SC SC H.H.H.H.H.H. SRL ceea ce realizase şi pentru SC H.H.H. SRL pentru că în realitate nici una dintre cele două societăţi controlate de Z. cu aveau activitate însă Z. urmărea să ia cu ajutorul lor credite de la bancă astfel că documentaţia contabilă a acestora trebuia falsificată pentru ca acestea să pară profitabile; de altfel B. a şi recunoscut, iar convorbirile telefonice purtate între ea şi A. interceptate în cauză o confirmă, că au fost operate modificări şi în documentele financiar contabile ale SC I.I.I.I. SRL şi că s-a încercat în baza acestora obţinerea de credite de la bănci.

Faţă de această situaţie, Curtea a reţinut că este veridică afirmaţia inculpatei A. în conformitate cu care actele eliberate de SC I.I.I.I. SRL pentru inculpata E.E. care au stat la baza obţinerii creditului de la V.V. au fost întocmite în fals de către inculpatele Z. (care în realitate controla SC I.I.I.I. SRL fără a avea vre-o calitate oficială în firmă) şi K., în baza înţelegerii avute iniţial, pentru a fi indusă banca în eroare şi pentru a beneficia de un procent din suma obţinută cu titlu de credit de către familia D.D. și E.E.

În acest context fapta inculpatei Z. care în înţelegere cu inculpata A. a acordat ajutor inculpatei E.E. în vederea inducerii în eroare a L.L.L. - Agenţia Piaţa Unirii Braşov şi a obţinerii în condiţii frauduloase a unui credit de 45.000 suro şi a beneficiat de un procent din suma obţinută (1000 euro) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. de la 1968.

Fapta aceleiaşi inculpate de a întocmi în fals adeverinţa înregistrată din 29 decembrie 2011 care conţine date necorespunzătoare realităţii semnată de inculpata K. şi înmânarea acesteia pentru a fi depusă la L.L.L. Agenţia Piaţa Unirii pentru a produce consecinţe juridice întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 rap. la art. 290 C. pen.

c) Referitor la acuzaţia adusă inculpatei Z., descrisă în actul de sesizare al instanţei la pct. 63 constând în esenţă în aceea că inculpata l-ar fi determinat pe inculpatul M.M.M. să solicite la data de 22 februarie 2012 un credit de nevoi personale în valoare de 10.150 lei de la SC J.J. SRLJ. Braşov cu documente false din care rezulta că este angajat şef de pază şi ordine la SC I.I.I.I. SRL Curtea a reţinut următoarele:

Prima instanţă a dispus achitarea inculpatei şi de sub aceste acuzaţii reţinând în esenţă că infracţiunea de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată pentru care este trimisă în judecată inculpata nu subzistă din punct de vedere al laturii subiective, faţă de convingerea inculpatei potrivit căreia aceasta a completat respectiva adeverinţă în baza menţiunilor existente în Revisal şi a contractului de muncă coroborat cu faptul că acesta a lucrat efectiv la respectiva societate începând cu data de 15 septembrie 2011 şi a încasat efectiv salariul înscris în adeverinţa de venit pentru lunile noiembrie, decembrie 2011, ianuarie 2012.

Pentru celelalte înscrisuri inculpata nu admite vreo contribuţie la săvârşirea unei infracţiuni de fals, iar un autor al falsurilor nu este indicat în rechizitoriu.

Curtea nu a putut reţine însă argumentele instanţei de fond relativ la lipsa laturii subiective a inculpatei la comiterea infracţiunilor de care este acuzată.

Relativ la această învinuire, inculpata Z. a declarat instanţei că din 15 septembrie 2011 fiul ei lucra la SC I.I.I.I. SRL, împreună cu ea pe calculator, fără a avea studii în acest sens, la prelucrare grafică. Adeverinţa de la fila 156, vol. 21 dup, nu este emisă de ea, ci de K., nici fişa fiscală de la fila 157 nu este emisă de ea, de asemenea nici contractul de muncă. În contractul de muncă datele sunt completate de ea, dar contractul este semnat de K. Adeverinţa de venit este completată de ea în baza Revisalului şi a contractului de muncă. În Revisal era menţionat că fiul său era şef pază şi ordine pentru că altfel nu putea fi angajat. Singura menţiune nereală din adeverinţa de venit este că acesta este sef pază şi ordine, însă celelalte menţiuni sunt reale inclusiv salariul. Nu ştie de când apare înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă contractul de muncă al fiului său, crede că de la data la care s-a luat numărul de Revisal. K. îi cerea d-nei de la care a preluat firma, actele mai vechi de anul 2010 şi nr. de Revisal şi probabil din acest motiv documentele au fost duse mai târziu la Inspectoratul Teritorial de Muncă. Fiului său îi trebuia şi o factură de utilităţi dar nu o avea, nu ştie cine i-a făcut o asemenea factură. Fiul său lucra efectiv zi de zi cu ea la grafică, aşa cum a arătat. Factura ... de la fila 162, vol. 21 dup, nu a confecţionat-o ea, pe numele de M.M.M., fiind emisă pe numele K.K.K.K.K.K.K. Ea locuia la K.K.K.K.K.K.K.. Nu are nimic în legătură cu această factură.

Declaraţia inculpatei este însă nesinceră şi ea nu se coroborează cu restul materialului probator de la dosar.

La fel ca şi în cazul inculpatei E.E. inculpata Z. recunoaşte că a întocmit adeverinţa existentă la fila 166 din vol. 21 dosar urmărire penală însă arată că aceasta a fost semnată de K. şi că actul conţine menţiuni conforme cu realitatea.

Curtea a reţinut că, la fel ca şi în cazul inculpatei E.E. şi în cazul numitului M.M.M. angajarea acestuia la SC I.I.I.I. SRL a fost una formală, realizată în scopul de a se putea lua pe numele acestuia un credit de la bancă.

Astfel, în cursul urmăririi penale inculpata K. a arătat că nu a făcut nici o angajare la SC I.I.I.I. SRL după preluarea firmei şi că aceasta nu avea angajaţi la momentul preluării ei. În faţa instanţei aceeaşi inculpată nu aminteşte despre nici o angajare a numitului M.M.M., fiul inculpatei Z. Singura persoană care confirmă că numitul M.M.M. ar fi lucrat la SC I.I.I.I. SRL „la calculator”, este mama acestuia, Z., care a şi completat cu date false adeverinţa existentă la fila 156, vol. 21 dosar urmărire penală.

În ceea ce priveşte completarea acestei adeverinţe, Curtea a reţinut, la fel ca şi în cazul creditelor luate de inculpatele K. şi E.E. că inculpata Z. nu avea nici o calitate în SC I.I.I.I. SRL astfel că nu avea dreptul să întocmească o astfel de adeverinţă, cu atât mai mult una cu date necorespunzătoare adevărului. Din adresa existentă la fila 198 dosar urmărire penală vol. 21 rezultă că inculpata Z. nu a fost angajată al SC I.I.I.I. SRL. Acelaşi lucru rezultă şi din înscrisurile comunicate de Inspectoratul Teritorial de Muncă Braşov (state de plată - filele 81-192 vol. 2 dosar urmărire penală) nefiind comunicate către Inspectoratul Terirorial de Muncă Braşov state de plată care să dovedească că inculpata Z. ar fi luat vre-un salariu de la SC I.I.I.I. SRL. În aceste condiţii copia contractului individual de muncă depus de inculpata Z. în faţa primei instanţe (filele 99-102) fără număr de înregistrare şi fără dată, care atestă că inculpata ar fi început munca în societate la data de 1 septembrie 2011 deci înainte ca inculpata K. să dobândească oficial calitatea de asociat nu poate fi luat în considerare şi nu dovedeşte că inculpata a avut vre-o calitate în acea societate, însă dovedeşte că a avut acces la actele societăţii şi la ştampila acesteia şi a fost direct interesată în ceea ce priveşte această firmă.

Curtea a reţinut apoi că înscrisurile pe care inculpata Z. susţine că s-a sprijinit în completarea adeverinţei nu au corespondent în realitate iar ea ştia acest lucru pentru că împreună cu K. le-a întocmit în mod fictiv. Astfel, ca şi în cazul inculpatei E.E., inculpata K. nu avea cum să încheie contracte de muncă începând cu data de 15 ianuarie 2011 (cum este cel existent la fila 158 dosar urmărire penală vol. 21 prin care a fost „angajat” M.M.M.) în condiţiile în care a preluat societatea abia la 30 septembrie 2011. De asemenea deşi inculpata Z. a afirmat în faţa instanţei că fiul ei lucra la SC I.I.I.I. SRL, împreună cu ea pe calculator începând cu data de 15 septembrie 2011 nu se explică de ce pe adeverinţa pe care recunoaşte că a completat-o apare menţionat că M.M.M. ar fi fost angajat începând cu data de 15 ianuarie 2011, deci o dată la care nici inculpata Z. şi nici K. nu aveau vre-o legătură cu firma. Este exclusă preluarea lui M.M.M. odată cu SC SC I.I.I.I. SRL SRL ca şi angajat, întrucât, pe lângă declaraţia inculpatei K. care a recunoscut în cursul urmăririi penale că nu avea nici un angajat societatea şi nu a angajat ea personal pe nimeni nici după aceea, contractul de muncă este semnat de K. (chiar dacă nu are menţionată nici o dată pe acesta).

Pe altă parte, dacă inculpata Z. ar fi verificat într-adevăr în Revisl încheierea contractului de muncă ar fi trebuit să constate că acel contract de muncă ce apare în Revisal încheiat la data de 13 decembrie 2011 (fila 22 dosar urmărire penală vol. 2) nu are cum să acopere perioada 15 ianuarie 2011 astfel că nici un document nu îi dădea dreptul ca aceasta să menţioneze în adeverinţa de care am făcut vorbire că M.M.M. este angajat pe durată nedeterminată, cu o vechime în muncă de 1 an (începând cu 15 ianuarie 2011) în calitate de şef de pază şi ordine cu un salariu lunar de 2.000 lei lunar.

Curtea nu a putut reţine nici că M.M.M. ar fi încasat vre-un salariu de la firma SC I.I.I.I. SRL întrucât, aşa cum am arătat şi în cazul inculpatei E.E., din documentele transmise de Inspectoratul teritorial de muncă Braşov existente la filele 81-192 vol. 2 dosar urmărire penală rezultă că SC SC I.I.I.I. SRL nu a mai plătit nici un salariu nici unui angajat începând cu data de 1 septembrie 2010. Aşadar salariul net de câte 2000 lei lunar pe lunile noiembrie, decembrie şi ianuarie pe care inculpata Z. l-a menţionat pe adeverinţa pe care recunoaşte că a completat-o este pur şi simplu inventat şi înscris pe adeverinţă pentru ca M.M.M. să poată obţine un credit; acest salariu, pe care inculpata Z. susţine că fiul său l-a primit efectiv nu are corespondent în realitate şi nu rezultă plata luci din nici un act de la dosar, nici măcar din declaraţiile inculpatei K. care era oficial începând cu data de 30 septembrie 2011 asociat şi administratorul societăţii.

Faţă de această situaţie, Curtea nu a reţinut că inculpata Z. ar fi fost într-o eroarea atunci când a completat cu date necorespunzătoare realităţii adeverinţa de venit prezentată băncii şi nici că nu ar fi acţionat cu intenţia cerută de art. 290 C. pen. de la 1968.

Pe altă parte, deşi nu s-a putut dovedi în speţă că inculpata Z. a falsificat Factura ... de la fila 162, vol. 21 dosar urmărire penală emisă aparent pe numele de M.M.M., însă în realitate pe numele K.K.K.K.K.K.K. nu se poate face abstracţie de faptul că ea este singura care-i putea procura lui M.M.M., în vederea falsificării o astfel de factură, necesară în dosarul de creditare, întrucât ea locuia în acea perioadă la K.K.K.K.K.K.K..

Este adevărat că M.M.M. nu a fost audiat în cursul procesului penal, faţă de el efectuându-se căutări fără a putea fi identificat până în prezent şi tot atât de adevărat este că faţă de acesta s-a disjuns, tocmai pentru acest motiv cercetările şi nu a fost trimis în judecată, însă înscrisurile depuse la dosar dovedesc fără putinţă de tăgadă că în baza tuturor actelor falsificate întocmite din partea SC I.I.I.I. SRL, semnate de inculpata K. şi unele întocmite de inculpata Z., la data de 22 februarie 2012 numitul M.M.M. a solicitat şi obţinut un credit de nevoi personale în valoare de 10.150 lei de la SC J.J. SRLJ. Braşov inducând banca în eroare că este angajat la SC I.I.I.I. SRL în calitate de „şef de pază”, credit pe care acesta l-a ridicat la data de 6 iunie 2012 (lăsând în cont pentru primele trei rate suma de 325 lei) iar ulterior nu a mai fost achitată nici o rată pentru acesta.

În aceste condiţii, Curtea a reţinut că fapta inculpatei Z. de a-l ajuta pe învinuitul M.M.M. să inducă în eroare la data de 22 februarie 2012 SC J.J. SRL Braşov (prin prezentarea de înscrisuri care atestau în mod mincinos că este angajat la SC I.I.I.I. SRL în calitate de „şef de pază” cu un salariul net de câte 2000 lei lunar încasat efectiv pe lunile noiembrie 2011, decembrie 2011 şi ianuarie 2012) în scopul obţinerii unui credit de nevoi personale în cuantum de 10.150 lei pe care altfel nu l-ar fi putut obţine întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 rap la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. de la 1968.

Fapta aceleiaşi inculpate de a întocmi în fals, sub semnătura inculpatei K. adeverinţa din 20 februarie 2012 (fila 156 dosar urmărire penală vol. 21) în care a inserat împrejurări necorespunzătoare adevărului ştiind că această adeverinţă va fi folosită pentru a obţine fiul său, învinuitul M.M.M. un credit de la SC J.J. SRLJ. Braşov întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 rap. la art. 290 C. pen. de la 1968.

Ambele infracţiuni au fost comise de către inculpata Z. cu intenţie directă.

Curtea a apreciat, pornind de la datele comiterii faptelor reţinute în sarcina inculpatei Z., precum şi de la faptul că există acelaşi tipar infracţional pentru fiecare dintre ele şi de la scopul unic al inculpatei de a obţine bani indiferent prin ce modalitate şi văzând că acţiunile inculpatei prezintă fiecare în parte conţinutul aceloraşi infracţiuni (3 fapte de complicitate la înşelăciune şi trei fapte de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată) astfel cum s-a arătat la fiecare dintre ele, ele fiind comise în baza unei rezoluţii infracţionale unice, însă la diverse intervale de timp, în speţă sunt întrunite condiţiile pentru reţinerea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. pentru fiecare dintre infracţiunile de complicitate la înşelăciune şi complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Ca atare în speţă sunt întrunite condiţiile pentru tragerea inculpatei la răspundere penală pentru o infracţiune continuată de complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 rap la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. de la 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) şi o infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 rap. la art. 290 C. pen. de la 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. proc. pen. (3 acte materiale).

Faţă de aceste considerente, apelul formulat de Parchet este întemeiat şi în ceea ce priveşte greşita achitare a inculpatei Z. de către prima instanţă pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina sa, sens în care în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. se impune admiterea apelului promovat de parchet şi sub acest aspect şi reformarea hotărârii primei instanţe în sensul condamnării inculpatei Z. pentru toate infracţiunile pentru care a fost trimisă în judecată.

Întrucât de la comiterea faptelor de către inculpată şi până la data soluţionării definitive a cauzei a apărut o lege penală nouă (Legea nr. 286/2009 privind C. pen. intrată în vigoare la data de 1 februarie 2014), instanţa de apel trebuie să analizeze în aplicarea art. 5 C. pen. care este legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatei.

Având în vedere principiul aplicării legii penale mai favorabile în mod global şi nu pe instituţii autonome în raport de Decizia Curţii Constituţionale nr. 265/06 mai 2014, Curtea a apreciat că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatei o reprezintă dispoziţiile C. pen. de la 1968; chiar dacă noua normă penală care reglementează infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. prevede pentru această infracţiune posibilitatea sancţionării ei cu pedeapsa închisorii între 1 şi 5 ani spre deosebire de legea veche („înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.) care prevedea posibilitatea aplicării pedepsei cu închisoarea de la 10 la 20 ani, instanţa de apel constată că în noua lege penală reglementează diferit la art. 35 alin. (1) C. pen. infracţiunea continuată (faţă de art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968) iar fapta complicitate la înşelăciune reţinută în sarcina inculpatei Z. în concret, dată fiind împrejurarea că s-a repercutat asupra a 3 subiecţi pasivi nu ar mai putea, aplicând legea nouă, să constituie o unitate infracţională ci 3 infracţiuni intenţionate de înşelăciune în concurs.

În ceea ce priveşte infracţiunea de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată comisă de inculpata Z. Curtea constată pe de o parte art. 322 din N.C.P. sancţionează infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată cu o pedeapsă mai mare decât C. pen. de la 1968 respectiv 6 luni 3 ani alternativ cu amendă spre deosebire de 3 luni 2 ani sau amendă cum era prevăzut în art. 290 C. pen. de la 1968.

Pe altă parte, având în vedere că inculpata a fost complice respectiv a falsificat în mod direct înscrisuri folosite pentru inducerea în eroare a 3 unităţi bancare (respectiv subiecţi pasivi diferiţi) situaţia ar impune reţinerea, în aplicarea legii penale noi a 3 infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată în concurs.

Rezultă aşadar că legea penală anterioară - C. pen. de la 1968 - este mai favorabilă inculpatei Z. în ceea ce priveşte această infracţiune atât prin faptul că are limite de pedeapsă cu închisoarea reduse cât şi prin faptul că în temeiul dispoziţiilor din acest din urmă cod se poate reţine o unitate infracţională sancţionată cu o singură pedeapsă şi nu 3 infracţiuni în concurs.

Analizând în mod global legea penală mai favorabilă şi în raport de situaţia concretă a inculpatei, Curtea a reţinut că legea penală veche este mai favorabilă inculpatei, chiar dacă pentru infracţiunile de înşelăciune limitele de pedeapsă speciale sunt mai mari decât cele prevăzute în N.C.P. În primul rând legea penală veche este mai favorabilă inculpatei din punctul de vedere al regimului sancţionator al pluralităţii de infracţiuni, diferit în cele două legi penale supuse comparaţiei, noua lege penală sancţionând mai grav pluralitatea de infracţiuni (reglementată de art. 39 C. pen.) prin instituirea unui spor obligatoriu la pedeapsa cea mai grea aplicată de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite. În aceste condiţii pedeapsa rezultantă maximă pe care inculpata Z. ar putea-o primi în temeiul legii penale noi pentru infracţiunile de care a fost găsită vinovată este de 11 ani şi 4 luni închisoare. Chiar în condiţiile sancţionării inculpatei folosind criteriile prevăzute de art. 74 N.C.P. şi având în vedere limitele noi de pedeapsă precum şi gradul de implicare efectivă a inculpatei în activitatea infracţională şi necesitatea asigurării unui echilibru sancţionator între toţi participanţii la comiterea unei infracţiuni în raport de contribuţia efectivă la comiterea faptei Curtea apreciază că, pedepsele care ar trebui aplicate inculpatei ar trebui orientate spre maximul special prevăzut de lege; astfel, dacă în temeiul C. pen. nou s-ar aplica pentru fiecare dintre infracţiuni o pedeapsă orientată dinspre mediu spre maxim (ex. 5 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune comisă de inculpata E.E. care are un prejudiciu de 45.000 euro şi câte 4 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunile de înşelăciune comise de inculpaţii K. şi M.M.M. respectiv câte 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunile de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură) prin aplicarea pedepsei celei mai grele de 5 ani la care s-ar adăuga 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate adică 5 ani şi 2 luni închisoare ar rezulta o pedeapsă de 10 ani şi 2 luni închisoare. Orientarea pedepselor spre maximul prevăzut de N.C.P. s-ar impune în cauză având în vedere pe de o parte limitele de pedeapsă prevăzute de N.C.P. iar pe altă parte circumstanţele personale ale inculpatei şi cele reale în care au fost comise faptele, atitudinea inculpatei şi necesitatea asigurării un echilibru sancţionator în raport de gravitatea faptelor comise de fiecare dintre inculpaţii implicaţi în acest dosar; inculpata nu a recunoscut nici una dintre infracţiunile pentru care a fost trimisă în judecată, a avut o atitudine total lipsită de sinceritate faţă de autorităţile judiciare, încercând să inducă convingerea că este nevinovată, deşi cercetările din dosar au dovedit că a avut chiar un rol determinant şi major în comiterea tuturor infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor K., E.E. şi a învinuitului M.M.M., scopul urmărit fiind obţinerea de bani pentru ea. Prejudiciile cauzate celor trei unităţi bancare sunt mari, mai ales cel înregistrat de Z.Z. urmare a creditului obţinut de inculpata E.E. (45 000 euro) şi care nu a fost recuperat până în prezent. Perseverenţa infracţională de care a dat dovadă şi utilizarea aceluiaşi tipar infracţional conduce la concluzia că inculpata a identificat prin intermediul SC I.I.I.I. SRL Braşov o modalitate de a obţine facil bani convinsă fiind că nu are cum să fie făcută răspunzătoare de actele emise în numele acestei societăţi şi semnate de administratorul K.

Faţă de toate acestea Curtea a conchis că, deşi pentru infracţiunea de complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. de la 1968 este prevăzută o pedeapsă ale cărei limite sunt net superioare celor menţionate de art. 244 C. pen. nou, în concret, dat fiind numărul infracţiunilor comise de inculpată, regimul sancţionării pluralităţii de infracţiuni şi al unităţii legale de infracţiuni, legea penală veche este mai favorabilă inculpatei Z.

Ţinând seama aşadar la individualizarea judiciară a pedepselor ce se impun a fi aplicate inculpatei pentru infracţiunile pentru care a fost găsită vinovată inculpata Z., de toate criteriile de individualizare judiciară prev. de art. 72 C. pen. de la 1968 (limite speciale de pedeapsă, gradul de pericol social concret ridicat al infracţiunilor rezultat din împrejurările şi modul de comitere al infracţiunii precum şi mijloacele folosite, natura şi gravitatea rezultatului produs prin comiterea faptelor, starea de pericol creată pentru valorile sociale ocrotite de legea penală, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, circumstanţele personale ale inculpatei, lipsa antecedentelor penale ale inculpatei, conduita adoptată în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta pe care o are) precum şi de prevederile art. 52 din acelaşi cod, instanţa de apel a apreciaz că se impune condamnarea inculpatei în baza art. 26 C. pen. de la 1968 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. de la 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968 şi art. 5 C. pen. la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „complicitate la înşelăciune” în formă continuată şi în baza art. 65 alin. (2) C. pen. aplicarea faţă de inculpată a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la 1968 pe o durată de 5 ani.

În baza art. 26 C. pen. de la 1968 raportat la art. 290 C. pen. de la 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968 se impune condamnarea aceleiaşi inculpate la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. de la 1968, 34 lit. b) C. pen. de la 1968 şi 35 C. pen. de la 1968 a contopit pedepsele stabilite mai sus şi a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la 1968 pe o durată de 5 ani.

A interzis inculpatei cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen. de la 1968.

Cu toate că prin motivele de apel formulate în memoriul scris de către Parchet a fost criticat şi faptul că prima instanţă nu a condamnat-o pe inculpata Z. pentru comiterea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea 38/2003 Curtea a constatat că aceasta nu a fost trimisă în judecată pentru o astfel de infracţiune, astfel că apare ca nefondată această critică a parchetului.

5) Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Braşov a mai criticat hotărârea atacată şi pentru greşita achitare a inculpatului A.A. Acesta a fost trimis în judecată pentru comiterea în concurs a infracţiunilor de „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen. şi tentativă la înşelăciune” prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. constând în esenţă în aceea că în data de 15 mai 2012, recrutat de inculpatul Y.Y., a solicitat un credit de consum pentru achiziţie de bunuri în valoare de 2.349 lei, de la F.F.F., magazinul, inducând în eroare instituţia de credit că este angajat la SC D.D.D.D. SRL, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei A., documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală) întocmite de aceasta, credit respins de bancă - stare de fapt descrisă la poziţia 76 din rechizitoriu şi din hotărârea primei instanţe.

Prima instanţă a dispus achitarea inculpatului A.A. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. reţinând în esenţă că lipsesc dovezile care să susţină latura obiectivă a infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată întrucât nu a putut fi găsită documentaţia care a stat la baza solicitării de către acest inculpat a creditului de la F.F.F.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a apreciat că în mod greşit a concluzionat prima instanţă că lipsa documentelor pe care inculpatul A.A. le-a prezentat la F.F.F., magazinul Shortcut cu intenţia de a induce în eroare această persoană juridică echivalează cu lipsa probelor care să contureze elementul material din cadrul laturii obiective a infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul.

Astfel, prima instanţă nu a avut în vedere, în primul rând declaraţia inculpatului A.A. dată în cursul urmăririi penale (fila 145 dosar urmărire penală vol. 43) în care a arătat că la începutul lunii mai 2012 i-a povestit lui T.T.T.T.T.T.T.T.T. despre situaţia grea pe care o are atât din punct de vedere financiar cât şi locativ iar acesta din urmă a vorbit cu fratele său Y.Y. care a acceptat ca A.A. să locuiască pentru o vreme la el. Apoi Y.Y. l-a întrebat dacă nu vrea să facă nişte bani şi i-a propus să scoată un laptop de la un magazin, urmând să-i dea şi lui nişte bani după ce îl va vinde, propunere pe care A.A. a acceptat-o întrucât nu avea bani.

Mai arată inculpatul în declaraţia sa că Y.Y. i-a făcut o mapă cu nişte hârtii şi l-a trimis la magazin unde a ales un laptop şi a predat mapa cu actele la magazin, urmând să fie ulterior căutat dacă se aprobă să ia laptopul în rate. Inculpatul a mai arătat că nu lucra nicăieri în acea perioadă şi nu a ştiut că a depus la magazin adeverinţă de salariu falsă şi nu a ştiut că figura angajat undeva. Inculpatul mai susţine că nu l-a întrebat pe inculpatul Y.Y. cum anume şi cine urma să plătească ratele pentru laptop. Inculpatul mai arată că „nu am completat nici o cerere şi nici Y.Y. nu mi-a dat înainte să semnez vreun act. Ulterior creditul a fost respins şi în altă parte nu am mai cerut.”

Declaraţia acestui inculpat dată în cursul urmăririi penale (în etapa cercetării judecătoreşti nu a dat declaraţie) este doar parţial sinceră. În condiţiile în care s-a prezentat aşa cum a arătat la magazinul din Brașov unde a ales un laptop şi a predat mapa cu actele la magazin, urmând să fie ulterior căutat dacă se aprobă să ia laptopul în rate, inculpatul a realizat - pentru că orice om cu capacitate de discernământ ar realiza - chiar dacă nu recunoaşte, că laptopul urma să fie achiziţionat „în rate” adică cineva trebuia să plătească ratele, iar din faptul că el a depus dosarul pentru a lua laptopul (şi inculpatul Y.Y. i-a solicitat în mod expres acest lucru, ca el să ia laptopul pentru „a face nişte bani”) era evident că el ar fi trebuit să plătească ratele şi tot atât de evident era că nu avea de unde să le plătească câtă vreme nu avea un loc de muncă şi nici o altă sursă de venit. Inculpatul a realizat de asemenea că laptopul se ia prin intermediul unui credit, pentru că afirmă în declaraţia sa că „Ulterior creditul a fost respins (…)”, astfel că susţinerile sale că nu a ştiut modalitatea în care se „ia” laptopul sunt nesincere şi se impune înlăturarea lor.

Aşadar chiar dacă nu recunoaşte în mod expres că dorea, la iniţiativa lui Y.Y. să înşele magazinul din Brașov sau mai precis F.F.F. care urma să acorde creditul de consum pentru achiziţionarea laptopului, din declaraţia inculpatului A.A. rezultă fără dubiu că acesta a realizat că în modalitatea prezentată de el, prin fapta sa urma să fie înşelat magazinul care vindea laptopul pentru că dacă acesta ar fi fost vândut nimeni nu ar mai fi plătit ratele; de asemenea deşi susţine că nu ştie ce acte se găseau în mapa pe care a predat-o persoanei de la magazin acesta avea reprezentarea că acele acte sunt întocmite pentru a dovedi posibilitatea de plată a laptopului în rate, posibilitate care în realitate nu exista deloc.

Pe altă parte din declaraţiile celorlalţi inculpaţi (Y.Y., E. şi A. ) rezultă că inculpatul A.A. nu numai că putea să-şi dea seama că participă prin acţiunile sale la înşelarea unei persoane juridice şi că utilizează înscrisuri contrafăcute pentru aceasta ci chiar a avut cunoştinţă în mod direct de acest lucru.

Astfel, din declaraţiile date de inculpata A. la filele 59 şi 64 dosar urmărire penală vol. 41 rezultă clar că inculpatul A.A. a fost recrutat de inculpatul Y.Y. şi angajat fictiv pe firma SC D.D.D.D. SRL; toate documentele depuse pentru obţinere bunului au fost, conform propriei declaraţii întocmite de ea.

Inculpatul Y.Y. a arătat în declaraţia dată la urmărire penală (fila 185 vol 42 dosar urmărire penală) că: „Pe A.A. l-am găzduit timp de o săptămână la mine pentru că nu avea unde să stea şi la solicitarea lui A. am încercat şi cu el să ia un laptop de la magazin însă a fost respins. Ori fratele meu ori a fost cu el la bancă”. În declaraţia dată de acelaşi inculpat în instanţă (fila 94 vol. 5 Dosar nr. x/62/2012) aceasta a arătat că „U.U.U.U.U.U.U.U.U. este o cunoştinţă de-a mea mai veche, a dormit la mine două săptămâni şi când l-a văzut la mine A. a spus să încercăm şi cu el să luăm credit.” (…). „Toate persoanele care luau credite cunoşteau consecinţele ce se poate întâmplaşi chiar erau sfătuite ca dacă au casă sau alte bunuri să nu facă credite că li se poate lua”.

În declaraţia dată de E. în faţa instanţei (fila 95 vol. 5 Dosar nr. x/62/2012) acesta a arătat ”Îl cunosc pe U.U.U.U.U.U.U.U.U. pe care îl ştiu de când era copil; fratele meu mai mic a spus că A.A. doarme într-o scară de bloc i-ar eu l-am chemat şi a stat de vorbă cu fratele meu. Am încercat să îi găsesc de muncă lui U.U.U.U.U.U.U.U.U. dar nu i-am găsit. A.A. nu a vrut să meargă la Constanţa sau la Bucureşti să muncească şi a spus că mai bine scoate şi el din bancă că oricum nu are nimic de pierdut. Deşi iniţial Y.Y. nu a fost de acord, ulterior i-a spus lui A.A. că este prea mic să ia bani din bancă şi o să încerce cu obţinerea unui credit de consum pentru obţinerea unui laptop”.

Aşadar toate aceste declaraţii se coroborează şi conturează fără dubiu starea de fapt reţinută în actul de sesizare al instanţei în sensul că inculpatul A.A. a fost determinat de Y.Y. să solicite un credit de consum de la F.F.F., magazinul pentru a achiziţiona un laptop depunând pentru obţinerea acestui credit mai multe documente contrafăcute din care reieşea că inculpatul A.A. este angajat la firma SC D.D.D.D. SRL şi în consecinţă ar avea veniturile necesare plăţii ratelor; creditul a fost însă respins.

Intenţia inculpatului A.A. de a înşela persoana juridică care finanţa achiziţionarea laptopului rezultă din faptul că a acceptat să participe la luarea laptopului în condiţii pe care le cunoştea, în scopul de „a face bani”, s-a deplasat la F.F.F., magazinul situat în Brașov şi a depus dosarul în care ştia că se găsesc documente contrafăcute de natură a induce în eroare banca. Deplasarea inculpatului A.A. la mai multe unităţi bancare în ziua de 22 mai 2012 şi respectiv 23 mai 2012 este dovedită şi de procesul-verbal de consemnare din 01 iunie 2012 întocmit de Direcţia de Operaţiuni Speciale - Serviciul Operaţiuni Speciale Braşov în baza autorizaţiei din 24 aprilie 2012 a Tribunalului Braşov a activităţilor desfăşurate în mediul ambiental, în perioada 17 mai - 23 mai 2012, de Y.Y., E., A., din care rezultă că Y.Y. s-a deplasat însoţit de inculpatul A.A. la trei bănci: K.K.K. Complex Orizont 3.000, L.L.L. zona Micşunica, R.R. Saturn (filele 214-215 vol. VI d.u.p.). Aceste activităţi ale inculpatului A.A. vin să sprijine declaraţia inculpatului E. în sensul că A.A. era interesat şi şi-a esprimat dorinţa de a obţine şi el un credit de la bănci.

Este adevărat că documentaţia depusă la F.F.F. de inculpatul A.A. nu a putut fi găsită datorită procedurii băncii care astfel cum rezultă din filele 42 şi 45 vol. 5 dosar urmărire penală, în cazul respingerii creditelor nu arhivează documentaţia aferentă, clienţii având posibilitatea de a reveni în magazin şi a recupera aceste documente. Cu toate acestea o astfel de cerere a fost formulată de inculpatul A.A. astfel cum rezultă din adresa transmisă de SC F.F.F. SA filele 211- 213 Dosar nr. x/62/2012 instanţă vol. 4 la data de 15 mai 2012 pentru suma de 2.349 lei; tabelul anexă cuprinde de asemenea codul numeric personal al inculpatului A.A. precum şi menţiunea locului de muncă al acestuia astfel cum rezulta din adeverinţa depusă: SC D.D.D.D. SRL date pe care unitatea bancară nu avea de unde să le cunoască decât dacă inculpatul depunea aşa cum a arătat inculpatul Y.Y. şi inculpata A. o adeverinţă de venit din care să rezulte această angajare. Locul de muncă pe care inculpata A. susţine că l-a trecut în mod fictiv pe adeverinţă, coincide cu cel menţionat de SC F.F.F. SA ca reieşind din dosarul de creditare: SC D.D.D.D. SRL; ştampila şi actele acestei societăţi au fost ridicate de la locuinţa inculpaţilor A. şi H. cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la data de 28 august 2012.

Pe altă parte, deşi nu rezultă din probele de la dosar că inculpatul A.A. ştia efectiv ce scrie pe adeverinţa depusă la SC F.F.F. SA şi pe celelalte documente contrafăcute de inculpata A. existente în dosarul de creditare, acesta ştia clar că în dosar sunt documente care să dovedească că este angajat şi că are posibilitatea să plătească ratele aspecte necorespunzătoare adevărului întrucât nu era angajat nicăieri la acea dată şi nu avea nici o sursă de venit. Cu toate acestea a acceptat să uzeze de actele false pentru a obţine creditul prin care să achiziţioneze laptopul.

În considerarea tuturor celor expuse Curtea a reţinut, contrar celor exprimate de către prima instanţă că vinovăţia inculpatului A.A. este pe deplin dovedită; mijloacele de probă din care rezultă îndeplinirea atât a laturii obiective a celor două infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A.A. cât şi latura subiectivă a acestora sunt înscrisurile transmise de SC F.F.F. SA, procesul-verbal de consemnare din 01 iunie 2012 întocmit de Direcţia de Operaţiuni Speciale - Serviciul Operaţiuni Speciale Braşov în baza autorizaţiei din 24 aprilie 2012 a Tribunalului Braşov a activităţilor desfăşurate în mediul ambiental, în perioada 17 mai - 23 mai 2012, de Y.Y., E., A., declaraţia inculpatului A.A. şi declaraţiile inculpaţilor A., Y.Y. şi E. la care am făcut referire anterior.

În consecinţă fapta inculpatului A.A. care, recrutat de inculpatul Y.Y., la data de 15 mai 2012 a solicitat un credit de consum pentru achiziţionarea unui bun în valoare de 2.349 lei de la SC F.F.F. SA Braşov, magazinul inducând în eroare instituţia de credit că este angajat la SC FCM Impex 2007 SRL, prezentând în acest sens cu sprijinul inculpaţilor E., C.C.C. care l-au condus la magazin documente contrafăcute (adeverinţă de salariu, fişă fiscală) confecţionate de inculpata A. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de „uz de fals prev. de art. 291 teza a II-a C. pen. de la 1968 şi tentativă la înşelăciune prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. de la 1968.

Apelul promovat aşadar de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Braşov prin care se critică greşita achitare de către prima instanţă a inculpatului A.A. este aşadar întemeiat, impunându-se în consecinţă admiterea lui conform art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. şi reformarea hotărârii în sensul pronunţării unei soluţii de condamnare a inculpatului pentru ambele infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată.

Având în vedere succesiunea de legi penale în timp intervenită prin intrarea în vigoare la data de 1 februarie 2014 a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., Curtea având în vedere principiul aplicării legii penale mai favorabile în mod global şi nu pe instituţii autonome în raport de Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 06 mai 2014, a apreciat că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului o reprezintă dispoziţiile C. pen. de la 1968; regimul sancţionator pentru infracţiunea de uz de fals reţinută în sarcina inculpatului este acelaşi, infracţiunea fiind sancţionată cu pedeapsa închisorii între 3 luni şi 2 ani alternativ cu amenda în ambele acte normative; pe altă parte, noua normă penală care reglementează infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (3) C. pen. prevede pentru această infracţiune posibilitatea sancţionării ei cu pedeapsa închisorii între 1 şi 5 ani spre deosebire de legea veche („înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.) care prevedea posibilitatea aplicării pedepsei cu închisoarea de la 3 la 15 ani.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor care se impun a fi aplicate inculpatului A.A. pentru cele două infracţiuni comise, ţinând seama de toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei prev. de art. 72 de la 1968 (limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen., gradul de pericol social concret mediu al faptelor comise de inculpat, persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează respectiv agravează răspunderea penală) precum şi de scopul pedepsei astfel cum era reglementat de art. 52 C. pen. de la 1968, instanţa de apel a apreciat că se impune condamnarea inculpatului A.A. la pedepse egale cu limita minimă specială prevăzută de normele penale care incriminează infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului.

Instanţa de apel a apreciat astfel că o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. de la 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 teza a II-a din C. pen. de la 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen. reprezintă o sancţionare proporţională cu gravitatea faptelor comise de inculpat, pedepsele corespunzând scopului educativ al acestora.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. de la 1968, 34 lit. b) C. pen. de la 1968, a contopit pedepsele stabilite şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare.

Având în vedere vârsta tânără a inculpatului, gradul de instrucţie şcolară a acestuia, circumstanţele personale şi posibilităţile reale de reeducare (astfel cum rezultă din referatul de evaluare întocmit în cauză de către Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov - filele 192-193 vol. 5 Dosar nr. x/62/2012) Curtea a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului îşi poate atinge scopul şi fără privare de libertate sens în care în baza art. 81, 82 C. pen. de la 1968 se va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.

I s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. de la 1968 pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei, conform art. 71 C. pen. de la 1968 iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

6) Referitor la apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Braşov privind greşita achitare de către prima instanţă a inculpatului A. instanţa de apel a reţinut următoarele:

Inculpatul M. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de „tăinuire” prev. de art. 10 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 221 C. pen. constând în esenţă în aceea că a beneficiat de suma de 129.000 lei, virată la data de 10 august 2011 din contul SC E.E.E.E.E.E.E.E. SRL deschis la K.K.K. în contul său deschis la SC P.P.P. SA, din suma obţinută de SC H.H.H. SRL cu titlu de credit de la SC I.I.I. SA cu acte false, cunoscând provenienţa frauduloasă a acesteia.

Prima instanţă a apreciat că materialul probator de la dosar nu dovedeşte mai presus de orice dubiu că inculpatul A. cunoştea modalitatea în care fosta sa soţie sa a obţinut banii cu care i-a alimentat contul, mai precis nu a cunoscut provenienţa frauduloasă a banilor.

Curtea a reţinut, contrar celor stabilite de către prima instanţă că inculpatul A. cunoştea împrejurarea că banii primiţi de la fosta sa soţie provin dintr-un împrumut luat în numele SC H.H.H. SA de la bancă şi ştia de asemenea că acest împrumut a fost luat cu acte contrafăcute întrucât societatea nu desfăşura o activitate productivă astfel că nu avea cum să primească în mod legal împrumutul din care o parte i-a fost virat lui de către soţia sa.

Astfel Curtea a reţinut, că declaraţia inculpatului A. este doar parţial sinceră; ea se coroborează cu celelalte mijloace de probă de la dosar doar în ceea ce priveşte împrejurarea că inculpata A. îi datora inculpatului A. bani însă nu se coroborează cu celelalte probe nici în ceea ce priveşte suma de bani datorată de inculpata A. şi nici în ceea ce priveşte data şi modalitatea în care a fost împrumutată inculpata A.. Susţinerile inculpatului A. în sensul că i-ar fi împrumutat fostei sale soţii suma de 30.000 euro în jurul datei de 15 martie 2011 pentru câteva zile şi că aceasta nu i-ar mai fi restituit decât în urma creditului luat nu este susţinută de nici o probă de la dosar; de altfel chiar inculpatul a menţionat că despre acest împrumut nu ştie nimeni. Înscrisurile depuse de inculpat în susţinerea afirmaţiilor făcute în faţa instanţei, existente la filele 104, 105 Dosar instanţă vol. IV nr. x/62/2012 nu fac dovada unui astfel de împrumut ci cel mult fac dovada că în anul 2011 inculpatul A. avea la dispoziţie suma de 10.550 euro. Despre cealaltă parte a preţului apartamentului înstrăinat prin contractul de vânzare cumpărare autentificat din 18 ianuarie 2011 (9.450 euro) aşa cum este menţionat şi în conţinutul actului şi cum a declarat inculpatul şi în faţa instanţei A. a beneficiat în anul 2004. De asemenea, declaraţia dată de inculpatul A. în faţa notarului (autentificată din 10 martie 2011) în care recunoaşte că a primit de la fiica lui suma de 20 000 euro reprezentând contribuţia sa la dobândirea unui apartament situat în Saturn, fiind un act emanând chiar de la inculpat nu poate face dovada că a avut într-adevăr banii respectivi cu atât mai mult că i-ar fi dat împrumut inculpatei A..

În cursul urmăririi penale (fila 73 dosar vol. 41 inculpata A. a precizat că din creditul obţinut în anul 2011 de către SC H.H.H. SA de la SC L.L.L.L. SRL Ţiriac Banc, suma de 129.000 lei, echivalentul a 30.000 euro i-a transferat lui A. la SC P.P.P. SA.

În legătură cu motivul pentru care i-a transferat aceşti bani, inculpata A. afirmă, în cursul urmăririi penale că într-adevăr avea o datorie la inculpatul A. însă această datorie era mult mai mică şi a fost acumulată începând cu anul 2009 când A. cesta a ajutat-o creditând-o în perioada 2009-2010 când firmele pe care le deţinea inculpata A. nu mai erau profitabile. Detaliind ce reprezintă suma de bani transferată inculpatului A. aceasta a declarat (fila 73 dosar urmărire penală vol. 41) că: „Din aceşti bani o parte reprezentau o datorie pe care pretindea că o am eu faţă de el, iar diferenţa de aproximativ 20.000 euro reprezentau bonus pentru că m-a ajutat să obţin creditul, m-a ajutat să achit diverse comisioane la bancă, în jur de 3.000-4.000 euro, m-a dus cu maşina când aveam nevoie şi şi-a dat concursul ca să pot deschide un cont la SC X.X.X.X.X.X. SRL special pentru a primi banii din credit. Acesta a avut garantat la cunoştinţă faptul că acest credit a fost obţinut cu acte false. De altfel el m-a tot presat să iau credit pe firmă de la bancă şi să nu îl mai plătesc, tocmai ca să îşi recupereze el aşa-zisul prejudiciu şi el mi l-a adus pe J.J.J.J.J.J.J.J. care avea terenul pe care îl aduceam garanţie la bancă. A. a fost părtaş cap-coadă la creditele obţinute de SC H.H.H. SRL”.

De altfel, prin memoriul depus la prima instanţă Dosar nr. x/62/2013 vol. I fila 6 aceasta a arătat: „Cu privire la inculpatul A., fostul meu soţ, menţionez că există în declaraţia mea din volumul 41 amănunte cu privire la implicarea lui în activitatea mea infracţională şi subliniez încă odată că el este autorul moral al debutului meu infracţional, întrucât m-a presat şi ameninţat fără încetare să-i restitui toate sumele de bani pe care pretindea că i le datorez.”

Aceleaşi declaraţii cu privire la existenţa datoriei sunt reiterate de inculpată în etapa cercetării judecătoreşti (fila 182 vol. II Dosar nr. x/62/2013 instanţă); în faţa instanţei inculpata şi-a nuanţat însă declaraţia dată în cursul urmăririi penale (fără o justificare anume) arătând că în realitate datoria acumulată în perioada 2009-2011 ajungea la aproximativ 35 000 euro; inculpata nu mai detaliază ce semnifică această datorie, cum a făcut-o în cursul urmăririi penale, mărginindu-se doar să menţioneze că tot timpul acesta o presa să-i restituie banii şi i-a promis că-i va restitui în anul 2011. De asemenea nu mai arată că fostul soţ o îndemnase să ia creditul ci se mărgineşte să afirme doar că „Fostul soţ ştia că o să obţină credit pe societatea SC H.H.H. SRL dar nu cunoştea în amânunt procedura obţinerii creditului pentru că erau detalii tehnice. I-a spus soţului că obţine banii dintr-un credit şi îi restituie împrumutul şi urmează să-i transfere în contul lui bancar. Pe chitanţa pe care acesta a primit banii este consemnat restituire împrumut. Nu cunoaşte dacă fostul soţ ştia că ea urma să obţină creditul în mod ilicit. Fostul soţ nu a făcut niciodată credite şi nici nu agrea ideea de a face credite cât au fost împreună”.

Apare evident că, după aducerea la cunoştinţă de către procuror a învinuirilor, inculpata a încercat să-şi protejeze fostul soţ şi să preia întreaga responsabilitate a faptei, prin inducerea ideii că în realitate acesta nu ştia cum se obţinuse creditul din care o parte beneficiase. Curtea a reţinut însă că revenirea de către inculpata A. asupra celor declarate în cursul urmăririi penale în condiţii de legalitate, asistată fiind de un avocat este total nejustificată astfel că se impune înlăturarea ca nesinceră a declaraţiilor date, în faţa instanţei sub acest aspect.

Pe altă parte declaraţia dată la urmărire penală de către inculpată în care arată că inculpatul A. era la curent cu modul în care urma să se obţină creditele pe SC H.H.H. SA şi chiar a ajutat-o făcându-i cunoştinţă cu martorul J.J.J.J.J.J.J.J. - despre care i-a spus că „este un potenţial colaborator de garanţii imobiliare pentru obţinerea de credite la bancă”- se coroborează atât cu declaraţia acestui martor cât şi cu interceptările convorbirilor telefonice redate în vol. 8 şi 12 din dosarul de urmărire penală. Martorul J.J.J.J.J.J.J.J. a recunoscut că a cunoscut-o pe inculpata A. prin intermediul inculpatului A.; acesta din urmă i-a spus că A. se ocupă cu diverse proiecte de amploare şi poate ar fi interesată de un teren pe care martorul îl avea de vânzare în zona Baraolt (fila 156 vol 44 dosar urmărire penală). În acelaşi sens apare şi declaraţia aceluiaşi martor dată în faţa instanţei de fond (filele 70-71 Dosar nr. x/62/2013 vol. VI). Ulterior martorul a ţinut legătura cu inculpata A., a pus-o în legătură cu persoanele care deţineau terenul cu care în final a şi fost garantat creditul obţinut de SC H.H.H. SRL de la SC G.G.G. SA; de asemenea, din convorbirile interceptate în cauză între inculpata A. şi martorul J.J.J.J.J.J.J.J. (redate la filele 276, 280 dosar urmărire penală vol. 12) rezultă că acelaşi martor a identificat pentru aceeaşi inculpată un alt teren care urma să constituie garanţie reală imobiliară pentru creditul care urma să fie luat de la R.R. pe firma SC C.C.C.C. SRL, (dar care în final nu a mai fost acordat dată fiind sesizarea băncii de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism cu privire la cercetările care se efectuau deja în cauză) ceea ce dovedeşte că ar fi continuat colaborarea între cei doi dacă nu ar fi intervenit organele de cercetare penală.

Este adevărat că, astfel cum a apreciat prima instanţă, înregistrările convorbirilor telefonice existente în vol. 8 din dosarul de urmărire penală nu sunt relevante sub aspectul poziţiei subiective a inculpatului A. la momentul comiterii faptei, respectiv la momentul acceptării sumei de 129.000 lei proveniţi din creditul obţinut de inculpata A. de la SC L.L.L.L. SRL; ele nici nu au cum să fie relevante sub acest aspect având în vedere că surprind convorbiri telefonice din perioada 4 aprilie - 30 aprilie 2012, adică purtate la câteva luni după obţinerea creditelor de către SC H.H.H. SRL de la SC G.G.G. SRL şi SC L.L.L.L. SRL Ţiriac. În perioada în care a fost obţinute creditele pe SC H.H.H. SRL cei doi inculpaţi locuiau împreună, chiar dacă erau divorţaţi, astfel că şi dacă ar fi fost interceptate convorbirile acestora în acea perioadă, este puţin probabil ca acestea să fi putut scoate în evidenţă atitudinea subiectivă a inculpatului A.; cei doi aveau aşadar în acea perioadă posibilitate să vorbească direct, la adăpostul propriului cămin. Cu toate acestea convorbirile telefonice interceptate în luna aprilie 2012 scot în evidenţă faptul că inculpatul A. cunoştea cu ce se ocupă A., fosta sa soţie şi că deşi susţine că odată cu banii care i-au fost viraţi la data de 10 august 2011 de către A. datoria pe care ea ar fi avut-o la el s-ar fi stins, acesta continua să-i ceară bani, plângându-se de situaţia dezastruoasă financiară în care se află şi întrebând-o dacă nu a mai făcut ceva treabă, dacă „i-a mai picat” sau urmează „să-i mai pice ceva”.

Astfel, în convorbirea purtată între A. şi inculpatul A. din data de 26 aprilie 2012 (filele 264-265 dosar urmărire penală vol 8) inculpatul A. se interesează dacă inculpata A. a mai făcut ceva şi este dezamăgit că durează atât de mult (în acea perioadă inculpaţii lucrând la pregătirea dosarului de creditare pentru creditul pe care doreau să-l solicite pe firma SC C.C.C.C. SRL). „A.:”No, ai mai făcut ceva?” A.: „Da, am fost şi, mi s-a explicat despre ce e vorba şi (…) o să mai dureze”. M.: „Pfai de mine (…)” A.: ”Trebuie să fac şi io nişte…(…) sunt rapoartele contractuale cu firma, mai multe.” M.:”Şi nu putea să spună până acuma?” A.: ”Ă, mai are de (…) băgat una, alta în dosar ca să poată să-l închidă şi să-i dea drumu că nu se poate face nimic fără…să termine ce au de terminat, e vorba de vreo (…) cincizeci şi ceva de bilete şi mai multe.” M.: „Cât mai durează?” A.: „Păi nu (…) au zis că ei se trezesc să termine cât mai repede.” M.:”Nici nu ştiu ce să (…) nici nu ştiu ce să mai zic. Nici nu ştiu ce să mai zic! Şi… da ce mai, că nici săptămâna viitoare nu e gata şi (…).”

În convorbirea purtată între A. şi inculpatul A. din data de 27 aprilie 2012 (filele 267 dosar urmărire penală vol. 8) inculpatul A. se interesează din nou despre ce impedimente ar putea apărea în obţinerea creditului iar în convorbirile purtate între aceleaşi persoane la data de 29 aprilie 2012 (filele 428-432 dosar urmărire penală vol. 8) inculpatul A. este nerăbdător să se rezolve problema cu creditul şi speră să intre banii peste două săptămâni întrucât are o situaţie financiară disperată: „A.:” (…) trebuie să mă mai împrumut de cel puţin 10 milioane să rezist încă o lună şi crede-mă că nu ştiu ce să fac şi cum să fac.”(…). Da, ă (…) zici că intră ăia peste 2 săptămâni sau…(…). Bine-ar fi, bine-ar fi, bine da în două săptămâni, în două săptămâni ne regularizăm asta vine săptămâna viitoare şi crede-mă că cu toată…cu tot balu acesta m-am împrumutat de vre-i 25 de milioane care trebuie să le dau şi nici nu mai ştiu pă unde ce şi cum şi nici nu mai ştiu pe unde să mă descurc, efectiv (…). A.:”No las că mai vedem, poate în 2 săptămâni mai îmi intră şi mie, să vedem ce mai îmi pică” M.: „Ar fi bine că trebe să dau (…).” A.:”Ce îmi pică de lucru aşa mai că în rest ce-am mai făcut, doar mărunţişuri” (…). M.:” (…) ţi-am spus doar care este situaţia mea financiară, ar fi foarte bine dacă în ăstea două săptămâni iese chestia aia, ar fi super, că se rezolvă foarte multe şi pentru mine şi pentru tine, dacă nu iese trebuie văzut care este situaţia şi trebe văzut aşa dacă-ţi mai ies ţie nişte treburi şi asta este”. În convorbirea purtată între A. şi inculpatul A. din data de 30 aprilie 2012 (fila 525 dosar urmărire penală vol 8) inculpatul A. se interesează din nou despre acel credit şi dacă băncile au lucrat sau a fost liber.

În raport de această situaţie, Curtea a reţinut că declaraţia inculpatei A. din etapa urmăririi penale în care arată că inculpatul A. a fost la curent cu modalitatea în care au fost obţinute creditele de către SC H.H.H. SA şi că a şi ajutat-o recomandându-i persoane care să poată garanta cu terenuri creditele şi a presat-o chiar să facă creditele fără ca apoi să le mai plătească pentru că avea şi el nevoie de bani este veridică, ea coroborându-se cu declaraţia martorului J.J.J.J.J.J.J.J. şi cu interceptările convorbirilor telefonice purtate de cei doi.

Fapta inculpatului A. care a beneficiat de suma de 129.000 lei virată la data de 10 august 2011 din contul SC E.E.E.E.E.E.E.E. SRL deschis la K.K.K. în contul său deschis la SC P.P.P. SA, din suma obţinută de la SC H.H.H. SRL cu titlu de credit de la SC I.I.I. SA cu acte false, cunoscând provenienţa frauduloasă a sumei de bani întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „tăinuire” prev. de art. 10 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 221 C. pen. de la 1968.

Drept urmare soluţia de achitare a inculpatului A. pronunţată de prima instanţă în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de „tăinuire” prev. de art. 10 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 221 C. pen. de la 1968 este greşită iar apelul parchetului prin care este criticată aceasta soluţie este fondat

Cu toate acestea Curtea a reţinut că după data comiterii faptei de către inculpatul A. a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014 Legea nr. 286/2009 privind C. pen.; infracţiunea de tăinuire a fost preluată în aceeaşi formă de legiuitor în N.C.P. la art. 270 C. pen. fiind modificate doar limitele de pedeapsă care sunt mai mici decât cele pe care le prevedea pentru infracţiunea de tăinuire art. 221 C. pen. de la 1968. Atât C. pen. de la 1968 cât şi N.C.P. prevedeau că tăinuirea săvârşită de un membru al familiei nu se pedepseşte.

Spre deosebire însă de C. pen. de la 1968 care prevedea la art. 149¹ C. pen. că „Prin membru de familie se înţelege soţul sau ruda apropiată, dacă aceasta din urmă locuieşte şi gospodăreşte împreună cu făptuitorul”, N.C.P. prevede la art. 177 alin. (1) lit. c) C. pen. că prin membru de familie se înţelege şi persoana sau persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, în cazul în care convieţuiesc.

Având în vedere că din actele dosarului rezultă că în intervalul 15.04 - 1 decembrie 2011 inculpaţii A. şi A. deşi erau divorţaţi, au convieţuit (în încercarea de a se împăca de dragul copiilor) locuind în acelaşi apartament şi au stabilit relaţii asemănătoare celor dintre soţi, Curtea a constatat că este incidentă în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A. cauza de nepedepsire la care face referire art. 270 alin. (3) C. pen. (fost 221 alin. (1) şi (2) C. pen. de la 1968).

Faţă de această situaţie, văzând aşadar că legea penală nouă este mai favorabilă inculpatului prin definiţia dată noţiunii de „membru de familie”, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. pen. a fost admis apelul promovat în cauză de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Braşov şi în consecinţă în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. h) C. proc. pen. şi art. 270 alin (3) C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului M. pentru infracţiunea de „tăinuire” prev. de art. 10 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 270 C. pen. (fost art. 221 C. pen. de la 1968).

7) În ceea ce priveşte apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Braşov privind greşita achitare a inculpaţilor B., F., H. şi K. pentru art. 7 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003 precum şi apelurile acestor inculpaţi instanţa de apel a reţinut următoarele:

7.1) În ceea ce o priveşte pe inculpata B. Curtea reţine că apelul Parchetului vizează greşita sa achitare pentru art. 7 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003 în timp ce prin apelul promovat de inculpata B. hotărârea primei instanţe a fost criticată sub aspectul omisiunii constatării nulităţii actului de sesizare al instanţei şi în subsidiar al greşitei sale condamnări pentru infracţiunile de complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 290 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), pentru şi fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Inculpata B. a fost trimisă în judecată pentru comiterea în concurs a infracţiunilor de: „aderarea la un grup infracţional organizat, constituit în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave” prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003; complicitate la infracţiunea de „înşelăciune” prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi „fals în înscrisuri sub semnătură privată” prev. de art. 290 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În actul de sesizare al instanţei s-a reţinut în fapt în sarcina inculpatei B. că începând cu anul 2011 a aderat la grupul infracţional organizat constituit de A. împreună cu L. şi P.P. în vederea obţinerii de credite cu acte false pe seama unor persoane fizice şi juridice (grup la care ulterior au mai aderat şi inculpaţii G., H. şi sprijinit de F. şi K.), a cooperat cu vinovăţie la inducerea în eroare de către SC H.H.H. SRL a SC G.G.G. SRL şi SC L.L.L.L. SRL în vederea acordării în lunile iulie-august 2011 a unor credite în sumă de 90.000 euro şi respectiv 143,216 euro şi a beneficiat de o parte din sumele obţinute de societate cu titlu de credit precum şi la tentativa de inducere în eroare de către SC C.C.C.C. SRL a R.R. în vederea acordării în luna mai 2012 a unui credit în sumă de 600 000 lei. S-a reţinut de asemenea în sarcina inculpatei în fapt că a falsificat direct înscrisuri sub semnătură privată (bilanţ contabil, raportări contabile, balanţe analitice fără documente justificative şi fără suport în realitate), pe care le-a încredinţat lui A. în vederea obţinerii de credite de către SC H.H.H. SRL, şi SC C.C.C.C. SRL de la SC G.G.G. SA, SC I.I.I. SA şi R.R.

În primul rând, în ceea ce priveşte aspectele procedurale invocate în memoriul scris depus în susţinerea apelului promovat, inculpata a arătat că actul de sesizare al instanţei este nelegal având în vedere actul de prezentare a materialului de urmărire penală schimbarea de încadrare juridică, fără posibilitatea reală şi efectivă de apărare şi respectiv fără ca organul de urmărire penală să precizeze în concret care sunt înscrisurile sub semnătură privată falsificate, care sunt faptele de fals care au condus la aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., în ce a constat actele de înşelăciune realizate de inculpată câtă vreme aceasta nu s-a prezentat niciodată la bancă pentru obţinerea vreunui credit bancar şi nu a contribuit cu nici un fel de acte materiale la obţinerea unor credite bancare, de ce infracţiunea de înşelăciune îmbracă formă continuată şi care sunt persoanele cu care s-ar fi asociat pentru a constitui un grup infracţional organizat, Curtea a constatat următoarele:

Anumite aspecte referitoare la actul de sesizare al instanţei au fost invocate de către inculpată şi în faţa primei instanţe la termenul de judecată din 28 ianuarie 2013 (filele 102-111 Dosar nr. x/62/2012) când a solicitat restituirea cauzei la parchet; prin încheierea pronunţată la acel termen prima instanţă a respins cererea inculpatei de restituire a cauzei la parchet în temeiul art. 300 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 332 C. proc. pen. (în vigoare anterior datei de 1 februarie 2014) apreciind că rechizitoriul a fost întocmit conform art. 264 C. proc. pen., acesta cuprinzând faptele imputate inculpatei, descrise suficient de clar pentru a stabili limitele judecăţii cu care instanţa a fost investită; în actul de sesizare al instanţei apare clară şi încadrarea în drept a faptelor reţinute în sarcina inculpatei B., astfel că s-a apreciat de către prima instanţă că criticile aduse de inculpată actului de sesizare al instanţei nu sunt fondate.

Şi instanţa de apel, analizând actul de sesizare al instanţei a constatat că acesta cuprinde, în ceea ce o priveşte pe inculpata B. toate elementele obligatorii prevăzute de normele procesual penale; faptele acesteia sunt descrise în expozitivul rechizitoriului şi sunt încadrate în drept conform convingerii procurorului; oricum această încadrare, dacă nu ar fi fost în acord cu materialul probator de la dosar sau dacă ar fi suferit modificări pe parcursul judecăţii ar fi putut fi schimbată, lucru care însă nu s-a întâmplat. Împrejurarea că nu au putut fi indicate în actul de sesizare al instanţei numărul actelor materiale ce compun cele două infracţiuni continuate pentru care a fost trimisă în judecată inculpata nu afectează nici legalitatea actului de sesizare al instanţei şi nici încadrarea în drept a faptelor inculpatei B. atâta timp cât înscrisurile contrafăcute de inculpată sunt numeroase iar procurorul a făcut trimitere clar în actul de sesizare la înscrisuri pe care le-a falsificat inculpata: bilanţ contabil, raportări contabile balanţe analitice. La pct. 86, 87 şi 88 din starea de fapt cuprinsă în rechizitoriu s-a arătat în concret că în ceea ce priveşte faptele de la pct. 86, 87 care privesc creditele luate de SC H.H.H. SRL, B. a falsificat: bilanţ contabil, raportări contabile balanţe analitice pentru perioada 2010-2011- evident până la momentul acordării creditelor 3 august 2011 şi respectiv 10 august 2011 (documente care au fost depuse în dosarele de creditare şi care se găsesc în prezent în dosarul de urmărire penală) iar pentru fapta descrisă la pct. 88 s-a arătat că documentele falsificate de aceasta sunt bilanţuri contabile de la 31 decembrie 2010, 31 decembrie 2011 şi raportare contabilă din 30 iunie 2011 acestea din urmă pentru SC C.C.C.C. SRL.

Curtea nu a putut reţine drept întemeiată nici susţinerea inculpatei în sensul că anumite acte procesual penale din faza de urmărire penală ar fi lovite de nulitate. Împotriva inculpatei s-a început urmărirea penală de către procuror la data de 27 august 2012 (fila 206 dosar urmărire penală vol. 41) învinuire care i-a fost adusă acesteia la cunoştinţă a doua zi, respectiv la data de 28 august 2011 (fila 212 dosar urmărire penală vol. 41) odată cu drepturile procesuale pe care le are. Acesteia i s-a desemnat la acel moment un avocat din oficiu cu care inculpata a fost de acord şi în prezenţa căruia a consimţit să dea declaraţii în cauză, atât olografe cât şi pe formular înseriat. După punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpatei la data de 28 august 2012 (fila 227 dosar urmărire penală vol. 41) prin Ordonanţa din 12 noiembrie 2012 procurorul a dispus precizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii de „constituire a unui grup infracţional organizat” şi schimbarea încadrării juridice a unora dintre faptele pentru care se începuse urmărirea penală, acte procesuale care au fost aduse la cunoştinţa inculpatei, în prezenţa avocatului ales la data de 14 noiembrie 2012 (filele 244 -245 dosar urmărire penală vol. 41). Toate actele sunt întocmite de procuror în condiţii de legalitate fără a fi încălcat vreun drept procesual penal al inculpatei.

Din cuprinsul procesului verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (fila 246 dosar urmărire penală vol. 41) rezultă că inculpatei i s-a pus la dispoziţie dosarul de urmărire penală pe care aceasta împreună cu avocatul ales l-a studiat şi a luat cunoştinţă de încadrarea juridică a faptei; rezultă din finalul procesului verbal că inculpata a declarat în faţa procurorului că „nu am obiecţiuni asupra modului în care s-a formulat urmărirea penală. Nu am probe de propus în apărare şi nici alte cereri de formulat” Acest proces verbal este semnat atât de inculpată cât şi de avocatul ales al inculpatei.

Este adevărat că acest proces verbal nu conţine în cuprinsul lui infracţiunile pentru care au fost efectuate actele de urmărire penală însă acesta cuprinde menţiunea că infracţiunile pentru care s-a desfăşurat urmărirea penal împotriva inculpatei sunt cele din anexa la procesul verbal, anexă care este ataşată într-adevăr la procesul verbal şi care aşa cum rezultă din chiar conţinutul ei a fost comunicată într-un exemplar şi inculpatei (fila 247 vol. 41 dosar urmărire penală); în anexă sunt prevăzute atât faptele reţinute în sarcina inculpatei cât şi încadrarea acestora în drept, încadrare care coincide cu cea din actul de sesizare al instanţei.

Faţă de această situaţie, Curtea, similar primei instanţe, nu a putut aprecia că actele de urmărire penală care o privesc pe inculpata B. ar fi afectate de vre-un viciu; astfel cum a reţinut şi prima instanţă dispoziţiile art. 334 C. proc. pen. anterior era aplicabil pentru etapa cercetării judecătoreşti astfel că procurorul nu avea obligaţia că acorde inculpatei un termen pentru a-şi pregăti apărarea în raport de schimbarea de încadrare juridică dispusă prin Ordonanţa procurorului din 12 noiembrie 2012; de altfel, după ce inculpata a luat cunoştinţă de noua încadrare juridică dată faptelor a declarat procurorului în prezenţa avocatului ales că nu se consideră vinovată de aceste infracţiuni (fila 245 docar urmărire penală vol. 41) iar apoi, în aceeaşi zi tot în prezenţa avocatului ales a semnat procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală arătând că nu are obiecţiuni asupra modului în care s-a efectuat urmărirea penală de procuror.

În raport de considerentele expuse, văzând aşadar că atât actele de urmărire penală cât şi rechizitoriul sunt întocmite cu respectarea tuturor normelor procesual penale, Curtea a constatat că sunt nefondate criticile aduse de inculpata B. sentinţei primei instanţe şi actelor de urmărire penală sub aspect procesual.

Analizând criticile aduse de aceeaşi inculpată hotărârii atacate cu privire la fondul cauzei, Curtea a reţinut de asemenea că sunt neîntemeiate susţinerile conform cărora prima instanţă ar fi reţinut o stare de fapt greşită şi a omis să observe că inculpata s-a aflat într-o eroare cu privire la activitatea desfăşurată, ceea ce o absolvă cu totul de vinovăţie.

Astfel Curtea a constatat că prima instanţă a reţinut corect că faptele pentru care a fost trimisă în judecată inculpata B. sunt dovedite de materialul probator de la dosar. În primul rând faptele acesteia sunt dovedite cu declaraţiile date de inculpata B. în cursul urmăririi penale, luate în condiţii de legalitate şi cu respectarea tuturor drepturilor inculpatei, în prezenţa unui avocat (şi asupra cărora inculpata a revenit cu totul nejustificat în cursul cercetării judecătoreşti). Declaraţiile date de inculpata B. în cursul urmăririi penale se coroborează cu declaraţiile date în aceeaşi etapă procesuală de inculpata A., cu înscrisurile existente la dosarul cauzei şi cu convorbirile telefonice interceptate în cauză a căror note de redare se găsesc ataşate la dosar.

Contrar celor susţinute în faţa primei instanţe şi în apel de către inculpata B., Curtea a reţinut că din declaraţiile date de această inculpată în cursul urmăririi penale rezultă fără îndoială că aceasta ştia cum anume doreşte inculpata A. să folosească înscrisurile a căror contrafacere i-a solicitat-o, pentru ce are nevoie de ele şi că aceste înscrisuri sunt necesare pentru inducerea în eroare a băncilor pentru a se obţine în mod fraudulos credite; rezultă de asemenea că a obţinut o sumă de bani din creditul acordat SC H.H.H. SA de către SC G.G.G. SA condiţii în care nu se poate concluziona în nici un caz că inculpata s-ar fi aflat în eroare atunci când a întocmit bilanţ contabil, raportări contabile şi balanţe analitice pentru SC H.H.H. SRL şi respectiv SC C.C.C.C. SRL.

În declaraţia sa, dată în cursul urmăririi penale în prezenţa avocatului (filele 215-224 dosar urmărire penală vol. 41) inculpata B. a arătat că pe inculpata A. a cunoscut-o în anul 2010 prin intermediul unei cunoştinţe comune L. A ştiut că aceasta urmăreşte să obţină credite de la bănci şi la solicitarea ei i-a întocmit balanţe, bilanţuri pentru perioada septembrie 2010 şi 2011 pe SC H.H.H. SRL pentru a le depune la bănci fără a şti în concret la care din bănci; mai arată această inculpată că a întocmit la solicitarea inculpatei A. analiza furnizori Clienţi şi a întocmit toate raportările contabile menţionate, fără a avea şi a se întemeia pe documente contabile, „din burtă” în aşa fel încât să scoată firma pe profit (filele 223-224 dosar urmărire penală vol. 41). În aceeaşi declaraţie inculpata a mai arătat că „Eu am realizat că această societate nu desfăşoară activitate şi nu are angajaţi. Este adevărat că ştiu că au fost acordate creditele, pentru că mi-a recunoscut şi aceasta m-a recompensat pentru ajutorul meu cu 500 de euro pe care mi i-a adus cash la mine în casă în prezenţa prietenei comune. De asemenea mi-a promis că îmi dă autoturismul cumpărat de soţul ei A. în luna februarie 2011 cu rugămintea de a rămâne pe numele soţului ei până în luna decembrie 2011.” „Mai cunosc că A. dorea să obţină credite şi pe SC C.C.C.C. SRL unde administrator era un băiat pe nume F. şi la solicitarea ei am întocmit balanţe, situaţie furnizori - clienţi, analitice, raport de activitate şi bilanţuri, începând din 2011 până în martie 2012. Este adevărat că ştiu că voia să solicite creditul de la R.R. respectiv 600.000 lei cu ajutorul unui broker de credite (…). A. mi-a promis că va fi bine şi pentru mine şi voi fi mulţumită dacă se va obţine creditul. (…). Habar nu am cum urmau să fie restituite creditele.”

În declaraţia dată tot în cursul urmăririi penale la data de 23 august 2012 (fila 229 dosar urmărire penală vol. 41) şi tot în prezenţa avocatului ales inculpata a precizat despre administratorul din acte a societăţii SC H.H.H. SRL, pentru care realizase actele contabile: „despre P.P. cunosc că locuieşte în L. C. sau P., un beţiv care cu greu a putut fi dus treaz la bancă” şi a mai arătat că : „Contul deschis la K.K.K., l-am deschis la solicitare, special pentru a fi gestionaţi banii proveniţi din creditele de la bănci, pentru că ea mi-a spus că au fost aprobate creditele. (…). „De banii care au fost viraţi în contul meu deschis la SC A.A.A.A.A.A.A.A.A. SA, respectiv 17.200 lei A. mi-a spus să iau o maşină, însă eu i-am scos şi i-am dat soţului meu să-i folosească la tranzacţii auto, însă el ştie că banii provin de la fraţii mei.”

În declaraţia dată în procedura arestării preventive (fila 46 Dosar nr. x/62/2012 Tribunalul Braşov) tot în prezenţa avocatului inculpata B. a arătat că şi-a dat seama că A. şi prietena ei L. intenţionau să facă ceva nelegal şi ele i-au comunicat că urmau să obţină un credit de la bancă şi urmau să plăsmuiască documentele contabile în aşa fel încât cifra de afaceri să constituie de trei ori suma solicitată. Tot în acea declaraţie inculpata B. arată:”Am înţeles din discuţiile purtate cu A. şi prietena mea L. că au încercat în tot cursul anului 2010 să obţină credite dar nu au reuşit şi fostul contabil le-a părăsit întrucât nu fusese plătit” (…).” Eu nu am cunoscut activitatea completă a celor două prietene ale mele dar am aflat că până în iunie 2011 au obţinut mai multe credite pe persoane fizice, creditul pentru firmă nefiindu-le acordat” (…).” Tot inculpata B. a arătat în faţa judecătorului că:”i-am spus că nu sunt contabil autorizat, nici expert şi nu am drept de semnătură, acestea mi-au garantat ca eu să le fac o situaţie financiară şi să stau liniştită că au contabil expert”. „Am fost de acord să colaborez cu Anca întrucât am avut încredere în prietena mea, al cărei soţ a fost prieten cu soţul meu”. „În luna august 2011 am deschis un cont pe numele meu la K.K.K. - Agenţia Răcădău pe numele meu numind-o ca împuternicită pe A. fiind singura care a avut acces la contul respectiv. (…) banii au intrat în cont în luna august 2011. (…) am fost plătită pentru munca de contabilitate cu suma de 500 de euro şi inculpata mi-a transferat dintr-un alt cont în contul meu de la SC A.A.A.A.A.A.A.A.A. SA suma de aproximativ 4000 euro pentru a-mi cumpăra o maşină spunându-mi că această sumă mi-o dă fără ştirea prietenei mele L. în ideea de a colabora şi în viitor.” „Nu îl cunosc pe P.P., nu l-am văzut niciodată, dar mi s-a spus de către cele două prietene sus menţionate că este o persoană care locuieşte în L. C. şi obişnuieşte să consume alcool. A fost numit administrator de firmă pentru obţinerea de credite, fiind plătit pentru asta.” „Actele contabile pe care eu le-am întocmit nu aveau la bază documente justificative, nu erau reale însă aveau aparenţă de legalitate. Ştiam că banii pe care mi i-a virat în contul de la SC A.A.A.A.A.A.A.A.A. SA reprezintă plata pentru colaborarea mea la întocmirea actelor contabile despre care aveam cunoştinţă că sunt ilicite. Ştiu că pe societăţile respective au fost obţinute sume de bani mai mici acordate unor persoane fizice pe care Anca A. le numea mărunţişuri.”

Este adevărat că toate aceste declaraţii au fost retractate de inculpata B. în faţa primei instanţe, însă motivul pentru care susţine că nu corespund adevărului este acela că au fost date sub impulsul şi emoţiile resimţite în preajma propunerii de arestare preventivă. Curtea a reţinut că acest motiv nu este pertinent şi nu poate sta la baza înlăturării acestor declaraţii, cu atât mai mult cu cât acestea se coroborează şi cu alte probe de la dosar; Faptul că declaraţiile au fost luate de procuror înainte de a se propune arestarea preventivă a inculpatei şi respectiv de judecător în procedura arestării preventive nu are cum să afecteze nici legalitatea şi nici conţinutul declaraţiilor date de inculpata B. în cursul urmăririi penale; detaliile oferite de aceasta relativ la acţiunile sale (susţinute şi de alte elemente probatorii de la dosar) precum şi poziţia subiectivă relevată în declaraţii referitoare la aceste fapte, nu au cum să fie afectate de emoţiile inerente procedurii de arestare. Instanţa de apel nu a identificat nici un motiv pentru care să fie înlăturată declaraţia dată de inculpata B. în cursul urmăririi penale (în care arată clar că ştia că întocmeşte „din burtă” o situaţie contabilă a firmelor SC H.H.H. SA şi SC C.C.C.C. SRL pentru a se solicita în temeiul acesteia credite de la bănci, prin inducerea în eroare a băncilor relativ la situaţia financiar contabilă a celor două firme) pentru a se da relevanţă declaraţiei date de aceasta în faţa instanţei de fond în care arată că în realitate ea nu a ştiut cum urmau să fie folosite actele întocmite de ea şi că prin lipsa semnăturii sale (pe care oricum nu o putea aplica pentru că nu avea drept de semnătură expert contabil) actele contabile întocmite de ea nu aveau nici o valoare.

Pe altă parte, astfel cum am arătat deja, Curtea a constatat că declaraţiile date în cursul urmăririi penale de către inculpata B. sunt cele care se coroborează cu restul materialului probator administrat în cauză.

Astfel, relativ la inculpata B. şi la participarea acesteia la comiterea faptelor inculpata A. arată în cursul urmăririi penale (fila 55 vol. 41 dosar urmărire penală): „Numita L. mi-a făcut cunoştinţă cu B. pe care mi-a recomandat-o ca şi contabilă cu care am şi colaborat pe firma SC H.H.H. SRL . În urma serviciilor prestate de aceasta i-am transferat în contul deschis la SC A.A.A.A.A.A.A.A.A. SA suma de 4.000 euro (contravaloarea în lei) şi a mai primit numerar 500 de euro din partea lui L. Din ianuarie 2011 aceasta a întocmit încheierea 2010, raportările anuale şi balanţele lunare pe care eu în calitate de administrator al SC H.H.H. SRL le semnam şi ştampilam. Actele întocmite de către B. au fost folosite pentru obţinerea de credite pe firma SC H.H.H. SRL”.

Tot în cursul urmăririi penale (fila 43 dosar urmărire penală vol. 41) inculpata A. arată „Actele pentru dosarele de creditare au fost întocmite de mine şi numita B. pe care o cunosc din 2011 şi căreia pentru servicii i-am dat suma de 5.000 euro, bani pe care i-am virat prin transfer bancar în contul personal al acesteia. Colaborarea mea cu B. a încetat în mai 2012 pentru că a început să pretindă sume din ce în ce mai mari.”

Deşi în faţa instanţei inculpata A. şi-a nuanţat declaraţia în aşa fel încât să-i susţină alibiul inculpatei B. din declaraţia sa rezultă clar că Bilanţul contabil, balanţa au fost întocmite de B. iar ulterior au fost duse la o firmă de experţi contabili pentru a fi ştampilate de un expert contabil autorizat. Cifrele din bilanţ şi balanţa contabilă au fost umflate pentru a fi eligibile la credit. În cazul în care sumele nu ar fi fost majorate fictiv creditul ar fi fost obţinut dar nu pentru suma solicitată.” Inculpata mai arată că toate actele în baza cărora au fost întocmite situaţiile financiar contabile de către B. în vederea obţinerii creditelor de către SC H.H.H. SRL i-au fost furnizate acesteia din urmă de ea şi mai arată inculpata A. că B. nu ştia că actele în baza cărora a întocmit situaţia contabilă sunt falsificate.

Susţinerile inculpatei A. în sensul că actele contabile întocmite de inculpata B. au fost duse la un expert contabil pentru a fi semnate şi ştampilate se coroborează atât cu înscrisurile depuse la dosar cât şi cu declaraţia martorei M.M.M.M.M.M. care a arătat în faţa instanţei (fila 161 vol. VI Dosar nr. x/62/2012) că a contrasemnat şi ştampilat Bilanţul contabil pentru anul 2010 pentru SC H.H.H. SA cu menţiunea că „urmează să fie menţionat cine este contabilul care l-a întocmit şi să semneze respectivul contabil de întocmire”. Mai arată martora că verificarea realizată de expertul contabil constă practic în introducerea bilanţului într-un program care are chei de verificare; asta a făcut martora şi bilanţul părea în regulă. A verificat şi balanţa şi a constatat că nu erau datorii către stat. Martora a mai arătat că a avut încredere în inculpata A. pe care o credea de bună credinţă. A. i-a spus că toate documentele au fost întocmite de contabila ei.

Pe lângă faptul că declaraţiile date de inculpatele A. şi B. în faţa instanţei prin care au încercat să acrediteze ideea că B. nu ştia nici cum vor fi folosite actele contabile întocmite de ea şi nici că nu au la bază documente justificative sau că acestea sunt false, nu concordă cu ceea ce au declarat cele două inculpate în cursul urmăririi penale (şi pentru care nu există aşa cum am arătat motive care să justifice retractarea) aceste susţineri sunt infirmate de convorbirile telefonice interceptate în cauză cu autorizarea judecătorului, convorbiri care relevă o relaţie apropiată între cele două şi din lecturarea cărora rezultă fără dubiu că cele două au avut o înţelegere şi că inculpata B. ştia cu siguranţă că este implicată într-o activitate infracţională şi că a participat de bună voie la aceasta cu scopul de a obţine sume de bani.

Relevante în acest sens apar următoarele convorbiri telefonice:

Convorbirea telefonică din data de 25 aprilie 2012 ora 13:59:56 (filele 175-176 dosar urmărire penală vol. 8 ) din care rezultă, printre altele că datele pe care le înscria B. în documentele financiar contabile al firmelor erau fictive, iar dacă se mai cerea din partea băncilor anumite documente justificative rezultate din contabilitate acestea erau întocmite pe loc de către inculpata A.: B.: N-am nimic din (…) trebui să-mi aduci tot dosarul că-mi cere analiză pe un an”. A.: „Du-te tu”, B.: „Da, deci acolo la ce ai tu, da.” (…). A.: „Mi-au zis să pregătesc ă (…) voiam să te sun să-mi spui pe cine ai trecut acolo ca şi clienţi? Ă. SC X.X.X.X.X.X.X. SRL, ce mai era, că mi-au cerut contractele cu clienţii.” B.:” (…) pe cine le ai pe ălea vechi? Ba da tu, SC X.X.X.X.X.X.X. SRL câţi clienţi erau”. A.: „Păi nici nu (…) nu-i problemă că le fac numai nu mai ştiam cine era. Crezi că eu m-am uitat pe foi când ai scris tu?” B.: „Şi oare nu sunt salvate la tine, la tine-n computer? A.: păi nu ştiu, le-ai salvat?”

Acelaşi lucru rezultă şi din convorbirea telefonică purtată de cele două inculpate la data de 3 mai 2012 ora 10:09:41 (fila 92-95 dosar urmărire penală vol. 9): A.: „Vezi la acesta, să faci acolo să nu fie prea multe (…) mijloace fixe.” B.:” La SC C.C.C.C. SRL” A.:”Îhm!” B.: „Păi nu. Că aia (…) ştiu ce am acolo. Dă-mi 404 (…). Dă-mi utilaju şi denumirea firmei.” A.: „Ăstea noi care vor fi?” B.: „Da, dragă! De la SC C.C.C.C. SRL pentru că le-ai plătit jumătate. Nu mai fă pe proasta!” A.:” (…) lucrare cu comandă numerică (…). ”B.: „Cum i-ai zis?” A.: „Centru de prelucrare cu comandă numerică!” B.:”Comandă Numerică (…)” (…) B.:”Şi cum se numeşte domnu?” A.: „Care domn?” B.: „Doamna firmă?” A.: „Firma care ne…”B.: „Care ţi-a dat toate astea, da!. „ precum şi din cea purtată de acestea la data de 3 mai 2012 ora 11:39:44 (fila 108 dosar urmărire penală vol. 9): A.: „Alo, da!” B.:” Vezi că ţi-am vârât SC C.C.C.C. SRL!” A.: „Bun, bun, bun!” B.: „Îl citeşti şi să nu te pufnească râsu când vei citi denumirile (…) „A.: „Da, de ce? Mda?.Bine! Hai că mă duc să le scot atunci.” B.:” Bine! Deci SC C.C.C.C. SRL e gata (…). Acum intru pe acesta, pe (…)” A.: „Trimite-mi-le şi trimite-mi şi (…) lu acela (…) pentru (…) ”B.:”Pentru SC I.I.I.I. SRL!” A.: „Exact” B.: ”Bun. Da tabelu îl ai.„

Convorbirile telefonice purtate de cele două inculpate la data de 4 mai 2012 ora 10:01:23 (fila 155 dosar urmărire penală vol. 9) şi respectiv 10 mai 2012 ora 9:34:31 (fila 351 dosar urmărire penală vol. 9) din care rezultă modalitatea în care lucrau cele două inculpate şi felul în care se puneau de acord cu privire la datele ce trebuie introduse în documentele contabile, întâlnindu-se la una dintre ele precum şi incidente ivite în timpul conlucrării determinate de transmiterea actelor în format electronic prin email- cale apreciată de inculpata A. cea mai sigură.

Convorbirea telefonică din data de 3 mai 2012 ora 9:54:32 (fila 90 dosar urmărire penală vol. 9) din care rezultă că inculpata B. cunoştea toate detaliile referitoare la modul în care sunt luate creditele şi că a întocmit documentele contabile în baza cărora s-a solicitat credite şi pentru firmele SC I.I.I.I. SRL şi SC C.C.C.C. SRL. A.: „Ce faci?” B.: „Treabă, şefa, treabă!” A.: „Auzi?” B.:”A!” A.: ”Vezi că după ora 1 mă aşteaptă la Pro Credit să semnez (…) cererea şi să dau ălea (…) 4 (…) clienţii, furnizorii şi ălea de ce ţi-am scris io (…). Ăla primu!” B.:”Deci (…)” A.: „Pe mail” B.: „Te aşteaptă creditu, da?” A.: „Da, da!” B.: „Pentru SC C.C.C.C. SRL, da?” A.: „Da.” B.: „Bine!” A.: „Normal şi pentru SC I.I.I.I. SRL, că şi SC I.I.I.I. SRL e tot acolo.” B.: „Bine şefa!” A.:” No! Atâta numai. Şi acela-l facem. No! Îmi zici cum facem, cum ne-apucăm de el (…).”

Convorbirea telefonică din data de 11 mai 2012 ora 20:59:08 (filele 31-32 dosar urmărire penală vol. 10) purtată între aceleaşi inculpate în care rezultă clar că inculpata B. ştia exact cu ce scop întocmeşte documentaţiile contabile: B.:” (…) Da zic, cu SC C.C.C.C. SRL n-a ieşit nimica?” A.: „Pe partea aia, nu.” B.:” Nu” A.:” Da am promisiuni săptămâna care vine iese SC R.R. SA” B.:”Î” (…) A.: „Şi cam atât, nu mai fac nimic pe SC C.C.C.C. SRL că n-am cu cine”. B.: „De ce, nu mai vrea?” A.: „Ă (…) deci toţi vor să discute cu (…) şi să vadă (…) atelierul. Na Şi nu mai am, hai că un atelier găsesc da asta implică obligaţii, una la mână, şi doi la mână nu are cine să susţină că nu le place persoane interpuse. Deci băiatu care este, e ca prafu. Habar nare.” B.: „Pân’ la urmă toată munca-i în zadar?” A.:”Ce, ce e în zadar, păi nu iese SC R.R. SA, tu?” B.: „Păi de-asta zic, iese măcar acela?” A.: „Păi acela da, îl aşteptăm de la Bucureşti să-i dea drumu.” B.: „În rest pe unde ai fost, nimica, ă?” A.: „Tu ieşea peste tot tu, da ţi-am spus, durează, toţi vor să vină să-ţi vadă atelieru.” B.: „Îhâ (…)” A.: „Cum a fost şi la SC H.H.H. SRL.” B.: „Îhâ.” A.: ”SC H.H.H. SRL l-am preluat în 2009 şi de-abia în 2011 am făcut pe el treabă.” B.: Â. A.:”Şi după 7 luni! Şi tot aşa, cu vizite şi paravizite, am avut atunci un aranjament şi i-am tot dus într-un loc, ştii”? B.: „No hai că vedem acum săptămâna viitoare dacă iese.” A.: „Şi nu ne dăm bătuţi, facem tot ce putem (…)”.

Convorbirea telefonică din data de 28 aprilie 2012 ora 13:27:36 (filele 393-397 dosar urmărire penală vol. 8) din care rezultă că inculpata B. cunoştea că activitatea desfăşurată de ea este ilicită, şi se temea ca inculpata Z. pentru care întocmise de asemenea acte contabile pentru SC I.I.I.I. SRL fără corespondent în realitate ar putea da în vileag totul B.: „A (…) până la urmă chestia aia nu mă interesează, pe mine ce mă interesează că nu a fost corectă şi asta mă doare şi asta pe de o parte şi faptul că ea este şmecheră, şti şi munca mea nu se ştie unde, ce sfârşit face şi asta-i periculoasă rău, poat să fie în stare şi să meargă să vomite, şti?” A.:”Şi dacă vomită, ce tu, ce să vomite?” B.:” Păi, A., tu ai dat din gură, eu am scris.” A.:”Şi dacă tu, tu nu mai fi aşa de (…) pe cuvântul meu de onoare, tu şi ce dacă” B.: „Da, nu ştiu (…)” A.: „Şi ce dacă, ce poate să-ţi găsească?”

Or, faţă de declaraţiile date de inculpata B. în cursul urmăririi penale, luate în condiţii de legalitate cu privire la care, aşa cum s-a arătat inculpata nu oferă nici o justificare pentru a le retracta decât că au fost date sub imperiul temerii că va fi arestată, care se coroborează cu declaraţiile date în cursul urmăririi penale de inculpata A., cu înscrisurile de la dosar şi cu convorbirile telefonice interceptate în mod legal, ale căror note de transcriere se găsesc ataşate la dosar şi din care au fost indicate mai sus selectiv doar câteva fragmente, Curtea reţine că apare evident că inculpata B. ştia încă de la început care este scopul pentru care contraface o întreagă evidenţă contabilă a firmelor SC H.H.H. SRL şi SC C.C.C.C. SRL şi l-a acceptat. Împrejurarea că nu a semnat pe acele documente contabile întocmite nu o absolvă de vinovăţia de a fi întocmit bilanţ contabil, balanţe şi raportări contabile false, adică fără corespondent în realitate câtă vreme ştia că ceea ce ea realizează este o contrafacere, că datele pe care le înscrie în contabilitatea primară a celor două societăţi sunt fictive şi că nu există nici un document justificativ real care să stea la baza înscrierii în contabilitate a menţiunilor realizate de ea iar aceste documente vor fi duse la un expert contabil pentru a se aplica formal semnătura şi ştampila pe acestea. Inculpata B. ştia foarte bine că expertul contabil nu avea cum să verifice cele înscrise de ea fictiv în documente pentru că în primul rând rolul expertului contabil nu este acesta ci doar acela de a introduce datele furnizate de ea într-un program care efectuează o verificare pe baza unor chei de control şi că singurul care îşi asuma responsabilitatea contabilităţii primare efectuate (adică a introducerii datelor în programul de contabilitate pe baza unor documente justificative) este cel care întocmeşte această evidenţă contabilă; în al doilea rând inculpata cunoştea, astfel cum rezultă din propria declaraţie că şi expertul contabil va fi „stimulat” de inculpatele A. şi L. pentru a-şi aplica semnătura şi ştampila pe documentele contabile fără a face nici o verificare. Datele introduse de inculpată în contabilitatea primară a firmelor nu erau alese aleatoriu ci aşa cum recunoaşte chiar inculpata, tocmai pentru că erau necesare pentru obţinerea de credite trebuia „să plăsmuiască documentele contabile în aşa fel încât cifra de afaceri să constituie de trei ori suma solicitată”, iar mai apoi trebuiau să păstreze o aparenţă de legalitate şi veridicitate.

Faţă de această situaţie Curtea a reţinut că în mod întemeiat a apreciat prima instanţă că în speţă este dovedită vinovăţia inculpatei B. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată şi complicitate la înşelăciune în formă continuată.

Nici apărările inculpatei B. în sensul că înscrisurile pe care i se reproşează că le-ar fi falsificat sunt înscrisuri „oficiale” şi nu înscrisuri sub semnătură privată nu pot fi primite întrucât ceea ce a contrafăcut inculpata reprezintă înscrisuri provenite aparent de la o societate comercială (persoană juridică de drept privat) şi au fost falsificate pentru a fi depuse şi a fi induse în eroare alte persoane juridice private; acestea ar fi căpătat calitatea de înscrisuri oficiale şi nu sub semnătură privată dacă ar fi fost falsificate în vederea depunerii lor şi ar fi fost depuse la una dintre instituţiile statului lucru care însă nu s-a întâmplat.

Pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune, contrar susţinerilor din apel ale inculpatei, nu este necesar ca aceasta să se deplaseze la bancă şi să inducă în eroare pe cineva - această activitate infracţională fiind specifică autorului infracţiunii de înşelăciune - ci faptul că inculpata B. a falsificat prin contrafacere o întreagă situaţie contabilă a SC H.H.H. SRL şi SC C.C.C.C. SRL introducând în programul de contabilitate pe care îl utiliza date fictive, necorespunzătoare adevărului, ştiind că aceste înscrisuri vor fi depuse de către A. la băncile care urma să acorde creditele pentru a stabili profitabilitatea firmelor iar în funcţie de aceasta eligibilitatea pentru acordarea creditului, că a deschis pe numele său în august 2011 la K.K.K. un cont în care inculpata A., împuternicită de B. să redirecţioneze sumele de bani provenite din creditele acordate, reprezintă un ajutor dat autorului infracţiunii (în sensul avut în vedere de legiuitor la art. 26 C. pen. din 1968) scopul fiind evident obţinerea unor venituri din creditele ce urmau să fie obţinute. Împrejurarea invocată de către inculpata B. în sensul că nu cunoştea exact care vor fi băncile care acordă creditele nu prezintă relevanţă din punctul de vedere al elementelor constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune; cu toate acestea, din convorbirile telefonice purtate de inculpatele B. şi A. rezultă că inculpata A. o ţinea pe inculpata B. la curent cu toate detaliile privind creditele, cu toate unităţile bancare la care încearcă să depună acele pentru a obţine credit, cunoscând pentru fiecare dintre acestea condiţii de creditare, specificul fiecărei bănci, particularităţi ale acestora etc. De altfel chiar în convorbirea telefonică identificată de prima instanţă inculpata B. arată că mai are nevoie de înscrisuri pentru că ”îmi cere analiză pe an” (Convorbirea telefonică din data de 25 aprilie 2012 ora 13:59:56 (filele 175-176 dosar urmărire penală vol. 8 ) B.: N-am nimic din (…) trebui să-mi aduci tot dosarul că-mi cere analiză pe un an” A.: „Du-te tu”, B.: „Da, deci acolo la ce ai tu, da.”) Or, în aceste condiţii este greu de crezut că inculpata B. nu a cunoscut băncile care urmau să acorde creditele pentru cele două societăţi pentru care a falsificat situaţia contabilă. Inculpata B. a arătat de altfel în mod expres în declaraţiile date în cursul urmăririi penale că ştie când au intrat în contul deschis de ea banii proveniţi din creditul obţinut de SC H.H.H. SRL, iar din coroborarea declaraţiilor sale cu cele ale inculpatei A. rezultă că banii primiţi de către B. drept răsplată pentru munca prestată provin din creditele acordate SC H.H.H. SA de către SC G.G.G. SRL şi SC I.I.I. SA.

Faţă de această situaţie Curtea reţine că în mod întemeiat a apreciat prima instanţă că în speţă este dovedită vinovăţia inculpatei B. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată şi complicitate la înşelăciune în formă continuată.

În drept faptele inculpatei B. care a cooperat cu vinovăţie la inducerea în eroare de către SC H.H.H. SRL a SC G.G.G. SRL şi a SC I.I.I. SA, contrafăcând documentele financiar contabile ale societăţi (bilanţ contabil, raportări contabile balanţe analitice pentru perioada 2010-2011) în vederea acordării în lunile iulie - august 2011 a unor credite în sumă de 90.000 euro şi respectiv 143,216 euro şi a beneficiat de o parte din sumele obţinute de societate cu titlu de credit şi de asemenea a contrafăcut documentele financiar contabile ale societăţi SC C.C.C.C. SRL (bilanţuri contabile de la 31 decembrie 2010, 31 decembrie 2011 şi raportare contabilă din 30 iunie 2011) ştiind că acestea vor fi depuse la R.R. în vederea acordării în luna mai 2012 a unui credit în sumă de 600.000 lei întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de „înşelăciune” prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceleiaşi inculpate care a falsificat direct înscrisuri sub semnătură privată (bilanţ contabil, raportări contabile, balanţe analitice, fără documente justificative şi fără suport în realitate), pe care le-a încredinţat inculpatei A. în vederea obţinerii de credite de către SC H.H.H. SRL de la SC G.G.G. SA şi SC I.I.I. SA şi de către SC C.C.C.C. SRL de la R.R. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de „fals în înscrisuri sub semnătură privată” prev. de art. 290 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Întrucât de la comiterea faptelor de către inculpată şi până la data soluţionării definitive a cauzei a apărut o lege penală nouă (Legea 286/2009 privind C. pen. intrată în vigoare la data de 1 februarie 2014), instanţa de apel trebuie să analizeze în aplicarea art. 5 C. pen. care este legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatei.

Având în vedere principiul aplicării legii penale mai favorabile în mod global şi nu pe instituţii autonome în raport de Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 06 mai 2014, Curtea apreciază că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatei o reprezintă dispoziţiile C. pen. de la 1968; chiar dacă noua normă penală care reglementează infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. prevede pentru această infracţiune posibilitatea sancţionării ei cu pedeapsa închisorii între 1 şi 5 ani spre deosebire de legea veche („înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.) care prevedea posibilitatea aplicării pedepsei cu închisoarea de la 10 la 20 ani, instanţa de apel constată că în noua lege penală reglementează diferit la art. 35 alin. (1) C. pen. infracţiunea continuată (faţă de art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968) iar fapta de înşelăciune reţinută în sarcina inculpatei B. în concret, dată fiind împrejurarea că s-a repercutat asupra a 3 subiecţi pasivi nu ar mai putea, aplicând legea nouă, să constituie o unitate infracţională ci 3 infracţiuni intenţionate de înşelăciune în concurs (din care una rămasă în forma tentativei).

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată comisă de inculpata B., Curtea a constatat pe de o parte art. 322 din N.C.P. sancţionează infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată cu o pedeapsă mai mare decât C. pen. de la 1968 respectiv 6 luni 3 ani alternativ cu amendă spre deosebire de 3 luni 2 ani sau amendă cum era prevăzut în art. 290 C. pen. de la 1968.

Pe altă parte, având în vedere că inculpata a fost complice respectiv a falsificat în mod direct înscrisuri folosite pentru inducerea în eroare a 3 unităţi bancare (respectiv subiecţi pasivi diferiţi) situaţia ar impune reţinerea, în aplicarea legii penale noi a 3 infracţiuni continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată în concurs (fiecare infracţiune continuată cuprinzând mai multe acte materiale, respectiv mai multe înscrisuri falsificate).

Rezultă aşadar că legea penală anterioară - C. pen. de la 1968 - este mai favorabilă inculpatei B. în ceea ce priveşte această infracţiune atât prin faptul că are limite de pedeapsă cu închisoarea reduse cât şi prin faptul că în temeiul dispoziţiilor din acest din urmă cod se poate reţine o unitate infracţională sancţionată cu o singură pedeapsă şi nu 3 infracţiuni continuate în concurs.

Analizând însă în mod global legea penală mai favorabilă şi în raport de situaţia concretă a inculpatei, Curtea a reţinut că legea penală veche este mai favorabilă inculpatei, chiar dacă pentru infracţiunile de înşelăciune limitele de pedeapsă speciale sunt mai mari decât cele prevăzute în N.C.P. În primul rând legea penală veche este mai favorabilă inculpatei din punctul de vedere al regimului sancţionator al pluralităţii de infracţiuni, diferit în cele două legi penale supuse comparaţiei, noua lege penală sancţionând mai grav pluralitatea de infracţiuni (reglementată de art. 39 C. pen.) prin instituirea unui spor obligatoriu la pedeapsa cea mai grea aplicată de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite. În aceste condiţii pedeapsa maximă care s-ar putea aplica inculpatei în temeiul N.C.P. este de 10 ani şi 6 luni închisoare (în situaţia în care nu s-ar aplica spor de pedeapsă de 1/3 pentru cele trei infracţiuni continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată). Chiar în condiţiile sancţionării inculpatei folosind criteriile prevăzute de art. 74 C. pen. nou şi având în vedere limitele noi de pedeapsă precum şi gradul de implicare efectivă a inculpatei în activitatea infracţională şi necesitatea asigurării unui echilibru sancţionator între toţi participanţii la comiterea unei infracţiuni în raport de contribuţia efectivă la comiterea faptelor Curtea apreciază că, pedepsele care ar trebui aplicate inculpatei în temeiul N.C.P. ar trebui orientate mediu spre spre maximul special prevăzut de lege; astfel, dacă în temeiul C. pen. nou s-ar aplica pentru fiecare dintre infracţiuni o pedeapsă orientată spre maxim (ex. câte 4 ani închisoare pentru cele două infracţiuni de complicitate la înşelăciune în formă consumată, 2 ani închisoare pentru complicitate la tentativa la înşelăciune şi câte 2 ani închisoare pentru infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată) prin aplicarea pedepsei celei mai grele de 4 ani închisoare la care s-ar adăuga 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate adică 4 ani închisoare ar rezulta o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare;

Aplicând în schimb regimul sancţionator instituit de C. pen. de la 1968, criteriile prev. de art. 72 C. pen. de la 1968 şi având în vedere şi împrejurarea că limita minimă specială a pedepsei prevăzute de C. pen. de la 1968 pentru infracţiunea de înşelăciune este stabilită de legiuitor într-un cuantum foarte ridicat (10 ani închisoare) în aplicarea pedepsei unice (pentru cele trei acte materiale), în raport de contribuţia efective a inculpatei la comiterea faptelor, ţinând seama şi de cuantumul pedepselor aplicate şi celorlalţi participanţi la comiterea faptelor, instanţa de apel apreciază similar primei instanţe că se impune orientarea pedepsei ce se va aplica acestei inculpate, în temeiul C. pen. de la 1968 spre limita minimă specială prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. De asemenea Curtea a reţinut că dispoziţiile C. pen. de la 1968 permit reţinerea în favoarea inculpatei a circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. - incidentă în speţă dată fiind conduita inculpatei în societate anterior comiterii infracţiunilor de care a fost găsită vinovată - cu consecinţa reducerii pedepsei sub limita minimă prev. de art. 76 lit. a) C. pen. - circumstanţă care nu se mai regăseşte în N.C.P. şi nu ar putea fi aplicată inculpatei.

În raport de această situaţie instanţa de apel a constatat că în concret şi privită în mod global legea penală anterioară, respectiv C. pen. de la 1968, este legea mai favorabilă inculpatei B..

Ţinând seama de circumstanţele personale ale inculpatei de vârsta acesteia, situaţia familială, posibilităţile concrete de reeducare dar şi de gravitatea infracţiunilor comise, prejudiciul mare cauzat celor două bănci prin creditele frauduloase acordate SC H.H.H. SA, numărul infracţiunilor comise şi caracterul continuat al acestora şi văzând, aşa cum am arătat incidenţa în cauză a circumstanţei atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a) C. pen. de la 1968 precum şi efectele reţinerii acestei circumstanţe, prev. de art. 76 lit. a) C. pen. de la 1968 instanţa de apel a apreciat că se impune admiterea apelului promovat de inculpata B. în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. şi reformarea hotărârii penale atacate sub aspectul individualizării pedepsei care i-a fost aplicate. Rejudecând cauza în aceste limite şi în condiţiile menţionate anterior Curtea a dispus în baza art. 26 C. pen. de la 1968 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. de la 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968 art. 76 alin. (1) lit. a) şi 80 alin. (2) C. pen. de la 1968 şi art. 5 C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, condamnarea inculpatei B. la pedeapsa închisorii de 5 ani şi în baza art. 65 alin. (2) C. pen. de la 1968 şi a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. de la 1968 pe o durată de 5 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. de la 1968, 34 lit. b) C. pen. de la 1968, 35 alin. (1) C. pen. de la 1968 a contopit aceste pedepse şi a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea - a închisorii de 5 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. de la 1968 pe o durată de 5 ani, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. de la 1968.

În ceea ce priveşte apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Braşov privind greşita achitare a inculpatei B. pentru comiterea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat prev de art. art. 7 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003 Curtea a reţinut că sunt nefondate criticile aduse hotărârii primei instanţe. Prima instanţă a apreciat corect, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului că în speţă nu se poate reţine săvârşirea de către inculpatele B. a infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat prev de art. 7 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003.

Este adevărat că inculpata B. a recunoscut că în anul 2011 prin intermediul inculpatei L. a cunoscut-o pe inculpata A. şi a întocmit pentru SC H.H.H. SRL şi SC C.C.C.C. SRL documente contabile din care reieşea în mod neadevărat că cele două societăţi sunt profitabile şi tot atât de adevărat este că materialul probator de la dosar a demonstrat, astfel cum apare şi în cele prezentate anterior că inculpata B. ştia că actele falsificate de ea vor fi folosite şi chiar le-a încredinţat inculpatei A. spre a fi depuse la bănci în vederea obţinerii de credite; cu toate acestea din materialul probator de la dosar nu rezultă că aceasta cunoştea că inculpatele A. şi L. fac parte dintr-o grupare organizată specializată în comiterea de infracţiuni de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave. Nu l-a cunoscut pe inculpatul P.P. şi nici o probă de la dosar nu vine să confirme că ar fi putut să realizeze că cei trei (P.P., A. şi L.) s-au asociat într-o grupare, chiar dacă ştia, evident că pentru obţinerea creditelor este nevoie de concursul tuturor. Nu rezultă din probele de la dosar că inculpatele A. şi L. i-ar fi spus inculpatei B. că s-au asociat într-o grupare specializată în comiterea de infracţiuni de înşelăciune şi că mai sunt şi alte persoane care îşi dau concursul la comiterea înşelăciunilor (de altfel nicicând în cursul procesului penal cele două nu au acceptat că ar fi format împreună cu P.P. un grup infracţional organizat). Inculpata B. ştia doar că P.P. a fost plătit de cele două inculpate ca să accepte să fie desemnat asociat şi administrator al SC H.H.H. SA. Întrucât inculpata B. nu le cunoştea decât pe inculpatele menţionate despre care ştia că mai colaboraseră pentru obţinerea de credite pentru diverse persoane fizice, nu se poate conchide că inculpata B. a realizat, a urmărit sau a acceptat că prin falsurile întocmite de ea aderă la grupul infracţional organizat constituit aşa cum am arătat de către A., L. şi P.P.

Este adevărat că pentru a adera la un grup infracţional organizat nu este necesar ca cel care aderă să îi cunoască pe toţi membrii grupului însă acesta trebuie să ştie că există un astfel de grup şi să dorească să adere la acesta chiar dacă cunoaşte doar o parte dintre membrii săi şi doar în linii mari activitatea grupului; cel care aderă trebuie să realizeze că activitatea pe care o desfăşoară în cadrul grupului reprezintă rolul pe care el îl are în grup. Pentru a adera sau sprijini un asemenea grup infracţional organizat, persoanele aflate în situaţia respectivă trebuie să îşi formeze aşadar convingerea că activitatea lor este de natură a susţine respectivul grup pentru o anumită perioadă, iar membrii grupului trebuie să acţioneze în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material. Sub aspectul laturii subiective, aderarea la un grup organizat trebuie să se realizeze aşadar cu intenţie; materialul probator de la dosar nu relevă însă o astfel de intenţie din partea inculpatei B. şi nici nu rezultă că a realizat măcar că există un astfel de grup.

Faţă de această situaţie, Curtea a constatat că este întemeiată soluţia de achitare a inculpatei B. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. relativ la infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, astfel că apar nefondate criticile aduse de către Parchet hotărârii pronunţate.

7.2) În ceea ce o priveşte pe inculpata K. Curtea reţine că apelul Parchetului vizează greşita sa achitare pentru art. 7 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003 în timp ce prin apelul promovat de inculpata K. hotărârea primei instanţe a fost criticată sub aspectul greşitei sale condamnări pentru infracţiunile de uz de fals prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

Inculpata K. a fost trimisă în judecată (pct. 43 din actul de sesizare al instanţei) pentru comiterea în concurs a infracţiunilor de sprijinire a unui grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. şi uz de fals prev. de art. 291 teza a II-a C. pen. S-a reţinut în fapt în sarcina acestei inculpate că a sprijinit grupul infracţional organizat de A., P.P., H., B. şi alţii în vederea obţinerii de credite de la bănci şi instituţii de credit nebancare cu documente false de pe raza judeţului Braşov, preluând scriptic, în calitate de asociat şi administrator al SC I.I.I.I. SRL pe care le-a pus-o la dispoziţie în acest scop iar la data de 30 septembrie 2011, determinată de inculpata A., a solicitat şi obţinut un credit de nevoi personale în valoare de 35.000 lei de la T.T., inducând în eroare instituţia că este angajată la SC H.H.H. SRL în calitate de asistent manager, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei A. şi a lui Z. documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală, contract individual de muncă).

Prima instanţă a găsit-o pe inculpată vinovată de comiterea infracţiunilor de uz de fals prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care a condamnat-o pe inculpată la pedeapsa închisorii de 1 an şi înşelăciune prev de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., pentru care a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa închisorii de 3 ani

În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen. de la 1968 au fost contopite aceste pedepse şi s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea - a închisorii de 3 ani.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate acestei inculpate şi în baza art. 86 indice 2 C. pen. s-a stabilit termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. prima instanţă a dispus achitarea inculpatei K. relativ la infracţiunea de sprijinire a unui grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003.

Inculpata a solicitat în apelul promovat menţinerea soluţiei de achitare a sa pentru comiterea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat întrucât nu a fost probat faptul că inculpata ar fi avut legătură cu o structură organizată. În ce priveşte infracţiunea de înşelăciune s-a solicitat încetarea procesului penal în temeiul art. 396 alin. (5), art. 16 lit. g) C. proc. pen. dat fiind faptul că între această inculpată şi partea civilă L.L.L. a intervenit împăcarea.

Curtea a constatat că apelul promovat de Parchet este nefondat iar apelul promovat de inculpată este fondat doar parţial, sub aspectul îndeplinirii condiţiilor pentru a se lua act de împăcarea intervenită sub aspectul infracţiunii de înşelăciune între inculpata K. şi L.L.L.

În ceea ce priveşte soluţia de achitarea a inculpatei K. relativ la infracţiunea de sprijinire a unui grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003 dispusă în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. Curtea a reţinut că într-adevăr la dosar nu se găsesc probe din care să rezulte că inculpata K. cunoştea despre existenţa unei grupări organizate specializate în comiterea de infracţiuni de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave coordonată de inculpata A. şi nici nu s-a dovedit în cauză că inculpata K. a achiziţionat SC I.I.I.I. SRL doar pentru a o pune la dispoziţia grupării organizate conduse de A. în vederea obţinerii de credite prin intermediul acestei societăţi.

Din actele dosarului rezultă că inculpata K. a cunoscut-o doar pe inculpata A. prin intermediul prietenei sale Z.. În sarcina inculpatei Z. nu s-a reţinut prin actul de sesizare al instanţei că ar fi constituit vreun grup infracţional organizat împreună cu inculpata A. şi nici că ar fi aderat la gruparea din care aceasta făcea parte; or, în aceste condiţii nu se justifică concluzia că inculpata K. cunoştea că inculpata A. face parte dintr-un grup organizat în vederea săvârşirii de infracţiuni de înşelăciune şi că ar fi sprijinit, prin acţiunile sale activitatea grupului infracţional; aceasta recunoaşte că a lăsat actele SC I.I.I.I. SRL o perioadă de timp la A. însă arată că a făcut acest lucru pentru ca A. să o ajute să realizeze înscrierile la Oficiul Registrului Comerţului şi nicidecum să comită infracţiuni de înşelăciune prin intermediul acestei societăţi; infracţiunile de înşelăciune despre care inculpata K. cunoaşte că au fost realizate prin intermediul acestei societăţi sunt cele comise de M.M.M. (fiul prietenei sale inculpata Z. - despre care aşa cum am arătat nu rezultă că ar avea legătură cu grupul infracţional organizat din care făcea parte A.) şi E.E., pe aceasta din urmă angajând-o fictiv pe SC I.I.I.I. SRL la rugămintea inculpatei A.

În raport de această situaţie Curtea a constatat că nu se poate reţine în sarcina inculpatei K. că ar fi sprijinit grupul infracţional organizat din care făcea parte inculpata A.; o asemenea acţiune de sprijinire a unui grup infracţional organizat trebuie făcută cu intenţie, iar cel care realizează activităţile de sprijinire să cunoască despre existenţa grupului şi despre activităţile infracţionale ale acestuia, or în speţă o asemenea intenţie nu rezultă cum nu rezultă nici împrejurarea că inculpata K. avea cunoştinţă despre existenţa grupului infracţional din care făcea parte inculpata A.

Hotărârea primei instanţe de achitare a inculpatei K. pentru infracţiunea de sprijinire a unui grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003 dispusă în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., apare în considerarea celor expuse întemeiată, iar criticile aduse de parchet hotărârii din această perspectivă nefondate.

În ceea ce priveşte infracţiunea de uz de fals prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru care a fost trimisă în judecată inculpata K., Curtea a reţinut, în concordanţă cu prima instanţă, că materialul probator de la dosar confirmă vinovăţia inculpatei sub acest aspect.

Cu toate că în apel inculpata K. a arătat că nu a uzat de acte false în faţa ofiţerului de credite de la T.T. întrucât era convinsă că este angajată în acel moment la SC H.H.H. SA, Curtea a reţinut că astfel cum s-a dezvoltat şi în cele ce preced la punctul care o priveşte pe inculpata Z., angajarea inculpatei K. la SC H.H.H. SA a fost una formală doar pentru a crea posibilitatea ca inculpata K. să obţină de la L.L.L. un credit de nevoi personale. Inculpata cunoştea acest aspect şi mai cunoştea şi împrejurarea că nu a încasat niciodată de la SC H.H.H. SRL vreun salariu astfel cum atesta în mod mincinos adeverinţa prezentată băncii şi nici nu a prestat muncă pentru SC H.H.H. SRL în preioada menţionată în adeverinţă şi în contractul de muncă.

Inculpata K. a arătat în declaraţiile sale (filele 63-68 dosar urmărire penală vol. 43 şi filele 11-12 Dosar nr. x/62/2013 instanţă vol. V) că o cunoaşte de multă vreme pe inculpata Z. cu care este prietenă (4 - 5 ani) şi prin intermediul acestei inculpate în anul 2011, după ce preluase părţile sociale de la SC I.I.I.I. SRL de la martora V.V.V.V.V.V.V.V.V., a cunoscut-o pe A. care era prietenă de multă vreme (fuseseră colegă de şcoală generală şi de liceu) cu Z. A. s-a oferit să o ajute pe K. cu formalităţile de la Registrul Comerţului însă datorită acestui lucru a acumulat o datorie de 2.000 lei la A.. Inculpata Z. avea şi ea o datorie de 10 000 lei la A.. În acest context, pentru că nu avea nici o modalitate să-i achite datoria, în toamna anului 2011 A. i-a propus să o angajeze formal pe firma SC H.H.H. SRL iar apoi să ia un credit de nevoi personale de la L.L.L. cu care să-i restituie datoria şi totodată să o restituie şi pe a inculpatei Z. Inculpata K. a arătat că a fost de acord cu obţinerea creditului; de toate actele s-a ocupat inculpata A. care i-a adus dosarul gata întocmit cu care a intrat în bancă (fără a şti ce conţine) iar în faţa ofiţerului de credite a arătat că este într-adevăr angajată la SC H.H.H. SRL.

În faţa instanţei inculpata K. şi-a schimbat parţial declaraţia, sub pretextul că atunci când a dat declaraţia în faţa procurorului, deşi a fost asistată de avocat ales „a fost în stare de şoc” . Spre deosebire de declaraţia dată în faţa procurorului, în faţa instanţei inculpata K. a declarat că anterior obţinerii creditului de la L.L.L. prestase anumite servicii de traducere pentru inculpata A. motiv pentru care aceasta - ar fi propus să o angajeze la firma SC H.H.H. SRL pentru a compensa datoria pe care o avea la inculpata A. cu cea pe care aceasta din urmă o avea la ea. În acest context inculpata K. acceptă că a văzut contractul de muncă pe care i l-a încheiat inculpata A. şi a văzut şi că acesta este antedatat şi conţine menţiuni false întrucât nu prestase nici o activitate la această firma începând cu data de 25 ianuarie 2011. A mai arătat inculpata că nu a primit nici un salariu de la SC H.H.H. SA şi şi-a amintit că ea personal a completat adeverinţa de venit de la fila 279 vol. 21 dosar urmărire penală.

Înregistrarea contractului de muncă încheiat între inculpata K. şi SC H.H.H. SRL în Revisal a avut loc, astfel cum o dovedeşte adeverinţa de la pag. 198 dosar urmărire penală vol. 21 doar la data de 12 decembrie 2011 contractul 13 din 12 decembrie 2011. În aceste condiţii este imposibil ca la data contractării creditului 30 septembrie 2011 inculpata K. să fi prestat muncă pentru SC H.H.H. SA, astfel încât, aşa cum susţine aceasta în apel să fi fost în eroare cu privire la caracterul neadevărat al adeverinţei pe care a prezentat-o băncii. De altfel în nici o declaraţie inculpata K. nu a afirmat vreodată că a lucrat efectiv pentru SC H.H.H. SRL în perioada în care a figurat angajată la această societate.

Inculpata A. a arătat în mod expres în declaraţiile sale că angajarea lui K. a fost una formală, adeverinţa de venit falsificată ca de altfel şi celelalte documente care au stat la baza obţinerii creditului. Pe altă parte Curtea reţine că este mai mult decât veridică afirmaţia inculpatei A. conform Z. a convins-o pe K. să ia credit, întrucât apare cel puţin ciudat ca inculpata K. să achiziţioneze părţile sociale de la SC I.I.I.I. SRL hotărâtă să pornească o afacere şi să solicite la data de 30 septembrie 2011 Oficiului Registrului Comerţului înregistrarea acestei modificări a asociaţilor (fila 87 dosar urmărire penală vol. 4) şi în acelaşi timp să se angajeze la o altă societate comercială şi la aceeaşi dată (30 septembrie 2011) să solicite în calitate persoană fizică angajată la SC H.H.H. SA un credit de nevoi personale.

Declaraţiile inculpatelor K. şi A. în sensul că angajarea primei inculpate la SC H.H.H. SRL a fost una formală, iar contractul de muncă antedatat şi fără corespondenţă în realitate iar inculpata K. nu a primit nici un salariu de la firma SC H.H.H. SA se coroborează şi cu înscrisurile depuse la dosar; astfel, contractul de muncă încheiat de K. cu SC H.H.H. SRL deşi apare datat 25 ianuarie 2011 nu poartă nici un număr (fila 215 vol. 21 dosar urmărire penală) însă a fost înregistrat în Revisal la data de 13 decembrie 2011, din 12 decembrie 2011 (fila 13 dosar urmărire penală vol. 2) odată cu cele ale inculpaţilor F. şi H.; Inculpata A. a arătat în declaraţia dată în cursul urmăririi penale că ştampila aplicată pe acest contract din care reieşea că a fost înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă a fost scanată de pe un alt contract iar inculpata o avea în calculator; de altfel inculpata K. recunoaşte în declaraţia dată în faţa instanţei că a văzut contractul înainte de a solicita creditul şi a luat cunoştinţă de faptul că era antedatat; În adeverinţa emisă de aceeaşi SC H.H.H. SRL pentru K. (fila 279 vol. 21 dosar urmărire penală) este indicată o altă dată de începere a raporturilor de muncă dintre K. şi SC H.H.H. SA (15 ianuarie 2011). Toate aceste neconcordanţe relevă faptul că înscrisurile în baza cărora inculpata K. a luat creditul de la L.L.L. au fost falsificate în grabă şi toate cele trei inculpate implicate în această procedură cunoşteau caracterul fictiv al angajării inculpatei K. precum şi împrejurarea că toate documentele sunt false; pe altă parte din documentele comunicate de către Inspectoratul Teritorial de Muncă aflate la dosar (filele 43 -80 dosar urmărire penală vol. 2) rezultă fără dubiu că SC H.H.H. SA nu a achitat nici un salariu inculpatei K. contrar a ceea ce rezultă din adeverinţa existentă la fila 279 dosar urmărire penală vol. 21.

Or, în aceste condiţii este evidentă şi dovedită de materialul probator de la dosar situaţia de fapt reţinută de către prima instanţă în conformitate cu care inculpata K. cunoştea foarte bine că nu este angajată la SC H.H.H. SRL decât fictiv, în momentul în care a solicitat creditul de la L.L.L. Agenţia Vulturului, că a fost întocmit contractul de angajare doar pentru a exista un înscris doveditor al angajării sale fictive şi că nu a obţinut niciodată veniturile înscrise pe adeverinţa prezentată băncii (câte 2.344 lei lunar pentru lunile iunie, iulie şi august 2011); cu toate acestea inculpata K. a acceptat să uzeze de înscrisurile false întocmite de inculpatele A. şi Z. (aceasta din urmă completând fişa fiscală care atesta că inculpata fuses angajată la SC H.H.H.H.H.H. SRL) şi prin aceasta să inducă în eroare banca pentru a-i acorda un credit de nevoi personale în cuantum de 35.000 lei.

Faţă de această situaţie soluţia de condamnare a inculpatei K. de către prima instanţă pentru comiterea infracţiunii de uz de fals apare corectă, iar criticile inculpatei nefondate.

În ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. pentru care a fost trimisă în judecată inculpata, Curtea a constatat că, din înscrisul depus la dosar, existent la fila 63 vol. III apel rezultă că inculpata K. a achitat integral creditul luat de la L.L.L. motiv pentru care conform actului existent la filele 116-117 vol. III apel între cele două părţi a intervenit împăcarea (act autentic autentificat din 20 octombrie 2014 la B.P. - X.X.X.X.X.X.X.X.X.).

Faţă de această situaţie, văzând dispoziţiile art. 244 alin. (3) C. proc. pen. conform cărora împăcarea înlătură răspunderea penal, Curtea a constatat că în ceea ce o priveşte pe această inculpată legea penală nouă, respectiv dispoziţiile N.C.P. îi este mai favorabilă întrucât dau posibilitatea stingerii acţiunii penale pornite împotriva inculpatei K. pentru infracţiunea de înşelăciune prin împăcare părţilor, în timp ce C. pen. de la 1968 nu oferea inculpaţilor o asemenea posibilitate.

De asemenea, dată fiind soluţia de încetare a procesului penal care se impune a fi adoptată în cauză pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută în N.C.P. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., în sarcina inculpatei rămâne dovedită o singură infracţiune, uzul de fals prevăzut de N.C.P. la art. 323 C. pen. şi care este sancţionat cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani alternativ cu amenda.

În raport de contribuţia efectivă a inculpatei K. la comiterea infracţiunii prev. de art. 323 C. pen., de gravitatea redusă a acestei fapte, de scopul urmărit, de circumstanţele personale ale inculpatei care este tânără, nu este cunoscută cu antecedente penale, are studii universitare, are profesia de traducător şi în prezent prestează servicii de traducere pentru o firmă din China, Curtea a apreciat că pedeapsa de 1 an închisoare stabilită de către prima instanţă este o pedeapsă nejustificat de severă pentru această inculpată, motiv pentru care se impune reducerea ei şi orientarea spre limita minimă prevăzută de lege respectiv 3 luni închisoare.

De asemenea, în raport de persoana inculpatei, de conduita bună avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de aceasta pentru înlăturarea consecinţelor faptelor sale precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa de apel apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă de timp determinată.

În speţă, în ceea ce o priveşte pe inculpata K., Curtea a reţinut că sunt îndeplinite aşadar condiţiile prev. de art. 83 C. pen., astfel că, în considerarea celor expuse, chiar dacă nu se poate dispune achitarea inculpatei şi pentru infracţiunea de uz de fals prev. de art. 323 C. pen. se impune admiterea apelului promovat de această inculpată în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. şi reformarea hotărârii atacate prin încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. g) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., stabilirea în baza art. art. 83 C. pen. a unei pedepse de 3 luni închisoare în sarcina inculpatei K., pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prev. de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen. şi amânarea aplicării acestei din urmă pedepse pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 84 C. pen., 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov la datele fixate de acesta, să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa, să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile precum şi întoarcerea, să comunice schimbarea locului de muncă, să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

7.3) În ceea ce îl priveşte pe inculpatul H. Curtea a reţinut că apelul Parchetului vizează greşita sa achitare pentru art. 7 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003 în timp ce prin apelul promovat de inculpatul H. hotărârea primei instanţe a fost criticată sub aspectul greşitei sale condamnări pentru infracţiunile prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968.

Curtea a reţinut că inculpatul H. a fost trimis în judecată pentru comiterea în concurs a infracţiunilor de: „aderare la un grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave” prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. şi „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.;

Prima instanţă a dispus achitarea inculpatului H. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. relativ la infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. apreciind că la dosar nu sunt probe că era constituit în prima parte a anului 2011 un grup infracţional organizat, compus din A., L. şi P.P. la care să adere inculpatul H., astfel că nu se poate reţine că acesta a aderat în cursul anului 2011 la un grup infracţional organizat, chiar dacă este adevărat că şi acesta a solicitat de la bănci începând cu a doua parte a anului 2011 credite prezentând documente din care rezulta în mod neadevărat că este angajat la SC H.H.H. SRL.

Pentru infracţiunea de uz de fals inculpatul a fost condamnat în baza art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa închisorii de 2 ani iar pentru infracţiunea de înşelăciune în baza art. art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 11 ani şi în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 10 ani.

Analizând hotărârea atacată de Parchet şi de inculpatul H. prin prisma criticilor formulate de apelanţi Curtea a reţinute că apelurile promovate în cauză sunt fondate însă pentru următoarele considerente:

Instanţa de apel a dezvoltat la pct. 2 al expozitivului în care a fost tratată activitatea infracţională a inculpatei L. considerentele pentru care a reţinut că aceasta a avut rol de fondator al grupării împreună cu inculpata A. şi P.P. şi că gruparea formată iniţial din cei trei (odată cu acordul pe care inculpatul P.P. şi l-a exprimat de a prelua scriptic SC H.H.H. SA pentru a fi luate credite de către această persoană juridică cu documente false) a avut o organizare proprie, fiecare membru avea rolul său, era stabilit dinainte ce procent din suma obţinută cu titlu de credit prin înşelăciune revenea fiecăruia; grupul format din 3 persoane a acţionat începând cu prima parte a anului 2011 pentru îndeplinirea scopului grupului; inculpatul P.P. avea rolul de a asigura imaginea societăţii SC H.H.H. SRL şi de a poza într-o persoană serioasă de natură a inspira încredere unităţilor bancare iar inculpatele A. şi L. identificau bănci dispuse să acorde împrumuturi persoanelor juridice fără să ceară prea multe garanţii (erau vizate mai ales unităţile bancare care datorită procedurilor interne nu verificau pe teren situaţia societăţilor comerciale); tot ele falsificau documentele solicitate de bănci privind situaţia financiară a societăţi SC H.H.H. SRL şi cea a relaţiilor comerciale derulate de societate cu alte societăţi comerciale, contracte şi facturi şi au identificat un contabil (pe inculpata B.) dispus să falsifice documentele financiar contabile şi fiscale în aşa fel încât societatea SC H.H.H. SRL care în realitate nu desfăşura nici o activitate şi nu avea nici un angajat să apară ca fiind profitabilă şi prosperă. În paralel inculpata L. recruta persoane dornice să câştige nişte bani prin obţinerea de credite cu acte false, așa cum s-a arătat și demonstrat la pct. 2 al expozitivului apelului iar inculpata falsifica documentele menite să ateste calitatea de angajat al acelor persoane, în special la SC H.H.H. SA; ”administratorul” P.P. nu se opunea acestei situații, întrucât rolul său a fost, așa cum s-a arătat doar de a asigura formal ”imaginea” societății; scopul final era evident obţinerea de beneficii financiare şi cei trei inculpaţi; aceștia stabiliseră încă de la început, aşa cum s-a arătat modalitatea în care se vor împărţi banii obţinuţi din creditele care vor fi contractate.

Gruparea constituită din cei trei nu a avut un caracter ocazional ci dimpotrivă odată constituit grupul inculpatele A. şi L. au încercat să identifice cât mai multe unităţi bancare care să ofere credite persoanelor juridice. La acest grup a aderat, după ce a cunoscut-o pe inculpata A. respectiv după luna iunie 2011 şi inculpatul H. care ştia exact situaţia SC H.H.H. SRL, ştia că aceasta este condusă de către A. deşi în realitate asociat şi administrator figurează P.P. şi ştia de asemenea că prin intermediul acestei societăţi se aşteptă aprobarea pentru obţinerea unor credite; cei doi s-au mutat împreună iar A. şi-a continuat activitatea infracţională desfăşurată în cadrul grupului la care a aderat şi inculpatul H.; la data de 19 august 2011 inculpatul H. a beneficiat de suma de 29.000 lei proveniţi din creditul obţinut de SC H.H.H. SRL de la SC L.L.L.L. SRL Ţiriac iar în luna octombrie 2011 inculpatul H. a accesat pentru prima dată în calitate de persoană fizică cu concursul lui A. un credit de nevoi personale figurând ca şi angajat la SC H.H.H. SA în calitate de şef logistică - contabil. Este adevărat că după aderarea inculpatului H. la grupul infracţional organizat, L. nu a mai participat activ, datorită faptului că aflase despre H. că „este un fost puşcăriaş” aşa cum rezultă din declaraţia inculpatei B. dată în cursul urmăririi penale cu ocazia arestării sale, însă inculpatul aderase până în acel moment la grup sprijinind activitate mai ales a inculpatei A. și chiar a obținut beneficii de pe urma activității infracționale a grupului. Inculpata A. arată în declaraţia sa olografă dată în prezenţa avocatului ales în cursul urmăririi penale că a continuat colaborarea cu inculpata L. până în luna mai 2012, aspect care nu este însă confirmat de nici o altă probă; ultima participare a inculpatei L. la realizarea scopului grupului având loc în noiembrie 2011 odată cu creditul luat de inculpata C.C. De asemenea cunoscând mai apoi formarea în luna ianuarie a unui nou grup infracțional organizat în același scop, format din A., M.M. și Y.Y. inculpatul H. a aderat la acesta prin sprijinul pe care îl acorda mai ales inculpatei A. cu privire la acţiunile care trebuiau desfăşurate pentru obţinerea creditelor de către persoanele fizice şi pentru care A. era cea care falsifica actele cu care se obţineau credite, îi găsea clienţi pentru solicitarea de noi credite (ex. surorile D.D. și E.E., F. etc) şi îi asigura „protecţia” inculpatei; de pe urma activităţii infracţionale desfăşurate în cadrul acestui grup de către inculpata A. inculpatul a încasat beneficii substanţiale.

Deşi inculpatul nu recunoaşte că a aderat vreun grup infracţional Curtea a reţinut că atitudinea sa este explicabilă dată fiind relaţia apropiată de prietenie, chiar concubinaj care a avut loc între acest inculpat şi inculpata A.; nici inculpata A. nu recunoaşte existenţa unui grup infracţional organizat şi împrejurarea că făcea parte din acesta; materialul probator administrat în cauză infirmă însă susţinerile inculpaţilor; tocmai prin prisma relaţiilor apropiate dintre cei doi inculpatul H. a luat cunoştinţă cu ce se ocupă inculpata A., a luat cunoştinţă de împrejurarea că aceasta nu acţionează singură ci că mai sunt persoane care o ajută, a cunoscut în timp aceste persoane şi a început să o sprijine în demersurile sale pentru că şi el avea nevoie de bani şi era unul dintre beneficiarii sumelor de bani luate cu titlu de credit cu acte false de persoane fizice sau juridice. Din convorbirile telefonice interceptate în cauză între cei doi şi redate în notele de transcriere existente în dosarul de urmărire penală rezultă cu evidenţă că inculpatul H. cunoştea în detaliu activitatea desfăşurată de inculpata A.; aceasta îl ţinea pe inculpatul H. la curent cu toate cererile de credit pe care le depunea, fiind numeroase situaţiile în care o întreba dacă urmează să încaseze ceva, dacă îi intră ceva, dacă „ăştia” au făcut ceva, etc.

Această împrejurare rezultă cu precădere din convorbirile telefonice interceptate în cauză. H. 25 aprilie 2012 ora 00,01 (fila 132 dosar urmărire penală vol. 8) H. îi spune că a doua zi vor avea o zi fructuoasă şi vor lua bani; aceeaşi zi, ora 11,08 (fila 159 dosar urmărire penală vol. 8) A. îi spune că trebuie să lucreze ceva pentru băieţi dar că ea nu merge cu ei acolo niciodată; 26 aprilie (filele 290- 291 dosar urmărire penală vol. 8) ora 16,30 H. o întreabă dacă a terminat şi este nervos că nu ies banii ; 27 aprilie ora 12,42 (fila 344 dosar urmărire penală vol. 8) A. îi spune că îl lasă pe E. la bar că vor suna cei de la L.L.L. pentru reconfirmare; ora 14 (fila 350 dosar urmărire penală vol. 8) A. îi spune ca e cu Y.Y. şi nu s-a rezolvat la banca că au apărut nişte impedimente de ultim moment; ora 16,11 (fila 358 dosar urmărire penală vol. 8) A. îi spune că s-a întâmplat ceva rău dar nu cu ale lor ci cu partea cealaltă; 30 aprilie ora 12,20 (fila 472 dosar urmărire penală vol. 8) A. îi spune că mai stă un pic la telefon să confirme dacă sună cei de la bancă, K.K.K. şi SC R.R. SA nu lucrează, L.L.L. lucrează ora 13,41 (fila 477 dosar urmărire penală vol. 8) H. îi spune că lucrează şi L.L.L. şi ea îi spune că ştie, că sunt băieţii acolo acuma;02 mai ora 12,04 (fila 43 dosar urmărire penală vol. 9) A. îi dă raportul cu privire la situaţia săgeţilor iar H. o ceartă că nu ies bani şi îi cere să i-o aducă cu toţi banii înapoi.

Sunt relevante din acest punct de vedere, al participării efective a inculpatului H. la activitatea grupului următoarele convorbiri telefonice purtate cu inculpata A., cu menţiunea că activitatea infracţională rezultă din mult mai multe convorbiri telefonice interceptate, însă este imposibil să fie redate toate în hotărâre.

Convorbirea din 25 aprilie 2012 ora 9:44:23 (fila 143 dosar urmărire penală vol. 8) A.: „Hai că acum intru! În…(…) şi intru că sunt înnebunită că acela nu-mi răspunde!” H.: Cine ? A.: „B.”, H.: ”Ăă. de ce nu-ţi răspunde?” A.: Păi, nu-mi răspunde!” H.:” Doarme?” A.: ”Păi. Nu ştiu! Şi am (…) deja, mi-a dat 70 de telefoane „, H.: ”Am înţeles! Hai!” A.: ”No! Şi sunt cu F., io”

Convorbirea din 26 aprilie 2012 ora 10:43:41 (fila 244 dosar urmărire penală vol. 8): H.:”Ce faci?” A.: ”Treabă” H.:” Da? E bine?” A.: ”Cum?” H.:”Astăzi? Astăzi?” A.: ”Da, astăzi, da! ” H.: ”Na bine, bine, hai ne-auzim, ne auzim. Pa, pa!”

Convorbirea din 27 aprilie 2012 ora 14:00:38 (fila 350 dosar urmărire penală vol. 8) H.: ”S-a rezolvat, a confirmat?” A.: ”Nu încă, nu încă, nu încă (…) c-a apărut nişte impedimente, o să-ţi povestesc io, sunt aicea”, H.: ”Am înţeles, am înţeles, deci nu azi, a căzut astăzi, nu?” A.: ”Nu ştiu sper să nu, sper să nu (…) acum (…) H.: ”A căzut, ce dracu e ora 2 după’masa, e vineri, nu mamă?” A.: ”No (…) încă mai sunt speranţe, stai că se duc toţi acum la Bancă (…)! H.: ”Da, da” A.: ” Să lămurească treburile” H.: ”Ş-a noastră?” A.:”Of, mă duc imediat acolo.Mă duc.” H.: ”A noastră după 1 mai” „A.: ”Mă duc acum imediat să termin să vină ăstea să meargă la bancă, să văd că-i ok şi dup’aceea mă duc acolo, mă-ntâlnesc şi cu asta şi mergem împreună că trebui să-i mai (…) trebuia să mai facem ceva cu cealaltă, şti? (…) Ă (…). O să-ţi povestesc ce s-a întâmplat” H.:”Ce s-a’ntâmplat?” A.: ”Na (…)” H.: ”La birou? La birou?” A.: ”Nu la birou! Nu cu D.D. ȘI E.E. (…)” H.: ”Da?” A.:” Cu confirmatu’, na (…)” H.:”În fine, hai, pa!”

Convorbirea din data de 30 aprilie 2012 ora 12:20:12 (fila 472 dosar urmărire penală vol. 8) H.: ”Ce faci domnişoară?” A.: ”Sunt acasă (…)” H.: ”Da”, A.:”O să plec după ora unu că mai stau un pic la telefon dacă sună ăia.” H.: ”Ăia care?” A.: ”Trebuie să confirm ceva” (…) H.: ”Ce-a zis, ai vorbit cu ea?” A.: ”Da, am vorbit cu ea şi nu lucrează astăzi ăia. K.K.K. şi SC R.R. SA-u nu lucrează, L.L.L. lucrează”.

Convorbirea din data de 4 mai 2012 ora 10:37:35 (fila 163 dosar urmărire penală vol. 9) H.:”Încasări facem azi?Încasări?!” A.:”Ce?” H.:”Încasări!” A.:” Păi nu faceţi voi încasări? Că eu îs varză în beci! (…). Nu, nu la mine sunt probleme, sunt probleme la mine! Şi cu oamenii şi cu tot!” H.:”Şi cu cealaltă a noastră?” A.:”Aia doar, aia să trag tare să văd!. (…) No cu oamenii e nasol, cu oamenii e nasol! N-am decât de-ăştia tineri şi nu se încadrează la nimic (…).”

Convorbirea din data de 9 mai 2012 ora 15:24:50 (fila 326 dosar urmărire penală vol. 9) H.: ”Da, da! Mâine încasăm?” A.: ”Ăă. cred că da!” H.: ”Am înţeles, am înţeles!”.

În convorbirea telefonică pe care cei doi inculpaţi o au la data de 23 august 2012 ora 13:04.06 (fila 290 dosar urmărire penală vol. 12) inculpata A. este înştiinţată de H. care era în legătură cu cei de la bancă că: ”Auzi s-a aprobat la L.L.L.”, A.: ”No, când îi dă banii?” (…) H.: ”Numai 13.400 s-a aprobat” A.: ”Foarte bine. Când îi dă?”, H.: ”Mâine după 2”.

În convorbire purtată de inculpata A. cu inculpata G. (fila 509 dosar urmărire penală vol. 8) A. arată” Ă... nu ies treburile G., nu am decât 10 lei în portofel, ăsta ţipă şi urlă la mine că de ce nu mai iese creditul pe firmă, că de ce-l minţim, că astăzi trebuia să încasez, n-am încasat nici astăzi, uite de’aia sunt nervoasă şi supărată” Referirea este evident la inculpatul H. cu care aceasta trăia în concubinaj şi care ştia aşa cum rezultă şi din restul convorbirilor telefonice interceptate modalitatea în care se obţineau creditele de la bănci.

În convorbirea telefonică pe care inculpata A. o poartă la data de 30 aprilie 2012 (fila 511 dosar urmărire penală vol. 8) cu inculpatul Y.Y., A. interesându-se dacă l-a mai sunat pe ofiţerul de credite Costi. Inculpatul Y.Y. îi răspunde: „Nu l-am mai sunat, nu! Deja presăm prea tare (…). Deci pentru un (…). Spune-ţi-i, explicaţi-i şi lu’ H. că nu putem presa într-o singură zi atâta un consilier. Mai ales unu ca U.

Din convorbirea telefonică purtată de inculpatul H. cu inculpata A. la data de 26 aprilie 2012 ora 16:30:56 redată în nota de transcriere existentă la filele 290-291 dosar urmărire penală vol. 8 rezultă cât se poate de clar că inculpatul H. devenise liderul grupului: H.: ”Da? Ai terminat?”, A.: Nu”, H.: ”Nu! Dama-i cu tine?” A.: ”Nu,nu.” H.: ”Întreab-o (…) Dacă are idee cam câţi bani am cheltuit noi pân’acum, are idee? (...) de ţi-l prind acum pe stradă îi rup coastele, direct în ghips îl bag (…) l-ai întrebat dacă are idee câţi bani am cheltuit?” A.: ”I-am zis” H.: ”Câte zeci de mii de euro, l-ai întrebat? (…) H.: ”Până sâmbăta viitoare mă uit pe tavan, până sâmbăta (…) până sâmbăta viitoare iar, Şi ?” A.: ”Mâine i-a programat.” H.: ”Da? Atunci de ce (…) de ce, cum poţi să-mi zici, cum poţi să-mi zici să mă calmez mă?” A.: ”Na (…)” H.: ”Cum poţi să-mi zici să mă calmez, nu-i spui exact când şti ce prost ai, ce prost ai lângă tine, nu-i spui să fie atent când face actele?” A.: ”Da (…)” H.: ”Ă? E cu tine sau nu-i cu tine? (…). A.: ”Da, o să-i dea drumu’, o să-i dea drumu’ şi ea se agită să-i dea, să se dea telefoane la Bucureşti să se dea drumu’. Na (…)” H.: ”O să se agite, (…) când io-i lua odată pe toţi ăştia colaboratorii tăi, să vezi ce bătaie le dau (…).”

Aceste convorbiri telefonice se coroborează şi cu declaraţia inculpatului F. dată în cursul urmăririi penale (filele 224-225 vol. 42) în care acesta arată în mod explicit cum l-a cunoscut pe H. şi cum, prin intermediul acestuia a luat legătura cu A.; inculpatul H. i-a propus să preia o firmă (SC C.C.C.C. SRL) fără a-l interesa apoi ce se întâmplă cu administrarea ei promiţându-i suma de 5000 de euro dacă acceptă; tot acest inculpat arată că, din creditul obţinut cu acte false de la L.L.L. Agenţia Valea Cetăţii (10.000 lei) conform înţelegerii pe care o aveau dinainte el a păstrat 2.000 lei şi 8.000 lei i-a dat lui H.

Din declaraţiile inculpaţilor I. (fila 15 verso vol. 43 dup) care se coroborează cu declaraţia inculpatului Y.Y. (f. 185 vol. 42 d.u.p) rezultă că banii obţinuţi de inculpatul I. din creditul luat de la K.K.K. i-au fost înmânaţi inculpatei A., de faţă fiind şi H. la Pensiunea Ţara Bârsei situată în Braşov în spatele străzii aparţinând lui H., iar din declaraţia inculpatului F.F. (fila 235 dosar urmărire penal vol. 43) coroborată cu declaraţiile inculpatului E. (filele 161 -162 dosar urmărire penală vol. 42) rezultă inculpatul F.F. a fost condus la Carrefour când a depus documentele pentru credit şi a ridicat din magazin un frigider şi o maşină de spălat automată, bunuri pe care la indicaţia inculpatei A. au fost duse în faţa unui restaurant.

Faţă de această situaţie Curtea a apreciat că este dovedită fără putinţă de tăgadă aderarea inculpatului H. la grupul infracţional organizat din care făcea parte la momentul aderării inculpaţii A., P.P., L. precum şi la cel constituit în luna ianuarie 2012 de A., M.M., Y.Y. la care au aderat în cursul anului 2012 inculpaţii C., F., C.C.C., D., E., V., I., J., F.F. şi G.G.

Faţă de aceste considerente se impune admiterea apelului promovat în cauză de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Braşov desfiinţarea hotărârii atacate în ceea ce priveşte soluţia de achitare a inculpatului H. relativ la infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003 şi rejudecând cauza pronunţarea unei soluţii de condamnare a inculpatului pentru această infracţiune.

Tot în apelul promovat de parchet, deşi nu s-a solicitat în mod expres - însă este un apel prin care se tinde la agravarea situaţiei inculpatului - Curtea a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată reţinându-se în sarcina acestuia starea de recidivă postcondamnatorie relativ toate infracţiunile deduse judecăţii; cu toate acestea prima instanţă nu a dat relevanţă sub aspect sancţionator stării de recidivă postcondamnatorie în care se afla inculpatul H. la momentul comiterii acestei infracţiuni precum şi a celorlalte infracţiuni deduse judecăţii motiv în raport de care se impune reformarea hotărârii apelate şi din această perspectivă.

În ceea ce priveşte celelalte infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată inculpatul Curtea a reţinut, contrar celor susţinute de acest inculpat în apel, că s-a dovedit în cauză fără nici un dubiu vinovăţia sa cu privire la aceste infracţiuni, iar instanţa de fond a expus pe larg argumentele care au condus la stabilirea sării de fapt şi a vinovăţiei acestui inculpat, argumente pe care instanţa de apel şi le însuşeşte.

Cu privire la aceste acuzaţii inculpatul H. a avut o poziţie procesuală constantă de negare a lor (declaraţii filele 423 dosar urmărire penală vol. 42 şi 113, vol. II Dosar nr. x/62/2013) în tot cursul procesului penal (inclusiv în apel) însă prima instanţă a procedat corect, înlăturând ca nesincere declaraţiile inculpatului, ele necoroborându-se cu materialul probator de la dosar.

Acesta a arătat în tot cursul procesului cu privire la creditele solicitate în nume personal că „a fost rupt de realitate” după executarea unei pedepse privative de libertate îndelungate şi că a avut încredere oarbă în A.; a mai arătat că a fost efectiv angajat la SC H.H.H. SRL societate administrată de A. şi că a prestat efectiv servicii pentru această societate primind salariu, ba chiar societatea îi mai datorează salariul pe două luni. Instanţa de fond a procedat corect înlăturând ca nesincere declaraţiile acestui inculpat care nu au susţinere în materialul probator administrat în cauză. Interceptările convorbirilor telefonice mai sus expuse au pus în evidenţă că inculpatul H. nu era deloc străin de activităţile desfăşurate de inculpata A., din contră era la curent cu acestea, ba chiar a devenit liderul grupării organizate, el fiind cel care controla activitatea infracţională.

Inculpatul ştia foarte bine că SC H.H.H. SRL nu desfăşura nici un fel de activitate şi că angajările făcute de inculpata A. pe această societate sunt fictive, fără corespondent în realitate; tot fictiv era şi contractul de muncă pe care inculpata A. i l-a întocmit şi care poartă pe el menţiunea că ar fi fost înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă la data de 20 octombrie 2010, comunicat ulterior şi înscris în registru sub nr. 12 din 13 decembrie 2011.

Cu toate că în acest contract de muncă se arată că inculpatul ar fi angajat la SC H.H.H. SRL începând cu data de 1 octombrie 2010 (fila 62 vol. 20 dosar urmărire penală) şi aceleaşi menţiuni apar şi pe adeverinţa de venit eliberată aparent de SC H.H.H. SRL la data de 21 octombrie 2011(fila 60 vol. 20 dosar urmărire penală) în care se arată că inculpatul ar beneficia de un salariu lunar de 1969 lei lunar începând cu data de 1 octombrie 2010, Curtea reţine că este mai mult decât evident caracterul fictiv şi nereal al celor două înscrisuri în baza cărora s-au solicitat creditele de către inculpatul H. câtă vreme acesta a fost eliberat din penitenciar - liberat condiţionat din executarea unei pedepse de 12 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune - la data de 21 iunie 2011. Deci în perioada în care inculpatul H. susţine că a fost angajat la SC H.H.H. SRL „cu forme în regulă” acesta s-a aflat în realitate în penitenciar.

Nu se poate reţine drept veridică nici împrejurarea că inculpatul, dată fiind încrederea pe care o avea în inculpata A. nu s-ar fi uitat în dosarele de creditare întocmite de aceasta, întrucât personal s-a prezentat la bănci, iar răspunsurile la chestionările ofiţerilor bancari consemnate în cererile de creditare pentru sume ridicate sunt ale sale.

De asemenea, cele susţinute de acest inculpat în apel relativ la faptul că instanţa de fond ar fi greşit atunci când a reţinut în sarcina sa comiterea unei infracţiuni distincte de înşelăciune relativ la creditul obţinut de la SC J.J. SRL. Braşov pentru că în realitate era vorba despre o refinanţare, deşi reale nu au nici un fel de valenţe asupra stării de fapt reţinute de către prima instanţă întrucât în toate cele trei situaţii în care s-a prezentat în faţa ofiţerilor de credite (la data de 10 octombrie 2011 la SC L.L.L.L. SRL, 25 octombrie 2011 T.T. şi respectiv 27 decembrie 2011 SC J.J. SRL. Braşov) a uzat de înscrisuri despre care ştia că nu au corespondent în realitate inducându-i în eroare pe ofiţerii de credite cu privire la veridicitatea înscrisurilor conţinute în dosarul de creditare, în scopul de a obţine în mod injust bani; indiferent dacă este vorba despre un credit sau o refinanţare a unui credit inculpatului i s-au solicitat dovezi că este încadrat în muncă, ceea ce conferea unităţilor bancare convingerea că acesta are fonduri cu care să plătească ratele; or inculpatul cu bună ştiinţă a prezentat ofiţerilor de credit, în trei rânduri înscrisuri falsificate de inculpata A. pentru a obţine bani de la bănci (finanţare sau refinanţare).

Faţă de această situaţie, Curtea a reţinut, similar primei instanţe, că în speţă au fost dovedite aceste infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată inculpatul H. şi care îmbracă forma tentativei la înşelăciune (prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. de la 1968) şi respectiv înşelăciune în formă consumată - două infracţiuni (prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. de la 1968.

Relativ la implicarea inculpatului H. în acţiunea de solicitare de către F. în nume personal la datele de 9 ianuarie 2012, 10 ianuarie 2012 şi respectiv 20 ianuarie 2012 de credite de la K.K.K. Săcele (credit de nevoi personale şi un Mastercard) şi de la L.L.L. Agenţia Valea Cetăţii utilizând documente false(adeverinţă de salariu, fişă fiscală şi contract individual de muncă), falsificate de inculpata A. instanţa de fond a reţinut în mod temeinic că inculpatul H. a avut o poziţie procesuală nesinceră atunci când a declarat că nu are nici un fel de implicare în aceste credite.

Din declaraţiile inculpatului F. date în cursul urmăririi penale în prezenţa avocatului ales (filele 223-225 dosar urmărire penală vol. 42) rezultă că „La începutul anului 2012 numita A. mi-a propus să obţin un credit pe numele meu şi ea s-a ocupat de toate documentele necesare Aceasta mi-a adus totă documentaţia de la bancă şi eu am semnat-o, menţionez că nu ştiu exact despre ce bancă era vorba şi arăt că creditul nu a fost obţinut. Ulterior, tot la propunerea numitei A. am acceptat să întocmesc documentaţia pentru obţinerea de la L.L.L. a unui credit de 10 000 lei. Am mers împreună cu aceasta la agenţia Valea Cetăţii, A. a rămas în maşină, iar eu am intrat în bancă şi am discutat 10 minute cu funcţionara de acolo. După ce au fost verificate documentele mi s-a comunicat că totul este în regulă şi am primit suma de 10.000 lei. Conform înţelegerii pe care o aveam dinainte, eu am păstrat 2000 lei iar 8000 lei i-am dat lui Adi H. Ulterior nu i-am mai putut contacta pe cei doi şi am rămas practic cu creditul respectiv din care am achitat până acum două rate, iar în prezent sunt restant 2 luni.”

Declaraţia dată în cursul urmăririi penale de către acest inculpat se coroborează cu declaraţia dată în aceeaşi etapă procesuală de către inculpata A. (fila 57 dosar urmărire penală vol. 42) din care rezultă că într-adevăr din creditul obţinut de către F. de la L.L.L. Agenţia Valea cetăţii, 2.000 lei i-au revenit lui F., iar restul de de 8.000 lei i-au revenit ei şi concubinului ei numitul H.; nu vorbeşte în această declaraţie inculpata A. despre faptul că ar fi luat împrumut acei bani de la F. (doar în celelalte declaraţii ale inculpatei apare această menţiune) însă din declaraţia inculpatului F. rezultă clar că nu a fost vorba despre nici un împrumut, ci împărţirea banilor s-a realizat conform, „înţelegerii pe care o aveau dinainte”.

Declaraţiile inculpaţilor F. şi A. se coroborează şi cu convorbirile telefonice interceptate în cauză, redate parţial în cele de mai sus din care rezultă clar că inculpatul H. avea rolul de lider al grupului organizat, coordona activitatea grupului, ştia despre toate creditele solicitate de persoane fizice sau juridice pe baza documentaţiei false întocmite de inculpata A. şi îi reveneau împreună cu inculpata A. o parte din banii obţinuţi de „săgeţi” din creditele frauduloase contractate.

Contrar susţinerilor inculpatului H. sunt dovedite aşadar şi aceste infracţiuni care îmbracă forma complicităţii la tentativă de înşelăciune (prev. de art. 26 rap. la art. 20 şi art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. de la 1968) şi respectiv complicitate la înşelăciune (prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. de la 1968.

Cu privire la inculpatele D.D. și E.E. acesta susţine că nu a avut nici o implicare în solicitarea de credite de către acestea, ci doar că le-a făcut legătura cu inculpata A. în vederea angajării. Prezintă relevanţă, astfel cum a reţinut şi prima instanţă că ambele inculpate au solicitat credite după ce însuşi inculpatul H. a luat credite cu acte false. Totodată, ambele inculpate D.D. și E.E. au susţinut constant în faţa organelor judiciare că inculpatul H. a fost cel care a venit cu propunerea, în raport de greutăţile financiare pe care le întâmpina tatăl lor să ia un credit de la bancă, arătându-i că are pe o doamnă, fostă directoare de bancă care are relaţii şi care îi poate ajuta în această problemă. (filele 206-208 219 - 220 dosar urmărire penală vol. 43 109, 111 Dosar nr. x/62/2013 vol. II instanţă). Martorul Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z.Z. propus de acestea a arătat instanţei că inculpatul H. a făcut mai mult decât legătura cu inculpata A., promiţându-le tatălui acestora că are o prietenă cu care să poată discuta despre angajarea fetelor.

În declaraţia dată în etapa urmăririi penale de către A. (filele 57-58 dosar urmărire penală vol. 42) aceasta arată modalitatea în care s-a ajuns la solicitarea crditelor de către surorile inculpate D.D. și E.E. Aceasta a arătat în mod expres că cele două fete au figurat doar ca persoane interpuse, în realitate banii îi erau necesari tatălui acestora care se împrumutase de la cămătari pentru acoperirea unor datorii (printre care o datorie de 6.000 euro pe care D.D. și F.F.F.F. o avea la inculpaţii A. şi H.); din suma de bani obţinută de la cămătari, pe lângă datoria care a restituit-o inculpatului H., D.D. și F.F.F.F. a mai împrumutat inculpatului H., tot din banii luaţi împrumut de la cămătari suma de 9.000 euro; inculpatul H. nu a mai avut de unde să restituie această sumă de bani întrucât la luarea împrumutului miza pe creditul pe care în va obţine de la SC R.R. SA firma SC C.C.C.C. SRL, dar pentru care s-au lungit formalităţile; în aceste condiţii, în disperare, pentru că trebuia să restituie banii cămătarilor, cei trei (A., H. şi D.D. și F.F.F.F.) s-au înţeles ca fiicele lui D.D. și F.F.F.F. să încerce contractarea unui credit, banii urmând să servească la restituirea datoriei la cămătari; intervenţia inculpatului H. în legătură cu acest credit şi implicarea lui s-a datorat aşadar împrejurării că nu avea de unde să-i restituie lui D.D. și F.F.F.F. banii luaţi împrumut, iar prin această acţiune amâna momentul plăţii datoriei şi în acelaşi timp îi făcea prietenului său (fost partener de afaceri) „un serviciu” scăpându-l de presiunile cămătarilor.

D.D. și F.F.F.F., tocmai în schimbul serviciilor oferite de cei doi inculpaţi (A. şi H.) a fost de acord ca inculpata A. să-şi stabilească biroul într-una dintre încăperile imobilului în care locuia în Braşov.

Interceptările convorbirilor telefonice realizate în cauză au scos în evidenţă faptul că inculpatul H. a fost în permanenţă la curent cu modul de derulare al procedurilor de obţinere a creditelor solicitate, a ştiut că cele două surori D.D. și E.E. nu prestau nici un serviciu pentru SC H.H.H. SA sau SC I.I.I.I. SRL şi că în realitate creditele urmează să fie luate cu înscrisuri falsificate de inculpata A.. De asemenea inculpatul H. a beneficiat de o parte din banii obţinuţi de inculpata E.E. de la Z.Z.

Din declaraţia martorului F.F.F.F. (tatăl inculpatelor E.E. şi D.D.) dată în faţa instanţei de apel (filele 77-79 vol. III) rezultă că din suma de 45.000 euro obţinută de inculpata E.E. de la L.L.L., 10.000 euro i-au fost daţi cu titlu de împrumut lui H.. Acelaşi martor mai arată în declaraţia dată că deşi iniţial s-a discutat despre angajarea celor două fete, ulterior pentru că nu s-a realizat acest lucru s-a discutat despre obţinerea de credite de către acestea, ele fiind angajate fictiv la firmele inculpatei A.; fetele nu au prestat nici un serviciu pentru nici una dintre societăţile unde figurau angajate fictiv.

Această declaraţie, ca de altfel şi declaraţia inculpatei A. din cursul urmăririi penale în care a menţionat înţelegerea dintre H., A. şi F.F.F.F. în sensul ca cele două credite solicitate de surorile D.D. și E.E. doar să amâne plata datoriei pe care H. o avea la D.D. și F.F.F.F., banii urmând să fie restituiţi din creditul pe care urma să-l contracteze SC C.C.C.C. SRL de la SC R.R. SA, se coroborează cu convorbirea telefonică interceptată, purtată la data de 25 aprilie 2012 ora 16:22:23 între inculpata A. şi inculpatul H. şi redată în nota de transcriere de la filele 194-195 dosar urmărire penală vol. 8 din care rezultă cu evidenţă că inculpatul H. împreună cu A. aveau o datorie la D.D. și F.F.F.F., că acesta făcea presiuni asupra lor pentru a-i restitui datoria şi că această datorie urma să fie achitată din creditul care urma să fie luat de SC C.C.C.C. SRL de la R.R. şi pentru care cererea de creditare a fost în final depusă la data de 7 mai 2012: A.:” (…). Ce vreau să zic (…) am (…) sunt aicea că mai am ceva de făcut”, H.: ”DA” A.:”A venit Conu’ mare şi că lui de ce nu-i mai dăm nici un ban şi aşa! H.: ”Da?” A.: ”Şi a ieşit trântind uşile!” H.: ”Da!” A.:” Da!” H.: ”Păi şi nu i-ai zis! Băăi, nu ţi-am zis că sunt gata! Pregăteşte contu’ ţi-i dau! Ziua asta s-a terminat şi gata!” A.: ”Da, da!” H.: ”Da? Vrei să-ţi dau, să-ţi dau tot timpu’ să mănânci şi după aceea la final, să-ţi mai dăm şi şpăgile şi astea?” A.: ”Da, da!” H.: ”De ce nu-i zici?” A.: ”Da!” H.: ”Băă nu vrei să-ţi iei, mai ai o zi! A.: ”Eu sunt convinsă că ştiu! Că îi citesc gândurile că facem aicea o grămadă de bani pe spaţiul lui fără nimic? Şi lui nu-i dăm nimic! La muncă! Uite, asscultă-mă (…) dacă eu îi mai fac (…) H.: ”Bine! Nu mai vreau să ştiu! Nu vreau să (…) (…). Eu nu i-am (…) nici n-am mai răspuns la telefon ştie bine că nu vreau (…) A.: ”Eu ce fac că mai am de lucru şi până (…). Nici nu ştiu, nu ştiu! Nu ştiu ce să zic! H.: ”Păi (…). Băi, spune-i vrei să stai să-ţi iei banii, mă laşi să termin treaba? Zi-mi cum vrei să fac? Ce vrei să fac? A.:” Păi n-a zis nimic da’ iese trântind uşa?” H.:”No!” A.: ”Ştii?” H.: ”În fine! Da! Dă-l în morţii mă-si! Când intră astăzi? A.: ”Ee, intră astăzi? H.: ”Da’ când? A.: ”Mâine! S-au scanat alea, le-am trimis la Bucureşti şi aşteaptă acum (…). No! H.: ”Dar mâine intră, da?” A.:”Da, da!”

În aceste condiţii, prima instanţă a apreciat corect că materialul probator de la dosar este în măsură să dovedească starea de fapt descrisă în actul de sesizare al instanţei acţiunile inculpatului H. de a face legătura inculpatei A. cu inculpatele D.D. și E.E. pentru ca acestea din urmă să obţină cu acte false credite de la bănci şi a beneficiat de o sumă de 10.000 euro din creditul obţinut fraudulos de E.E. se circumscriu sferei noţiunii de ajutor dat inculpatelor E.E. şi D.D. la inducerea în eroare a celor două bănci de unde s-au solicitat credite; în contextul în care inculpatul cunoştea că el însuşi nu prestează nici un serviciu pentru SC H.H.H. SRL întrucât societatea nu are nici un fel de activitate şi în condiţiile în care cunoaşte de asemenea modalitatea în care se obţineau creditele de la bănci cu documente false întrucât la acel moment ajunsese să coordoneze toată activitatea, susţinerile inculpatului H. că le-a recomandat doar pe cele două surori D.D. și E.E. inculpatei A. pentru a fi angajate la SC H.H.H. SA nu pot fi primite.

Aceste fapte pentru care a fost trimis în judecată inculpatul îmbracă forma infracţiunilor de complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. de la 1968 (creditul primit de inculpata D.D. și E.E. de la Z.Z.) şi de complicitate la tentativă la înşelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 20 C. pen. şi art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. de la 1968 (creditul solicitat de inculpata D.D. de la SC S.S. SA Agenţia Calea Bucureşti Braşov)

Relativ la implicarea inculpatului H. în solicitarea de către F. în numele SC C.C.C.C. SRL a creditului de investiţii pe termen lung în valoare de 600.000 lei de la R.R. Braşov, instanţa de fond a reţinut în mod temeinic că nu pot fi luate în considerare declaraţiile inculpatului H. întrucât sunt nesincere şi sub acest aspect.

În declaraţia inculpatului F. dată în cursul urmăririi penale (filele 224-225 vol. 42) acesta arată în mod explicit cum l-a cunoscut pe H. şi cum acesta i-a propus să preia o firmă (SC C.C.C.C. SRL) fără a-l interesa apoi ce se întâmplă cu administrarea ei promiţându-i suma de 5000 de euro dacă acceptă; mai arată inculpatul F. că: ”Ulterior am cunoscut-o şi pe numita A. iar din discuţiile cu aceasta şi cu H. mi-au promis că voi primi suma de 10.000 euro. În ianuarie 2012 am semnat documentele de preluare a SC C.C.C.C. SRL (…). Eu personal am mers la sediul SC R.R. SA Braşov de unde am luat formularistica necesară şi am completat-o la locuinţa numitei A.. Apoi am mers la SC R.R. SA şi am depus-o” „Aşa cum am declarat dacă s-ar fi obţinut creditul, îmi promiseseră şi mie 10.000 euro sau eventual mai puţin, în raport de costurile creditului, însă nu a fost discutată o altă sumă.” În numele SC C.C.C.C. SRL am început formalităţile pentru obţinerea unui credit de la SC I.I.I. SA însă acestea nu au fost finalizate Nu ştiu exact în cazul acestui credit cât era valoarea însă din discuţiile pe care le-am auzit ştiu că H. trebuia să ia 70.000 euro, iar acesta m-a şi sunat să-mi reproşeze că nu am finalizat demersurile pentru obţinerea banilor”

Cu toate că în faţa instanţei inculpatul F. a retractat această declaraţie încercând să susţină alibiul inculpatului H. în sensul că nu ar fi fost implicat în nici un fel în tentativa de obţinerii a creditului de către SC C.C.C.C. SRL de la R.R., prima instanţă a procedat corect înlăturând parţial declaraţia dată de inculpatul F. în etapa cercetării judecătoreşti. Declaraţia dată de inculpatul F. în cursul urmăririi penale a fost luată de procuror în condiţii de legalitate iar la consemnarea ei a fost prezent şi avocatul ales al inculpatului F.; or în aceste condiţii retractarea de către inculpat în faza cercetării judecătoreşti a celor prezentate în faţa procurorului este total nejustificată.

Pe altă parte, declaraţia dată de inculpatul F. în cursul urmăririi penale este cea care se coroborează cu convorbirile telefonice interceptate în cauză şi cu celelalte probe de la dosar în special înscrisuri. Interceptările mai sus expuse confirmă faptul că inculpatul H. controla SC C.C.C.C. SRL în fapt alături de inculpata A., respectiva determinare exercitată de inculpatul H. fiind descrisă cu lux de amănunte de însuşi inculpatul F. prin declaraţia dată în faţa procurorului. De asemenea din convorbirile telefonice dintre B. şi A. redate parţial la punctul în care este tratată situaţia inculpatei B., precum şi din declaraţia acesteia din urmă dată în cursul urmăririi penale rezultă clar că SC C.C.C.C. SRL nu realiza nici un fel de activitate, la fel ca şi SC H.H.H. SRL de altfel şi că inculpata A., împreună cu H. erau cei care controlau această societate, pentru care B. a realizat ceea ce a realizat şi pentru SC H.H.H. SRL adică a falsificat documente contabile pentru a crea aparenţa de profitabilitate a firmei. Inculpata A. este chiar supărată într-una dintre convorbirile telefonice purtate că nu va mai putea angaja societatea SC C.C.C.C. SRL pentru alte credite deoarece inculpatul „F. e ca praful”, nu are prezenţă de spirit şi nu poate susţine un interviu cu reprezentanţii băncii. Astfel, convorbirea telefonică din data de 11 mai 2012 ora 20:59:08 (filele 31-32 dosar urmărire penală vol. 10) purtată între B. şi A. rezultă clar că inculpatul F. era doar formal reprezentantul SC C.C.C.C. SRL, că aceasta a fost luată doar pentru a obţine credite cu ajutorul ei şi că pentru asta inculpata B. a muncit din greu să creeze în documentaţia financiar contabilă a societăţii aparenţa de profitabilitate a firmei: B.:” (…). Da zic, cu SC C.C.C.C. SRL n-a ieşit nimica?” A.: „Pe partea aia cu Pro, nu.” B.:” Nu” A.:” Da am promisiuni săptămâna care vine iese SC R.R. SA-u” B.:”Î” (…) A.: „Şi cam atât, nu mai fac nimic pe SC C.C.C.C. SRL că n-am cu cine”. B.: „De ce, nu mai vrea?” A.: „Ă (…) deci toţi vor să discute cu (…) şi să vadă (…) atelierul. Na Şi nu mai am, hai că un atelier găsesc da asta implică obligaţii, una la mână, şi doi la mână nu are cine să susţină că nu le place persoane interpuse. Deci băiatu e ca prafu. Habar nare.” B.: „Pân’ la urmă toată munca-i în zadar?” A.:”Ce, ce e în zadar, păi nu iese SC R.R. SA-ul, tu?” B.: „Păi de-asta zic, iese măcar acela?” A.: „Păi acela da, îl aşteptăm de la Bucureşti să-i dea drumu.” B.: „În rest pe unde ai fost, nimica, ă?” A.: „Tu ieşea peste tot tu, da ţi-am spus, durează, toţi vor să vină să-ţi vadă atelieru.” B.: „Îhâ (…)” A.: „Cum a fost şi la SC H.H.H. SRL.” B.: „Îhâ.” A.:”SC H.H.H. SRL l-am preluat în 2009 şi de-abia în 2011 am făcut pe el treabă.” B.: Â. A.:”Şi după 7 luni! Şi tot aşa, cu vizite şi paravizite, am avut atunci un aranjament şi i-am tot dus într-un loc, ştii”? B.: „No hai că vedem acum săptămâna viitoare dacă iese.” A.: „Şi nu ne dăm bătuţi, facem tot ce putem (…)”.

Faţă de această situaţie, Curtea a apreciat că prima instanţă a stabilit corect că sunt îndeplinite condiţiile tragerii la răspundere a inculpatului H. şi pentru această infracţiune care îmbracă forma complicităţii la tentativa la înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. şi 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. de la 1968. Identificarea unei persoane care să preia formal SC C.C.C.C. SRL în vederea obţinerii în numele acestei societăţi cu acte false un credit de la bancă reprezintă un ajutor concret dat de inculpatul H. inculpatului F. la înşelarea băncii, scopul fiind evident obţinerea de bani în mod fraudulos.

Cât priveşte suma de 29.000 lei din creditul obţinut de SC H.H.H. SRL în luna august 2011 cu documente false de la SC I.I.I. SA, instanţa de fond a avut în vedere faptul că suma de 29.000 lei a reprezentat transfer realizat la 19 august 2011 de inculpata A. prin SC P.P.P. SA către fiica inculpatului H. Alexandra, banii fiind retraşi în numerar în 2 rânduri la 17 octombrie 2011, 18 octombrie 2011, iar inculpata A. a precizat instanţei că H. a primit 30.000 lei ca împrumut pentru ca H. i-a solicitat împrumut pentru societate ce i-au fost restituiţi când a obţinut credit personal. Aşadar rezultă indubitabil transferul de bani, inculpatul H. nu neagă că a primit respectiva sumă însă susţine că aceasta reprezenta un împrumut acordat de inculpata A.. Prima instanţă a sesizat corect că pe de o parte, această teza a împrumutului este susţinută doar de cei doi inculpaţi fără a se corobora cu vreun alt mijloc de probă iar pe de altă parte inculpatul H. cunoştea exact preocupările inculpatei A. concubina sa de la acea vreme, astfel cum rezultă din declaraţiile soţilor A. (filele 134,135 vol. 41 dosar urmărire penală, fila 6 vol. V Dosar instanţă nr. x/62/2013) care exact în acea perioadă au fost invitaţi de inculpata A. la Braşov unde li s-a spus că li s-a aprobat creditul (ce fusese solicitat în baza unor acte întocmite în fals de inculpata A.), ocazie cu care l-au cunoscut pe inculpatul H., a subliniat că „felul cum s-a comportat cei doi cu noi mi-a trezit suspiciuni iar a doua zi H. mi-a spus că are firmă şi m-a întrebat dacă ştiu băieţi dispuşi să meargă să lucreze în străinătate. Eu cu soţia mea ne-am hotărât să nu mai luăm creditul, însă cu toate acestea am mers la bancă împreună cu A., la Agenţia Răcădău, însă am constatat că nu se aprobase creditul. Ulterior i-am spus A. că plecăm şi aceasta a insistat să rămân măcar eu să iau creditul, însă în cele din urmă am plecat, lucru care l-a enervat foarte tare pe H., cu promisiunea că vom reveni când se aprobă creditul.”

Cât priveşte învinuirea constând în aceea că în perioada aprilie - iunie 2012 a beneficiat de o parte din sumele de bani şi bunurile achiziţionate din creditele obţinute cu acte false de către F.F. şi I.: instanţa de fond a avut în vedere în mod corect declaraţiile inculpaţilor: I.-fila 15 verso vol. 43 dup. prin care a arătat că după ce a ridicat 14.900 lei de la bancă, s-a deplasat cu aceşti bani la Pensiunea Ţara Bârsei, el a păstrat 4.000 lei iar restul i-a dat numitei Anca, de faţă fiind şi Y.Y.; declaraţia inculpatului Y.Y., fila 185 vol. 42 d.u.p. în care a arătat că „ I. a luat de la K.K.K. Mureşenilor 15.000 lei, a venit singur cu banii la Pensiunea Ţara Bârsei, 4.800 lei i-a luat el, iar restul i-am împărţit eu cu A., declaraţia aceluiaşi inculpat Y.Y. din faţa instanţei de judecată: „Când Pavel a scos bani de la bancă banii s-au împărţit la conacul Ţara Bârsei situată în spatele străzii Mureşenilor şi de faţă era A., la masă, H. a venit cu acel prilej la noi A. a spus că este viitorul ei soţ (…). Când am plecat la Bucureşti am constatat că pe telefon aveam un mesaj de la H. care a zis că nu m-am purtat frumos cu A. referitor la creditul obţinut, din acest motiv l-am sunat pe H. . Eu am ameninţat-o pe A. pentru că a vrut să îi dea ţeapă, respectiv să îi ia toţi banii”, declaraţiile inculpatului E. - filele 161 şi 162 d.u.p. în care a precizat că l-a dus pe F.F. la Carrefour când a depus documentele pentru credit şi a ridicat din magazin un frigider şi o maşină de spălat automată, bunuri pe care la indicaţia inculpatei A. le-a dus în faţa unui restaurant.

Aceste declaraţii se coroborează cu convorbirile telefonice interceptate în cauză şi parţial cu declaraţiile inculpatei A. date în cursul urmăririi penale. De asemenea, un alt indiciu al implicării inculpatului H. în obţinerea creditelor de către inculpatul F.F. este şi faptul că pe cererea de creditare întocmită pentru creditul solicitat de F.F. se află trecut numărul de fax al SC O.O.O.O.O.O. SRL aparţinând lui H., fiica inculpatului H., iar ştampila şi actele SC D.D.D.D. SRLL care erau menţionate pe adeverinţa de venit a inculpatului F.F. au fost ridicate cu ocazia percheziţiei de la locuinţa comună a inculpaţilor A. şi H.

Contrar susţinerilor inculpatului H. sunt dovedite aşadar şi aceste infracţiuni care îmbracă forma complicităţii la înşelăciune (prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. de la 1968) - două infracţiuni. Calitatea de lider pe care o avea inculpatul H. în cadrul grupului infracţional organizat, coroborat cu faptul că nici o persoană dintre cele recrutate şi pentru care A. întocmea actele false nu devenea „săgeată” adică nu solicita credit decât cu acordul inculpatului H. şi cu împrejurarea că în toate situaţiile un procent din banii obţinuţi cu titlu de credit revenea inculpaţilor A. şi H. care convieţuiau, Curtea reţine că acţiunile acestuia se circumscriu sferei noţiunii de „ajutor” dat la comiterea faptelor de către cei doi inculpaţi F.F. şi I.

Faţă de situaţia de fapt expusă, Curtea a reţinut similar primei instanţe că inculpatul a acţionat atât în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune cât şi în ceea ce priveşte uzul de fals în baza unei rezoluţii infracţionale unice, acţionând la diverse intervale de timp în modalitatea descrisă de câte ori se ivea ocazia. Forma consumată şi participaţia în calitate de autor la unul dintre actele materiale determină forma infracţiunii unice, celelalte acte materiale fiind înglobate în infracţiunea unică chiar dacă acestea au avut forma complicităţii sau au rămas în forma tentativei.

Ca atare instanţa a reţinut în aplicarea dispoziţiilor C. pen. de la 1968 că cele două infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată inculpatul H. (art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. de la 1968 şi respectiv 291 teza a II-a C. pen. de la 1968) sunt infracţiuni continuate, fiind aplicabile dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. pentru fiecare dintre acestea.

În ceea ce priveşte sancţionarea inculpatului H. pentru infracţiunile comise Curtea a constatat că de la comiterea faptelor de către inculpat şi până la data soluţionării definitive a cauzei a apărut o lege penală nouă (Legea nr. 286/2009 privind C. pen. intrată în vigoare la data de 1 februarie 2014), instanţa de apel trebuie să analizeze în aplicarea art. 5 C. pen. care este legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatei.

Având în vedere principiul aplicării legii penale mai favorabile în mod global şi nu pe instituţii autonome în raport de Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 06 mai 2014, Curtea a apreciat că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului o reprezintă dispoziţiile C. pen. de la 1968; chiar dacă noua normă penală care reglementează infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. prevede pentru această infracţiune posibilitatea sancţionării ei cu pedeapsa închisorii între 1 şi 5 ani spre deosebire de legea veche („înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.) care prevedea posibilitatea aplicării pedepsei cu închisoarea de la 10 la 20 ani, instanţa de apel constată că în noua lege penală reglementează diferit la art. 35 alin. (1) C. pen. infracţiunea continuată (faţă de art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968) iar fapta de înşelăciune reţinută în sarcina inculpatului H. în concret, dată fiind împrejurarea că s-a repercutat asupra a 12 subiecţi pasivi nu ar mai putea, aplicând legea nouă, să constituie o unitate infracţională ci 12 infracţiuni intenţionate de înşelăciune în concurs (din care 5 rămase în forma tentativei).

În ceea ce priveşte infracţiunea de uz de fals în înscrisuri sub semnătură privată comisă de inculpatul H., Curtea a constatat pe de o parte art. 323 din N.C.P. sancţionează infracţiunea de uz de fals cu aceeaşi pedeapsă cu care era sancţionată şi în C. pen. de la 1968 (art. 291 C. pen.) respectiv 3 luni - 2 ani alternativ cu amendă Pe altă parte, având în vedere că inculpata a uzat de înscrisuri falsificate pentru inducerea în eroare a 3 unităţi bancare (respectiv 3 subiecţi pasivi diferiţi) situaţia ar impune reţinerea, în aplicarea legii penale noi a 3 infracţiuni continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată în concurs.

Rezultă aşadar că legea penală anterioară - C. pen. de la 1968 - este mai favorabilă inculpatului H. în ceea ce priveşte această infracţiune prin faptul că în temeiul dispoziţiilor din acest din urmă cod se poate reţine o unitate infracţională sancţionată cu o singură pedeapsă şi nu 3 infracţiuni în concurs.

Analizând însă în mod global legea penală mai favorabilă şi în raport de situaţia concretă a inculpatului nu doar în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fiecare infracţiune în parte, Curtea a reţinut că legea penală veche este mai favorabilă inculpatului chiar dacă pentru infracţiunile de înşelăciune şi constituire/aderare la grup infracţional organizat limitele de pedeapsă speciale sunt mai mari decât cele prevăzute în N.C.P.; Astfel Curtea a constatat că este diferit atât regimul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni - concursul - în cele două legi penale supuse comparaţiei, cât şi modul de stabilire a pedepsei în cazul recidivei; noua lege penală sancţionează mai grav pluralitatea de infracţiuni - concursul reglementat de art. 39 C. pen. - prin instituirea unui spor obligatoriu la pedeapsa cea mai grea aplicată de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite. De asemenea regimul sancţionator al recidivei este diferit şi mai grav în N.C.P. decât în C. pen. de la 1968, art. 43 alin. (2) C. pen. care ar fi aplicabil în speţă prevăzând că atunci când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată executată sunt săvârşite mai multe infracţiuni concurente, dintre care cel puţin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni, iar pedeapsa rezultantă se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat. Pedeapsa cea mai mare care i s-ar putea aplica inculpatului H. în temeiul dispoziţiilor N.C.P. este, aplicând regulile arătate mai sus este de 26 de ani, 9 luni şi 24 de zile. Chiar în condiţiile sancţionării inculpatului folosind criteriile prevăzute de art. 74 C. pen. nou şi având în vedere limitele noi de pedeapsă precum şi gradul de implicare efectivă a inculpatului în activitatea infracţională şi necesitatea asigurării unui echilibru sancţionator între toţi participanţii la comiterea unei infracţiuni în raport de contribuţia efectivă la comiterea faptei Curtea a apreciat că, pedepsele care ar trebui aplicate inculpatului în temeiul N.C.P. ar trebui orientate spre maximul special prevăzut de lege; Chiar în condiţiile sancţionării inculpatului în temeiul C. pen. nou pentru fiecare dintre infracţiuni cu o pedeapsă orientată mediu spre maxim (ex. câte 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor consumate - complicitate sau autorat - credite luate de inculpatul H. (două infracţiuni) E.E. (o infracţiune), SC H.H.H. SRL, F.F., I., 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înșelăciune consumată credit luat de F., câte 2 ani închisoare pentru infracțiunile de complicitate la înșelăciune rămase în forma tentativei pentru creditele solicitate de F. (două infracțiuni), D.D., H. și 2 ani și 6 luni închisoare pentru creditul solicitat de F. în numele SC C.C.C.C. SRL, câte 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea a trei infracțiuni de uz de fals și 4 ani închisoare pentru aderare la un grup infracțional organizat) prin aplicarea pedepsei celei mai grele de 4 ani închisoare la care s-ar adăuga 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate adică 14 ani închisoare ar rezulta o pedeapsă de 18 ani închisoare; la această pedeapsă s-ar adăuga restul rămas neexecutat de 3 ani, 11 luni şi 24 de zile (adică 1454 zile) închisoare din pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 40 din 22 februarie 2002 a Tribunalului Mureş astfel cum a fost modificată prin sentinţa penală nr. 23726 septembrie 2008 a Tribunalului Mureş (definitivă la data de 13 octombrie 2008) astfel că pedeapsa rezultantă care ar trebui aplicată inculpatului în temeiul noii legi ar fi de 21 de ani, 11 luni și 24 de zile.

Aplicând în schimb regimul sancţionator instituit de C. pen. de la 1968, criteriile prev. de art. 72 C. pen. de la 1968 şi având în vedere şi împrejurarea că limita minimă specială a pedepsei prevăzute de C. pen. de la 1968 pentru infracţiunea de înşelăciune este stabilită de legiuitor într-un cuantum foarte ridicat (10 ani închisoare) în aplicarea pedepsei unice (pentru 12 acte materiale), în raport de contribuţia efectivă a inculpatului la comiterea faptelor, ţinând seama şi de cuantumul pedepselor aplicate şi celorlalţi participanţi la comiterea faptelor, instanţa de apel apreciază similar primei instanţe că se impune orientarea pedepsei ce se va aplica acestui inculpat, în temeiul C. pen. de la 1968 spre limita minimă specială prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Văzând că și regimul sancționator al pluralității de infracțiuni - concurs și recidivă - este mai favorabil inculpatului întrucât nu prevede un spor obligatoriu de aplicat la pedeapsa rezultantă cea mai grea aplicată, instanţa de apel a constatat că în concret şi privită în mod global legea penală anterioară, respectiv C. pen. de la 1968 este legea mai favorabilă inculpatului H.

Ţinând seama la individualizarea judiciară a pedepselor ce se impun a fi aplicate inculpatului pentru infracţiunile pentru care a fost găsită vinovat de toate criteriile de individualizare judiciară prev. de art. 72 C. pen. de la 1968 precum şi de prevederile art. 52 din acelaşi cod: limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gravitatea infracţiunilor comise, prejudiciul mare cauzat băncilor prin creditele frauduloase acordate și de care a beneficiat și inculpatul, numărul infracţiunilor comise şi caracterul continuat al acestora, de circumstanţele personale ale inculpatului, de vârsta acestuia, situaţia familială, posibilităţile concrete de reeducare, împrejurarea că inculpatul nu se află la prima încălcare a legii penale ci dimpotrivă este recidivist, cu o recidivă specială (condamnarea care constituie primul termen al recidivei a fost aplicată și pentru infracțiuni de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave), Curtea apreciază că se impune condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 5 ani iar în baza art. 65 alin. (2) C. pen. de la 1968 aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la 1968 pe o durată de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 C. proc. pen. Pentru săvârşirea infracţiunii de „înşelăciune” i se va aplica inculpatului pedeapsa închisorii 11 ani şi în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la 1968 pe o durată de 10 ani. În baza art. 291 teza a II-a din C. pen. de la 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi 37 lit. a) din C. pen. de la 1968 şi art. 5 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals ca fi condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani.

Întrucât toate cele trei infracțiuni au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie, în baza art. 61 C. pen. de la 1968 s-a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 12 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 40 din 22 februarie 2002 a Tribunalului Mureş astfel cum a fost modificată prin sentinţa penală nr. 237 din 26 septembrie 2008 a Tribunalului Mureş (definitivă la data de 13 octombrie 2008) şi s-a contopit restul rămas neexecutat de 3 ani 11 luni şi 24 de zile (1.454 zile) închisoare cu fiecare dintre pedepsele stabilite pentru infracțiunile deduse în prezent judecății; față de împrejurarea că cele trei infracțiuni au fost comise în concurs real, pedepsele rezultante de mai sus au fost contopite conform art. 33 lit. a) C. pen. de la 1968, 34 lit. b) C. pen. de la 1968, 35 alin. (1) C. pen. de la 1968 şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 10 ani.

În considerarea celor expuse instanţa de apel a constatat că, aspectul laturii penale a cauzei apelul promovat de inculpatul H. este nefondat, fiind însă întemeiat cel promovat în cauză de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcția de investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Braşov privind greşita achitare a inculpatului pentru infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003.

d) În ceea ce îl priveşte pe inculpatul F. Curtea a reţinut că apelul Parchetului vizează greşita sa achitare pentru art. 7 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003 în timp ce prin apelul promovat de inculpatul F. hotărârea primei instanţe a fost criticată sub aspectul greşitei sale condamnări pentru infracţiunile prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte penale) și pentru infracţiunea de uz de fals în formă continuată prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Acest inculpat a fost trimis în judecată pentru comiterea în concurs real a trei infracţiuni continuate: „sprijinirea unui grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave” prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003; „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

S-a reținut în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței că începând cu anul 2012 a sprijinit grupul infracțional organizat constituit inițial din A., P.P., L. și la care au mai aderat pe parcurs H. și alți inculpați.

La datele de 09 ianuarie 2012 şi 10 ianuarie 2012, determinat de A. şi H., a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 22.000 lei şi un card de credit Mastercard în valoare de 1.000 lei de la K.K.K. Săcele Braşov, inducând în eroare instituţia că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de electrician, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei A., documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală şi un contract individual de muncă).

La data de 20 ianuarie 2012, determinat de A. şi H., a solicitat şi obţinut un credit de nevoi personale în valoare de 10.000 lei de la L.L.L., Agenţia Valea Cetăţii Braşov, inducând în eroare instituţia că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de electrician, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei A., documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală, contract individual de muncă).

În luna mai 2012, determinat de A. şi H., a solicitat în numele SC C.C.C.C. SRL un credit de investiţii pe termen lung în valoare de 600.000 lei de la R.R. Braşov, inducând în eroare banca cu privire la bonitatea societăţii, destinaţia creditului şi activitatea desfăşurată.

Prima instanță a admis cererea formulată de inculpatul F. prin apărător de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev.de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., în o infracţiune prev.de art. 215 alin. (1), (2), şi (3) cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.( 3 acte materiale) şi o infracţiune de tentativă la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 20 rap.la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. apreciind că întrucât ultima acţiune ilicită săvârşită de inculpat se situează la un interval îndepărtat în timp de celelalte trei acţiuni anterioare nu se poate reține o rezoluție infracțională unică în comiterea tuturor faptelor de înșelăciune.

Apoi în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului F. relativ la infracţiunea de sprijinire a unui grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 20 rap.la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune cu consecințe deosebit de grave a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 5 ani şi în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 6 ani.

În baza art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 1 an.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. de la 1968, 34 lit. b) C. pen. de la 1968 și 35 C. pen. de la 1968 au fost contopite aceste pedepse şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea - a închisorii de 5 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 6 ani.

Soluția de achitare a inculpatului F. pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003 a fost pronunțată de către prima instanță în considerarea faptului că, nu a apreciat dovedită participarea inculpatei L. cu rol de membru fondator al grupului infracțional constituit (alături de inculpata A. și de învinuitul P.P.), astfel că pe cale de consecință, atâta timp cât nu exista un grup infracțional organizat constituit din cel puțin trei persoane ceilalți inculpați trimiși în judecată pentru aderare sau sprijinire a acestui grup, nu aveau cum să adere sau să sprijine un grup infracțional care nu avea caracteristicile cerute de lege pentru a fi considerat ”grup infracțional organizat”.

Curtea a reţinut că, într-adevăr, în momentul în care inculpatul F. l-a cunoscut pe inculpatul H. (sfârșitul anului 2011), primul nu știa de existența vreunui grup infracțional organizat. Însăși existența grupului este la acel moment pusă sub semnul întrebării aşa cum am arătat dat fiind că din fostul grup organizat constituit la începutul anului 2011, după plecarea inculpatei L. și după cedarea părților sociale ale ale SC H.H.H. SA de către P.P., mai rămăseseră doar A. și H.; Curtea a dezvoltat în cele ce preced că nu se poate reţine aderarea inculpatelor K. Ştefanele, B. şi G. la primul grup organizat format întrucât probele de la dosar nu susţin o astfel de faptă; cu toate acestea prima instanță a reținut în mod corect că în luna ianuarie 2012 au fost puse bazele unui nou grup infracțional organizat inculpata A. supravegheată îndeaproape de inculpatul H., începând, astfel cum a reținut și prima instanță, colaborarea cu M.M. și cu Y.Y. în vederea obținerii în aceeași modalitate de credite cu documente false.

Inculpatul F. este acuzat că a sprijinit grupul infracţional organizat începând cu luna ianuarie 2012. Având în vedere data la care inculpatul F. l-a cunoscut pe inculpatul H. iar mai apoi și restul grupului și data la care inculpatul F. a preluat, determinat fiind de inculpatul H., SC C.C.C.C. SRL pentru a o pune la dispoziția grupului (ianuarie 2012), văzând şi membrii grupului pe care îi cunoştea inculpatul F. şi cu care a colaborat pe parcurs, Curtea a reţinut că sprijinul pe care inculpatul F. Adrian l-a oferit grupului organizat a avut loc începând cu luna ianuarie 2012 - dată menţionată de altfel şi în actul de sesizare al instanţei - neavând deci nici o legătură cu primul dintre grupurile infracționale formate (compus din L., A. și învinuitul P.P.) ci sprijinul a fost oferit celui de-al doilea grup care a luat naștere în luna ianuarie 2012 şi care era format din A., H., M.M., Y.Y. și la care au aderat pe parcurs C., C.C.C., D., E., V., I., J. şi G.G.

Deşi inculpatul F. nu recunoaşte că a sprijinit vreun grup organizat, Curtea a reţinut că modalitatea de acţiune a acestuia (faptul că a preluat la solicitarea inculpatului H. o societate comercială pentru a o pune la dispoziția acestuia din urmă, a inculpatei A. și a altor persoane interesate în vederea obținerii de credite frauduloase prin intermediul acesteia, a fost de acord să solicite cu acte false credite de la alte două bănci în calitate de persoană fizică știind că banii astfel obținuți aveau să ajungă doar parțial la el, ceilalți urmau să fie preluați de restul membrilor grupului, a fost de acord să conducă autoturismul inculpatei A. despre care știa că face parte din grup și în calitate de șofer să însoțească la diverse bănci mai multe persoane fizice cunoscând că acestea urmau să contracteze în aceleași condiții ca și el credite) care rezultă din declarațiile date de el în cursul procesului penal, convorbirile telefonice interceptate în cauză precum și declarațiile parțiale ale inculpaților A., G., Y.Y. dovedește fără putință de tăgadă că inculpatul F. a cunoscut despre existența unui grup organizat care se ocupa cu obținerea de credite pentru persoane fizice sau juridice în mod fraudulos și a sprijinit prin acțiunile sale acest grup, scopul lui fiind acela de a obține în mod facil sume de bani.

În declaraţia inculpatului F. dată în cursul urmăririi penale (filele 224-225 vol. 42) acesta arată în mod explicit cum l-a cunoscut pe H. şi cum acesta i-a propus să preia o firmă (SC C.C.C.C. SRL) fără a-l interesa apoi ce se întâmplă cu administrarea ei promiţându-i suma de 5.000 de euro dacă acceptă; mai arată inculpatul F. că ulterior a cunoscut-o şi pe numita A. iar în discuţiile cu aceștia i-au promis suma de 10.000 euro. În ianuarie 2012 a semnat documentele de preluare a SC C.C.C.C. SRL el personal mergând la sediul SC R.R. SA Braşov de unde a luat formularistica necesară şi a completat-o la locuinţa numitei A.. Apoi a mers la SC R.R. SA şi a depus-o. Inculpatul a aflat încă de la început că această societate va fi folosită pentru obținerea de credite de la bănci în mod fraudulos. Astfel, în cursul urmăririi penale acesta a arătat: „Aşa cum am declarat dacă s-ar fi obţinut creditul, îmi promiseseră şi mie 10.000 euro sau eventual mai puţin, în raport de costurile creditului, însă nu a fost discutată o altă sumă.” Mai arată inculpatul că în numele SC C.C.C.C. SRL a început formalităţile pentru obţinerea unui credit de la SC I.I.I. SA însă acestea nu au fost finalizate Nu ştie exact în cazul acestui credit cât era valoarea însă arată că din discuţiile pe care le-a auzit ştie că H. trebuia să ia 70.000 euro, iar acesta l-a şi sunat să-i reproşeze că nu a finalizat demersurile pentru obţinerea banilor”

Cu toate că în faţa instanţei inculpatul F. a retractat această declaraţie încercând să susţină alibiul inculpatului H. în sensul că nu ar fi fost implicat în nici un fel în tentativa de obţinerii a creditului de către SC C.C.C.C. SRL de la R.R. și arătând că a preluat firma SC C.C.C.C. SRL pentru a dezvolta o afacere, a sa, prima instanţă a procedat corect înlăturând parţial declaraţia dată de inculpatul F. în etapa cercetării judecătoreşti. Declaraţia dată de inculpatul F. în cursul urmăririi penale a fost luată de procuror în condiţii de legalitate iar la consemnarea ei a fost prezent şi avocatul ales al inculpatului F.; or, în aceste condiţii retractarea de către inculpat în faza cercetării judecătoreşti a celor prezentate în faţa procurorului fără a oferi o justificare pentru această atitudine procesuală reprezintă o conduită care nu poate fi apreciată drept sinceră; afirmaţii de genul „când am declarat la procuror despre H. că trebuia să ia 70 000 euro, a fost pur şi simplu o idee de moment, nu a fost o afirmaţie din răzbunare” sau „Am declarat în continuare că am fost sunat de H. ca să îmi reproşeze că nu am finalizat demersurile pentru obţinerea banilor, pentru că aşa am înţeles eu să declar la acel moment, când am fost întrebat de creditul de la SC L.L.L.L. SRL” nu pot fi avute în vedere drept o justificare pentru retractarea celor declarate în faţa procurorului în condiţii de legalitate; Pe altă parte, declarația dată de acest inculpat în etapa urmăririi penale este cea care se coroborează cu celelalte probe de la dosar (convorbirile telefonice interceptate în cauză precum și declarațiile parțiale ale inculpaților A., G., Y.Y. şi M.M.); astfel, atât inculpata A. cât şi inculpata M.M. au arătat în declaraţiile lor date în cursul urmăririi penale că nici nu poate fi vorba despre achiziţionarea SC C.C.C.C. SRL de către F. pentru a-şi dezvolta propria afacere de organizări de evenimente; inculpata M.M. a arătat în mod expres în declaraţia dată în cursul urmăririi penale că ea s-a aflat în spatele acestei societăţi în cursul anului 2011 deşi în acte figura ca şi administrator şi asociat unic numitul T.T.T.T.T. şi că a folosit-o în acel an doar pentru a emite în numele acesteia documente false în baza cărora anumite persoane fizice să obţină credite de nevoi personale; tot inculpata M.M. a arătat în cadrul aceleiaşi declaraţii că a înstrăinat această societate inculpatei A. pentru că una dintre persoanele care luase credit figurând angajată la această societate era cercetată penal, astfel că dorea să scape de această societate; deci A. a fost cea care a preluat societatea însă în acte a figurat inculpatul F. cu acordul lui; în realitate societatea era controlata de inculpata A. care a şi deţinut documentele constitutive şi ştampila acesteia şi care a preluat-o pentru a continua să obţină pe în numele acesteia credite; inculpatul F. a cunoscut acest lucru şi a acceptat această situaţie; Atât inculpata A. cât şi G. au declarat în cursul procesului că inculpatul F. realiza pentru inculpata A. diverse servicii conducându-i autoturismul, ducând-o pe inculpata A. la bănci sau transportând la bănci alte persoane desemnate de aceasta; în aceste condiţii Curtea a apreciat că în mod întemeiat a fost înlăturată ca nesinceră de către prima instanță declarația dată de inculpatul F. în etapa cercetării judecătorești.

Chiar dacă inculpatul nu îi cunoștea pe toți membrii grupului, din declarațiile date de acesta în cursul urmăririi penale rezultă cu evidență că încă de când l-a cunoscut pe H. a constatat că acesta era preocupat împreună cu A. de preluarea formală de societăți comerciale de către terțe persoane, societăți pe care mai apoi să le controleze cei doi și în numele cărora să contracteze în mod fraudulos credite; inculpatul F. a cunoscut de asemenea că alături de cei doi mai există și alte persoane care își dau concursul pentru obținerea de credite în mod fraudulos la diverse bănci și chiar și el a obținut astfel de credite cu acte false. Deşi inculpatul F. nu a recunoscut în faţa instanţei că o perioadă a fost șoferul inculpatei A., aceasta din urmă a declarat în mod constant acest aspect, declaraţia sa coroborându-se, astfel cum am arătat cu cea a inculpatei G. precum şi cu cea a inculpatului D. dată în cursul urmăririi penale, astfel că această „calitate” i-a permis să vadă și să ia cunoștință de existența celorlalți membrii ai grupării cu care aceasta se întâlnea, de activitatea grupului; tot în această calitate a transportat la bănci, în vederea obținerii de credite frauduloase diverse persoane, cunoscând scopul pentru care aceste persoane se deplasează la bancă.

Inculpata G. în declarația dată în cursul urmăririi penale (fila 397 - 381 dosar urmărire penală vol. 42) confirmă că inculpatul F. îi conducea mașina inculpatei A. și îl plasează pe acesta în anturajul mamei sale alături de H., Y.Y. și E.

Ba mai mult, din convorbirile telefonice interceptate în cauză rezultă că inculpatul, în ideea de a sprijini grupul a încercat chiar să falsifice documente; astfel în convorbirile telefonice purtate de inculpata A. cu fiica sa inculpata G. redate la filele 128, 192 şi 509 din dosarul de urmărire penală vol. 8 inculpata G. îi comunică mamei sale că a modificat anumite documente, umblând şi la contrast iar mama sa îi mulţumeşte şi îi spune că nu s-a priceput să realizeze modificările.

Din convorbirea telefonică purtată la data de 25 aprilie 2012 ora 9:44:23 (fila 143 dosar urmărire penală vol. 8) între inculpații A. și H. rezultă că inculpata era nemulțumită că una dintre ”săgeți” nu mai răspundea la telefon și era sunată de le bancă pentru a se prezenta și a ridica creditul, motiv pentru care s-a deplasat la bancă însoțită de F.

De asemenea din convorbirile telefonice dintre B. şi A. redate parţial la punctul în care este tratată situaţia inculpatei B. (ex. convorbirea telefonică din data de 11 mai 2012 ora 20:59:08 (filele 31-32 dosar urmărire penală vol. 10) precum şi din declaraţia acesteia din urmă dată în cursul urmăririi penale rezultă clar că SC C.C.C.C. SRL nu realiza nici un fel de activitate, la fel ca şi SC H.H.H. SRL de altfel, că a fost preluată tocmai pentru a se obține prin intermediul ei credite de la bănci şi că inculpata A., împreună cu H. erau cei care controlau această societate, pentru care B. a realizat ceea ce a realizat şi pentru SC H.H.H. SRL adică a falsificat documente contabile pentru a crea aparenţa de profitabilitate a firmei. Rezultă clar din aceleași convorbiri că SC C.C.C.C. SRL a fost preluată doar pentru a se obține credite de la bănci în numele ei; A. era chiar nemulțumită de activitatea inculpatului F. care nu avea prezența de spirit necesară susținerii unui interviu cu reprezentanții băncilor, astfel că se gândea, ca după ce obțină creditul de la R.R. să nu mai continue activitatea infracțională pe SC C.C.C.C. SRL, cu toate că întocmise împreună cu B. și pentru această societate comercială o situație economico financiară fictivă care crea aparența de profitabilitate a firmei. Inculpatul Y.Y. a arătat în declaraţiile sale acelaşi aspect, respectiv că inculpata A. ar fi intenţionat să-l înlocuiască pe inculpatul F. din calitatea de administrator cu inculpatul I.

În raport de convorbirile menționate, nu au putut fi primite susținerile inculpatului F. din fața primei instanțe că în momentul în care ar fi preluat SC C.C.C.C. SRL a fost de bună credință și intenționa să exercite prin intermediul ei activități specifice obiectului de activitate mai precis să ofere servicii de organizare de evenimente festive.

Față de această situație, activitatea inculpatului F. de sprijinire a grupului infracțional organizat este mai mult decât evidentă iar prima instanță a greșit pronunțând în favoarea acestuia o hotărâre a achitare întemeiată pe dispozițiile art. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. Criticile aduse de Parchet hotărârii apelate, sub acest aspect sunt așadar fondate; chiar dacă nu se poate reține sprijinirea de către acest inculpat a grupului infracțional organizat format din L., P.P., A. și H. materialul probator de la dosar dovedește sprijinul acordat începând cu luna ianuarie 2012 celei de-a doua ramuri a grupului infracțional organizat format din A. și H., M.M., Y.Y. și la care au aderat pe parcurs C., C.C.C., D., E., V., I., J., F.F. şi G.G.. Reținerea acestei activități infracționale a inculpatului F., în modalitatea prezentată, nu semnifică depășirea limitelor obiectului dedus judecății ci reținerea ca întemeiată doar a unei părți din acuzare, în condițiile în care prin actul de sesizare al instanței se arată că inculpatul F. ar fi sprijinit atât prima ramură a grupului infracțional organizat cât și cea de-a doua printr-o activitate continuă, neîntreruptă începând cu a doua parte a anului 2011.

În considerarea celor expuse instanța de apel a constatat întemeiat apelul promovat în cauză de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Brașov astfel că în baza art. 421 pct. 2 lit a) C. proc. pen. a admis apelul, a desfiinţat hotărârea și prin reformarea ei a condamnat pe inculpatul F. pentru săvârșirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003.

În ceea ce privește apelul promovat în cauză de către inculpatul F., Curtea a reţinut că acesta este doar parțial fondat.

Astfel, instanța de apel nu poate accepta susținerea inculpatului dezvoltată în motivele de apel în conformitate cu care în ceea ce priveşte faptele de tentativă la înşelăciune prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. de la 1968 (parte vătămată K.K.K.) - pentru care inculpatul prin apărător a solicitat schimbarea încadrării juridice în art. 32 raportat la art. 244 alin. (1), (2) cu aplicarea art. 35 parte vătămată K.K.K. - s-ar impune achitarea în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen. datorită faptului că cele două credite au fost respinse imediat după depunerea documentaţiei astfel că nu ar fi îndeplinite condiţiile existenţei unei infracţiuni.

La datele de 09 ianuarie 2012 şi 10 ianuarie 2012, determinat de A. şi H. inculpatul F. a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 22.000 lei şi un card de credit Mastercard în valoare de 1.000 lei de la K.K.K. Săcele Braşov, inducând în eroare instituţia că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de electrician, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei A., documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală şi un contract individual de muncă).

Împrejurarea că nu au fost acordate inculpatului nici creditul de nevoi personale solicitat și nici cardul de credit nu determină inexistența infracțiunii, ci această împrejurare are doar ca și efect, așa cum corect a apreciat și prima instanță încadrarea faptelor în tentativă la infracțiunea de înșelăciune și nu într-o infracțiune de înșelăciune consumată. Inculpatul personal s-a prezentat în fața ofițerului de credite de la K.K.K. Săcele Brașov și a solicitat creditul menționat și respectiv cardul de credit cunoscând că documentele pe care le prezintă în vederea dovedirii existenței veniturilor cu care ar putea să acopere ratele conțin date nereale și că în realitate nu prestează servicii pentru SC H.H.H. SA în calitate de electrician și nici nu a primit nici un salariu de la această societate.

De altfel inculpatul recunoaște această împrejurare în cursul urmăririi penale; în declaraţiile inculpatului F. date în cursul urmăririi penale în prezenţa avocatului ales (filele 223-225 dosar urmărire penală vol. 42) acesta arată că „La începutul anului 2012 numita A. mi-a propus să obţin un credit pe numele meu şi ea s-a ocupat de toate documentele necesare. Aceasta mi-a adus toată documentaţia de la bancă şi eu am semnat-o, menţionez că nu ştiu exact despre ce bancă era vorba şi arăt că creditul nu a fost obţinut. Ulterior, tot la propunerea numitei A. am acceptat să întocmesc documentaţia pentru obţinerea de la L.L.L. a unui credit de 10 000 lei (...). În etapa cercetării judecătorești inculpatul și-a păstrat în linii mari aceeași poziție procesuală referitor la aceste fapte apărarea sa axându-se în esență pe aceea că nu știa efectiv ce conține dosarul pe care l-a prezentat ofițerului de credite însă era convins că era angajat la SC H.H.H. SRL astfel că nu a apreciat că induce în vreun fel în eroare banca prin solicitarea acestui credit.

Curtea a reţinut, similar primei instanțe că susținerile inculpatului în sensul că nu cunoștea conținutul dosarului de creditare nu pot fi primite; inculpatul a arătat în cursul urmăririi penale că a intrat în sediul K.K.K. atunci când a solicitat creditul, astfel că el fiind cel care a răspuns la întrebările ofițerului de credite cu privire la locul de muncă, munca prestată, calificarea, vechimea, etc. este greu de crezut că nu a cunoscut conținutul adeverinței de venit prezentate băncii, a fișei fiscale etc.

Deşi în etapa cercetării judecătoreşti revine asupra celor declarate în cursul urmăririi penale arătând că de fapt nici nu a fost la bancă declaraţia inculpatului F. a relevă în mod explicit că indiferent dacă a intrat sau nu în incinta băncii cunoştea că înscrisurile folosite pentru obţinerea creditului exprimau o situaţie nereală, de care depindea acordarea sau nu a creditului; astfel relativ la solicitarea acestui credit inculpatul arată că : „Cu câteva zile înainte inculpata A. m-a pus în legătură cu o doamnă care a pretins că lucrează la banca respectivă. M-am întâlnit cu aceasta pe stradă în zona Steagu, am stabilit punct de întâlnire, mi-a dat o cerere de credit pe care am completat-o. A doua zi m-am întâlnit cu aceeaşi doamnă pe un teren neutru, i-am dat cererea de credit. Astfel eu nu am mai ajuns la bancă, ci toate actele au fost date la bancă de către inculpata A.. Am cunoscut faptul că inculpata A. urmează să îmi facă rost de nişte acte care exprimau o situaţie nereală, în sensul că eu aş fi angajat, dar am fost convins că urmează să plătesc la zi ratele şi nu va fi nici o problemă dacă banca va accepta să obţin credit. Contractul de muncă de la fila 336 vol. 18 dosar urmărire penală este semnat de mine cu câteva zile înainte de 19 ianuarie 2012. Inculpata A. mi-a spus că urmează să folosească acest contract la bancă pentru ca eu să obţin credit. În 10 ianuarie 2012 am solicitat prin intermediul aceleiaşi doamne cu aceleaşi acte date înainte un Mastercard de la K.K.K. Săcele”.

Pe altă parte inculpatul recunoaște că nu avea veniturile necesare achitării nici unui credit și că nu lua creditul pentru el ci a fost determinat de către A. să solicite creditul în numele său, inculpatului F. revenindu-i o mică parte din suma care urma să fie primită; coroborând această situație cu împrejurarea că inculpatul știa că nu va plăti nimeni acest credit, instanța de apel a apreciat că este evidentă intenția acestuia de a înșela banca; de altfel atât inculpata A. cât și inculpaţii Y.Y., E. şi M.M. au menționat în mod expres în declarațiile lor (atât cele date în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești) că toți cei care au contractat credite (adică toate ”săgețile”) cunoșteau condițiile în care se luau acestea: adică că actele prezentate băncilor conțin date nereale cu privire la veniturile acestora, loc de muncă și calificare și că era stabilit dinainte ce procent din creditul obținut revenea fiecăruia dintre solicitanții de credite și cât revenea celorlalți membrii ai grupării; aceștia știau de asemenea că nu vor fi plătite de către nimeni ratele la bancă, ba chiar erau sfătuiți solicitanții să nu aibă proprietăți pe numele lor pentru ca băncile să nu poată executa silit creditul.

Având în vedere și argumentele prezentate anterior cu privire la cunoașterea de către inculpatul F. a existenței grupului organizat și acordul manifestat de acesta de sprijinire a grupului, Curtea a constatat că este pe deplin dovedită atât latura obiectivă cât și cea subiectivă a infracțiunii de tentativă la înșelăciune prev. de art 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., astfel că nu se poate pronunța raportat la acestea o soluție de achitare întemeiată pe art. 16 lit. a) C. proc. pen., chiar dacă s-ar schimba încadrarea juridică astfel cum s-a solicitat în apel de către inculpat şi s-ar reţine aceste acte materiale ca şi o infracţiune distinctă de înşelăciune, în formă continuată cu două acte materiale.

Infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. de la 1968 comisă de inculpatul F. în paguba L.L.L. Brașov agenția Valea Cetății la data de 20 ianuarie 2012 nu a fost contestată de către apelant în apel solicitându-se doar raportat la aceasta constatarea intervenirii împăcării, împăcare permisă de N.C.P. conform art. 244 alin. (3) cu consecința încetării procesului penal pentru această infracțiune întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. g) C. proc. pen.

Nici comiterea infracțiunii de înșelăciune în forma tentativei prev. de art. 20 rap la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. de la 1968 reținută în sarcina inculpatului F. și nici cea de uz de fals în formă continuată prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. nu au fost contestate de către inculpat în apel însă s-a solicitat a se constata că în ceea ce-l privește, dată fiind intervenția împăcării dintre inculpat și L.L.L. Brașov precum și situația sa concretă, privită în mod global legea penală nouă este mai favorabilă inculpatului, mai ales în condițiile în care s-ar reține în favoarea acestuia circumstanţelor atenuante judiciare prev. de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. (faptul că inculpatul nu a avut calitatea de administrator al SC C.C.C.C. SRL, acesta a fost doar un administrator de fapt, nu a urmărit crearea de prejudicii şi nu a avut la cunoştinţă că documentele contabile au fost falsificate de A. şi că societatea nu avea activitate. În calitatea sa de administrator scriptic s-a ocupat doar de obiectul secundar al firmei astfel cum rezultă din declaraţiile coinculpaţilor) astfel că s-ar impune în primul rând schimbarea de încadrare juridică din infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) în două infracţiuni de înşelăciune una în forma tentativei în formă continuată prev. de art. 32 raportat la art. 244 alin. (1), (2) cu aplicarea art. 35 (2 acte materiale - parte vătămată K.K.K.) şi o infracţiune în formă consumată prev. de 244 alin. (1), (2) în care parte vătămată este L.L.L. Mai apoi s-ar impune schimbarea de încadrare juridică din infracțiunea de tentativă la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 20 C. pen. de la 1968 rap la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) în infracţiunea prev. de art. 32 raportat la art. 244 alin. (2) C. pen. şi din infracţiunea de uz de fals în formă continuată prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în trei infracţiuni de uz de fals prev. de art. 323 C. pen.

În al doilea rând, pentru fiecare dintre infracțiunile rămase în cadrul pluralității de infracțiuni s-ar impune reținerea de circumstanțe atenuante, reducerea pedepselor conform art. 76 C. pen. iar mai apoi contopirea pedepselor astfel stabilite și aplicarea pedepsei rezultante conform art. 39 C. pen.

Întrucât de la comiterea faptelor de către inculpat şi până la data soluţionării definitive a cauzei a apărut o lege penală nouă (Legea nr. 286/2009 privind C. pen. intrată în vigoare la data de 1 februarie 2014), spre deosebire de instanţa de fond, instanţa de apel trebuie să analizeze într-adevăr în aplicarea art. 5 C. pen. care este legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului.

Este adevărat că noua normă penală care reglementează infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (3) C. pen. prevede pentru această infracţiune posibilitatea sancţionării ei cu pedeapsa închisorii între 1 şi 5 ani spre deosebire de legea veche care prevedea pentru infracțiunea de „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. posibilitatea aplicării pedepsei cu închisoarea de la 3 la 15 ani, iar pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. posibilitatea aplicării pedepsei cu închisoarea de la 10 la 20 de ani.

Tot atât de adevărat este că pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune N.C.P. prevede posibilitatea împăcării, iar pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 C. pen. pedeapsa prevăzută de legea nouă este închisoarea de la 1 la 5 ani spre deosebire de art. 7 din Legea nr. 39/2003 care sancţiona această infracţiune cu închisoare de la 5 ani la 20 de ani.

Din perspectiva limitelor de pedeapsă prevăzute de noua lege pentru infracțiunile menționate de legea nouă apare mai favorabilă inculpatului.

Cu toate acestea instanţa de apel a constatat că noua lege penală reglementează diferit la art. 35 alin. (1) C. pen. infracţiunea continuată (faţă de art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968) iar fapta de înşelăciune reţinută în sarcina inculpatului F. în concret, dată fiind împrejurarea că s-a repercutat asupra a 3 subiecţi pasivi nu ar mai putea, aplicând legea nouă, să constituie o unitate infracţională astfel cum s-a dispus trimiterea inculpatului în judecată ci trei infracţiuni intenţionate de înşelăciune în concurs (din care una continuată - în paguba K.K.K. - rămasă în forma tentativei și una simplă - în paguba R.R.- rămasă de asemenea în forma tentativei).

Aceeaşi este situaţia şi în ceea ce priveşte infracţiunea de uz de fals comisă de inculpatul F.; având în vedere că inculpatul a uzat de setul de înscrisuri falsificate de inculpata A. și B. care i-au fost puse la dispoziţie de prima dintre inculpate, în 4 rânduri în faţa a trei subiecţi pasivi diferiţi situaţia ar impune reţinerea, în aplicarea legii penale noi a 3 infracţiuni de uz de fals în concurs. Astfel, chiar dacă art. 323 din N.C.P. sancţionează infracţiunea de uz de fals cu aceeaşi pedeapsă (3 luni 2 ani închisoare sau amendă) cu care era sancţionată de C. pen. de la 1968, prin faptul că în temeiul dispoziţiilor din acest din urmă cod se poate reţine o unitate infracţională sancţionată cu o singură pedeapsă şi nu 3 infracţiuni în concurs face ca legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului să fie tot C. pen. de la 1968.

Analizând însă în concret și în mod global legea penală mai favorabilă şi în raport de situaţia inculpatului, văzând şi regimul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni, diferit în cele două legi penale supuse comparaţiei, noua lege penală sancţionând mai grav pluralitatea de infracţiuni (reglementată de art. 39 C. pen.) prin instituirea unui spor obligatoriu la pedeapsa cea mai grea de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, Curtea a reţinut că este evident că legea penală veche este mai favorabilă inculpatului, chiar dacă pentru infracţiunile de înşelăciune şi constituire/aderare la grup infracţional organizat limitele de pedeapsă speciale sunt mai mari decât cele prevăzute în N.C.P.

Chiar în condițiile în care s-ar înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului F. pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. (actualmente 244 alin. (1) și (2) C. pen.) pedeapsa maximă care i s-ar putea aplica inculpatului pentru restul infracțiunilor reținute în sarcina sa ar fi 8 ani și 8 luni închisoare.

Procedând la individualizarea pedepselor în temeiul art. 74 din N.C.P. instanța de apel nu ar reține, astfel cum s-a solicitat în sarcina inculpatului circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. Împrejurarea că inculpatul F. a acceptat să fie ”un administrator de fapt” adică să figureze doar cu numele administratorul SC C.C.C.C. SRL, punând societatea la dispoziția grupului infracțional organizat pentru a fi luate credite de la bănci în numele ei nu reprezintă în nici un caz o împrejurare care să fie apreciată drept circumstanță atenuantă și să conducă la o atenuare a răspunderii penale. Nici în cazul celorlalte infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată inculpatul F., instanța de apel nu identifică nici o împrejurare care să se circumscrie circumstanței prev. de art. 75 pct. 2 lit. b) C. pen.; din perspectiva N.C.P. infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. (respectiv. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.) comisă în paguba L.L.L. Agenția Valea Cetății Brașov nu este luată în considerare dată fiind intervenția împăcării și împrejurarea că dacă ar fi aplicată legea penală nouă pentru această infracțiune ar trebui pronunțată o hotărâre de încetare a procesului penal. Individualizând pedepsele aplicabile inculpatului pentru celelalte infracțiuni rămase în concurs, în temeiul legii noi instanța de apel nu s-ar orienta nici asupra unor pedepse situate spre minimul special prevăzut de lege întrucât, ținând seama de toate criteriile de individualizare prev. de art. 74 C. pen., de împrejurarea că deși sincer în cursul urmăririi penale, în fața instanței inculpatul F. a revenit asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale încercând să inducă în eroare instanța, să se disculpe și să îl ajute pe inculpatul H. să scape de răspunderea penală, o astfel de orientare nu se justifică. Pe altă parte, este adevărat că infracțiunile de înșelăciune care mai rămân în cadrul pluralității au rămas în forma tentativei, însă această împrejurare nu se datorează conduitei inculpatului, care a depus actele false la cele două bănci cu intenția de a induce în eroare băncile ci în cazul K.K.K. s-a datorat faptului că nu îndeplinea condițiile de creditare, iar în cazul R.R. datorită intervenției organelor judiciare care au avertizat banca iar aceasta din urmă nu a mai acordat creditul. În aceste condiții, aplicând inculpatului spre exemplu câte o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea celor două tentative de înșelăciune (persoane vătămate K.K.K. Brașov și R.R. Brașov), 3 ani închisoare pentru infracțiunea de sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 C. pen. (fost art. 7 din Legea nr. 39/2003) și câte 1 an și 6 luni închisoare pentru cele trei infracțiuni de uz de fals (subiecți pasivi K.K.K. Săcele, L.L.L. Brașov și R.R. Brașov) și stabilind pedeapsa rezultantă conform art. 39 C. pen. s-ar obține o pedeapsă de 6 ani și 2 luni închisoare.

Analizând situaţia inculpatului din perspectiva C. pen. de la 1968 Curtea a reţinut în primul rând că nu se impune o schimbare a încadrării juridice stabilite de prima instanţă; fragmentarea actelor materiale şi reţinerea lor ca infracţiuni de sine stătătoare nu se justifică în lumina dispoziţiilor C. pen. de la 1968 întrucât materialul probator de la dosar relevă fără dubiu faptul că inculpatul F. a acţionat în datele de 9 ianuarie 2012, 10 ianuarie 2012 şi respectiv 20 ianuarie 2012 în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, astfel că în speţă sunt întrunite dispoziţiile art. 41 C. pen. de la 1968 privind infracţiunea continuată. Aceeaşi este şi situaţia faptelor de uz de fals comise de inculpat; acestea reprezintă acte materiale comise în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la diverse intervale de timp, astfel că sunt întrunite şi în ceea ce priveşte aceste fapte care fiecare în sine întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. de la 1968.

Calculând pedeapsa rezultantă ce se impune a fi aplicată inculpatului F. în temeiul C. pen. de la 1968, în raport de încadrările juridice stabilite corect de către prima instanţă Curtea a constatat în primul rând că pedepsele stabilite de către prima instanță pentru infracțiunile care intră în compunerea pluralității de infracțiuni pentru care a fost găsit vinovat inculpatul sunt corect individualizate fiind avute în vedere la stabilirea acestora toate criteriile prev. de art. 72 C. pen. de la 1968. Nu se impunea, nici în procesul de individualizare judiciară a pedepselor întemeiat pe dispozițiile C. pen. de la 1968 reținerea în favoarea inculpatului de circumstanțe atenuante judiciare din cele prev. de art. 74 C. pen. de la 1968; inculpatul nu a avut, așa cum am arătat deja o atitudine total sinceră, încercând în fața instanței să denatureze faptele astfel încât să i se diminueze răspunderea penală și încercând totodată să îl ajute pe inculpatul H. să scape de răspundere penală. Împrejurările relevate de inculpat în apel referitoare la lipsa antecedentelor penale, la circumstanţele reale şi personale, situația sa familială și socială, astfel cum rezultă din concluziile referatului de evaluare faptul că realizează venituri, urmează cursurile universitare, este implicat în proiecte de integrare a persoanelor cu dezabilități au fost deja avute în vedere de către prima instanță și tocmai acestea au condus la orientarea pedepselor spre limitele minime prevăzute de lege. Ca atare reducerea pedepselor stabilite de către prima instanță pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals de care ca fost găsit vinovat inculpatul nu se impune; acestea sunt just individualizate.

În ceea ce privește pedeapsa care se impune a fi aplicată inculpatului F. pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003 luând în considerare toate criteriile prev. de art. 72 C. pen. privind individualizarea judiciară a pedepselor, văzând circumstanțele reale în care a fost comisă infracțiunea și cele personale ale inculpatului astfel cum rezultă din concluziile referatului de evaluare întocmit în cauză de către Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov (situația sa familială și socială, împrejurarea că beneficiază de sprijinul familiei, faptul că realizează venituri, urmează cursurile universitare, este implicat în proiecte de integrare a persoanelor cu dezabilități), precum și necesitatea asigurării în cadrul acestui proces a unui echilibru sancționator între toți cei implicați în activitatea infracțională dedusă judecății, Curtea a apreciat că orientarea pedepsei spre minimul special prevăzut de lege este o sancțiune îndestulătoare, astfel că urmează să i se aplice inculpatului F. pentru această infracțiune pedeapsa de 5 ani închisoare iar în baza art. 65 alin. (2) C. pen. de la 1968 se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la 1968 pe o durată de 5 ani.

Contopind pedepsele aplicate inculpatului de către prima instanță pentru infracțiunile comise cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat de către instanța de apel pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, conform art. 33 lit. a) C. pen. de la 1968, 34 lit. b) C. pen. de la 1968 şi 35 C. pen. de la 1968 rezultă o pedeapsă de 5 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la 1968 pe o durată de 6 ani.

Așadar, în concret și aplicată în mod global legea penală anterioară, adică C. pen. de la 1968, este mai favorabilă inculpatului F.. Instanța de apel a făcut aplicarea art. 5 C. pen. în ceea ce-l privește reținând ca sistem sancționator mai favorabil inculpatului cel prevăzut de C. pen. de la 1968; apelul inculpatul nu este fondat în ceea ce privește latura penală a procesului.

În ceea ce priveşte latura civilă s-a solicitat prin apelul formulat de inculpatul F. a se constata că prejudiciul a fost integral recuperat, creditul obţinut de la L.L.L. a fost achitat conform scadenţarului.

Curtea a reţinut că potrivit înscrisului existent la fila 282 vol II dosar apel depus în apel, inculpatul F. a achitat într-adevăr creditul obținut în mod fraudulos de la L.L.L. Agenția Valea Cetății Brașov precum și accesoriile decurgând din acest credit. Față de această situație și văzând că prima instanță l-a obligat pe acest inculpat în solidar cu inculpatul H. și cu inculpata A. la despăgubirea V.V. cu suma de 10.000 lei reprezentând creditul primit de inculpatul F. la data de 25 ianuarie 2012. (pct. 53 din starea de fapt), în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul formulat de inculpatul F. și a reformat hotărârea atacată în sensul înlăturării obligării celor trei inculpați la plata de despăgubiri către unitatea bancară menționată şi a constatării ca recuperat prejudiciul cauzat acestei părţi civile.

8. În ceea ce priveşte greşita reţinere a dispoziţiilor art. 74 lit. c) C. pen. privitoare la circumstanţele atenuante în favoarea inculpaţilor I., J., U.U.U., Curtea a constatat că aceste critici formulate de Parchet sunt nefondate; cei trei inculpaţi au avut o atitudine procesuală sinceră în cursul procesului penal recunoscând în faţa instanţei faptele de care au fost acuzaţi, chiar dacă au invocat anumite împrejurări care în opinia lor ar fi de natură să scuze fapta sau să atenueze răspunderea penală. Din fişele de cazier judiciar ataşate la dosarul cauzei rezultă că nici unul dintre cei trei inculpaţi nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, iar din referatele de evaluare întocmite în cauză rezultă că aceştia au avut o atitudine onestă în societate anterior comiterii faptelor, astfel că infracţiunile reţinute în sarcina lor apar accidente izolate, determinate de conjunctura nefavorabile în care s-au aflat în anumite momente ale vieţii lor.

Faţă de această situaţie, Curtea a apreciat că nu se impune reformarea hotărârii apelate sub acest aspect.

II. În ceea ce priveşte apelul formulat de inculpata A. Curtea a reţinut că aceasta a criticat în esenţă hotărârea atacată pentru netemeinicie susţinând că este mult prea ridicat cuantumul pedepsei aplicate de către prima instanţă în condiţiile în care a colaborat cu organele de urmărire penală, a avut o atitudine sinceră, nu este cunoscută cu antecedente penale şi are o situaţie familială care reclamă prezenţa sa cât mai urgentă în cadrul familiei, având minori în întreţinere; inculpata nu a contestat în memoriile formulate comiterea infracţiunii de înşelăciune reţinută în sarcina sa, arătând doar cu privire la această faptă că nu a recrutat pe nimeni şi nici nu a determinat pe nimeni să comită vreo infracţiune de înşelăciune, rolul său mărginindu-se la a falsifica înscrisurile în baza cărora s-au solicitat creditele; în cuprinsul concluziilor scrise şi a memoriilor formulate inculpata a solicitat aplicarea noilor dispoziţii ale C. pen., lege penală pe care o apreciază mai favorabilă; de asemenea inculpata a criticat hotărârea primei instanţe din perspectiva soluţiei de condamnare a sa pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat solicitând achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 16 lit. a) C. proc. pen.

Inculpata A. a fost trimisă în judecată pentru comiterea în concurs real a mai multor infracţiuni intenţionate:

- „constituirea unui grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave” prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003 constând în esenţă în aceea că la începutul anului 2011 a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat împreună cu inculpata L. şi P.P. la care au aderat ulterior de-a lungul perioadei menţionate şi inculpaţii G., B., K., H. şi F.; de asemenea în cursul lunii ianuarie 2012 inculpata a constituit o nouă ramură a grupului infracţional organizat împreună cu M.M. şi Y.Y., la care au aderat C., C.C.C., D., E., V., I., J., F.F. şi G.G. în vederea obţinerii de credite cu acte false pe seama unor persoane fizice şi juridice;

-„fals în declaraţii în vederea emiterii unui instrument de plată electronică” prev. de art. 26 din Legea nr. 365/2002 şi „efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos” prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 constând în aceea că la data de 15 iunie 2010, în calitate de administrator al SC H.H.H. SRL, a solicitat SC J.J. SRL Braşov deschiderea conturilor personale cu acces prin card pentru virarea de salarii unui număr de 8 persoane (A., G., V.V.V., V.V.V.V., N.N.N., K.K., O.O.O., X.X.X.X.), care nu aveau calitatea de angajaţi ai SC H.H.H. SRL, cu consimţământul acestora (G., V.V.V., V.V.V.V., K.K. şi X.X.X.X.) ori fără ştiinţa lor (N.N.N. şi O.O.O.), a determinat banca să-i remită un număr de 8 carduri bancare şi ulterior a solicitat acordarea facilităţii de overdraft pentru trei dintre acestea (G., N.N.N. şi O.O.O.) şi a retras sumele de bani acordate (9600 lei, 7200 lei şi 9000 lei), fără a le restitui; tot inculpata a acceptat în cazul altor două persoane (V.V.V. şi K.K.) să solicite acordarea facilităţii de overdraft (10.800 lei şi 9.000 lei), care a fost accesată şi nerestituită în aceeaşi modalitate;

- „fals în înscrisuri oficiale” prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. constând în aceea că în luna februarie 2012, a contrafăcut, prin plăsmuire, o diplomă de licenţă, aparent emisă de Universitatea Transilvania Braşov - Facultatea de Ştiinţe Economice din 10 septembrie 2009 şi număr de înregistrare 2213/10 septembrie 2009 pe numele Y.;

- „fals în înscrisuri sub semnătură privată” prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. constând în aceea că în perioada decembrie 2009 - august 2012, a falsificat direct înscrisuri sub semnătură privată (adeverinţe de salariu, fişe fiscale, contracte individuale de muncă, cărţi de muncă, adeverinţe de confirmare a calităţii de salariat, facturi de utilităţi, diferite contracte, facturi, etc), pe care le-a folosit sau le-a încredinţat altor persoane (SC S.S. SA, P.P., N., Z.Z.Z., X.X.X.X., Y.Y.Y., I.I., D., N.N.N., F., T., U., V., G., H., I., J., K., Y., O.O.O., G.G., V.V.V., C.C., D.D., E.E., F.F., K.K., S.S.S.S.S.S.S., SC H.H.H. SRL, SC C.C.C.C. SRL) în vederea obţinerii de credite de la bănci şi instituţii de credit;

- „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. constând în aceea că în perioada decembrie 2009 - august 2012, a recrutat, coordonat, sprijinit alte persoane să solicite credite cu documente false (SC S.S. SA, P.P., N., Z.Z.Z., X.X.X.X., Y.Y.Y., I.I., D., F., U., V., G., I., J., K., Y., G.G., V.V.V., C.C., F.F., S.S.S.S.S.S.S.), a cooperat cu vinovăţie la solicitarea de credite cu acte false de către alte persoane (K.K., T., H., V.V.V., D.D., E.E.) ori a indus direct în eroare bănci şi instituţii de credit (în cazul creditelor solicitate pe seama lui N.N.N., O.O.O., G., SC H.H.H. SRL şi SC C.C.C.C. SRL) fapte prin care a fost solicitată suma totală de 1.507.798 lei şi 318.216 euro şi acordată de 514.920 lei şi 278.216 euro, iar inculpata şi-a însuşit o parte din sumele de bani obţinute.

Prima instanţă a condamnat-o pe inculpata A. pentru toate capetele de acuzare, reţinând doar în mod diferit de actul de sesizare al instanţei, că în ceea ce priveşte infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, aceasta nu ar fi debutat la începutul anului 2011 deşi inculpata a desfăşurat activităţi în scopul menţionat în actul de sesizare al instanţei, întrucât nu apare îndeplinită condiţia ca grupul infracţional organizat să fie constituit din 3 sau mai multe persoane; în contextul în care prima instanţă a achitat-o pe inculpata L. pentru toate capetele de acuzare, s-a reţinut că dovezile de la dosar nu susţin grupul format din A., L. şi P.P. astfel că neexistând un grup organizat format din minim trei persoane, nu se poate vorbi nici de aderarea celorlalte persoane la grupul infracţional iniţial constituit. S-a reţinut aşadar constituire grupului organizat abia la începutul anului 2012 împreună cu M.M. şi Y.Y., la care au aderat C., C.C.C., D., E., V., I., J., F.F. şi G.G. în vederea obţinerii de credite cu acte false pe seama unor persoane fizice şi juridice.

Curtea a reţinut, în ceea ce priveşte soluţia de condamnare a inculpatei pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat că hotărârea primei instanţe este la adăpost de orice critică. Este adevărat că în prezenta cauză inculpata a negat în mod constant existenţa unui grup infracţional organizat susţinându-se că niciodată nu au fost identificate trei sau mai multe persoane care să fi colaborat în vederea obţinerii de venituri ilicite. În apel s-a adus drept argument declaraţia martorului D.D. și F.F.F.F. - audiat în apel - din care rezultă că în locaţia pe care o folosea inculpata niciodată nu au fost organizate întâlniri care să ducă la comiterea de infracţiuni.

Deşi declaraţiile inculpatei A. sunt într-adevăr constante în ceea ce priveşte faptul că nu ar fi constituit şi nu ar fi acţionat în cadrul nici unui grup infracţional organizat, Curtea a reţinut că acestea sunt nesincere, fiind contrazise de materialul probator de la dosar; ba mai mult, deşi inculpata neagă existenţa unui astfel de grup organizat din cuprinsul declaraţiilor sale rezultă că aceasta recunoaşte existenţa unei structuri, a unei colaborări între cel puţin trei persoane şi deşi descrie rolul fiecăreia dintre aceste persoane în grup şi faptul că s-a acţionat după acelaşi tipar, neagă totuşi existenţa unui grup infracţional organizat.

Deşi nu s-a putut stabili exact când a avut loc înţelegerea intervenită între cei trei inculpaţi în sensul constituirii grupului, Curtea a reţinut cu privire la primul grup constituit de inculpata A. împreună cu L. şi P.P. la care ulterior a aderat şi H. că cele trei persoane iniţiatoare ale grupului au pus la punct la începutul anului 2011 un plan, şi-au împărţit sarcinile şi au stabilit procentul care urma să revină fiecăruia dintre ei din creditele care vor fi obţinute în numele SC H.H.H. SA; cei trei au acţionat pentru prima data în scopul pentru care grupul a fost format la data de 1 februarie 2011 - dată la care P.P. a preluat calitatea de asociat la SC H.H.H. SA. După data de 10 august 2011 (dată la care au fost viraţi în contul SC H.H.H. SA banii obţinuţi în urma celui de-al doilea contract de credit încheiat cu SC L.L.L.L. SRL Ţiriac) grupul s-a mărit, astfel cum s-a arătat şi dezvoltat la pct. I când s-a făcut referire la situaţia inculpaţilor L. şi H. prin aderarea inculpatului H. Activitatea infracţională a grupului pare să fi luat într-adevăr sfârşit în luna noiembrie 2011 datorită faptului că, după ce părăsise grupul întâi P.P. (la data de 30 septembrie 2011 - odată cu cesionarea părţilor sociale ale SC H.H.H. SRL către numitul E.E.E.E.E.E.E.) ultima activitate infracţională la care L. a participat este recrutarea inculpatei C.C. care a luat credit cu documente false în luna noiembrie 2011. Deşi inculpata A. susţine în declaraţia sa dată în cursul urmăririi penale că doar în luna mai 2012 ar fi încetat colaborarea sa cu inculpata L., Curtea reţine că materialul probator de la dosar nu mai susţine o astfel de colaborare, singura care susţine acest aspect fiind inculpata A. În schimb există date că şi-au continuat activitatea infracţională, pe perioada noiembrie 2011 - ianuarie 2011 inculpaţii H. şi A. care nu pot fi acuzaţi însă că în această perioadă ar fi constituit un grup întrucât numărul de persoane este insuficient pentru a se aprecia astfel. La începutul anului 2012 însă, odată ce a cunoscut-o pe M.M., care colabora deja în activitatea infracţională desfăşurată cu Y.Y. au fost puse bazele unui nou grup infracţional cu roluri bine stabilite, astfel cum a reţinut şi prima instanţă, grup la care au aderat în cursul anului 2012 inculpaţii C., F., C.C.C., D., E., V., I., J., F.F. şi G.G. folosind în activitatea infracţională SC H.H.H. SRL, SC C.C.C.C. SRL, SC D.D.D.D. SRL şi SC E.E.E.E. SRL şi înşelând diversele unităţi bancare fie prin solicitarea de credite de către persoane fizice fie prin solicitarea de credite în numele unor persoane juridice.

Deşi prima instanţă a reţinut în ceea ce o priveşte pe inculpata A. rol de fondator al unui grup infracţional organizat doar din luna ianuarie 2012, Curtea a reţinut că activitatea infracţională a inculpatei A. a debutat pe acest plan, mult mai devreme, astfel cum se reţine de altfel şi în actul de sesizare al instanţei. Odată cu preluarea formală a calităţii de asociat de către P.P. care cunoştea clar care este motivul pentru care realizează această acţiune: acela de a obţine împreună cu inculpatele A. şi L. - care îl şi recrutase de altfel şi împreună cu care mai obţinuse credite fraudulos însă în calitate de persoană fizică - credite frauduloase în numele SC H.H.H. SA sau de către persoane fizice angajate fictiv la această societate, s-a constituit în speţă o grupare organizată în scopul de comitere de infracţiuni de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave care îndeplineşte condiţiile prev. de art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003; grupul format din 3 persoane a acţionat începând cu prima parte a anului 2011 pentru îndeplinirea scopului grupului; inculpatul P.P. avea rolul de a asigura imaginea societăţii SC H.H.H. SRL şi de a poza într-o persoană serioasă de natură a inspira încredere unităţilor bancare (creditele luate în calitate de persoană fizică nu fuseseră introduse încă în C.I.P. - ultimul dintre ele - cu care refinanţase un credit anterior astfel cum am precizat anterior - fiind contractat în decembrie 2010 iar cei trei avuseseră grijă să lase în cont echivalentul a trei rate); inculpatele A. Maria şi L. identificau bănci dispuse să acorde împrumuturi persoanelor juridice fără să ceară prea multe garanţii (erau vizate mai ales unităţile bancare care datorită procedurilor interne nu verificau pe teren situaţia societăţilor comerciale); tot ele falsificau documentele solicitate de bănci privind situaţia financiară a societăţi SC H.H.H. SRL şi cea a relaţiilor comerciale derulate de societate cu alte societăţi comerciale, contracte şi facturi şi au identificat un contabil (pe inculpata B.) dispus să falsifice documentele financiar contabile şi fiscale în aşa fel încât societatea SC H.H.H. SRL care în realitate nu desfăşura nici o activitate şi nu avea nici un angajat să apară ca fiind profitabilă şi prosperă. Scopul final era evident obţinerea de beneficii financiare şi cei trei inculpaţi stabiliseră încă de la început modalitatea în care se vor împărţi banii obţinuţi din creditele care vor fi contractate.

Gruparea constituită din cei trei nu a avut un caracter ocazional aşa cum s-a mai arătat ci dimpotrivă odată constituit grupul inculpatele A. şi L. au încercat să identifice cât mai multe unităţi bancare care să ofere credite persoanelor juridice; acţionând în paralel, cele două inculpate au solicitat credit la 18 martie 2011 de la G.G.G. şi la data de 11 mai 2011 de la SC I.I.I. SA, Sucursala Piaţa Sfatului Braşov, deci al doilea credit a fost solicitat până să fie aprobat primul. De altfel activitatea intensă a celor două inculpate A. Maria şi L. în sensul căutării de unităţi bancare care să ofere credite persoanelor juridice este relevată aşa cum s-a arătat deja în cazul inculpatei L. de inculpata B.. În declaraţia sa, dată în cursul urmăririi penale în prezenţa avocatului ales inculpata B. a arătat că „pe inculpata A. a cunoscut-o în anul 2010 prin intermediul unei cunoştinţe comune L.. A ştiut că aceasta urmăreşte să obţină credite de la bănci şi la solicitarea ei i-a întocmit balanţe, bilanţuri pentru perioada septembrie 2010 şi 2011 pe SC H.H.H. SRL pentru a le depune la bănci fără a şti în concret la care din bănci; mai arată această inculpată că a întocmit la solicitarea inculpatei A. analiza furnizori Clienţi şi a întocmit toate raportările contabile menţionate, fără a avea şi a se întemeia pe documente contabile, „din burtă” în aşa fel încât să scoată firma pe profit. În declaraţia dată în procedura arestării preventive, tot în prezenţa avocatului ales inculpata B. a arătat că şi-a dat seama că A. şi prietena ei L. intenţionau să facă ceva nelegal şi ele i-au comunicat că urmau să obţină un credit de la bancă şi urmau să plăsmuiască documentele contabile în aşa fel încât cifra de afaceri să constituie de trei ori suma solicitată. Tot în acea declaraţie inculpata B. arată: ”Am înţeles din discuţiile purtate cu A. şi prietena mea L. că au încercat în tot cursul anului 2010 să obţină credite dar nu au reuşit şi fostul contabil le-a părăsit întrucât nu fusese plătit” (…). ”Eu nu am cunoscut activitatea completă a celor două prietene ale mele dar am aflat că până în iunie 2011 au obţinut mai multe credite pe persoane fizice, creditul pentru firmă nefiindu-le acordat”(…).

Deşi inculpata A., neagă că ar fi constituit un astfel de grup infracţional ea acceptă în toate declaraţiile date că a avut o înţelegere prealabilă atât cu L. cât şi cu P.P. referitor la modul de colaborare, la metoda pe care o vor folosi la comiterea faptelor, la rolul fiecăruia şi ce au de făcut pentru a obţine credite pe numele acestei societăţi stabilind de asemenea modul de împărţire a sumelor de bani care vor fi obţinute cu titlu de credit. Apare acelaşi tipar infracţional la toate faptele comise în aceeaşi formă de participaţie astfel că apare firească concluzia constituirii unui grup infracţional organizat de către cei trei, urmat de comiterea de infracţiuni care au intrat în scopul grupului; elementele probatorii de la dosar relevă, aşa cum am arătat rolurile fiecăruia dintre membrii grupului. Împrejurarea că ulterior au mai aderat şi alte persoane la acest grup ori că în paralel cu identificarea de oportunităţi pentru a lua credite în numele persoanelor juridice membrii grupului au desfăşurat acţiuni şi pentru înşelarea unităţilor bancare cu ocazia contractării unor credite de către persoane fizice, nu reprezintă elemente care să aibă relevanţă pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003;

De altfel, în declaraţia olografă dată de inculpata A. în cursul urmăririi penale (fila 43 dosar urmărire penală vol. 41) rezultă în mod cert „colaborarea” pe care a avut-o cu L. pentru derularea activităţii infracţionale desfăşurate în legătură cu creditele luate precum şi susţinerea că această colaborare a încetat în cursul lunii mai 2012 întrucât inculpata L. începuse să pretindă sume tot mai mari de bani. În declaraţia dată de inculpata A. în faţa procurorului (fila 54 dosar urmărire penală vol. 41) aceasta a arătat din nou în ce a constat colaborarea cu L. precum şi înţelegerea intervenită la un moment dat de a solicita credite în numele SC H.H.H. SA, L. fiind cea care l-a adus pe P.P. să preia SC H.H.H. SA, aceasta a mai arătat că: „În momentul solicitării creditului administrator şi asociat unic figura P.P. Înţelegerea prealabilă cu acesta a fost ca banii obţinuţi de la SC G.G.G. SRL să fie împărţiţi în părţi egale între L., P.P. şi A.”

Referitor la cea de-a doua ramură a grupului constituită începând cu luna ianuarie 2012, Curtea a reţinut, contrar susţinerilor inculpatei A., că materialul probator de la dosar nu lasă loc nici unui dubiu cu privire la această activitate infracţională.

De altfel, din declaraţia olografă dată de inculpată în cursul urmăririi penale, în prezenţa avocatului ales(fila 43 dosar urmărire penală vol. 41) rezultă cu evidenţă modul în care a luat naştere această nouă ramură a grupului. Aceasta arată că:”Din momentul în care am preluat firma SC C.C.C.C. SRL d-na M.M. mi-a propus să colaborăm pe credite persoane fizice, afirmând că face parte dintr-un grup care se ocupă cu credite. Din grupul ei mi l-a prezentat pe Y.Y. care era însoţit în permanenţă de „Ginel”, dânşii se ocupau de racolarea şi însoţirea la bănci a persoanelor fizice ce urmau să solicite credite bancare. (…). Din înţelegerea prealabilă cu Y.Y. acestor persoane le revenea un procent de 25% din credit, restu era împărţit între mine, M.M. şi E. (…) Rolul meu în grup era doar de a întocmi actele nu şi de recrutare, coordonare şi determinarea altor persoane să solicite credite”. Mai arată inculpata A. în declaraţia dată în cursul urmăririi penale (fila 58 dosar urmărire penală vol. 42: „Y.Y. se ocupa strict de recrutarea persoanelor care urmau să acceseze credite bancare şi de încasarea banilor obţinuţi de la bancă precum şi de împărţirea acestora.

În declaraţia dată în cursul urmăririi penale (fila 364 vol. 41 dosar urmărire penală) inculpata M.M. afirmă: „În toamna anului 2011 l-am cunoscut pe învinuitul Y.Y. iar la începutul anului 2012 am făcut cunoştinţă prin intermediul lui B.B.B.B. cu A., care s-a arătat interesată să cumpere SC C.C.C.C. SRL (…). Pentru că aveam nevoie de bani, am stabilit împreună cu A. şi Y.Y. să găsim persoane doritoare să obţină credite cu acte false, contra unor procente din banii astfel obţinuţi. Potrivit înţelegerii, Y.Y. trebuia să recruteze beneficiarii de credite, A. avea rolul de a falsifica înscrisurile în baza cărora urmau să fie obţinute creditele, iar eu îi însoţeam pe beneficiari când se deplasau la unităţile bancare pentru a depune documentaţia necesară obţinerii creditelor (…).”

Inculpatul Y.Y. recunoaşte şi el în declaraţiile date această modalitate de colaborare şi felul în care ea a debutat.

La grupul iniţial constituit, la care a aderat astfel cum s-a aratăt în considerentele deja prezentate şi inculpatul H. (imediat după constituirea lui) au mai aderat în cursul anului 2012 inculpaţii C., F., C.C.C., D., E., V., I. şi J., folosind în activitatea infracţională SC H.H.H. SRL, SC C.C.C.C. SRL, SC D.D.D.D. SRL şi SC E.E.E.E. SRL şi înşelând diversele unităţi bancare fie prin solicitarea de credite de către persoane fizice fie prin solicitarea de credite în numele unor persoane juridice. La acest grup au aderat şi inculpaţii F.F. şi G.G. ei înşişi obţinând credite de la bănci şi instituţii de credite nebancare cu documente false pe raza judeţului Braşov.

Activitatea infracţională de contrafacere a actelor în baza cărora se solicitau credite s-a realizat de către A. la un birou pentru întocmirea actelor false, pe str. Paul Richter, nr. 8 din Braşov, aparţinând lui F.F.F.F., cu ştiinţa acestuia, inculpatul H. fiind cel care a făcut legătura inculpatei A. cu proprietarul imobilului cunoscând bineînţeles scopul pentru care inculpata A. avea nevoie de birou.

Este adevărat că martorul F.F.F.F. în declaraţia dată în apel a arătat că el nu a văzut ca la acea adresă să se organizeze şedinţe de lucru, din convorbirea telefonică purtată la data de 25 aprilie 2012 ora 16:22:23 între inculpata A. şi inculpatul H. şi redată în nota de transcriere de la filele 194-195 dosar urmărire penală vol. 8 din care rezultă cu evidenţă că atât martorul cunoaşte în mod cert ce se întâmplă în spaţiul pus la dispoziţie cât şi inculpatul H.; de altfel martorul a şi fost beneficiarul direct al înscrisurilor falsificate de inculpata A. la acel birou: A.:” (…). Ce vreau să zic (…) am (…) sunt aicea că mai am ceva de făcut”, H.:”Da” A.:”A venit Conu’ mare şi că lui de ce nu-i mai dăm nici un ban şi aşa! H.:”Da?” A.:”Şi a ieşit trântind uşile!” H.: ”Da!” A.: ”Da!” H.: ”Păi şi nu i-ai zis! Băăi, nu ţi-am zis că sunt gata! Pregăteşte contu’ ţi-i dau! Ziua asta s-a terminat şi gata!” A.: ”Da, da!” H.: ”Da? Vrei să-ţi dau, să-ţi dau tot timpu’ să mănânci şi după aceea la final, să-ţi mai dăm şi şpăgile şi astea?” A.: ”Da, da!” H.: ”De ce nu-i zici?” A.: ”Da!” H.: ”Băă nu vrei să-ţi iei, mai ai o zi! A.: ”Eu sunt convinsă că ştiu! Că îi citesc gândurile că facem aicea o grămadă de bani pe spaţiul lui fără nimic? Şi lui nu-i dăm nimic! La muncă! Uite, ascultă-mă (…) dacă eu îi mai fac (…) H.: ”Bine! Nu mai vreau să ştiu! Nu vreau să (…) (…). Eu nu i-am (…) nici n-am mai răspuns la telefon ştie bine că nu vreau (…) A.: ”Eu ce fac că mai am de lucru şi până (…). Nici nu ştiu, nu ştiu! Nu ştiu ce să zic! H.:”Păi…Băi, spune-i vrei să stai să-ţi iei banii, mă laşi să termin treaba? Zi-mi cum vrei să fac? Ce vrei să fac? A.:” Păi n-a zis nimic da’ iese trântind uşa?” H.: ”No!” A.: ”Ştii?” H.: ”În fine! Da! Dă-l în morţii mă-si! Când intră astăzi? A.: ”Ee, intră astăzi? H.: ”Da’ când? A.: ”Mâine! S-au scanat alea, le-am trimis la Bucureşti şi aşteaptă acum (…). No! H.: ”Dar mâine intră, da?” A.: ”Da, da!”.

Din celelalte convorbiri telefonice interceptate în cauză între membrii grupării rezultă clar modalitatea de colaborare dintre ei, rolul îndeplinit de fiecare membru în grup şi ierarhia grupului, astfel că, deşi toţi inculpaţii susţin că nu s-au asociat într-o grupare organizată în vederea comiterii infracţiunilor de înşelăciune, materialul probator de la dosar este mai mult decât evident cu privire la constituirea şi existenţa unui astfel de grup.

Curtea a reţinut aşadar, contrar susţinerilor inculpaţilor că gruparea constituită în vederea comiterii infracţiunilor de înşelăciune îndeplineşte toate condiţiile pentru a fi considerată grup infracţional organizat. Ea este formată din trei sau mai multe persoane, nu are un caracter ocazional ci a fiinţat pe o durată relativ mare de timp şi ar fi continuat să fiinţeze dacă nu ar fi intervenit organele judiciare, membrii ei au avut roluri clare şi prestabilite, împărţirea banilor se realiza după un anumit algoritm, faptele au fost comise după acelaşi tipar infracţional.

Inculpatul Y.Y. a avut rolul de a recruta „săgeţi” pentru obţinerea creditelor şi a fost sprijinit de către inculpaţii C.C.C., D., E. (fratele inculpatului Y.Y., adus special în acest scop din I.I.ia la începutul lunii aprilie 2012), I. şi J., care au însoţit efectiv solicitanţii de credit la bănci cu prilejul depunerii actelor şi a încasării de bani. La respectivul grup au aderat şi inculpaţii F.F. şi G.G. ei înşişi obţinând credite de la bănci şi instituţii de credite nebancare cu documente false pe raza judeţului Braşov.

Inculpatele M.M. şi A. au avut rolul de a pregăti documentaţia falsă, prima fiind ajutată de inculpata C., iar cea din urmă fiind sprijinită de inculpata G., fiica sa, fără a se putea determina în concret care sunt actele falsificate direct de inculpata G. şi dacă aceasta din urmă cunoştea cum anume urmează să le folosească mama sa. De asemenea cele două inculpate au avut rolul de a asigura legătura cu persoanele din interiorul băncilor sau cu influenţă asupra angajaţilor băncilor respectiv brokerul de credite Leonte Silvia, persoană din anturajul inculpatei A..

După obţinerea unui credit şi încasarea banilor, fiecare dintre cei menţionaţi a primit procentul cuvenit, stabilit de comun acord în prealabil, respectiv cel mult 25% pentru solicitantul de credit, iar restul banilor au fost împărţiţi în părţi egale de inculpaţii Y.Y., M.M. şi A.. De partea din profit care îi revenea inculpatei A. beneficia şi inculpatul H. care coordona activitatea grupului, cu precădere atunci când înscrisurile erau falsificate de inculpata A. şi creditele se obţineau pe baza acestora.

Grupul infracțional organizat a fiinţat până la data de 28 august 2012, când a fost destructurat de către organele judiciare.

În considerarea celor expuse Curtea a apreciat că sunt la dosar probe suficiente şi concludente pentru a se conchide că inculpata A. a avut rol de membru fondator al grupurilor infracţionale organizate, atât cel constituit în anul 2011 împreună cu L. şi P.P. la care a aderat ulterior și H., cât şi la cel constituit în anul 2012 împreună cu M.M., Y.Y. la care a aderat în primul rând inculpatul H. iar mai apoi, în cursul anului 2012 inculpaţii C., F., C.C.C., D., E., V., I., J., F.F. şi G.G.

Fapta acesteia întruneşte aşadar elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat în scopul comiterii unei infracţiuni grave prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003. Având în vere împrejurarea că în intervalul noiembrie 2011 - ianuarie 2012 nu rezultă din materialul probator continuarea activităţii infracţionale a primului grup şi nici restructurarea acestuia, având în vedere componenţa diferită a grupului şi rolul îndeplinit de fiecare membru în fiecare dintre cele două grupuri, Curtea a constatat că în sarcina inculpatei A. şi a lui H. ar fi trebuit reţinute comiterea a două infracţiuni prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003 în concurs, însă acest aspect nu a fost abordat de către Parchet în apelul promovat, iar în apelurile celor doi inculpaţi nu li se poate crea o situaţie mai gravă.

În cauză sunt întrunite deci, contrar susţinerilor inculpatei condiţiile tragerii sale la răspundere penală pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat în scopul comiterii unei infracţiuni grave prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003 pentru care a fost trimisă în judecată.

Inculpata nu a contestat comiterea celorlalte infracţiuni reţinute în sarcina sa şi pentru care a fost condamnată, însă în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune a arătat faptul că nu a „recrutat” pe nimeni şi nici nu a „determinat” pe unii dintre solicitanţii de credite să obţină credite de la bănci cu acte false; Curtea a reţinut că nu au nici o relevanţă cu privire la încadrarea juridică susţinerile inculpatei atâta timp cât prin falsificarea înscrisurilor sub semnătură privată şi punerea lor la dispoziţia solicitanţilor de credite (indiferent cine i-a recrutat) reprezintă un ajutor, în sensul art. 26 C. pen. de la 1968 dat solicitanţilor de credite la înşelarea băncilor; totodată, indiferent cine a recrutat „săgeţile” prin discuţiile pe care inculpata A. le-a purtat cu aceştia, prin asigurările pe care le-a dat că totul va fi în regulă, prin actele false puse la dispoziţie şi prin sfaturile date referitor la modul de comportare în faţa ofiţerilor de credite, a întărit convingerea solicitanţilor de credite privind comiterea infracţiunilor pentru care au fost recrutaţi, acţiuni care pot fi încadrate în sfera noţiunii de „determinare” folosită de către prima instanţă.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpatei pentru infracţiunile comise Curtea a reţinut că prima instanţă a avut în vedere în procesul de individualizare judiciară a pedepselor toate criteriile prev. de art. 72 C. pen. de la 1968 stabilind pedepse dozate corespunzător, în măsură să conducă la atingerea scopului prev. de art. 52 C. pen.

Contrar celor susţinute de inculpată în apel, prima instanţă a avut în vedere în procesul individualizării judiciare a pedepselor atât circumstanţele reale ale comiterii faptelor cât şi cele personale ale inculpatei, astfel cum acestea rezultau din referatul de evaluare întocmit în cauză de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov (filele 85-86 vol. III Dosar nr. x/62/2012). Au fost avute în vedere atât atitudinea de cooperare a inculpatei cu organele judiciare cât şi împrejurarea că se află la prima încălcare a legii penale. Tocmai datorită acestor împrejurări, precum şi a situaţiei familiale a inculpatei prima instanţă a orientat pedepsele aplicate inculpatei spre limitele minime speciale prevăzute de lege pentru infracţiunile comise. Este adevărat că inculpatei i s-a aplicat un spor de pedeapsă, urmare a contopirii pedepselor aplicate pentru infracţiunile care formează pluralitatea de infracţiuni, însă acest spor de pedeapsă este perfect justificat faţă de numărul de infracţiuni şi numărul de acte materiale ce compun fiecare dintre infracţiunile continuate în parte.

Deşi se susţine în apel că prin declaraţia martorului Serban Dorin s-ar fi dovedit că exista intenţia inculpatei de a desfăşura o activitate legală, respectiv aceea de agent imobiliar şi construcţii, activitate care însă s-a denaturat pe parcurs, instanţa de apel, fără a contesta intenţia inculpatei de la momentul preluării acestei societăţi, constată că inculpata a folosit societatea comercială doar pentru a emite în numele ei înscrisuri fără corespondent în realitate în vederea contractării de credite în mod fraudulos de către diverse persoane fizice şi pentru a solicita credite în numele ei; nici o activitate lucrativă nu s-a desfăşurat în cadrul acestei societăţi în perioada 2010 - 2011 până la înstrăinarea părţilor sociale; angajările raportate în Revisal au fost fictive, realizate doar pentru a permite persoanelor fizice să obţină credite în calitate de „angajaţi „ ai societăţii. Pe altă parte, dacă s-ar fi urmărit în acest interval de timp desfăşurarea de activităţi lucrative, nu există nici o explicaţie pentru care societatea SC H.H.H. SRL a fost pe rând preluată de G., V.V.V. şi P.P., inculpata A. rămânând în „umbra societăţii” şi beneficiind doar de calitatea de „director” care îi permitea să întocmească acte în numele societăţii la „adăpost” de răspundere. De altfel, una dintre convorbirile telefonice interceptate în cauză, purtate între B. şi inculpata A. (din data de 11 mai 2012 - filele 31 - 33 vol. 10 dosar urmărire penală) exprimă cel mai bine intenţia cu care a fost preluată societatea SC H.H.H. SRL de către inculpata A.: B.: ”A şi ăştia când îţi dau răspuns?” A.: „Tu, ăştia s-au blocat. Îţi spun şi cum, brusc voiau să discute cu administratorul şi să vadă bussines-ul.” B.: „Aşa” A.: ”No,”, B.:”Şi?” A.: ”No şi ce să vadă, 4 pereţi şi un fax pe masă?” B.: Şi atunci? A.:” No ţi-am zis că merg pe varianta SC R.R. SA, unde nu vine nimeni să vadă nimic şi acceptă şi varianta de schimbare acţionariat, ştii?” B.:”Â? Deci în final n-a ieşit nimic, ă?” (…) A.: „Tu ieşea peste tot tu, da ţi-am spus, durează, toţi vor să vină să-ţi vadă atelieru”. B.: „Îhâ” (…) A.:”Cum a fost şi la SC H.H.H. SRL.” B.: Îhâ (…) A.: „SC H.H.H. SRL l-am preluat în 2009 şi de-abia în 2011 am făcut pe el treabă.” B.: „Â (…)” A.: „Şi după 7 luni! Şi tot aşa, cu vizite şi paravizite, am avut atunci un aranjament şi i-am tot dus într-un loc, ştii?” B.: „No, hai să vedem acum săptămâna viitoare dacă iese.” A.: ”Şi nu ne dăm bătuţi, facem ce putem (…).” Treaba pe care a făcut-o cu SC H.H.H. SRL şi la care făcea referire inculpata A. în cadrul convorbirii redate parţial anterior este evident obţinerea frauduloasă a celor două credite de la SC G.G.G. SRL şi SC L.L.L.L. SRL Ţiriac pe care le-a folosit în interes personal fără a achita vre-o rată celor două unităţi bancare.

Adeverinţa existentă în vol. 3, fila 55 din Dosarul nr. x/62/2012 din care rezultă că aceasta a realizat un denunţ care este în lucru la parchet nu poate fi avut în vedere pentru a realiza o reducere a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile comise la jumătate conform art. 19 din Legea nr. 682/2002. Din această adresă nu rezultă că inculpata ar fi avut calitatea de martoră in dosar şi că în această calitate, prin denunţul realizat ar fi facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni. Câtă vreme denunţul formulat de aceasta este verificat, Curtea nu a putut să aprecieze atitudinea inculpatei şi contribuţia acestui denunţ la identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane. Acesta poate conţine fapte fictive sau persoane fără corespondent în realitate, astfel că doar o confirmare a procurorilor referitoare la contribuţia inculpatei la identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au comis infracţiuni grave şi la calitatea de martor a inculpatei A. poate fi avută în vedere pentru aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile instanţa de apel nu a putut ţine seama, astfel cum a solicitat inculpata, de autonomia instituţiilor în materie penală şi aplicarea legii penale mai favorabile pe instituţii autonome.

Având în vedere principiul aplicării legii penale mai favorabile în mod global şi nu pe instituţii autonome în raport de Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 06 mai 2014, Curtea apreciază că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatei o reprezintă dispoziţiile C. pen. de la 1968; chiar dacă noua normă penală care reglementează infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. prevede pentru această infracţiune posibilitatea sancţionării ei cu pedeapsa închisorii între 1 şi 5 ani spre deosebire de legea veche care prevedea pentru infracţiunea de „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. posibilitatea aplicării pedepsei cu închisoarea de la 10 la 20 ani, instanţa de apel a constatat că în noua lege penală este reglementată diferit la art. 35 alin. (1) C. pen. infracţiunea continuată (faţă de art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968) iar fapta de înşelăciune reţinută în sarcina inculpatei A. în concret, dată fiind împrejurarea că s-a repercutat asupra a 50 de subiecţi pasivi nu ar mai putea, aplicând legea nouă, să constituie o unitate infracţională ci ar trebui fracţionată prin prisma noilor dispoziţii penale în tot atâtea infracţiuni câţi subiecţi pasivi au fost induşi în eroare de fiecare dintre subiecţii activi, adică în 50 de infracţiuni intenţionate de înşelăciune în concurs (din care 19 rămase în forma tentativei iar 31 consumate).

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată comisă de inculpata A., Curtea a constatat pe de o parte art. 322 din N.C.P. sancţionează infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată cu o pedeapsă mai mare decât C. pen. de la 1968 respectiv 6 luni 3 ani alternativ cu amendă spre deosebire de 3 luni 2 ani sau amendă cum era prevăzut în art. 290 C. pen. de la 1968.

Pe altă parte, având în vedere că inculpata a falsificat în mod direct înscrisuri folosite pentru inducerea în eroare de 48 de ori a unităţilor bancare (respectiv subiecţi pasivi diferiţi) situaţia ar impune reţinerea, în aplicarea legii penale noi a 48 infracţiuni continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată în concurs (fiecare infracţiune continuată cuprinzând mai multe acte materiale, în raport de numărul înscrisurilor falsificate, sau de folosirea aceloraşi înscrisuri de către acelaşi subiect activ în faţa aceluiaşi subiect pasiv cu scopuri diferite: ex. se solicitau de la aceeaşi bancă în aceeaşi zi sau în zile diferite cu înscrisuri falsificate purtând acelaşi conţinut atât credite de nevoi personale cât şi emiterea de carduri de credit, situaţia SC J.J. SRL etc).

Rezultă aşadar că legea penală anterioară - C. pen. de la 1968 - este mai favorabilă inculpatei A. în ceea ce priveşte această infracţiune atât prin faptul că are limite de pedeapsă cu închisoarea reduse cât şi prin faptul că în temeiul dispoziţiilor din acest din urmă cod se poate reţine o unitate infracţională sancţionată cu o singură pedeapsă şi nu 48 de infracţiuni continuate în concurs.

La fel ca în situaţia celorlalţi inculpaţi trimişi în judecată pentru infracţiuni continuate, nici prin actul de sesizare al instanţei şi nici prin hotărârea primei instanţe nu s-a specificat numărul actelor materiale care intră în componenţa infracţiunilor continuate de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată pentru care a fost trimisă în judecată inculpata, însă instanţa de apel, în vederea stabilirii legii penale mai favorabile aplicabile inculpatei şi faţă de art. 35 alin. (1) C. pen. de la 1968 care nu ar mai fi incidente în speţă dacă s-ar aplica noua lege penală, a identificat din actul de sesizare al instanţei şi din hotărârea judecătorească atacată numărul actelor materiale care fiecare în parte constituie conţinutul constitutiv al infracţiunilor de înşelăciune şi respectiv fals în înscrisuri sub semnătură privată, fie că infracţiunile de înşelăciune au rămas în forma tentativei fie că sunt în formă consumată. Având în vedere împrejurarea că noul text de lege menţionat nu face referire la „persoane vătămate” sau la „părţi civile” împotriva cărora trebuie îndreptate acţiunile sau inacţiunile comise la diverse intervale de timp în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale pentru a ne afla în prezenţa unei infracţiuni continuate ci arată că ele trebuie îndreptate împotriva aceluiaşi „subiect pasiv” instanţa de apel a analizat, pentru stabilirea numărului de acte materiale respectiv de infracţiuni cu privire la care a fost trimisă în judecată inculpata care este subiectul pasiv pentru fiecare dintre acţiunile comise de inculpată; subiectul pasiv nu coincide deci nici cu persoana vătămată şi nici cu persoana civilă, neavând nici o legătură cu noţiunea de „pagubă”; pe altă parte, subiect pasiv au şi infracţiunile de pericol, nu doar cele de rezultat, termenul folosit de legiuitor desemnând persoana (fizică sau juridică) împotriva căreia este îndreptată acţiunea.

Infracţiunea de fals în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 C. pen. de la 1968 era sancţionată de legiuitor cu închisoare de la 3 luni la 3 ani iar art. 320 C. pen. actual sancţionează aceeaşi infracţiune cu pedeapsă de la 6 luni la 3 ani închisoare, astfel că, din perspectiva limitei minime de pedeapsă prevăzute de noul text de lege care reglementează în actualul C. pen. această infracţiune, regimul sancţionator apare mai greu.

Infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 sancţionată de legiuitor cu închisoarea de la 1 la 5 ani este prevăzută actualmente în N.C.P. la art. 250 alin. (1) şi este pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Din punctul de vedere al limitelor de pedeapsă noua lege penală apare mai favorabilă inculpatei.

Infracţiunea de fals în declaraţii în vederea emiterii unui instrument de plată electronică prev. de art. 26 din Legea nr. 365/2002 sancţionată de legiuitor cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă a fost abrogată prin intrarea în vigoare a N.C.P., însă fapta nu a fost dezincriminată ci ea se găseşte reglementată în dispoziţiile art. 326 din actualul C. pen. sub denumirea de „Fals în declaraţii” fiind sancţionată de legiuitor cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă. Prin prisma dispoziţiilor art. 175 alin. (2) C. pen. băncile (în speţă SC J.J. SRL) reprezintă persoane juridice de interes public care sunt supuse, din punctul de vedere al emiterii instrumentelor de plată electronică controlului şi supravegherii Autorităţii de reglementare în comunicaţii şi tehnologia informaţiei şi care este competentă conform art. 17 din Legea nr. 365/2002 să supravegheze şi să controleze respectarea de către furnizorii de servicii a prevederilor acestei legi. Din perspectiva sancţionării acestei infracţiuni se constată că ambele legi au prevăzută aceeaşi pedeapsă.

Analizând însă în raport de situaţia concretă a inculpatei regimul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni, diferit în cele două legi penale supuse comparaţiei, noua lege penală sancţionând mai grav pluralitatea de infracţiuni (reglementată de art. 39 C. pen.) prin instituirea unui spor obligatoriu la pedeapsa cea mai grea aplicată de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, Curtea a reţinut că este evident că legea penală veche este mai favorabilă inculpatei, chiar dacă pentru infracţiunile de înşelăciune şi constituire de grup infracţional organizat limitele de pedeapsă speciale sunt mai mari decât cele prevăzute în N.C.P. Chiar în condiţiile sancţionării inculpatei în temeiul C. pen. nou pentru fiecare dintre infracţiuni cu o pedeapsă orientată spre mediu (ex. câte 3 ani pentru fiecare din cele 31 de infracţiuni de înşelăciune în formă consumată, 2 ani închisoare pentru cele 19 infracţiuni de înşelăciune rămase în forma tentativei, câte 2 ani închisoare pentru cele 48 de infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, 4 ani pentru constituire a unui grup infracţional organizat, 1 an şi 6 luni pentru infracţiunea de fals în înscrisuri oficiale, 3 ani închisoare pentru infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos şi 1 an închisoare pentru infracţiunea de fals în declaraţii) prin aplicarea pedepsei celei mai grele de 3 ani închisoare la care s-ar adăuga 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate adică 77 de ani şi 6 luni închisoare ar rezulta o pedeapsă de 81 de ani şi 6 luni închisoare, adică cu mult peste maximul general al închisorii prevăzut de N.C.P. la art. 60 (30 de ani închisoare) ceea ce ar impune aplicarea unei pedepse egale cu acest maxim.

În aceste condiţii apare evident că legea penală anterioară este mai favorabilă inculpatei, chiar şi în condiţiile acordării unui spor de pedeapsă în urma contopirii pedepselor stabilite pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina sa, conform art. 33, 34 lit. b) C. pen. de la 1968.

Apelul inculpatei A. nu este aşadar fondat în ceea ce priveşte modul de soluţionare a laturii penale a cauzei.

III. În ceea ce priveşte apelul formulat de inculpata M.M., Curtea a reţinut că aceasta a arătat în susţinerea căii de atac exercitate, prin intermediul avocatului ales că principala critică pe care o aduce hotărârii atacate vizează greşita sa condamnare pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003; s-a susţinut în motivarea cererii formulate că nu există la dosar nici o dovadă a existenţei unui grup în componenţa căreia au intrat A., M.M. şi Y.Y., care să fi fost organizat în sensul că ar fi avut o structură de conducere, ar fi fost împărţite sarcinile, astfel cum prevăd dispoziţiile legale. În rechizitoriu se reţine că acest grup s-a constituit în luna ianuarie 2012 deşi nu există nicio dovadă că la acea dată persoanele care au constituit grupul s-au cunoscut, s-au întâlnit şi au iniţiat un grup. Ceea ce reţine instanţa de fond pe baza unor probe indirecte sunt acele interceptări ambientale dar care au început cu luna mai-iunie 2012. Întrucât nu există probe în legătură cu comiterea acestei fapte, se impune achitarea inculpatei pentru această infracţiune potrivit dispoziţiilor art. 16 lit. a) C. proc. pen.

Curtea nu a reţinut susţinerile din apel ale inculpatei M.M. drept întemeiate.

Inculpata a fost trimisă în judecată pentru comiterea în concurs real a infracţiunilor de „constituire a unui grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave” prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003 constând în esenţă în aceea că începând cu luna ianuarie 2012, a constituit un grup infracţional organizat împreună cu A. şi Y.Y., la care au aderat C., C.C.C., D., E., V., I., J., F.F. şi G.G., în vederea obţinerii de credite cu acte false pe seama unor persoane fizice şi juridice; Fals în înscrisuri sub semnătură privată” prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. constând în esenţă în aceea că în perioada februarie 2010 - aprilie 2012, a falsificat direct înscrisuri sub semnătură privată (adeverinţe de salariu, facturi de utilităţi, fluturaşi de salariu, contracte individuale de muncă, cărţi de muncă), pe care le-a încredinţat altor persoane (V.V.V., V.V.V., X.X.X., Z.Z.Z., T.T.T., O., C., X.X.X., A.A.A.A.A.A.A., B.B.B.B., SC J.J. SRLJ., R., P., L.L.L., M.M.M., S., N.N.N., D., O.O.O., Y.Y., SC P.P.P. SA, T.T.T.T.T.T., R.R.R., SC S.S. SA, T.T.T., X., U.U.U., Y., G.G., B.B., N.N., F.F., C.C.C.C.C.) în vederea obţinerii de credite de la bănci şi instituţii de credit; complicitate la infracţiunea de „înşelăciune” prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. constând în esenţă în aceea că în perioada februarie 2010 - aprilie 2012, a recrutat, coordonat şi determinat alte persoane să solicite credite cu documente false (V.V.V., V.V.V., X.X.X., Z.Z.Z., T.T.T., O., X.X.X., A.A.A.A.A.A.A., L.L.L., M.M.M., S., D., SC P.P.P. SA, T.T.T.T.T.T., R.R.R., T.T.T., X., Y., G.G., N.N., F.F., C.C.C.C.C.) şi a cooperat cu vinovăţie la solicitarea de credite cu acte false de către alte persoane (C., B.B.B.B., SC J.J. SRL., R., P., N.N.N., O.O.O., Y.Y., SC S.S. SA, U.U.U., B.B.), contribuind la solicitarea sumelor totale de 758.120 lei şi 80.000 euro şi acordarea sumelor de 423.820 lei şi 32.000 euro şi şi-a însuşit o parte din sumele de bani obţinute.

Curtea a reţinut însă cu privire la infracţiunea contestată de inculpată C. pen. apărarea acesteia nu poate fi primită. Chiar în declaraţiile date de această inculpată în cursul urmăririi penale (fila 397 vol. 41 dosar urmărire penală) aceasta a menţionat modalitatea în care l-a cunoscut pe Y.Y., cui a aparţinut iniţiativa desfăşurării activităţii infracţionale, cum a cunoscut-o pe inculpata A. şi cum au început colaborarea dintre ele. Inculpata a mai arătat şi modul de organizare al grupului, de cine a mai fost ajutată şi care era rolul fiecăruia dintre membrii grupului în cadrul acestuia. Aceasta arată, printre altele: ”După ce eu am fost de acord, i l-am prezentat pe Y.Y. doamnei A.. În momentul întâlnirii am stabilit fiecare rolul pe care îl va avea şi faptul că Y.Y. poate să recruteze multe persoane pentru a lua credite cu acte false. Tot în cadrul discuţiilor am stabilit şi câţi bani primeşte fiecare, astfel că persoana care lua efectiv credit primea 25% din credit, doamna A. jumătate din suma rămasă iar cealaltă jumătate o împărţeam eu cu Y.Y.” În declaraţia data tot în cursul urmăririi penale (filele 273-274 şi respectiv 381-383 dosar urmărire penală vol. 41) inculpata M.M. a descris de asemenea cu lux de amănunte, modalitatea în care a comis faptele şi anterior lunii ianuarie 2012 când solicitanţii de credite erau racolaţi de inculpata U.U.U. precum şi ulterior acestei date când deşi a constituit grupul infracţional împreună cu A. şi Y.Y. a păstrat colaborarea cu inculpata Drăgan. Împrejurarea că fiecare din cei trei care constituiau nucleul grupului aveau la rândul lor persoane cu care colaborau sau cărora le ofereau bani din cei produşi urmare a activităţii infracţionale a grupului nu conduce la ideea că grupul format nu ar fi unul organizat; pentru existenţa grupului nu este necesar ca toţi membrii să se cunoască între ei, ci să ştie doar că există şi alte persoane implicate în activitatea infracţională desfăşurată care contribuie la bunul mers al activităţii şi fiecare dintre membrii să aibă propriul rol în cadrul grupului.

Declaraţiile inculpatei M.M. se coroborează aşa cum am arătat deja cu declaraţiile inculpaţilor A., Y.Y., E., D., precum şi cu convorbirile telefonice interceptate în cauză din care rezultă fără putinţă de tăgadă activitatea grupului, organizarea acestuia, modul în care procedau membrii săi, rolul care revenea fiecărui membru din grup. Chiar dacă interceptările telefonice nu acoperă toată perioada pe care a existat grupul acesta sunt relevante fiind greu de realizat o selecţie a acestora pentru că toate împreună surprind modul de lucru al grupului.

Aşadar prima instanţă a procedat corect reţinând vinovăţia inculpatei M.M. relativ la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003; rolul acesteia în grup a fost acela - astfel cum recunoaşte chiar inculpata în declaraţiile date în cursul urmăririi penale - de a pregăti documentaţia falsă, fiind ajutată de inculpata C. şi de a asigura legătura cu persoanele din interiorul băncilor sau cu influenţă asupra angajaţilor băncilor respectiv brokerul de credite Leonte Silvia, persoană din anturajul inculpatei A.

În ceea ce priveşte infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi complicitate la înşelăciune în modalitatea prevăzută de vechiul C. pen. reţinute în sarcina inculpatei M.M., instanţa de apel a constatat că acestea nu au fost contestate de către inculpată ceea ce s-a solicitat în apel fiind doar aplicarea legii penale mai favorabile în ceea ce priveşte aceste infracţiuni care în opinia inculpatei este N.C.P.

Curtea, analizând însă din oficiu legalitatea şi temeinicia pedepselor aplicate inculpatei a constatat că în ceea ce priveşte individualizarea pedepselor stabilite pentru infracţiunile comise prima instanţă a avut în vedere în procesul de individualizare judiciară a pedepselor toate criteriile prev. de art. 72 C. pen. de la 1968 stabilind pedepse dozate corespunzător, în măsură să conducă la atingerea scopului prev. de art. 52 C. pen.

Analizând prin prisma succesiunii de legi în timp situaţia inculpatei M.M. Curtea a reţinut că legea penală anterioară este mai favorabilă inculpatei pentru următoarele considerente:

Având în vedere principiul aplicării legii penale mai favorabile în mod global şi nu pe instituţii autonome în raport de Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 06 mai 2014, Curtea constată în primul rând că trebuie avute în vedere, la stabilirea legii penale mai favorabile dispoziţiile în ansamblu ale celor două legi cu raportare la situaţia concretă a inculpatei. Chiar dacă noua normă penală care reglementează infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. prevede pentru această infracţiune posibilitatea sancţionării ei cu pedeapsa închisorii între 1 şi 5 ani spre deosebire de legea veche care prevedea pentru infracţiunea de „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. posibilitatea aplicării pedepsei cu închisoarea de la 10 la 20 ani, instanţa de apel a constatat că în noua lege penală este reglementată diferit la art. 35 alin. (1) C. pen. infracţiunea continuată (faţă de art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968) iar fapta de complicitate la înşelăciune reţinută în sarcina inculpatei M.M. în concret, dată fiind împrejurarea că s-a repercutat asupra a 47 de subiecţi pasivi nu ar mai putea, aplicând legea nouă, să constituie o unitate infracţională ci ar trebui fracţionată prin prisma noilor dispoziţii penale în tot atâtea infracţiuni câţi subiecţi pasivi au fost induşi în eroare, respectiv 47 de infracţiuni intenţionate de înşelăciune în concurs (din care 22 rămase în forma tentativei iar 25 consumate).

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată comisă de inculpata M.M., Curtea a constatat pe de o parte art. 322 din N.C.P. sancţionează infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată cu o pedeapsă mai mare decât C. pen. de la 1968 respectiv 6 luni 3 ani alternativ cu amendă spre deosebire de 3 luni 2 ani sau amendă cum era prevăzut în art. 290 C. pen. de la 1968.

Pe altă parte, având în vedere că inculpata a falsificat în mod direct înscrisuri folosite pentru inducerea în eroare de 47 de ori a unor unităţilor bancare (respectiv subiecţi pasivi diferiţi) situaţia ar impune reţinerea, în aplicarea legii penale noi a 47 infracţiuni continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată în concurs (fiecare infracţiune continuată cuprinzând mai multe acte materiale, în raport de numărul înscrisurilor falsificate, sau de folosirea mai multor înscrisuri falsificate purtând acelaşi conţinut de către acelaşi subiect activ în faţa aceluiaşi subiect pasiv cu scopuri diferite: ex. se solicitau de la aceeaşi bancă în aceeaşi zi sau în zile diferite atât credite de nevoi personale cât şi emiterea de carduri de credit).

Rezultă aşadar că legea penală anterioară - C. pen. de la 1968 - este mai favorabilă inculpatei M.M. în ceea ce priveşte această infracţiune atât prin faptul că are limite de pedeapsă cu închisoarea reduse cât şi prin faptul că în temeiul dispoziţiilor din acest din urmă cod se poate reţine o unitate infracţională sancţionată cu o singură pedeapsă şi nu 47 de infracţiuni continuate în concurs.

La fel ca în situaţia celorlalţi inculpaţi trimişi în judecată pentru infracţiuni continuate, nici prin actul de sesizare al instanţei şi nici prin hotărârea primei instanţe nu s-a specificat numărul actelor materiale care intră în componenţa infracţiunilor continuate de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată pentru care a fost trimisă în judecată inculpata, însă instanţa de apel, în vederea stabilirii legii penale mai favorabile aplicabile inculpatei şi faţă de art. 35 alin. (1) C. pen. de la 1968 care nu ar mai fi incidente în speţă dacă s-ar aplica noua lege penală, a identificat din actul de sesizare al instanţei şi din hotărârea judecătorească atacată numărul actelor materiale care fiecare în parte constituie conţinutul constitutiv al infracţiunii de înşelăciune, fie că acestea au rămas în forma tentativei fie că sunt în formă consumată. Având în vedere împrejurarea că noul text de lege menţionat nu face referire la „persoane vătămate” sau la „părţi civile” împotriva cărora trebuie îndreptate acţiunile sau inacţiunile comise la diverse intervale de timp în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale pentru a ne afla în prezenţa unei infracţiuni continuate ci arată că ele trebuie îndreptate împotriva aceluiaşi „subiect pasiv” instanţa de apel a analizat, pentru stabilirea numărului de acte materiale respectiv de infracţiuni cu privire la care a fost trimisă în judecată inculpata care este subiectul pasiv pentru fiecare dintre acţiunile comise de inculpată; subiectul pasiv nu coincide deci nici cu persoana vătămată şi nici cu persoana civilă, neavând nici o legătură cu noţiunea de „pagubă”; pe altă parte, subiect pasiv au şi infracţiunile de pericol, nu doar cele de rezultat, termenul folosit de legiuitor desemnând persoana (fizică sau juridică) împotriva căreia este îndreptată acţiunea.

În aceste condiţii, dat fiind că în concret inculpata a fost găsită vinovată aşa cum am arătat de mai multe infracţiuni aflate în concurs, instanţa de apel analizând regimul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni, diferit în cele două legi penale supuse comparaţiei, noua lege penală sancţionând mai grav pluralitatea de infracţiuni (reglementată de art. 39 C. pen.) prin instituirea unui spor obligatoriu la pedeapsa cea mai grea aplicată de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, constată că este evident că legea penală veche este mai favorabilă inculpatei, chiar dacă pentru infracţiunile de complicitate la înşelăciune şi constituire de grup infracţional organizat limitele de pedeapsă speciale sunt mai mari decât cele prevăzute în N.C.P. Chiar în condiţiile sancţionării inculpatei în temeiul C. pen. nou pentru fiecare dintre infracţiuni cu o pedeapsă orientată spre mediu (ex. câte 3 ani pentru fiecare din cele 25 de infracţiuni de înşelăciune în formă consumată, 2 an închisoare pentru cele 22 de infracţiuni de înşelăciune rămase în forma tentativei, câte 2 ani închisoare pentru cele 47 de infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi 3 ani pentru constituire a unui grup infracţional organizat, prin aplicarea pedepsei celei mai grele de 3 ani închisoare la care s-ar adăuga 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate adică 71 de ani închisoare ar rezulta o pedeapsă de 74 de ani închisoare, adică cu mult peste maximul general al închisorii prevăzut de N.C.P. la art. 60 (30 de ani închisoare) ceea ce ar impune aplicarea unei pedepse egale cu acest maxim.

În aceste condiţii apare evident că legea penală anterioară este mai favorabilă inculpatei, chiar şi în condiţiile acordării de către prima instanţă a unui spor de pedeapsă în urma contopirii pedepselor stabilite pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina sa, conform art. 33, 34 lit. b) C. pen. de la 1968.

În raport de cuantumul pedepsei ce se impune a fi aplicat inculpatei, atât în temeiul legii penale anterioare cât şi în cel al N.C.P. solicitarea inculpatei de a i se aplica o pedeapsă într-o modalitate neprivativă de libertate nu poate fi primită, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de normele penale care reglementează modalităţile de executare a pedepselor privind cuantumul pedepsei principale a închisorii.

În considerarea celor expuse Curtea a constatat că apelul promovat de inculpata M.M. este nefondat, în ceea ce priveşte latura penală ca cauzei.

IV. Apelanta inculpată C. a solicitat în apelul promovat schimbarea modalităţii de executare a pedepsei rezultante care i-a fost aplicate, în sensul de a se suspenda condiţionat executarea pedepsei şi nu suspendarea sub supraveghere. S-a arătat în susţinerea acestei cereri că inculpata este o persoană în vârstă de 22 de ani, introvertită, iar inculpata M.M. a profitat de pe urma prieteniei lor şi aflând că are cunoştinţe informatice şi de contabilitate primară, i-a cerut să o ajute la întocmirea unor acte; iniţial inculpata C. a ajutat-o însă ulterior şi-a dat seama că ceea ce face nu este legal;

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Braşov a criticat în apelul formulat soluţia primei instanţe şi în ceea ce o priveşte pe inculpata C. arătând că în mod netemeinic prima instanţă a reţinut în favoarea inculpatei circumstanţa atenuantă judiciară prev. de art. 74 lit. c) C. pen. de la 1968.

Curtea a reţinut, analizând actele şi lucrările dosarului că nici unul din aceste apeluri nu sunt fondate. Prima instanţă a avut în vedere în procesul de individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpatei C. toate criteriile prev. de art. 72 C. pen. de la 1968 stabilind pentru fiecare dintre acestea pedepse corect dozate.

Inculpata C. a fost trimisă în judecată pentru comiterea în concurs a infracţiunilor de:

- „aderarea la un grup infracţional organizat, constituit în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave” prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003 constând în aceea că începând cu anul 2012, a aderat la grupul infracţional organizat constituit de A. împreună cu M.M. şi Y.Y., la care au aderat şi C.C.C., D., E., V., I., J., F.F. şi G.G. în vederea obţinerii de credite cu acte false pe seama unor persoane fizice şi juridice;

- „fals în înscrisuri sub semnătură privată” prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. constând în esenţă în aceea că în perioada martie 2011 - aprilie 2012, a falsificat direct înscrisuri sub semnătură privată (fişe fiscale, facturi de utilităţi, fluturaşi de salariu, contracte individuale de muncă), pe care le-a încredinţat inculpatei M.M. sau altor persoane (T.T.T., V.V.V., V.V.V., X.X.X., R., P., L.L.L., M.M.M., O.O.O., Y.Y., SC P.P.P. SA, T.T.T.T.T.T., R.R.R., SC S.S. SA, T.T.T., U.U.U., Y.) în vederea obţinerii de credite de la bănci şi instituţii de credit;

- „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. constând în esenţă în aceea că în perioada martie 2011 - aprilie 2012, a recrutat, coordonat şi determinat alte persoane să solicite credite cu documente false (L.L.L., M.M.M., T.T.T.T.T.T., SC P.P.P. SA), a cooperat cu vinovăţie la solicitarea de credite cu acte false de către alte persoane (T.T.T., V.V.V., V.V.V., X.X.X., R., P., O.O.O., Y.Y., R.R.R., SC S.S. SA, T.T.T., U.U.U. şi Y.) ori a încercat să inducă direct în eroare SC P.P.P. SA şi SC F.F.F. SA solicitând credite în valoare totală de 26.950 lei, (în data de 20 iunie 2011, a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 16.950 lei de la SC P.P.P. SA, Agenţia Cerna Braşov, susţinând că este angajată la SC G.G.G.G. SRL în calitate de curier, iar la data de 27 iulie 2011, a solicitat pe internet un credit de nevoi personale în valoare de 10.000 lei, de la SC F.F.F. SA, susţinând că este angajată la SC C.C.C.C. SRL, prezentând cu sprijinul inculpatei M.M., documente false: adeverinţă de salariu, carte de muncă), contribuind la solicitarea sumei totale de 454.486 lei şi 72.000 euro, din care a fost acordată suma totală de 223.832 lei şi 32.000 euro.

- „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. constând în aceea că a uzat de înscrisuri falsificate pentru a induce în eroare SC P.P.P. SA şi SC F.F.F. SA.

Inculpata nu a contestat comiterea acestor infracţiuni ci dimpotrivă le-a recunoscut încă din cursul urmăririi penale. Declaraţia inculpatei din cursul urmăririi penale se coroborează cu restul materialului probator de la dosar astfel cum a arătat şi prima instanţă (declaraţiile celorlalţi inculpaţi, declaraţii de martori, înscrisuri, convorbirile telefonice interceptate în cauză etc) fiind îndeplinite în cauză condiţiile tragerii la răspundere penală a acesteia pentru toate infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.

Atitudinea sinceră şi de regret a inculpatei C. în legătură cu activitatea sa infracţională a fost corect valorificată de către prima instanţă, prin reţinerea în favoarea inculpatei a circumstanţei atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. c) C. pen. de la 1968. Atitudinea procesuală a inculpatei, coroborată cu circumstanţele sale personale (este în vârstă de 25 de ani, fără ocupaţie, studii 12 clase, necăsătorită, fără copii) cu conduita sa în familie şi în societate astfel cum rezultă din referatul de evaluare întocmit în cauză de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov sub nr. 457 din 14 februarie 2013 justifică de asemenea modalitatea de executare a pedepsei neprivative de libertate, scopul pedepsei putând fi atins în cazul acestei inculpate fără executarea efectivă a pedepsei închisorii.

Cu toate acestea Curtea nu a identificat nici un motiv pentru care s-ar impune schimbarea modalităţii de executare a pedepsei din cea prev. de art. 86¹ C. proc. pen. în cea prev. de art. 81 C. pen. Având în vedere numărul de infracţiuni reţinut în sarcina inculpatei, numărul mare de acte materiale ce compune fiecare infracţiune continuată, numărul mare de înscrisuri sub semnătură privată falsificate de inculpată precum şi perioada de timp în care a avut loc activitatea infracţională, repetabilitatea conduitei interzise de lege şi uşurinţa cu care inculpata a aderat la un astfel de grup infracţional organizat concurând pentru îndeplinirea scopului pentru care a fost creat justifică instituirea unui control pentru o durată de timp determinată asupra comportamentului şi conduitei inculpatei de către o instituţie specializată a statului. Riscul de reiterare a comportamentului infracţional de către inculpată, în lipsa unei supravegheri adecvate este crescut astfel cum rezultă din referatul de evaluare întocmit în cauză; inculpata se confruntă şi în prezent cu aceeaşi situaţie identificată de către consilierul de probaţiune ca şi factor de risc pentru menţinerea unui traseu comportamental infracţional: dificultăţi materiale pe care le întâmpină datorită veniturilor limitate, rezistenţa scăzută la câştigurile materiale rapide şi într-un mod facil etc.

Verificând din oficiu prin prisma succesiunii de legi penale în timp legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatei, Curtea a reţinut că privită în mod global (conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265 din 06 mai 2014) şi în raport de situaţia concretă a inculpatei, legea penală anterioară, adică cea în vigoare la data comiterii faptelor este mai favorabilă inculpatei. Modificările aduse de N.C.P. dispoziţiilor privind infracţiunea continuată (care ar impune fracţionarea infracţiunilor continuate reţinute în sarcina inculpatei în tot atâtea infracţiuni câte acte materiale sunt îndreptate împotriva unor subiecţi pasivi diferiţi), precum şi regimul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni astfel cum este reglementat de art. 39 din N.C.P. ar conduce în concret la stabilirea faţă de această inculpată a unei pedepse cu mult mai mari decât cea care i-a fost aplicată de către prima instanţă, cu atât mai mult cu cât circumstanţa atenuantă judiciară reţinută în sarcina sa de către prima instanţă nu ar mai putea fi reţinută în temeiul noii legi penale.

În considerarea celor expuse, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul promovat în cauză de către inculpata C., fiind respinse totodată şi criticile aduse de către parchet în apelul promovat hotărârii penale atacate în legătură cu reţinerea în favoarea acestei inculpate a circumstanţei atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. c) C. pen. de la 1968.

V. Apelantul inculpatul Y.Y. a solicitat achitarea sa în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat susţinând că nu au existat probe din care să rezulte existenţa vreunei grupări organizate. În ceea ce priveşte cele trei infracţiuni, respectiv complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals şi înşelăciune, a solicitat achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 16 lit. c) C. proc. pen. având în vedere probele adminF. în faţa instanţei de fond precum şi atitudinea inculpatului.

Curtea a constatat că apelul inculpatului Y.Y. este nefondat.

Inculpatul Y.Y. a fost trimis în judecată pentru comiterea în concurs real a infracţiunilor de „constituire a unui grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave” prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. constând în esenţă în aceea că începând cu luna ianuarie 2012, a constituit un grup infracţional organizat împreună cu A. şi M.M., la care au aderat C., C.C.C., D., E., V., I., J., F.F. şi G.G., în vederea obţinerii de credite cu acte false pe seama unor persoane fizice şi juridice;

- „complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată” prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. constând în esenţă în aceea că a cooperat cu inculpatele M.M. şi A. în vederea falsificării documentelor necesare pentru obţinerea creditelor (adeverinţe de venit, contracte de muncă, cărţi de muncă, fişe fiscale, facturi de utilităţi) de către alte persoane (Z.Z.Z., X.X.X., D., V.I., J., Y., G.G.F.F.) de la bănci şi instituţii de credit;

- „uz de fals în înscrisuri sub semnătură privată” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. constând în aceea că la data de 25 aprilie 2012, a prezentat la D.D.D. documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală), confecţionate de M.M., în vederea obţinerii unui credit pe numele său în valoare de 4782 lei;

- „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. consând în aceea că în perioada noiembrie 2011 - iulie 2012, a recrutat, coordonat şi determinat alte persoane să solicite credite cu documente false (Z.Z.Z., X.X.X., D., V., I., J., Y., G.G., F.F.) şi a solicitat şi obţinut la data de 25 aprilie 2012 un credit în valoare de 4.782 lei de la SC D.D.D. SA Braşov, inducând în eroare instituţia de credit că este angajat la SC D.D.D.D. SRL în calitate de tâmplar, prezentând documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală), confecţionate de M.M., contribuind astfel la solicitarea sumei totale de 268.174 lei, din care a fost acordată de 197.269 lei şi şi-a însuşit o parte din sumele de bani.

Întregul material probator administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât şi al cercetării judecătoreşti dovedeşte vinovăţia inculpatului relativ la toate infracţiunile reţinute în sarcina sa; de altfel inculpatul a recunoscut atât în cursul urmăririi penale cât şi al cercetării judecătoreşti comiterea faptelor - cu excepţia infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat - recunoaştere care se coroborează cu celelalte probe adminstrate în cauză.

Astfel, în declaraţiile date în cursul urmăririi penale filel 183-185 vol. 42 inculpatul Y.Y. în prezenţa apărătorului descrie cu lux de amănunte modalitate în care le-a cunoscut pe inculpatele M.M. şi A., împrejurările în care au ajuns să colaboreze, persoanele pe care le-a recrutat în vedere obţinerii de credite în mod fraudulos; inculpatul descrie de asemenea rolul pe care fiecare din cei care desfăşurau activitatea infracţională îl avea în cadrul grupului şi recunoaşte că şi el la rândul său a solicitat un credit de la SC D.D.D. SA prezentând documente false (fişă fiscală, contract de muncă şi adeverinţă de venit) din care rezulta - în mod nereal evident - că este angajat în calitate de tâmplar la SC D.D.D.D. SRL; a primit în felul acesta un card în valoare de 4.782 lei cu care şi-a achiziţionat un aspirator pe care ulterior la vândut, iar restul de bani i-a retras de pe card.

Aceeaşi poziţie procesuală a avut-o inculpatul şi în cursul cercetării judecătoreşti; în declaraţia dată în faţa instanţei (filele 93-94 Dosar nr. x/62/2012 vol. 5) acesta a relatat amănunţit activitatea infracţională pe care a desfăşurat-o, persoanele implicate, rolul fiecăruia, „săgeţile” pe care el le-a recrutat, cum erau împărţiţi banii obţinuţi din creditele frauduloase etc. Inculpatul a arătat în faţa instanţei că atât inculpata A. cât şi inculpata M.M. i-au cerut să recruteze persoane în vederea obţinerii de credite însă i s-a părut că A. este cea care conducea activitatea. Cele două indicau băncile la care să meargă cu săgeţile şi tot ele erau cele care falsificau actele cu care solicitanţii de credite se prezentau la bancă. Inculpatul a arătat că tuturor solicitanţilor li s-a spus că era vorba de acte false.

În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, Curtea a constatat că inculpatul, deşi nu recunoaşte în mod expres comiterea acestei infracţiuni, descrie în declaraţiile sale exact modul de constituire a grupului, rolul său şi a celorlalţi membrii în cadrul grupului, cine „părea” că este liderul grupului, cum se împărţeau banii obţinuţi din activităţile infracţionale care constituiau tocmai scopul grupului şi cum, rând pe rând au aderat la acest grup din motive financiare în special C., C.C.C., D., E., V., I., J., F.F. şi G.G. fiecare dintre aceştia având rolul său, fie de recrutare de alte „săgeţi” fie de însoţire a solicitanţilor de credite la băncile indicate de inculpatele M.M. şi A.

Aceste declaraţii ale inculpatului Y.Y. se coroborează cu cele ale inculpatelor M.M. şi A., cu ale inculpaţilor Z.Z.Z., X.X.X., D., V., I., J., Y., G.G., F.F., cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză (A.A.A.A., Y.Y.Y.) cu înscrisurile de la dosar şi nu în ultimul rând cu convorbirile telefonice interceptate în cauză cu autorizaţia judecătorului de la Tribunalul Braşov pentru perioada martie 2012 - august 2012 (volumele 7-12 urmărire penală).

Toate aceste probe conduc la concluzia că prezumţia de nevinovăţie de care s-a bucurat inculpatul Y.Y. a fost înfrântă; vinovăţia acestuia a fost dovedită în cauză fiind întrunite, contrar susţinerilor din apel ale inculpatului condiţiile tragerii la răspundere penală a acestuia pentru toate infracţiunile de care a fost acuzat.

În ceea ce priveşte pedepsele stabilite de către prima instanţă pentru fiecare dintre infracţiunile comise, instanţa de apel constată că au fost avute în vedere de către instanţa de fond în procesul de individualizare a pedepselor toate criteriile prev. de art. 72 C. pen., pedepsele stabilite şi cea rezultantă aplicată fiind dozate în mod corespunzător; prima instanţă a ţinut seama la stabilirea cuantumului pedepselor atât de circumstanţele reale în care au fost comise infracţiunile, de numărul actelor materiale care compune fiecare dintre infracţiunile continuate, de perioada mare de timp în care s-a derulat activitatea infracţională, de prejudiciile cauzate unităţilor bancare rămase în cea mai mare parte nerecuperate precum şi de circumstanţele personale ale acestuia, de vârsta sa de împrejurarea că a comis faptele în stare de recidivă postexecutorie, de atitudinea sa procesuală precum şi de posibilităţile reale de reeducare.

În considerarea celor expuse Curtea a constatat că apelul promovat de inculpatul Y.Y. este nefondat, în ceea ce priveşte latura penală ca cauzei.

VI. Apelantul inculpat E. a solicitat achitarea sa în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen. pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina sa arătând în susţinerea apelului formulat că probele adminF. în cauză nu dovedesc săvârşirea de către inculpat a infracţiunilor de care este acuzat. Cu toate că s-a reţinut de către parchet şi de către prima instanţă că împreună cu fratele său au condus trei persoane la două unităţi bancare în vederea obţinerii unor credite în valoare totală de 40.000 lei, şi că o parte din această sumă i-ar fi revenit şi inculpatului E., declaraţiile existente la dosar nu confirma acest aspect; inculpatul E. nu a cunoscut aceste trei persoane, nu a participat la comiterea unei fapte de natură penală, nu a participat la nicio discuţie, nu a falsificat nici un document, singura implicare fiind aceea că l-a dus pe fratele său Y.Y. la bancă fără a şti scopul deplasării acestuia. Nu a beneficiat de sume de bani din activitatea infracţională, iar faptul că şi-a condus fratele la bancă nu constituie o infracţiune.

Despre grupul organizat la care este acuzat că a aderat a arătat că nici măcar nu a ştiut ce înseamnă un astfel de grup, astfel că nu poate fi condamnat pentru o asemenea infracţiune; când şi-a dat seama că fratele său este implicat în „afaceri necurate” a părăsit Braşovul, deplasându-se la Bucureşti unde îşi găsise de lucru.

În subsidiar, în situaţia în care se va considera de către instanţa de apel că inculpatul are vreo implicare în comiterea acestor fapte, s-a solicitat aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special în baza prevederilor noilor dispoziţii legale; întrucât inculpatul se află la primul contact cu legea penală se poate aprecia că aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiţionată a executării acesteia ar fi de natură să ducă la reeducarea inculpatului.

Curtea a constatat că solicitarea inculpatului de a fi achitat este nefondată; similar primei instanţe, instanţa de apel a reţinut că nu poate fi primită apărarea inculpatului în sensul că nu a avut cunoştinţă de de activitatea infracţională desfăşurată de fratele său Y.Y. şi că în consecinţă nu a comis nici o infracţiune;

Inculpatul E. a fost trimis în judecată pentru comiterea în concurs a infracţiunilor de „aderare la un grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave” prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003 constând în esenţă în aceea că începând cu luna aprilie 2012, a aderat la grupul infracţional organizat constituit de A. împreună cu M.M. şi Y.Y., la care au aderat şi C., C.C.C., D., V., I., J., F.F. şi G.G., în vederea obţinerii de credite cu acte false pe seama unor persoane fizice şi juridice:

- complicitate la infracţiunea de „înşelăciune” prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. constând în esenţă în aceea că în perioada aprilie 2012 - iulie 2012, a cooperat cu vinovăţie la inducerea în eroare a băncilor şi instituţiilor de credit, conducând în faţa acestora persoanele recrutate în acest scop de către Y.Y. direct sau prin intermediari (V., A.A., J., F.F.), care au solicitat suma totală de 78.298 lei şi au obţinut suma totală de 40.149 lei şi a beneficiat de o parte din sumele obţinute.

În primul rând instanţa de apel a constatat că afirmaţiile făcute de inculpat în motivarea apelului formulat sunt contrazise chiar de declaraţiile date de acesta atât în cursul urmăririi penale (filele 159 -162 dosar urmărire penală vol. 42) cât şi cele date în faţa instanţei (filele 95 -96 Dosar instanţă nr. x/62/2012 vol. 5). În toate declaraţiile inculpatul recunoaşte că ştia cu ce se ocupă fratele său şi a fost de acord să-l ajute fie transportându-l pe el pentru a-şi „rezolva afacerile” prin oraş fie transportându-l împreună cu persoanele care solicitau credite cu acte false la bănci pentru depunerea actelor sau retragerea banilor. Astfel, în declaraţia dată în faţa primei instanţe inculpatul arată: ”Ştiam ce face fratele meu, că face acte false pentru obţinerea de credite(…) am fost de acord să îl însoţesc pe acesta şi alte persoane pentru a merge la bănci. (…) fratele meu mi-a spus când încă eram în I.I.ia că se ocupa împreună cu M.M. de acte false pentru obţinerea de credite. (…) Ştiam că actele sunt false iar fratele meu nu se ferea să spună acest lucru (…). Din aprilie până în iunie 2012 am transportat cu maşina persoane şi l-am ajutat pe fratele meu. La bancă am fost pentru obţinerea de credite de către alte aproximativ 10 persoane. (…) Sumele erau împărţite în mod egal între fratele meu, A. şi cei care făceau creditul, asta o ştiu de la fratele meu. Cel care făcea creditul primea 25% iar restul A. şi fratele meu iar M.M. a luat o singură dată. Actele erau falsificate de A., respectiv facturi, contracte de muncă şi două diplome (…) din câte am înţeles M.M. a încercat să falsifice acte dar nu i-au reuşit. (…). Toate persoanele care obţineau credite ştiau că sunt obţinute cu acte false şi chiar îl sunau pe fratele meu spunând că dacă este refuzat creditul să încerce la altă bancă. (…) fratele meu în acest timp se întreţinea din credite, la fel şi C.C.C., A.. (…). Pot spune că inculpata A. dădea ordine lui C.C.C. şi fratelui meu unde să meargă. (…). De fiecare dată când se scoteau bani C.C.C. lua 500-700 lei. Eu apreciez că iniţiatorul acestei activităţi ar fi putut fi M.M. sau A., nu fratele meu pentru că că acesta, când am venit în ţară în ianuarie nu avea bani nici să se întreţină.”

Aceeaşi poziţie procesuală a avut-o inculpatul E. şi în cursul urmăririi penale ocazie cu care a oferit în faţa procurorului şi asistat fiind de avocat şi mai multe detalii despre activitatea infracţională la care a participat despre grupul format, despre ierarhia acestuia despre membrii grupului (pe care îi cunoştea) despre persoanele pe care le-a însoţit la bănci să ia credite şi despre cum se împărţeau sumele obţinute cu titlu de credit.

Or, în aceste condiţii este greu de acceptat poziţia procesuală adoptată de inculpat în apel de negare a oricărei implicări în activitatea infracţională cu consecinţa solicitării unei hotărâri de achitare a sa.

Este adevărat că inculpatul a susţinut că nu a conştientizat gravitatea faptelor comise şi că prin activitatea desfăşurată sprijinea grupul persoanelor specializate în fraudarea băncilor şi activitatea infracţională a celorlalţi inculpaţi, însă instanţa nu identifică nici o cauză de înlăturare a răspunderii penale din această perspectivă; atâta timp cât inculpatul a avut păstrat discernământul şi a conştientizat tot timpul ce face, împrejurarea că nu a apreciat că ceea ce face este nelegal, mai precis că prin ceea ce face contribuie la activitatea infracţională a celorlalţi respectiv le acordă ajutor la comiterea infracţiunilor, nu poate fi reţinută ca o cauză de înlăturare a răspunderii penale; necunoaşterea legii penale nu poate fi invocată în cauză de către inculpat şi ea nu ar conduce oricum la adoptarea unei soluţii de achitare a inculpatului.

Declaraţiile date de către inculpat în care recunoaşte comiterea infracţiunilor se coroborează cu restul materialului probator administrat în cauză atât în cursul urmăririi penale cât şi al cercetării judecătoreşti: declaraţiile celorlalţi inculpaţi (Y.Y., A., M.M., J., F.F. A.A., V., D.) declaraţiile martorilor audiaţi în cauză - relevante mai ales pentru dovedire modalităţii în care membrii grupului procedau - înscrisurile depuse la dosar şi convorbirile telefonice interceptate în cauză cu autorizarea judecătorului de la Tribunalul Braşov (vol. 7-12 dosar urmărire penală).

Rezultă din toate aceste mijloace de probă că inculpatul E. se face vinovat, contrar susţinerilor sale, de comiterea tuturor infracţiunilor reţinute în sarcina sa, astfel că în mod corect a procedat prima instanţă pronunţând o hotărâre de condamnare a inculpatului pentru toate capetele de acuzare.

În ceea ce priveşte pedepsele stabilite de către prima instanţă pentru infracţiunile de care a fost găsit vinovat inculpatul, Curtea a reţinut că instanţa de fond a avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepselor toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. de la 1968 stabilind pedepse corect dozate şi în acord cu gravitatea infracţiunilor comise; a fost aplicată inculpatului pedeapsa ce 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 6 ani pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003 şi pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pedeapsa rezultantă fiind de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 6 ani.

Se constată că prima instanţă a ţinut seama atât de circumstanţele reale ale faptelor comise, numărul infracţiunilor, numărul actelor materiale care compun infracţiunea continuată, gradul de participare efectivă a inculpatului în activitatea infracţională, împrejurarea că aceasta s-a prelungit o perioadă relativ mare de timp inculpatul dând dovadă de perseverenţă precum şi faptul că activitatea infracţională a grupului a fost stopată doar prin intervenţia organelor statului. Au fost avute în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului care este în vârstă de 27 de ani, nu posedă antecedente penale însă nici nu are un loc de muncă sau vreo calificare.

În raport de această situaţie instanţa de apel a constatat că nu pot fi primite nici criticile aduse de acest inculpat hotărârii atacate privind greşita individualizare judiciară a pedepsei, iar în raport de pedeapsa rezultantă aplicată nu putea fi stabilită în cauză altă modalitate de executare decât detenţia.

Verificând din oficiu prin prisma succesiunii de legi penale în timp legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului, Curtea a reţinut că privită în mod global (conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265 din 06 mai 2014) şi în raport de situaţia concretă a inculpatului legea penală anterioară respectiv cea în vigoare la data comiterii faptelor este mai favorabilă acestuia. Chiar dacă limitele de pedeapsă prevăzute de N.C.P. pentru cele două infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului sunt mai mici în noua reglementare, modificările aduse de N.C.P. dispoziţiilor privind infracţiunea continuată (care ar impune fracţionarea infracţiunii continuate reţinute în sarcina inculpatului în tot atâtea infracţiuni câte acte materiale sunt îndreptate împotriva unor subiecţi pasivi diferiţi - adică 4 infracţiuni) precum şi regimul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni astfel cum este reglementat de art. 39 din N.C.P. ar conduce în concret la stabilirea faţă de acest inculpat a unei pedepse mai mari decât cea care i-a fost aplicată de către prima instanţă în temeiul C. pen. de la 1968. Spre exemplu în situaţia stabilirii unei pedepse de 3 ani închisoare în sarcina inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de „constituirea unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 C.P.N. - fost art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003 - şi câte 2 ani închisoare pentru cele 4 infracţiuni de complicitate la înşelăciune prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. nou - fost art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - prin aplicarea pedepsei celei mai grele de 3 ani închisoare la care s-ar adăuga 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite adică 2 ani şi 8 luni închisoare s-ar ajunge la o pedeapsă rezultantă de 5 ani şi 8 luni închisoare. Nici în această situaţie nu s-ar putea aplica o modalitate de executare neprivativă de libertate.

Pe altă parte, pedepsele aplicate inculpatului în temeiul C. pen. de la 1968 se încadrează ca şi cuantum între limitele minime şi maxime prevăzute de N.C.P. pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului iar o proporţionalizare a acestora în raport de noile limite, pe lângă împrejurarea că nu este obligatorie în speţă, nu ar asigura o sancţionare corespunzătoare a activităţii infracţionale a inculpatului şi ar conduce chiar la crearea unui dezechilibru între pedepsele aplicate inculpaţilor pentru care legea veche a fost identificată ca fiind mai favorabilă (unde infracţiunile au limitele minime net superioare celor din N.C.P.) şi cei pentru care legea nouă ar fi mai favorabilă - datorită numărului mai redus de infracţiuni comise - în condiţiile în care inculpaţii au participat la comiterea aceloraşi fapte. Dintr-o altă perspectivă, instanţa de apel nu ar putea aprecia la acest moment că pedepsele care se impun a fi aplicate inculpatului în temeiul legii noi ar trebui să se situeze la limita minimă specială prevăzută de legea nouă în condiţiile în care orientarea primei instanţe spre aceasta limită a avut în vedere pe lângă cuantumul ridicat a acestor limite în C. pen. de la 1968 şi atitudinea sinceră a inculpatului, or, în apel inculpatul a revenit asupra acestei atitudini şi a contestat că ar fi comis faptele de care este acuzat solicitând achitarea sa pe considerentul că faptele nu ar exista (art. 16 lit. a) C. proc. pen.).

Faţă de această situaţie Curtea a constatat că apelul inculpatului E. este nefondat în ceea ce priveşte modul de soluţionare a acţiunii penale. Cu toate acestea, având în vedere că după punerea sa în libertate, în cursul procesului inculpatul E. a părăsit ţara fiind emis împotriva sa mandat european de arestare şi întrucât acesta a fost arestat în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare la data de 7 martie 2014 iar mai apoi această stare i-a fost menţinută de către instanţa de fond şi cea de apel până la data de 17 iunie 2014, în baza art. 88 C. pen. se impune deducerea din pedeapsa aplicată inculpatului E. a duratei reţinerii şi arestării preventive din 28 august 2012 la 01 februarie 2013 şi din 7 martie 2014 la 17 iunie 2014 inclusiv.

Doar prin prisma acestui considerent apelul inculpatului apare admisibil astfel că, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. acesta a fost admis iar hotărârea primei instanţe desfiinţată şi reformată în sensul deducerii întregii perioade a prevenţiei a inculpatului E. din durata pedepsei rezultante care i-a fost aplicată.

VII-VIII. În ceea ce le priveşte pe inculpatele apelante E.E. şi D.D. Curtea a constatat că acestea au solicitat în principal în apelurile formulate achitarea lor întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. a) C. proc. pen. arătând în esenţă că nu există nici infracţiunea de înşelăciune reţinută în sarcina acestora întrucât inculpatele au fost de bună credinţă şi nu au avut intenţia să obţină un credit în mod fraudulos şi nici infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals întrucât inculpatele nu au avut reprezentare că actele care formau dosarele de credit sunt false.

În subsidiar s-a solicitat achitarea celor două inculpate în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen. arătându-se că tatăl lor, D.D. și F.F.F.F. a fost cel care le-a determinat pe cele două inculpate să solicite creditele în modalitatea în care s-a realizat de altfel tatăl inculpatelor a garantat împrumutul contractat cu propria casă astfel că banca îşi poate recupera creditul.

Într-un alt subsidiar s-a arătat că raportat la împrejurările comiterii faptelor pentru care inculpatele au fost cercetate pedepsele aplicate sunt exagerate astfel că se impune reducerea pedepselor până la limita specială prevăzută de lege care să poată face posibilă aplicarea art. 39 C. pen., respectiv art. 83 C. pen. La individualizarea pedepselor se impune a se avea în vedere circumstanţele de ordin personal, faptul că inculpatele se află la prima confruntare cu legea penală, în prezent îşi desfăşoară activitatea în domeniul bancar, iar aplicarea unor pedepse ar afecta pentru totdeauna viitorul acestora.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de apel a constatat că susţinerile inculpatelor sunt doar parţial fondate, respectiv doar în ceea ce priveşte individualizarea pedepselor care le-au fost aplicate.

În ceea ce priveşte solicitarea inculpatelor de a fi achitate, Curtea a constatat că în speţă, în ceea ce le priveşte nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 16 lit. a) şi nici cele ale art. 16 lit. c) C. proc. pen.

Inculpata E.E. a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea în concurs a infracţiunilor de uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen. şi „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. constând în esenţă în aceea că la data de 30 decembrie 2011, determinată de F.F.F.F., a solicitat şi obţinut cu concursul inculpatelor A. şi Z. de conivenţă cu inculpatul H., un credit de nevoi personale cu ipoteca în valoare de 45.000 euro de la L.L.L. - Agenţia Piaţa Unirii Braşov, inducând în eroare instituţia că este angajată la SC H.H.H. SRL şi SC I.I.I.I. SRL în calitate de contabil şi respectiv secretară administrativ, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei A. şi Z. documente false (adeverinţe de salariu, contracte individuale de muncă, adeverinţe de confirmare a calităţii de salariat.

Inculpata D.D. a fost trimisă în judecată pentru comiterea în concurs a infracţiunilor de „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen. şi „tentativă la înşelăciune” prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., constând în esenţă în aceea că la data de 23 februarie 2012, determinată de F.F.F.F. cu concursul inculpatei A., de conivenţă cu inculpatul H., a solicitat un credit ipotecar în valoare de 40.000 euro de la SC S.S. SA - Agenţia Calea Bucureşti Braşov, inducând în eroare instituţia că este angajată la SC H.H.H. SRL în calitate de asistent manager prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei A., documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală şi contract individual de muncă), credit respins de bancă.

Cele două inculpate nu au contestat comiterea faptelor - astfel că este exclusă o soluţie de achitare a lor întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. a) C. proc. pen. - ci au invocat diverse particularităţi ale acestora şi împrejurări de natură a le înlătura răspunderea penală sau de a pune sub semnul întrebării întrunirea în speţă a elementelor constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost trimise în judecată.

Astfel, cele două inculpate arătat atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei că au fost determinate de tatăl lor, martorul D.D. și F.F.F.F. să încerce contractarea unor astfel de credite întrucât tatăl lor se afla într-o situaţie financiară disperată. Este adevărat că, audiat de către instanţa de apel, martorul D.D. și F.F.F.F. a confirmat această situaţie, însă vinovăţia tatălui de a-şi fi determinat fiicele să comită infracţiuni nu este de natură să conducă la înlăturarea răspunderii penale a celor două inculpate, care aveau la data comiterii faptelor discernământ, au acţionat în deplină cunoştinţă de cauză şi deci au acceptat consecinţele în plan penal care pot decurge din activitatea lor.

Deşi inculpatele susţin constant că nu au intenţionat să inducă băncile în eroare ci intenţionau să plătească ratele creditelor pe care le-ar fi obţinut, Curtea a constatat că nu acest element este definitoriu pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatelor ci împrejurarea că acestea cunoşteau că nu au desfăşurat nici o activitate la firmele SC H.H.H. SRL şi SC I.I.I.I. SRL şi cu toate acestea au acceptat să inducă băncile în eroare în legătură cu calitatea de angajate pe care au susţinut în faţa ofiţerilor de credite că o au şi prin predarea către aceeaşi ofiţeri de credite a unor documente care cunoşteau că au un conţinut necorespunzător realităţii; ambele inculpate au realizat că fără a face dovada existenţei unor venituri constante şi îndestulătoare pentru achitarea ratelor creditelor contractate nici o bancă nu ar fi aprobat vreun credit; este şi motivul pentru care până să-o întâlnească pe A. (prin intermediul inculpatului H.) nici F.F.F.F. şi nici inculpatele D.D. și E.E. nu şi-au pus problema contractării vreunui credit la bancă.

Cu toate că în apel inculpatele au susţinut că nu au văzut actele pe care le-au prezentat băncii, instanţa de apel a constatat că în cursul urmăririi penale acestea au arătat că ştiau că vor fi solicitate credite în baza unor acte în care ele figurau „scriptic” angajate la una dintre firmele inculpatei A..

Inculpata D.D. și E.E. a arătat în declaraţia dată în faţa procurorului ( fila 208 dosar urmărire penală vol. 43) că în vederea obţinerii creditului s-a deplasat împreună cu inculpata A. la SC S.S. SA unde a completat şi semnat o cerere de credit în care a consemnat cele dictate de A. respectiv că este angajată în calitate de asistent manager la SC H.H.H. SRL. În realitate ea nu a lucrat deloc la firma menţionată, nu ştie unde are sediul; nici nu a primit salariul; era vorba, potrivit aceleiaşi declaraţii de o angajare formală, scriptică.

Inculpata E.E. arată în declaraţia dată în cursul urmăririi penale (fila 220 dosar urmărire penală vol. 43.) că încă de la început A. a fost adusă de H. la ele acasă tocmai pentru a-i ajuta familia să obţină un credit, că aceasta i-a spus că va fi angajată scriptic pe una din firmele ei doar pentru a putea să ia creditul; de asemenea aceasta recunoaşte că a semnat mai multe documente necesare în dosarul de creditare pe care A. le întocmise şi că la bancă a declarat ceea ce fuseseră sfătuite de A. să declare însă nu a lucrat deloc la cele două societăţi, nici măcar nu ştia unde au sediul. Mai arată inculpata că nu a primit nici un salariu de la nici una dintre firme. În finalul declaraţiei inculpata E.E. arată că „Eram conştientă că pe undeva păcălesc banca pentru că nu eram angajată acolo unde rezulta din hârtii că eram angajată”(fila 220 dosar urmărire penală vol. 43).

În faţa instanţei inculpatele (filele 111-112, 109-110 vol. II dosar 2050) şi-au păstrat în linii mari aceeaşi poziţie procesuală arătând că au afirmat într-adevăr în faţa ofiţerilor de credit de la băncile unde au solicitat creditele că sunt angajate la societăţile menţionate de A., în calităţile pe care aceasta le indicase, însă au făcut acest lucru la sfatul inculpatei A. care le-a asigurat că totul este în regulă şi că au fost realizate formele de angajare care sunt perfect legale.

Declaraţiile acestor inculpate se coroborează parţial cu declaraţiile inculpatei A. care în declaraţia dată în cursul urmăririi penale a arătat că a fost vorba de la început despre o angajare „scriptică” pentru ca cele două fete să poată obţine credite pentru tatăl lor; A. mai arată că ea a fost cea care a întocmit toate documentele false pentru inculpata D.D., iar în ceea ce o priveşte pe E.E. actele în baza cărora s-a solicitat creditul au fost întocmite o parte de ea (cele care atesta angajarea la SC H.H.H. SA) şi o parte de Z. şi K. (cele care atestă angajarea la SC SC I.I.I.I. SRL). A. mai arată că fetele au fost cele care au semnat contractele de muncă întocmite de ea şi respectiv de Z. sau K.

Ca şi prima instanţă, Curtea nu a putut accepta în aceste condiţii că inculpatele nu au avut intenţia de a înşela cele două bănci; indiferent cine le-a sfătuit şi care era destinaţia banilor obţinuţi din credite, acestea chiar dacă sunt tinere, aveau maturitatea necesară, dezvoltarea fizică şi intelectuală, precum şi capacitatea să înţeleagă acţiunile pe care le derulau (mai ales că ambele erau absolvente de facultăţi cu profil economic) să realizeze că ceea ce afirmă în faţa ofiţerilor de credite în momentul solicitării acestora şi ceea ce scriu în cererea de creditare nu are corespondent în realitate, deci induc banca în eroare cu privire la un element esenţial pentru acordarea unui credit, respectiv calitatea lor de angajate, care le-ar fi permis să achite ratele creditelor contractate. Indiferent de faptul că a fost adus drept garanţie un imobil al tatălui lor sau că intenţionau să plătească ratele, inculpatele, prin declaraţiile mincinoase făcute reprezentanţilor celor două bănci au indus aceste unităţi bancare în eroare în sensul că desfăşoară activităţi lucrative la firmele menţionate deşi ştiau că acest lucru nu corespunde adevărului şi că nu au luat nici un salariu de acolo.

În ceea ce priveşte înscrisurile sub semnătură privată de care au uzat fiecare dintre cele două inculpate pentru a solicita cele două credite, chiar dacă acestea nu acceptă că le-ar fi citit - cu toate că este greu de crezut o astfel de situaţie câtă vreme recunosc că au semnat contractele de muncă antedatate existente la dosar - cunoşteau în momentul în care s-au deplasat la bănci şi au predat dosarele de creditare că în interiorul acestora se află documente necesare obţinerii creditelor solicitate şi că acestea nu au corespondent în realitate câtă vreme nu au lucrat niciodată la societăţile comerciale care le fuseseră comunicate de inculpata A. Aşadar, chiar în situaţia în care nu s-au uitat în dosar cele două inculpate D.D. și E.E. cunoşteau că acesta conţine documente necorespunzătoare adevărului şi au acceptat să-l predea ofiţerului de credite pentru a produce consecinţe juridice, astfel că prin atitudinea şi-au asumat răspunderea pentru faptele lor.

Nu s-a reţinut aşadar că în ceea ce le priveşte pe cele două inculpate ar fi incidentă vreo cauză de înlăturare a răspunderii penale sau că nu ar exista în speţă probe că cele două au comis infracţiunile de care sunt acuzate; acestea nu s-au aflat în eroare ci pur şi simplu au refuzat să depună minime diligenţe în ceea ce priveşte consecinţele care pot decurge din acţiunile lor; ignoranţa de care au dat dovadă nu le absolvă de răspunderea penală pentru faptele comise, care, contrar susţinerilor acestora întrunesc toate elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost trimise în judecată; chiar dacă tatăl lor, F.F.F.F. a fost cel care le-a determinat pe cele două inculpate să solicite creditele în modalitatea în care s-a realizat şi a garantat împrumutul contractat cu propria casă creditele au fost solicitat şi obţinute (în ceea ce o priveşte pe inculpata E.E.) de cele două inculpate care s-au prezentat în faţa ofiţerilor de credite şi au indus cele două bănci în eroare prezentând documentele false. F.F.F.F. poate fi tras la răspundere pentru instigarea celor două inculpate la comiterea faptelor, dacă parchetul apreciază oportună un astfel de demers, însă în nici un caz tragerea la răspundere a acestui inculpat pentru instigare nu înlătură răspunderea penală a celor două inculpate pentru infracţiunile comise cu vinovăţia cerută de lege.

Apoi, câtă vreme cele două inculpate acceptă prin declaraţiile lor că au comis faptele, declaraţii care se coroborează şi cu cele date de inculpatele A. şi K. (care arată modalitatea în care au fost încheiate contractele de muncă ale inculpatelor pe firmele SC SC I.I.I.I. SRL şi SC H.H.H. SA) precum şi cu înscrisurile existente la dosar, în cauză nu se poate dispune achitarea inculpatelor întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. c) C. proc. pen., respectiv lipsa probelor că inculpatele au comis infracţiunile reţinute în sarcina lor.

Faţă de această situaţie instanţa de apel a constatat că sunt întrunite toate condiţiile pentru tragerea la răspundere penală a inculpatelor E.E. şi D.D.

Verificând însă prin prisma succesiunii de legi în timp legea penală mai favorabilă aplicabilă celor două inculpate, Curtea a reţinut că în ceea ce le priveşte pe ambele, legea penală nouă, respectiv N.C.P., este mai favorabilă. Pentru infracţiunea de uz de fals N.C.P. prevede la art. 323 C. pen. aceeaşi pedeapsă ca şi cea prevăzută de art. 291 C. pen. de la 1968 (închisoare de la 2 luni la 2 ani sau amendă), însă pentru infracţiunea de înşelăciune pedeapsa prevăzută de N.C.P. la art. 244 alin. (1) şi (2) este mult redusă respectiv 1-5 ani închisoare spre deosebire de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. de la 1968 unde limitele de pedeapsă erau de la 3 ani închisoare la 15 ani închisoare iar pentru art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. de la 10-20 de ani închisoare şi interzicerea unor drepturi.

Este adevărat că regimul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni în N.C.P. s-a modificat agravând situaţia unui inculpat care a comis mai multe infracţiuni aflate în concurs prin sporirea obligatorie a pedepsei celei mai mari aplicate cu 1/3 din totalul celorlalte pedepse, însă ţinând seama de situaţia concretă a celor două inculpate care au în componenţa pluralităţii doar două infracţiuni, ale căror limite speciale sunt mult reduse, se constată că în concret şi analizată în mod global noua lege penală este mai favorabilă ambelor inculpate D.D. și E.E.

Faţă de această situaţie, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise ambele apeluri promovate de cele două inculpate D.D. și E.E., desfiinţarea hotărârii penale în ceea ce le priveşte şi rejudecând cauza s-a procedat la o nouă reindividualizare judiciară a pedepselor ce se impun a fi stabilite în sarcina celor două inculpate prin prisma dispoziţiilor art. 74 din N.C.P.; se vor avea astfel în vedere la stabilirea pedepselor împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valorile ocrotite de legea penală, natura şi gravitatea rezultatului produs, valoarea pagubei produse prin creditul contractat de inculpata E.E. şi împrejurarea că prejudiciul nu a fost recuperat, împrejurarea că a rămas în forma tentativei infracţiunea de înşelăciune comisă de inculpata D.D., motivul săvârşirii infracţiunii comise, împrejurarea că cele două inculpate nu sunt cunoscute cu antecedente penale, conduita inculpatelor după săvârşirea infracţiunii, în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta tânără a acestora, situaţia familială şi socială, împrejurarea că ambele au la acest moment locuri de muncă şi că E.E. a continuat să achite ratele creditului contractat, chiar dacă cu unele sincope.

Faţă de această situaţie, în baza art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals a stabilit în sarcina inculpatei D.D. o pedeapsă de 3 luni închisoare iar în baza art. 33 alin. (2) C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de înşelăciune, a stabilit în sarcina aceleiaşi inculpate o pedeapsă de 6 luni închisoare.

Ţinând seama de circumstanţele personale ale acestei inculpate, astfel cum rezultă din referatul de evaluare întocmit în cauză de către Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov, de vârsta tânără a acesteia, de lipsa antecedentelor penale precum şi de posibilităţile reale de reeducare, instanţa de apel a apreciat că aplicarea imediată a pedepsei rezultante stabilite nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Văzând aşadar că sunt îndeplinite în cauză în ceea ce o priveşte pe această inculpată dispoziţiile art. 83 C. pen., în baza art. 83 alin. (1) şi (3) C. pen. a amânat aplicarea pedepsei închisorii stabilite pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 84 C. pen., 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. i s-a impus inculpatei ca pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile precum şi întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În ceea ce o priveşte pe inculpata E.E. în baza art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals a stabilit în sarcina acesteia o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune a stabilit în sarcina aceleiaşi inculpate o pedeapsă de 1 an închisoare.

Văzând aşadar că sunt îndeplinite în cauză şi în ceea ce o priveşte pe această inculpată dispoziţiile art. 83 C. pen., în baza art. 83 alin. (1) şi (3) C. pen. a amânat aplicarea pedepsei închisorii stabilite pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 84 C. pen., 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile precum şi întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

IX-X. În ceea ce priveşte apelurile formulate de inculpaţii U. (fostă C.C.) şi U., Curtea a constatat că acestea vizează modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate, ambii apelanţi apreciind că pedeapsa care le-a fost aplicată de către prima instanţă este nejustificat de severă faţă de activitatea infracţională desfăşurată de ei, faţă de circumstanţele lor personale şi atitudinea adoptată în cursul procesului.

Curtea a constatat că ambele apeluri sunt nefondate.

Inculpatul U. a fost trimis în judecată pentru comiterea în concurs a infracţiunilor de „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. constând în esenţă în aceea că la data de 25 noiembrie 2010, recrutat de inculpata A. prin intermediul inculpatei L. a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 35.000 lei de la SC L.L.L.L. SA - Agenţia Tractorul Braşov, inducând în eroare banca că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de şef atelier, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei A., documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală) întocmite de aceasta, credit respins de bancă iar la data de 10 decembrie 2010, colaborând cu aceleaşi inculpate a solicitat şi obţinut un card de credit cu limita de suma 10.750 lei de la SC S.S. SA - Agenţia Toamnei Braşov, inducând în eroare banca că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de şef atelier, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei A., documente false (adeverinţă de salariu) întocmite de aceasta din urmă. Suma de bani a fost retrasă de pe card, inculpatului U. revenindu-i 5.000 lei iar restul a fost împărţită între inculpatele A. şi L.

Pentru infracţiunile comise - necontestate de altfel de către inculpat decât cu privire la participarea inculpatei L. la comiterea acestora - prima instanţă a aplicat inculpatului în baza art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968 de 1 an închisoare iar în baza art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968 pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. de la 1968, 34 lit. b) C. pen. de la 1968 au fost contopite aceste pedepse şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea - a închisorii de 3 ani, stabilindu-se ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere prev. de art. 86¹ C. pen. de la 1968.

Inculpata C.C. a fost trimisă în judecată pentru comiterea în concurs real a infracţiunilor de „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen. de la 1968 şi „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) din C. pen. de la 1968, cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. de la 1968 constând în esenţă în aceea că la data de 09 noiembrie 2011 recrutată fiind de inculpata L. a solicitat şi obţinut un credit de nevoi personale în valoare de 15.000 lei de la SC X.X. SA - Sucursala Braşov, inducând banca în eroare că este angajată la SC H.H.H. SRL în calitate de lucrător comercial, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei A. documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală, contract individual de muncă), confecţionate de aceasta.

Prima instanţă a condamnat-o pe această inculpată la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 teza a II-a C. pen. de la 1968 şi 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. de la 1968.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. de la 1968, 34 lit. b) C. pen. de la 1968 au fost contopite aceste pedepse şi s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea - a închisorii de 3 ani, stabilindu-se ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere prev. de art. 86¹ C. pen. de la 1968.

Curtea a constatat că pedepsele aplicate celor doi inculpaţi, contrar susţinerilor acestora din apel au fost corect individualizate de către prima instanţă care a avut în vedere în cadrul acestui proces toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. de la 1968. Au fost aplicate, în ceea ce-i priveşte pe ambii inculpaţi pedepse orientate spre minimul special prevăzut de legea în vigoare la momentul săvârşirii faptelor (majoritatea chiar egale cu acest minim). Prima instanţă a avut în vedere la stabilirea acestor pedepse atât circumstanţele reale în care infracţiunile au fost comise cât şi circumstanţele personale ale inculpaţilor astfel cum rezultă din referatele de evaluare efectuate în cauză de către Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov; circumstanţele personale ale inculpaţilor, pledau, la momentul la care prima instanţă a realizat individualizarea judiciară a pedepselor spre orientarea acestora spre limita minimă, având în vedere numărul redus al infracţiunilor comise, prejudiciile nu foarte mai cauzate celor două bănci de către cei doi inculpaţi, vârsta tânără a inculpaţilor şi împrejurarea că C.C. nu era cunoscută cu antecedente penale, iar atitudinea procesuală a acestora părea sinceră, ei recunoscând în esenţă comiterea faptelor lor; Curtea a reţinut însă că în apel, urmare a probelor adminF., mai exact a Raportului de expertiză din 10 noiembrie 2014 întocmit de către Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice (filele 141-160 dosar apel vol. III), de declaraţiile date de cei doi inculpaţi s-au dovedit mincinoase; aceştia au încercat să o protejeze pe inculpata L., declarând mincinos că nu ar fi fost recrutaţi de ea ci de către o altă persoană - sugerând că este vorba despre A. - pe care ar fi cunoscut-o urmare a unor anunţuri lipite pe stâlpi în com. Rotbav. Instanţa a arătat şi a dezvoltat la pct. 1 din expozitivul acestui apel de ce a reţinut participarea inculpatei L. la comiterea acestor infracţiuni; raportul de expertiză grafică efectuat în cauză a pus în evidenţă faptul că pe înscrisurile depuse la bănci de către cei doi inculpaţi, unele completate chiar în faţa funcţionarului bancar apare scrisul executat de inculpata L., ceea ce dovedeşte, contrar susţinerilor acesteia şi a celor doi inculpaţi apelanţi U. că femeia care i-a însoţit pe cei doi la bănci pentru solicitarea creditelor şi despre care aceştia din urmă susţin că ar fi vorbit chiar în locul lor este L. şi nu A. care doar a falsificat documentele de angajare a celor doi solicitanţi de credit prezentate băncii. Instanţa de apel nu mai poate reţine în aceste condiţii sinceritatea celor doi inculpaţi U. în cursul procesului penal; de altfel chiar şi în raport de infracţiunile reţinute în sarcina lor cei doi au avut o atitudine care nu sugera sinceritatea; ei au recunoscut doar acele împrejurări pe care nu aveau cum să le conteste întrucât rezultau cu evidenţă din probe: împrejurarea că s-au prezentat la bănci, că au solicitat şi obţinut credite pe care le-au folosit fără ca mai apoi să ramburseze banii; inculpaţii au fost nesinceri cu privire la împrejurările în care au ajuns să obţină acele credite, să prezinte băncii înscrisuri falsificate, nu au furnizat nici o informaţie despre participanţii la aceste fapte etc. Declaraţia inculpatei U. (fostă C.C.) din cursul urmăririi penale apare chiar vădit nesinceră încă de la acel moment; aceasta nu îşi mai aminteşte nici firma la care susţine că a fost angajată, nici cum se numeşte, nici unde era sediul firmei, nici cum arăta persoana care i-a propus să ia credit, susţine că a semnat contractul la bancă însă nu l-a citi întrucât nu ştie să citească şi arată că nici nu a interesat-o ce se întâmplă cu creditul pe care l-a obţinut şi din care o parte i-a revenit; nici măcar nu s-a gândit să întrebe la bancă dacă plăteşte cineva ratele. Declaraţia inculpatului U. este la fel de vagă şi ambiguă, încercând să-şi diminueze cât mai mult responsabilitatea activităţii infracţionale realizate, fără să furnizeze vre-o informaţie care să ajute ancheta sau să conducă la lămurirea cauzei sub toate aspectele.

În acest context Curtea a reţinut că nu se impune în cauză reducerea cuantumului pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, cu atât mai mult cu cât prejudiciile cauzate prin comiterea infracţiunilor de înşelăciune nu au fost achitate, inculpatul U. nu se află la prima încălcare a legii penale şi aşa cum am arătat nici unul dintre inculpaţi nu au avut o atitudine procesuală sinceră.

Examinând din oficiu prin prisma succesiunii de legi penale în timp legea penală mai favorabilă aplicabilă celor doi inculpaţi, Curtea a reţinut că privită în mod global (conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265 din 06 mai 2014) şi în raport de situaţia concretă a inculpaţilor legea penală anterioară respectiv cea în vigoare la data comiterii faptelor este mai favorabilă acestora. Chiar dacă limitele de pedeapsă prevăzute de N.C.P. pentru infracţiunile de înşelăciune reţinute în sarcina inculpaţilor sunt mai mici în noua reglementare, Curtea a reţinut că pedepsele aplicate inculpaţilor în temeiul C. pen. de la 1968 se încadrează ca şi cuantum între limitele minime şi maxime prevăzute de N.C.P. pentru această infracţiune reţinută în sarcina fiecăruia dintre inculpaţi iar o proporţionalizare a acestora în raport de noile limite, pe lângă împrejurarea că nu este obligatorie în speţă, nu ar asigura o sancţionare corespunzătoare a activităţii infracţionale şi ar conduce chiar la crearea unui dezechilibru între pedepsele aplicate inculpaţilor pentru care legea veche a fost identificată ca fiind mai favorabilă (unde infracţiunile au limitele minime net superioare celor din N.C.P.) şi cei pentru care legea nouă ar fi mai favorabilă, în condiţiile în care inculpaţii au participat la comiterea aceloraşi fapte.

Dintr-o altă perspectivă, instanţa de apel nu ar putea aprecia la acest moment că pedepsele care se impun a fi aplicate inculpaţilor pentru infracţiunile de înşelăciune în temeiul legii noi ar trebui să se situeze la limita minimă specială prevăzută de legea nouă în condiţiile în care orientarea primei instanţe spre aceasta limită a avut în vedere aşa cum am arătat pe lângă cuantumul ridicat a acestor limite în C. pen. de la 1968 şi atitudinea sinceră a inculpaţilor, or, în apel situaţia s-a modificat simţitor din acest punct de vedere, astfel cum am arătat deja.

Dispoziţiile din noua lege privind regimul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni astfel cum este reglementat de art. 39 din N.C.P. nu este mai favorabil inculpaţilor, mai ales în condiţiile în care nu se impune reducerea cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor întrucât pentru stabilirea pedepsei rezultante, la pedeapsa ce-a mai grea ar trebui să se adauge obligatoriu un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă, astfel că pedeapsa rezultantă ar fi mai mare decât cea aplicată în temeiul C. pen. de la 1968.

Curtea a mai reţinut că dispoziţiile art. 86¹ C. pen. de la 1968 sunt mai favorabile inculpaţilor decât cele prev. de art. 91 din N.C.P. prin prisma faptului că una dintre condiţiile impuse de textul de lege din N.C.P. este ca inculpatul să fie de acord să presteze o muncă în folosul comunităţii (condiţie care nu se regăsea în dispoziţiile art. 86¹ C. pen. de la 1968) şi să şi fie obligat conform art. 93 alin. (3) C. pen. la a presta o astfel de muncă.

Or, pe lângă faptul că în legea nouă este mai greu conţinutul în sine a acestei modalităţi de executare prin obligarea prestării efective a unei munci neremunerate în folosul comunităţii, în speţă Curtea a constatat că nu este îndeplinită condiţia impusă de art. 91 lit. c) C. pen. pentru a se dispune în conformitate cu N.C.P. această modalitate de executare a pedepsei, nici unul dintre inculpaţi nedându-şi acordul pentru prestarea unei astfel de munci.

Condiţia acordului prestării unei munci în folosul comunităţii este prevăzută pentru toate celelalte modalităţi neprivative de libertate, astfel că, în situaţia aplicării legii penale noi pentru cei doi inculpaţi, chiar în condiţiile în care s-ar fi procedat la reducerea efectivă a cuantumului pedepselor, instanţa ar fi trebuit să stabilească ca modalitate de executare a pedepselor detenţia, împrejurare care ar fi clar defavorabilă inculpaţilor şi care nici nu ar putea fi realizată întrucât ar conduce la crearea unei situaţii defavorabile inculpaţilor în propriile căi de atac.

Aşadar privită în ansamblu legea penală în vigoare la data săvârşirii faptelor, respectiv C. pen. de la 1968 este mai favorabilă inculpaţilor U. şi U. (fostă C.C.).

Faţă de această situaţie, Curtea a constatat că apelul inculpatei U. (fostă C.C.) este total nefondat astfel că se impune respingerea lui conform art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Apelul inculpatului U., de asemenea, a fost apreciat ca fiind nefondat în ceea ce priveşte latura penală a cauzei.

XI. În ceea ce priveşte apelul formulat de apelanta inculpată N.N.N.N.N.N.N.N.N., Curtea a reţinut că aceasta a arătat în susţinerea apelului formulat, că se impune modificarea hotărârii atacate, aplicarea legii penale mai favorabile care este N.C.P. De asemenea a solicitat a fi vute în vedere circumstanţele personale, respectiv faptul că este o persoană tânără, nu este cunoscută cu antecedente penale şi doreşte să achite împrumutul contractat. Ca şi modalitate de executare a solicitat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Inculpata Y. a fost trimisă în judecată pentru comiterea în concurs real a infracţiunilor de uz de fals” prev. de art. 291 teza I şi a II-a C. pen. şi „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. constând în esenţă în aceea că la data de 23 februarie 2012, recrutată fiind de inculpatul Y.Y., a solicitat şi obţinut un credit pentru nevoi personale în valoare de 30.000 lei, de la L.L.L. - Piaţa Unirii Braşov, inducând în eroare banca că este angajată la SC C.C.C.C. SRL în calitate de contabil, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatelor M.M. şi A., documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală, contract individual de muncă, diplomă de licenţă, factură de utilităţi); cu aceeaşi ocazie inculpata a prezentat în vederea obţinerii creditului şi un înscris oficial fals, respectiv diploma emisă aparent de Universitatea Transilvania Braşov - Facultatea de Ştiinţe economice la data de 10 septembrie 2009, înregistrată sub numărul 2213 din 10 septembrie 2009, fără corespondent în realitate.

Prima instanţă a aplicat inculpatei pentru comiterea infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 teza a II-a C. pen. de la 1968 pedeapsa închisorii de 1 an iar pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. de la 1968, pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. de la 1968, 34 lit. b) C. pen. de la 1968 a contopit aceste pedepse şi a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea - a închisorii de 3 ani, dispunându-se suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 86¹ C. pen. de la 1968.

Curtea a apreciat că apelul formulat de această inculpată este nefondat. Prima instanţă a avut în vedere în procesul individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpatei toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. de la 1968 stabilind pedepse orientate spre minimul special sau chiar egale cu minimul special prevăzut pentru infracţiunile comise prevăzute de legea penală în vigoare la data săvârşirii faptelor; contrar celor susţinute de inculpată, au fost avute în vedere la stabilirea acestor pedepse atât circumstanţele reale în care infracţiunile au fost comise cât şi circumstanţele personale ale inculpatei astfel cum rezultă din referatul de evaluare efectuat în cauză de către Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov; au fost avute în vedere şi circumstanţele personale invocate de inculpată în apel şi tocmai aceste circumstanţe au condus la orientarea pedepselor spre limita minimă prevăzută de lege pentru infracţiunile comise.

Este adevărat că în favoarea inculpatei nu au fost reţinute circumstanţe atenuante judiciare care să permită aplicarea unei pedepse sub limita minimă specială prevăzută de legea în vigoare, însă nici instanţa de apel nu a găsit vreo justificare pentru reţinerea unor astfel de circumstanţe; atitudinea inculpate, deşi a fost una de recunoaştere a faptelor, nu a fost una de asumare a responsabilităţii faptei şi de conştientizare a faptei comise; recunoaşterea faptei nu a fost una totală, acesta fiind de altfel şi motivul pentru care prima instanţă în încheierea din 18 februarie 2013, filele 15-23 Dosar instanţă nr. x/62/2013 vol. I a respins cererea inculpatei de judecare a sa în procedura simplificată; de altfel aceasta a recunoscut atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti doar acele împrejurări care erau imposibil de contestat: faptul că a solicitat creditul, că s-a deplasat la bancă, că a predat înscrisuri care atestau că era angajată, că a semnat contractul de creditare şi că a primit banii; dincolo de aceste aspecte inculpata a arătat că a realizat toată această activitate la sugestia lui Y.Y. şi a inculpatei M.M. însă nu a realizat că ar comite vre-o faptă penală sau că ar încălca legea procedând în acest fel; aceasta a acceptat că a văzut documentele false în baza cărora a solicitat creditul şi că deşi nu a lucrat niciodată la firma SC C.C.C.C. SRL a afirmat în faţa ofiţerului de credite că lucrează ca şi contabil la acea firmă; nu a realizat însă că comite o infracţiune ci dimpotrivă susţine că era convinsă că era angajată deja la acea firmă, astfel că nu a minţit. În finalul declaraţiei date la urmărire penală inculpata a arătat că nu se consideră vinovată pentru infracţiunile comise, întrucât ea a crezut tot ce i-au spus inculpatul Y.Y. şi M.M.

Această atitudine procesuală a inculpatei, împrejurarea că înainte de comiterea acestei fapte inculpata nu s-a remarcat prin nici o conduită ieşită din comun, iar despre repararea prejudiciului cauzat nu s-a interesat, aşteptând ca ceilalţi inculpaţi să plătească ratele creditului pe care l-a luat, nu poate justifica reţinerea în favoarea inculpatei a vreunei circumstanţe atenuante judiciare.

În acest context Curtea a reţinut că nu se impune în cauză reducerea cuantumului pedepselor aplicate inculpatei.

Examinând prin prisma succesiunii de legi penale în timp legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatei, Curtea a reţinut că privită în mod global (conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265 din 06 mai 2014) şi în raport de situaţia concretă a inculpatei legea penală anterioară respectiv cea în vigoare la data comiterii faptelor este mai favorabilă acestora. Chiar dacă limitele de pedeapsă prevăzute de N.C.P. pentru infracţiunile de înşelăciune reţinute în sarcina inculpatei sunt mai mici în noua reglementare, Curtea reţine că pedeapsa aplicată inculpatei în temeiul C. pen. de la 1968 se încadrează ca şi cuantum între limitele minime şi maxime prevăzute de N.C.P. pentru această infracţiune iar o proporţionalizare a acestora în raport de noile limite, pe lângă împrejurarea că nu este obligatorie în speţă, nu ar asigura o sancţionare corespunzătoare a activităţii infracţionale şi ar conduce chiar la crearea unui dezechilibru între pedepsele aplicate inculpaţilor pentru care legea veche a fost identificată în ansamblu ca fiind mai favorabilă (unde infracţiunile au limitele minime net superioare celor din N.C.P.) şi cei pentru care legea nouă ar fi mai favorabilă, în condiţiile în care inculpaţii au participat la comiterea aceloraşi fapte.

Dintr-o altă perspectivă, instanţa de apel nu ar putea aprecia la acest moment că pedeapsa care se impune a fi aplicată inculpatei pentru infracţiunea de înşelăciune în temeiul legii noi ar trebui să se situeze la limita minimă specială prevăzută de legea nouă.

Dispoziţiile din noua lege privind regimul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni astfel cum este reglementat de art. 39 din N.C.P. nu este mai favorabil inculpatei, mai ales în condiţiile în care nu se impune reducerea cuantumului pedepselor care i-au fost aplicate, întrucât pentru stabilirea pedepsei rezultante, la pedeapsa ce-a mai grea ar trebui să se adauge obligatoriu un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă, astfel că pedeapsa rezultantă ar fi mai mare decât cea aplicată în temeiul C. pen. de la 1968.

Curtea a mai reţinut că dispoziţiile art. 86¹ C. pen. de la 1968 sunt mai favorabile inculpatei decât cele prev. de art. 91 din N.C.P. prin prisma faptului că una dintre condiţiile impuse de textul de lege din N.C.P. este ca inculpatul să fie de acord să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii (condiţie care nu se regăsea în dispoziţiile art. 86¹ C. pen. de la 1968) şi să şi fie obligat conform art. 93 alin. (3) C. pen. la a presta o astfel de muncă.

Or, pe lângă faptul că în legea nouă este mai greu conţinutul în sine a acestei modalităţi de executare prin obligarea prestării efective a unei munci neremunerate în folosul comunităţii, în speţă Curtea constată că nu este îndeplinită condiţia impusă de art. 91 lit. c) C. pen. pentru a se dispune în conformitate cu N.C.P. această modalitate de executare a pedepsei, inculpata nedându-şi acordul pentru prestarea unei astfel de munci.

Condiţia acordului prestării unei munci în folosul comunităţii este prevăzută pentru toate celelalte modalităţi neprivative de libertate, astfel că, în situaţia aplicării legii penale noi, chiar în condiţiile în care s-ar fi procedat la reducerea efectivă a cuantumului pedepselor, instanţa ar fi trebuit să stabilească ca modalitate de executare a pedepselor detenţia, împrejurare care ar fi clar defavorabilă inculpatei şi care nici nu ar putea fi realizată întrucât ar conduce la crearea unei situaţii defavorabile inculpatei în propria cale de atac.

Aşadar privită în ansamblu legea penală în vigoare la data săvârşirii faptelor, respectiv C. pen. de la 1968 este mai favorabilă inculpatei L.L.L.L.L.L.L.L.L.

Faţă de această situaţie, Curtea a constatat că apelul inculpatei este nefondat.

XII. În ceea ce priveşte apelul formulat de inculpatul B.B. Curtea a reţinut că deşi acesta este formulat în termenul prevăzut de lege nu a fost motivat.

Analizând din oficiu sub toate aspectele hotărârea penală apelată în ceea ce-l priveşte, curtea a constatat că acest inculpat a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen. constând în esenţă în aceea că la data de 30 mai 2011, a solicitat şi obţinut un credit de nevoi personale în valoare de 6.000 lei de la SC P.P.P. SA - Office Zizinului Braşov, inducând în eroare banca că este angajat la SC G.G.G.G. SRL în calitate de lăcătuş mecanic, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei M.M., documente false (adeverinţă de salariu, carte muncă) confecţionate de aceasta, credit pe care ulterior l-a plătit.

Prima instanţă a aplicat inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals - art. 291 teza a II-a C. pen., pedeapsa închisorii de 6 luni, suspendând condiţionat această pedeapsă conform art. 81 C. pen. de la 1968 pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni.

Curtea nu a identificat nici o împrejurare pentru care să se impună reformarea hotărârii primei instanţe în ceea ce-l priveşte pe acest inculpat. Vinovăţia acestuia este dovedită prin administrarea materialului probator de la dosar. Inculpatul a recunoscut comiterea faptei, recunoaştere care se coroborează cu declaraţia inculpatei M.M. şi cu înscrisurile existente la dosarul cauzei.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului B.B. Curtea a constatat că prima instanţă a avut în vedere în procesul de individualizare judiciară toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. de la 1968, fiindu-i aplicată inculpatului o pedeapsă orientată spre limita minimă prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă; pedeapsa aplicată apare corect dozată prin prisma circumstanţelor reale în care fapta a fost comisă şi a celor personale ale inculpatului astfel că o reducere a cuantumului acesteia nu se impune.

Examinând din oficiu prin prisma succesiunii de legi penale în timp legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului, Curtea a reţinut că privită în mod global (conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265 din 06 mai 2014) şi în raport de situaţia concretă a inculpatului legea penală anterioară respectiv cea în vigoare la data comiterii faptei este mai favorabilă acestuia. Limitele de pedeapsă prevăzute de N.C.P. pentru infracţiunea de uz de fals (art. 323 C. pen.) reţinută în sarcina inculpatului sunt identice cu cele prevăzute de art. 291 C. pen. de la 1968 iar pedeapsa aplicată inculpatului în temeiul C. pen. de la 1968 se încadrează ca şi cuantum între limitele minime şi maxime prevăzute de N.C.P. pentru această infracţiune.

Pe altă parte, N.C.P. nu mai prevede ca şi modalitate de executare a pedepsei suspendarea condiţionată, iar modalităţile de executare a pedepselor prevăzute în N.C.P. au un conţinut mai împovărător, toate conţinând măsuri de supraveghere care trebuie impuse condamnatului, precum şi condiţia acordului inculpatului în sensul prestării unei munci neremunerate în folosul comunităţii (condiţie care în speţă nu este îndeplinită) astfel că din perspectiva modalităţii de executare a pedepsei aplicate inculpatului, legea penală anterioară respectiv C. pen. de la 1968 este mai favorabilă inculpatului.

În raport de această situaţie instanţa de apel a respins ca nefondat apelul promovat de inculpatul B.B..

XIII. În ceea ce priveşte apelul promovat în cauză de către inculpatul T. Curtea a constatat că acesta a solicitat în apelul formulat desfiinţarea sentinţei penale apelate şi rejudecând cauza să se dispună achitarea sa în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen., fără a indica însă în concret care sunt împrejurările pe care ar putea să se întemeieze o astfel de soluţie.

Analizând sentinţa penală atacată sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea a reţinut că inculpatul T. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen. constând în esenţă în aceea că la data de 08 martie 2012, a solicitat şi obţinut un card de credit Mastercard în valoare de 3.600 lei de la A.A.A., inducând în eroare instituţia că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de director comercial, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei A., documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală), pe care l-a plătit ulterior.

Pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 teza a II-a C. pen. de la 1968 inculpatului i s-a aplicat de către prima instanţă pedeapsa închisorii de 6 luni care a fost suspendată condiţionat conform art. 81 C. pen. de la 1968 pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni.

Cu toate că inculpatul solicită în apel achitarea sa pe considerentul că nu ar exista la dosar probe că infracţiunea a fost comisă de el, Curtea a constatat că prima instanţă a stabilit în ceea ce-l priveşte pe acest inculpat o corectă stare de fapt, căreia i-a dat o corectă încadrare juridică, iar în procesul de individualizare judiciară a pedepsei aplicate a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. de la 1968.

Este adevărat că inculpatul T. a negat încă de la început că ar fi intenţionat să inducă în eroare societatea comercială de la care a achiziţionat în cursul lunii martie 2012 mobilierul sau unitatea bancară care finanţat această achiziţie (A.A.A.) prin emiterea la data de 8 martie 2012 a unui card de credit în valoare de 3.600 lei de la A.A.A.. Inculpatul a arătat atât în cursul urmăririi penale (filele 294-296 vol. 42 dosar urmărire penală) cât şi în faţa instanţei (fila 111 vol. III Dosar nr. x/62/2013) că a lucrat efectiv pentru SC H.H.H. SA în calitate de director comercial timp de câteva luni astfel că înscrisurile pe care le-a depus la unitatea bancară pentru finanţarea achiziţiei de mobilier nu erau false; a mai arată inculpatul că nu a citit aceste înscrisuri ci le-a anexat doar cererii de creditare; nu îşi explică de ce în acele acte predate unităţii bancare figurează însă ca fiind angajat la SC H.H.H. SA în perioada februarie - decembrie 2011 pentru că a lucrat acolo numai de la sfârşitul anului 2011.

Curtea a reţinut, ca şi prima instanţă de altfel că declaraţiile inculpatului sunt nesincere şi se impune înlăturarea lor din contextul materialului probator întrucât nu se coroborează cu restul probelor de la dosar.

Astfel în primul rând instanţa de apel a reţinut că în declaraţia dată în cursul urmăririi penale (fila 58 dosar urmărire penală vol. 42) de către inculpata A., aceasta a arătat în mod explicit că înscrisurile pe care acest inculpat le-a prezentat unităţii bancare A.A.A. care a finanţat achiziţia de mobilier a inculpatului au fost întocmite de ea în fals; aceasta mai arată că l-a cunoscut pe Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y. prin intermediul prietenului său H. care îi spusese că fusese părăsit de iubita lui care a luat toate bunurile cu ea şi că era interesat de obţinerea unui credit pentru achiziţionarea unui nou mobilier; inculpata A. a fost de acord să-l ajute angajându-l fictiv la SC H.H.H. SA iar cu documentele întocmite de a acesta a solicitat credit la A.A.A.

Din declaraţia acestei inculpate rezultă clar că angajarea inculpatului T. a fost una fictivă, deci inculpatul nu avea cum să lucreze ca şi director comercial la SC H.H.H. SA nici măcar din luna decembrie astfel cum susţine. Pe altă parte, astfel cum s-a mai arătat în cadrul acestui expozitiv SC SC H.H.H. SA avea ca obiect principal de activitate producţia de mobilă şi nu servicii de catering şi oricum nu a desfăşurat nici o activitate în intervalul 2010 - 2012, astfel că este greu de crezut că inculpatul T. a prestat servicii de director la această societate; de altfel declaraţia acestuia din urmă dată în cursul urmăririi penale nu concordă cu cea dată în faţa instanţei; dacă la urmărire penală inculpatul arată că ar fi fost director comercial având ca principale atribuţii coordonarea activităţii la restaurantul şi pensiunea de pe strada 15 Noiembrie din Braşov (restaurant care de altfel nu are nici o legătură cu SC H.H.H. SA) în declaraţia dată în faţa instanţei acesta arată că era angajat ca director executiv pentru tot ce ţinea de catering SA pentru restaurant.

Cu toate că inculpatul susţine că a fost angajat efectiv la acea societate şi a lucrat pentru aceasta obţinând un salariu brut lunar de 3.000 lei şi net 2.300-2.400 lei din situaţia comunicată de Inspectoratul teritorial de muncă la dosar rezultă în mod cert că acesta nu a fost angajat la SC H.H.H. SA (filele 4-5 vol. 19 dosar urmărire penală) şi nu a beneficiat de nici un salariu (filele 15 şi 43-80 dosar urmărire penală vol. 2) neregăsindu-se pe statele de plată comunicate de SC H.H.H. SA către această autoritate.

Pe altă parte, deşi inculpatul declară în faţa instanţei că a văzut documentele predate băncii şi ele exprimau adevărul, studiind aceste înscrisuri (filele 18. 19 din vol. 19 dosar urmărire penală) rezultă că acestea conţin date nereale, chiar dacă s-ar lua în considerare declaraţiile inculpatului, iar acesta trebuia să le sesizeze, întrucât în adeverinţa de salariu depusă la unitatea bancară se găseşte menţiunea că este angajat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată de la data de 1 februarie 2011 şi că a beneficiat pe lunile decembrie 2011, ianuarie 2012 şi februarie 2012 de un salariu net lunar de 3.000 lei; faptul că aceste menţiuni sunt nereale este afirmat chir de inculpat în declaraţiile sale, în care a arătat că nu a fost angajat în nici un caz din luna februarie 2011 ci doar din decembrie 2011 şi nu a avut niciodată salariul net cât scria pe adeverinţă; de asemenea, dacă nu a fost angajat din luna februarie 2011 inculpatul nu explică de ce a depus totuşi fişa fiscală existentă la fila 19 din acelaşi volum care exprimă de asemenea o situaţie neconformă realităţii.

Faţă de această situaţie Curtea a constatat că declaraţia inculpatei A. care susţine că angajarea inculpatului a fost una formală, scriptică, că inculpatul nu a lucrat pentru SC H.H.H. SA şi că înscrisurile întocmite de ea în vederea obţinerii creditului atestau o situaţie nereală, se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar de Inspectoratul teritorial de muncă la care am făcut referire şi cu înscrisurile falsificate şi vin să infirme susţinerile inculpatului T. că la momentul prezentării înscrisurilor la bancă a fost convins că acestea exprimă o situaţie reală. De altfel, chiar dacă s-ar reţine afirmaţia inculpatului că ar fi lucrat efectiv pentru SC H.H.H. SA, această situaţie nu l-ar disculpa pe inculpat de faptul că a depus la unitatea bancară documente neconforme realităţii; Această concluzie apare cu atât mai evidentă cu cât inculpatul a susţinut în faţa instanţei că a văzut aceste documente (deci a studiat conţinutul lor) înainte de a le preda băncii dar nu a sesizat că ar conţine aspecte neconforme realităţii după care, în cuprinsul aceleiaşi declaraţii menţionează că nu a fost angajat la SC H.H.H. SRL în perioada menţionată în adeverinţă şi nici nu a avut salariu menţionat în adeverinţă.

În raport de toate aceste considerente Curtea a constatat că vinovăţia inculpatului de a fi uzat la data de 8 martie 2012 la A.A.A. de înscrisuri sub semnătură privată false cu scopul de a produce consecinţe juridice, adică de a obţine un credit pentru achiziţionarea de bunuri mobile este pe deplin dovedită în cauză iar fapta acestuia întruneşte, astfel cum a reţinut şi prima instanţă elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals perv. de art. 291 C. pen. de la 1968.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului T., Curtea a constatat că prima instanţă a avut în vedere în procesul de individualizare judiciară toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. de la 1968, fiindu-i aplicată inculpatului o pedeapsă orientată spre limita minimă prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă; pedeapsa aplicată apare corect dozată prin prisma circumstanţelor reale în care fapta a fost comisă şi a celor personale ale inculpatului astfel că o reducere a cuantumului acesteia nu se impune.

În raport de această situaţie instanţa de apel a respins, conform art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondat apelul promovat de inculpatul T.

XIV. În ceea ce priveşte apelul formulat de inculpatul D. instanţa de apel a constatat că acesta a solicitat desfiinţarea hotărârii atacate, iar în cadrul rejudecării pronunţarea unei soluţii de achitare a inculpatului întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. a) C. proc. pen. în ceea ce priveşte infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat şi art. 16 lit. b) C. proc. pen. în ceea ce priveşte infracţiunile de uz de fals şi înşelăciune.

În motivarea apelului promovat s-a arătat că din probele adminF. în cauză reiese că inculpatul Y.Y. a profitat de faptul că inculpatul suferă de o problemă psihică şi l-a determinat să solicite creditul cu acte false.

Analizând actele şi lucrările dosarului şi coroborând materialul probator administrat în cauză atât în cursul urmăririi penale cât şi al cercetării judecătoreşti Curtea a constatat că soluţia pronunţată de către prima instanţă de condamnare a inculpatului pentru toate capetele de acuzare este la adăpost de orice critică.

Inculpatul D. a fost trimis în judecată pentru comiterea în concurs real a infracţiunilor de „aderare la un grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave” prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. constând în esenţă în aceea că începând cu luna februarie 2012, a aderat la grupul infracţional organizat constituit de A. împreună cu M.M. şi Y.Y., la care au aderat şi C., C.C.C., E., V., I., J., F.F. şi G.G., în vederea obţinerii de credite cu acte false pe seama unor persoane fizice şi juridice;

- „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. şi „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. constând în esenţă în aceea că în perioada februarie 2012 - august 2012, din dispoziţia inculpatului Y.Y., a recrutat, coordonat şi determinat alte persoane să solicite credite cu documente false (Y.Y.Y., V., I., J., G.G., S.S.S.S.S.S.S.) şi a indus direct în eroare, la data de 23 februarie 2012 SC L.L.L. SA şi respectiv Z.Z., că este angajat SC D.D.D.D. SRL în calitate de lucrător comercial - responsabil magazin, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatelor M.M. şi A., documente false (adeverinţe de salariu, fişe fiscală, contracte individuale de muncă) şi a solicitat şi obţinut credite în valoare totală de 26.000 lei, contribuind astfel la solicitarea sumei totale de 177.753 lei, din care a fost acordată suma de 91.007 lei, parte din aceasta revenindu-i şi lui.

Prima instanţă a aplicat inculpatului, pentru comiterea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. de la 1968 pedeapsa închisorii de 5 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la 1968 pe o durată de 6 ani. Pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals - art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. de la 1968 inculpatului i s-a aplicat pedeapsa închisorii de 1 an şi 6 luni iar pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. de la 1968 inculpatului i s-a aplicat pedeapsa închisorii de 4 ani.

Întrucât toate aceste infracţiuni au fost comise în termenul de încercare stabilit prin sentinţa penală nr. 2405 din 08 decembrie 2010 a Judecătoriei Braşov prin care se aplicase inculpatului pedeapsa închisorii de 2 ani cu suspendarea condiţionată a executării, în baza art. 83 C. pen. de la 1968 s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2405 din 08 decembrie 2010 a Judecătoriei Braşov definitivă prin nerecurare la data de 03 noiembrie 2011 şi a adăugat această pedeapsă la fiecare dintre cele 3 pedepse aplicate inculpatului pentru infracţiunile deduse în prezent judecăţii după care pedepsele rezultante au fost contopite potrivit art. 33 lit. a) C. pen. de la 1968, 34 lit. b) C. pen. de la 1968, 35 alin. (1) C. pen. de la 1968 şi a dispus ca inculpatul să execute în final pedeapsa cea mai grea - a închisorii de 7 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 6 ani.

Inculpatul D. a dat declaraţii doar în cursul urmăririi penale (filele 98-101 dosar urmărire penală vol. 42) în faţa instanţei prevalându-se de dreptul la tăcere conferit de art. 70 C. proc. pen. în vigoare la acel moment. În declaraţia dată în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut că a luat un credit de la L.L.L. Agenţia Piaţa Unirii şi că a achiziţionat bunuri de la magazin cu finanţare de la A.A.A., însă a arătat că nu se consideră vinovat de aceste fapte întrucât în realitate el a fost păcălit de către inculpatul Y.Y. şi grupul din care acesta făcea parte şi chiar ameninţat cu moartea dacă spune la poliţie ce s-a întâmplat.

Curtea a constatat că în mod întemeiat a procedat prima instanţă înlăturând această apărare a inculpatului întrucât ea nu este susţinută de probele de la dosar.

În declaraţiile date, inculpatul Y.Y. arată că l-a cunoscut pe inculpatul D. prin intermediul prietenului său Purcăreţă Irinel şi că auzind de la acesta din urmă cu ce se ocupă E. inculpatul F.F.F.F.F.F.F. i-a solicitat să-l ajute şi pe el să ia un credit întrucât nu avea unde locui (era tolerat pentru moment la Purcăreţă Irinel) şi avea nevoie de bani. Inculpatul E. arată în mod detaliat modalitatea în care a procedat pentru obţinerea de către inculpatul F.F.F.F.F.F.F. a celor două credite de la L.L.L. Agenţia Piaţa Unirii din Braşov şi A.A.A., modalitate care coincide cu cea prezentată de inculpatul F.F.F.F.F.F.F. şi care se înscrie în tiparul modului în care proceda grupul organizat din care făcea parte Y.Y. Cu acea ocazie inculpatul F.F.F.F.F.F.F. a cunoscut pe majoritatea membrilor grupului de la acel moment, astfel cum rezultă de altfel şi din propria declaraţie (pe inculpatele Chiria Nicoleta şi A. care i-au întocmit actele false de angajare precum şi pe inculpatul F. care era şoferul lui A.).

Din declaraţia inculpatului Y.Y. nu rezultă că inculpatul F.F.F.F.F.F.F. ar fi fost păcălit în vre-un fel şi nici că ar fi fost ameninţat ci dimpotrivă, inculpatul E. arată că, înţelegând activitatea infracţională şi modalitatea în care se realiza a început să colaboreze cu ei, astfel că la scurt timp, pentru a mai obţine bani inculpatul F.F.F.F.F.F.F. a mai recrutat pentru Y.Y. în vederea obţinerii de credite cu acte fals pe G.G., V., J. şi I. Relaţiile dintre ei s-au stricat, conform declaraţiei date de inculpatul E. în faţa instanţei atunci când nu au mai fost găsite persoane pentru obţinerea de credite, astfel că veniturile lo s-au diminuat.

Declaraţia inculpatului Y.Y. se coroborează cu cea a inculpatului E. care a arătat în faţa instanţei: „Pe F.F.F.F.F.F.F. l-am cunoscut prin fratele meu şi ştiam că şi el obţinuse credite cu acte false.” „Pe V. l-am cunoscut prin F.F.F.F.F.F.F. şi mi-a spus că acesta din urmă îl dă afară din casă şi că are nevoie de bani” „J.a intrat la Şhortchat cu F.F.F.F.F.F.F. nu cu mine sau cu fratele meu” „Prin F.F.F.F.F.F.F. au fost aduse alte persoane pentru a se obţine credite.” Din câte ştiu eu F.F.F.F.F.F.F. o cunoştea pe M.M., iar F.F.F.F.F.F.F. obţine un procentaj din suma pe care o obţineau persoanele pe care el personal le aducea în activitatea anterior descrisă” (…). ”Din gură în gură se transmitea că F.F.F.F.F.F.F. lua credit şi acesta era contactat de anumite persoane interesate să obţină în acest fel credit. F.F.F.F.F.F.F. mergea cu acele persoane la M.M. sau la A. şi apoi se deplasau la bănci.”

Inculpata M.M. a arătat şi ea în declaraţia dată la urmărire penală că nimeni nu la păcălit pe inculpatul F.F.F.F.F.F.F.; acesta ştia că nu este vorba despre nici o angajare reală şi că totul este fictiv doar pentru a se lua creditele şi ştia şi cum vor fi împărţi bani şi că nimeni nu va achita ratele creditului.

Inculpata A. a arătat în declaraţia dată la urmărire penală (fila 58 dosar urmărire penală vol. 42) că inculpatul F.F.F.F.F.F.F. a fost recrutat de către Y.Y. şi că ea împreună cu M.M. au falsificat documentele cu care inculpatul F.F.F.F.F.F.F. s-a prezentat la bănci şi a obţinut creditele. Mai arată inculpata că „F.F.F.F.F.F.F. a fost însoţit la bănci ca toţi ceilalţi clienţi recrutaţi de Y.Y. şi de E.

Un alt mijloc de probă care vine să infirme susţinerile inculpatului F.F.F.F.F.F.F. în sensul că ar fi fost păcălit de inculpatul E. şi de grupul din care acesta făcea parte să ia credit, îl reprezintă declaraţia dată de inculpatul V. în cursul urmăririi penale (filele 355-356 dosar urmărire penală vol. 42); acesta arată în declaraţia dată că întrucât a fost nevoit să părăsească Centru de persoane fără adăpost, la jumătatea lunii aprilie 2012 l-a rugat pe D. să îl lase să locuiască o vreme la el până găseşte în altă parte lucru cu care F.F.F.F.F.F.F. a fost de acord. Văzând că F.F.F.F.F.F.F. avea bani, inculpatul V. l-a întrebat dacă nu îl poate ajuta şi pe el să muncească ceva pentru a câştiga iar atunci inculpatul F.F.F.F.F.F.F. i-a spus că îl poate ajuta să se angajeze la firma SC H.H.H. SRL. În zilele următoare inculpatul F.F.F.F.F.F.F. l-a pus în legătură pe V. cu inculpaţii Y.Y., E. şi C.C.C. care i-au spus că trebuie să ia un credit pentru dezvoltarea firmei la care va fi angajat, iar la refuzul inculpatului V. aceştia l-au ameninţat. Inculpatul V. mai declară:Cred că anterior F.F.F.F.F.F.F. i-a dus buletinul meu lui Y.Y. şi acesta a obţinut astfel toate datele (…). Din bar cei trei m-au condus direct la sediul A.A.A.A.A.A.A.A.A.A. de lângă Făget, unde înainte de a intra Y.Y. mi-a dat buletinul şi în bancă cu mine a intrat C.C.C. care m-a însoţit la funcţionara cu care am vorbit şi a depus un set de acte, respectiv contract de muncă, fişă fiscală, din care rezulta că sunt lucrător comercial la SC H.H.H. SRL”. Inculpatul arată în continuare cum după aprobarea creditului a fost însoţit de către aceleaşi persoane la bancă, la ieşire i s-a luat plicul cu bani şi i s-a dat doar 1.000 de lei şi mai arată cu a aflat de la F.F.F.F.F.F.F. că din suma de bani obţinută de inculpatul V. de la bancă a primit şi F.F.F.F.F.F.F. 1000 de lei, partea lui.

În acelaşi sens apare şi declaraţia inculpatului J. dată în cursul urmării penale (filele 42-43 dosar urmărire penală vol. 43); acesta arată de asemenea că a fost recrutat de inculpatul D. şi că prin intermediul acestuia l-a cunoscut pe Y.Y. şi grupul care i-a facilitat obţinerea de credit şi că atunci când i s-au întocmit actele false de către A. era prezent acolo şi I. care de altfel îl şi luase în spaţiu pentru a putea obţine buletin.

Tot în declaraţia dată în cursul urmăririi penale (fila 435 Dosar urmărire penală nr. x/D/P/2012) arată şi inculpatul G.G. că l-a cunoscut pe inculpatul Y.Y. care l-a păcălit să ia un credit prin intermediul inculpatului D. pe care îl cunoştea de aproximativ 2 ani de zile.

Tot prin intermediul lui D. arată şi inculpatul S.S.S.S.S.S.S. Ciprian că a reuşit să ia credit (fila 266 dosar urmărire penală vol. 43) însă de această dată, acesta arată că inculpatul F.F.F.F.F.F.F. l-a prezentat direct inculpatei A. care i-a întocmit actele false, declaraţia sa coroborându-se deci cu cea a inculpatului E. care a arătat că după ce a intrat în grup inculpatul F.F.F.F.F.F.F. nu mai recruta şi prezenta solicitanţii de credite prin intermediul lui E. ci direct inculpatei A. care întocmea actele false.

Inculpatul Y.Y.Y., în declaraţia dată în cursul urmăririi penale (filele 424-246 dosar urmărire penală vol. 41) a arătat amănunţit cum a ajuns să ia credit cu acte falsificate de inculpata A. pe care a cunoscut-o tot prin intermediul inculpatului D..

Toate declaraţiile menţionate se coroborează şi cu convorbirile telefonice purtate de inculpaţi şi interceptate cu autorizaţia judecătorului in cadrul Tribunalului Braşov redate în notele de transcriere care se găsesc în vol. 7-12 dosar urmărire penală; instanţa de apel nu poate reda în cadrul acestei decizii aceste convorbiri întrucât numărul lor este foarte mare şi toate sunt relevante pentru a releva relaţia de colaborare apropiată între inculpatul F.F.F.F.F.F.F. şi inculpatul Y.Y. sau ceilalţi inculpaţi şi pentru a contura aderarea inculpatului F.F.F.F.F.F.F. la grupul organizat constituit din A. împreună cu M.M. şi Y.Y., la care au aderat şi H., F., C., C.C.C., E., V., I., J., F.F. şi G.G., cu rolul de a recruta persoane în vederea obţinerii de credite cu acte false pe seama unor persoane fizice şi juridice primind în schimb un procent din creditele obţinute.

Faţă de această situaţie, Curtea a constatat că nu sunt incidente în cauză nici dispoziţiile art. 16 lit. a) şi nici cele ale art. 16 lit. b) C. proc. pen. pentru a se dispune achitarea inculpatului D.. Dimpotrivă, instanţa de apel a constatat că sunt întrunite în cauză condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului pentru toate capetele de acuzare care se găsesc în actul de sesizare al instanţei.

În ceea ce priveşte pedepsele stabilite de către prima instanţă pentru fiecare dintre infracţiunile comise, instanţa de apel a constatat că au fost avute în vedere de către instanţa de fond în procesul de individualizare a pedepselor toate criteriile prev. de art. 72 C. pen., pedepsele stabilite şi cea rezultantă aplicată fiind dozate în mod corespunzător; prima instanţă a ţinut seama la stabilirea cuantumului pedepselor atât de circumstanţele reale în care au fost comise infracţiunile, de numărul actelor materiale care compune fiecare dintre infracţiunile continuate, de perioada mare de timp în care s-a derulat activitatea infracţională, de prejudiciile cauzate unităţilor bancare rămase în cea mai mare parte nerecuperate precum şi de circumstanţele personale ale acestuia, de vârsta sa, de împrejurarea că a comis faptele în stare de recidivă postcondamnatorie, de atitudinea sa procesuală precum şi de posibilităţile reale de reeducare.

Pedeapsa prevăzută de legea nouă pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 C. pen. este închisoarea de la 1 la 5 ani, iar art. 7 din Legea nr. 39/2003 sancţiona această infracţiune cu închisoare de la 5 ani la 20 de ani. Din perspectiva acestei infracţiuni legea nouă este mai favorabilă inculpatului însă instanţa de apel a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului în temeiul legii penale anterioare se înscrie între limitele minime şi maxime prevăzute de art. 367 C. pen.

Este adevărat că noua normă penală care reglementează infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. prevede pentru această infracţiune posibilitatea sancţionării ei cu pedeapsa închisorii între 1 şi 5 ani spre deosebire de legea veche care prevedea pentru infracţiunea de „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. posibilitatea aplicării pedepsei cu închisoarea de la 3 la 15 ani, însă instanţa de apel a constatat că în noua lege penală este reglementată diferit la art. 35 alin. (1) C. pen. infracţiunea continuată (faţă de art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968), iar fapta de înşelăciune reţinută în sarcina inculpatului D. în concret, dată fiind împrejurarea că s-a repercutat asupra a 16 de subiecţi pasivi nu ar mai putea, aplicând legea nouă, să constituie o unitate infracţională ci ar trebui fracţionată prin prisma noilor dispoziţii penale în tot atâtea infracţiuni câţi subiecţi pasivi au fost induşi în eroare, respectiv 16 infracţiuni intenţionate de înşelăciune în concurs (din care 6 rămase în forma tentativei, iar 10 consumate).

Infracţiunea continuată de uz de fals comisă de inculpatul D. este sancţionată de legiuitor în N.C.P. la fel ca şi în C. pen. de la 1968, însă dacă s-ar aplica legea nouă ar trebui, prin prisma noilor dispoziţii care reglementează infracţiunea continuată în N.C.P. să fie fracţionată, în raport de cei doi subiecţi pasivi faţă de care s-au folosit înscrisurile în două infracţiuni de sine stătătoare.

Dat fiind că în concret inculpatul a fost găsit vinovat aşa cum s-a arătat de mai multe infracţiuni aflate în concurs, instanţa de apel analizând regimul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni, diferit în cele două legi penale supuse comparaţiei, noua lege penală sancţionând mai grav pluralitatea de infracţiuni (reglementată de art. 39 C. pen.) prin instituirea unui spor obligatoriu la pedeapsa cea mai grea aplicată de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, a constatat că este evident că legea penală veche este mai favorabilă inculpatului, chiar dacă pentru infracţiunile de înşelăciune şi constituire de grup infracţional organizat limitele de pedeapsă speciale sunt mai mari decât cele prevăzute în N.C.P. Chiar în condiţiile în care instanţa de apel ar orienta toate pedepsele stabilite în sarcina inculpatului spre minim (deşi o astfel de soluţie nu se impune prin prisma circumstanţelor personale ale inculpatul care este recidivist, a circumstanţelor reale în care au fost comise faptele şi a atitudinii procesuale lipsite de sinceritate) pedeapsa care ar rezulta ar fi mult mai mare decât cea aplicată de către prima instanţă, având în vedere că la fiecare dintre pedepsele aplicate pentru cele 16 infracţiuni de înşelăciune, două pentru uz de fals şi una pentru aderare la grup infracţional organizat ar trebui adăugată pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului D. prin sentinţa penală nr. 2405 din 08 decembrie 2010 a Judecătoriei Braşov.

Faţă de această situaţie Curtea a constatat că şi în ceea ce-l priveşte pe acest inculpat legea penală în vigoare la momentul săvârşirii faptelor este mai favorabilă.

În considerarea tuturor celor expuse în ceea ce-l priveşte pe acest inculpat instanţa de apel a constatat că apelul promovat de către acesta este nefondat.

XV. Apelantul inculpat C.C.C., a solicitat în apelul formulat desfiinţarea hotărârii atacate iar în rejudecare să se dispună achitarea inculpatului întrucât faptele nu au fost comise cu vinovăţia prevăzută de lege.

S-a arătat în susţinerea solicitării din apel că activitatea desfăşurată de inculpat a constatat în aceea că l-a condus pe inculpatul Y.Y. la bancă însă acesta nu a avut reprezentarea că acţionează în cadrul unui grup organizat care se ocupă cu obţinerea de credite cu acte false. Probatoriul nu pune în evidenţă faptul că ar fi primit ordine de la coinculpaţi aşa încât singura lui legătură este cu numitul Y.Y. Inculpatul nu a făcut vreun act de inducere în eroare nu a solicitat vreun credit, nu a beneficiat din obţinerea acestor credite, nu şi-a schimbat numărul de telefon pentru a se sustrage cercetărilor, nu a obţinut înscrisuri sau mijloace frauduloase, iar la percheziţia domiciliară nu a fost ridicat nici un înscris.

În subsidiar s-a solicitat aplicarea unei pedepse mai mici reţinând legea penală mai favorabilă şi ţinând seama de circumstanţele reale şi personale. Mai mult tratamentul sancţionator al art. 367 C. pen. trebuie raportat la infracţiunea scop şi la contribuţia efectivă a acestui inculpat. De altfel acest text de lege nu face trimitere la infracţiuni grave astfel cum o făcea art. 2 din legea specială ceea ce denotă faptul că legiuitorul a renunţat la caracterul grav al infracţiunilor scop.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei s-a arătat că se impune a se suspenda sub supraveghere pedeapsa rezultantă întrucât inculpatul a conştientizat comiterea faptelor penale, a avut o conduită bună ulterior acestui incident, este angajat în muncă, a fost prezent la fiecare termen de judecată, iar din caracterizările de la dosar reiese că aceste este integrat social.

Analizând actele şi lucrările dosarului, coroborând materialul probator administrat în cauză atât în cursul urmăririi penale cât şi al cercetării judecătoreşti Curtea a reţinut că apelul formulat de inculpatul C.C.C. este nefondat pentru următoarele considerente:

Inculpatul C.C.C. a fost trimis în judecată pentru comiterea în concurs real a infracţiunilor de „aderare la un grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave” prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003 constând în esenţă în aceea că începând cu luna februarie 2012, a aderat la grupul infracţional organizat constituit de A. împreună cu M.M. şi Y.Y., la care au aderat şi C., D., E., V., I., J. şi F.F., în vederea obţinerii de credite cu acte false pe seama unor persoane fizice şi juridice;

- complicitate la infracţiunea de „înşelăciune” prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. constând în esență în aceea că în perioada februarie 2012 - mai 2012, a cooperat cu vinovăţie la inducerea în eroare a băncilor şi instituţiilor de credit, conducând în faţa acestora persoanele recrutate în acest scop de către Y.Y. direct sau prin intermediari (Z.Z.Z., V., L.L.L.L.L.L.L.L.L., G.G., A.A. şi F.F.), care au solicitat suma totală de 144.182 lei şi au obţinut suma totală de 127.988 lei şi a beneficiat de o parte din sumele obţinute.

Prima instanţă a aplicat inculpatului C.C.C. pentru comiterea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003 pedeapsa închisorii de 6 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a,lit. b) C. pen. de la 1968 pe o durată de 6 ani. Pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. de la 1968 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. de la 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968 i s-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii de 4 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. de la 1968, 34 lit. b) C. pen. de la 1968, 35 alin. (1) C. pen. de la 1968 au fost contopite aceste pedepse şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea - a închisorii de 6 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. de la 1968 pe o durată de 6 ani.

Inculpatul C.C.C. a avut pe parcursul procesului penal o poziţie procesuală de negare a comiterii faptelor; în cursul urmăririi penale (filele 466-467 dosar urmărire penală vol. 41) inculpatul a negat orice fel de implicare în activitatea infracţională a grupului, arătând doar că a însoţit două persoane la bancă (N.N.N.N.N.N.N.N.N. şi Z.Z.Z.) rugat fiind de inculpatul Y.Y. care i-a spus că cei doi îi datorează bani, vor lua câte un credit fiecare pentru a-i plăti datoria dar îi este teamă că vor pleca cu banii. Nu a recunoscut că ar fi avut vreo legătură cu vreun membru al grupului infracţional organizat sau că ar fi aderat la un astfel de grup, arătând doar că îl cunoaşte pe D. pentru că l-a văzut împreună cu Y.Y. şi îl ştie şi pe H. cunoscând despre acesta doar că este patron la Ţara Bârsei. În declaraţia dată în cursul aceleiaşi zile (fila 470 dosar urmărire penală vol. 41) inculpatul recunoaşte că şi-a dat seama că actele folosite la luarea creditelor sunt false fiindcă cei care luau credite nu erau angajaţi nicăieri; mai arată inculpatul în această declaraţie că încă două persoane ştie că ar fi trebuit să mai ia credite (I. şi încă o persoană pe care nu o cunoaşte), că aceştia ar fi trebuit să figureze angajaţi la două firme SC C.C.C.C. SRL SRŞ şi SC H.H.H. SRL, iar actele firmelor le deţinea A., care s-a ocupat de tot, respectiv ea a făcut toate hârtiile, adică adeverinţe de salariu, fişe fiscale. Aceasta venea cu hârtiile făcute şi i le dădea lui Y.Y. Mai arată inculpatul că „De asemenea precizez că au luat credite în aceleaşi condiţii şi F.F. şi un băiat pe nume V. Y.Y. i-a găsit, nu ştiu cine i-a adus, s-a întâlnit cu ei la o terasă în Steagu la Someşu, nu ştiu cine i-a dus pe ei la bănci şi nici ce sume au luat. Nu cunosc care era partea lui Y.Y.” Această declaraţie a fost dată de inculpat în prezenţa avocatului desemnat şi a fost semnată de acesta după ce se menţionează că a citit-o.

În faţa instanţei (fila 156 Dosar nr. x/62/2013 vol. III) a revenit asupra acestei din urmă declaraţii arătând că aspectele declarate la procuror nu corespund realităţii, el a declarat sub presiunea anchetei, faptului că a fost reţinut şi sub teama că fiind recidivist, condamnat în trecut pentru o tâlhărie, urmează să suporte consecinţele; inculpatul a mai arătat că procurorul a consemnat ceea ce a dorit, dar recunoaşte că a citit declaraţia şi a semnat-o. În declaraţia dată în faţa instanţei inculpatul C.C.C. a recunoscut în continuare că i-a însoţit la bancă pe Z.Z.Z. şi N.N.N.N.N.N.N.N.N. spre deosebire de declaraţia dată la urmărire penală când a arătat cu el nu a pus mâna pe banii obţinuţi de aceştia din credit şi că după ce au luat creditul l-ar fi chemat pe Y.Y. să-şi rezolve problemele cu aceştia, în faţa instanţei a arătat că el a luat banii de inculpaţii Z.Z.Z. şi I.I.I.I.I.I.I., dar că nu i-a numărat ci i-a predat mai apoi inculpatului Y.Y.

Curtea a reţinut, similar primei instanţe, că inculpatul C.C.C. a fost nesincer atât când a dat declaraţiile în cursul urmăririi penale cât şi atunci când a dat declaraţiile în instanţă şi că doar o parte din cele conţinute în declaraţiile sale se coroborează cu restul materialului probator administrat în cauză, respectiv că i-a condus la bancă pe inculpaţii Z.Z.Z. şi N.N.N.N.N.N.N.N.N. (pentru că acesta era rolul său în grup) şi că ştia că actele cu care se luau credite sunt false, că ştia că le falsifica A. şi M.M. precum şi împrejurarea că îi cunoştea pe toţi membrii grupului infracţional organizat.

S-a apreciat că declaraţiile inculpatului în sensul că nu a aderat la grupul infracţional organizat sunt contrazise de următoarele mijloace de probă:

Declaraţiile inculpatului Y.Y. date în cursul procesului în care a arătat rolul pe care inculpatul C.C.C. l-a avut în activitatea infracţională. Acesta a arătat în faţa instanţei: „C.C.C. nu a luat credit ci doar a însoţit unele persoane, pe I.I.I.I.I.I.I., pe G.G. (…)”. În cursul urmăririi penale Y.Y. a declarat că: „C.C.C. l-a însoţit pe G.G. la A.A.A., de unde acesta a achiziţionat o plasmă, pe care am luat-o el iar el a luat diferenţa până la limita de sumă a cardului” „Din banii obţinuţi am plătit chiria şi cheltuielile şi i-am întreţinut pe O.O.O.O.O.O.O., fetiţa noastră, pe C.C.C. şi pe fratele meu E.”

Declaraţiile inculpatului E., în care arată că într-adevăr după ce s-a întors în ţară, din luna aprilie 2012 a locuit pe str. X împreună cu Y.Y., O.O.O.O.O.O.O. şi C.C.C. Relativ la participarea inculpatului C.C.C. la activitatea infracţională a grupului acesta a arătat în faţa instanţei că: „Pe C.C.C. îl ştiu de când era copil. Ştiu că acesta a mers cu 4-5 persoane la bancă, cu care intra în incinta unităţii bancare. Persoanele pe care le ducea la bancă C.C.C. spunea că s-ar putea intimida motiv pentru care C.C.C., care oricum nu avea serviciu, mergea cu acestea la unitatea bancară” „Fratele meu în acest timp se întreţinea din credite, la fel şi C.C.C., A..” ; ”Toţi eram implicaţi inclusiv C.C.C., ştiam ceea ce facem. Din câte îmi aduc aminte C.C.C. mi-a spus că a încercat să obţină un credit cu acte false (…). De fiecare dată când se scotea bani C.C.C. lua 500-7.000 lei.”

Declaraţia dată de inculpatul V. în cursul urmăririi penale (filele 355-356 dosar urmărire penală vol. 42); acesta arată în declaraţia dată că locuind o vreme împreună cu D. şi văzând că F.F.F.F.F.F.F. avea bani, inculpatul V. l-a întrebat dacă nu îl poate ajuta şi pe el să muncească ceva pentru a câştiga iar atunci inculpatul F.F.F.F.F.F.F. i-a spus că îl poate ajuta să se angajeze la firma SC H.H.H. SRL. În zilele următoare inculpatul F.F.F.F.F.F.F. l-a pus în legătură pe V. cu inculpaţii Y.Y., E. şi C.C.C. care i-au spus că trebuie să ia un credit pentru dezvoltarea firmei la care va fi angajat, iar la refuzul inculpatului V. aceştia l-au ameninţat. Inculpatul afirmă în declaraţia sa:” Din bar cei trei m-au condus direct la sediul A.A.A.A.A.A.A.A.A.A. de lângă Făget, unde înainte de a intra Y.Y. mi-a dat buletinul şi în bancă cu mine a intrat C.C.C. care m-a însoţit la funcţionara cu care am vorbit şi a depus un set de acte, respectiv contract de muncă, fişă fiscală, din care rezulta că sunt lucrător comercial la SC H.H.H. SRL”. Inculpatul arată în continuare cum după aprobarea creditului a fost însoţit de către aceleaşi persoane la bancă, la ieşire i s-a luat plicul cu bani şi i s-a dat doar 1.000 de lei şi mai arată cu a aflat de la F.F.F.F.F.F.F. că din suma de bani obţinută de inculpatul V. de la bancă a primit şi F.F.F.F.F.F.F. 1.000 de lei, partea lui.

În declaraţia date în cursul urmăririi penale (fila 128 dosar urmărire penală vol. 43 ) inculpata N.N.N.N.N.N.N.N.N. a arătat de asemenea că atunci când a fost să ridice banii de la bancă a intrat în incinta băncii împreună „cu un băiat pus de Y.Y.”

Inculpatul Z.Z.Z. a declarat în cursul urmăririi penale (fila 269 dosar urmărire penală vol. 41) că: ”La solicitarea lui Y.Y. am fost condus la L.L.L. - Agenţia Griviţei de către un bărbat pe care îl recunosc din fotografia ce mi se arată şi aflu că se numeşte C.C.C., eu îl ştiam având și o poreclă. Acesta a avut asupra sa toate documentele pe care le-am depus la bancă şi a intrat cu mine înăuntru în bancă şi a vorbit şi el cu funcţionara de la bancă şi a afirmat că este şofer la firma unde figuram eu angajat, din câte îmi amintesc SC H.H.H. SRL. Reţin că era vorba despre o adeverinţă de salariu, o fişă fiscală şi un contract de muncă pe care mi l-a dat să-l semnez înainte, pe stradă, din care rezulta că sunt angajat în calitate de tâmplar. Am solicitat un credit de 30.000 lei pe 7 ani. Cererea de credit am completat-o eu personal deşi nu ştiu să scriu, după dictarea lui Ginel şi am trecut la număr de contact numărul lui de telefon. (…) După 4 sau 5 zile, m-au anunţat că s-a aprobat creditul, am venit de la Stupini unde lucram şi m-am întâlnit cu ei în Gemenii, iar apoi am mers toţi trei la bancă unde am intrat. Am semnat contractul de credit şi am ridicat de la ghişeu suma de 30.000 lei. Pe urmă am ieşit afară şi Y.Y. mi-a dat 1000 lei iar restul banilor i-a luat el (…).”

Tot în cursul urmăririi penale în declaraţia dată inculpatul G.G. (fila 435 Dosar urmărire penală nr. x/D/P/2012) acesta a arătat următoarele: ”A doua oară, am mers la L.L.L., lângă Complexul Orizont, împreună, pe care îl recunosc din fotografia ce mi se arată şi aflu că se numeşte C.C.C., trimis de Y.Y. să mă însoţească, am solicitat 20.000 lei şi am prezentat aceleaşi documente ca şi anterior plus fişa fiscală. Creditul s-a aprobat la data de 4 aprilie 2012, am fost anunţat de Y.Y., care mi-a luat în prealabil actul de identitate şi m-a dus la bancă, tot împreună cu C.C.C. şi am ridicat suma de 20.000 lei. Creditul a fost pe 7 ani cu o rată lunară de 385 lei. Cu aceeaşi ocazie am primit şi un card cadou în valoare de 500 lei. Banii şi cardul, le-am predat lui C.C.C., iar acesta i le-a dat lui Y.Y. în prezenţa mea, (…). Tot în aceeaşi zi, pe data de 28 martie 2012, la solicitarea lui Y.Y., am mers împreună cu C.C.C. la Carefour, unde am solicitat şi obţinut un card de credit în valoare de 5.000 lei prezentând o nouă adeverinţă de salariu, cartea mea de identitate şi o factură de utilităţi de la adresa mea. La indicaţia lui Y.Y. am achiziţionat o plasmă marca Samsung, cu diagonala mare, în valoare de 2.100 lei şi un cooler pentru laptop (…) Plasma a luat-o C.C.C. până în afara magazinului Carefour de unde aceasta a transportat-o cu un taxi nu ştiu de unde.”

A.A. a declarat în cursul urmăririi penale (fila 145 dosar urmărire penală vol. 43) relativ la C.C.C. următoarele: „În aceste condiţii, Y.Y. a acceptat să mă ia să locuiesc cu el, concubina lui O.O.O.O.O.O.O., E. şi pe care îl recunosc din fotografia care mi se prezintă si aflu că se numeşte C.C.C. într-un apartament cu 2 camere situat pe Berzei din Braşov unde am stat aproximativ o săptămână.(…) În acea perioadă Y.Y. m-a întrebat dacă nu vreau să fac nişte bani şi mi-a propus să scot un laptop de la un magazin, urmând să-mi dea şi mie nişte bani după ce îl vinde şi am acceptat întrucât nu aveam bani (…) Ştiu că Y.Y. mi-a făcut o mapă cu nişte hârtii şi m-a trimis cu E. la magazinul X, unde am ales un laptop şi apoi am predat dosarul cu acte şi a rămas că voi fi căutat la telefon dacă se aprobă să iau laptopul în rate.”

În declaraţia dată în cursul urmăririi penale (fila 235-236 vol. 43 dosar urmărire penală) F.F. descrie aceeaşi modalitate de acţiune a grupului şi îl plasează pe inculpatul C.C.C. ca făcând parte din grup; arată că inculpatul C.C.C. împreună cu Y.Y. şi E. l-au plimbat pe la mai multe bănci pentru a solicita credite cu actele pe care aceştia le aveau asupra lor şi de fiecare dată a fost însoţit la intrarea în bănci doar de către inculpatul C.C.C., ceilalţi aşteptând afară. Şi cu ocazia ridicării banilor obţinuţi cu titlu de credit a fost însoţit în incinta băncii de C.C.C.; tot acesta l-a însoţit şi la Carefour unde a intrat şi au depus un set de acte. Inculpatul arată: „C.C.C. a fost cel care a ales o maşină de spălat şi un frigider şi creditul s-a aprobat după două săptămâni când am mers din nou la Carefour împreună cu C.C.C. şi E. cu un taxi, am ridicat produsele şi ne aştepta Y.Y. în parcare cu o maşină mare condusă de altcineva, au încărcat maşina de spălat şi frigiderul şi au plecat cu ele, iar mie nu mi-au dat nimic.

De asemenea, s-a apreciat că toate aceste declaraţii se coroborează între ele şi se coroborează de asemenea cu convorbirile telefonice interceptate în cauză cu autorizarea judecătorului de la Tribunalul Braşov şi redate în notele de transcriere care se găsesc în volumele 7-12 dosar urmărire penală şi vin să infirme apărările inculpatului şi să confirme faptul că acesta se face vinovat de toate infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată; aderarea sa la grupul infracţional organizat este mai mult decât evidentă prin prisma declaraţiilor menţionate, din care au fost redate doar părţi apreciate de instanţa de apel ca fiind relevante; rolul inculpatului C.C.C. în acest grup era acela de a conduce persoanele care solicitau credite la bancă pentru „a nu se intimida” şi de a le însoţi de asemenea când trebuiau scoşi banii aprobaţi cu titlu de credit; de asemenea acesta mai executa şi alte ordine pe care i le dădea inculpatul Y.Y., iar raportul de subordonare dintre C.C.C. şi Y.Y. este mai mult decât evident din chiar declaraţia inculpatului C.C.C. dată în faţa instanţei „Niciodată când E. îmi solicita ceva eu nu îl întrebam de ce să fac un anumit lucru, ci pur şi simplu consideram că trebuie să-l fac pentru că eram găzduit de el.”

Faţă de această situaţie, Curtea a constatat că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 16 lit. b) C. proc. pen. pentru a se dispune achitarea inculpatului C.C.C. Dimpotrivă, instanţa de apel a constatat că sunt întrunite în cauză condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului pentru toate capetele de acuzare care se găsesc în actul de sesizare al instanţei.

În ceea ce priveşte pedepsele stabilite de către prima instanţă pentru fiecare dintre infracţiunile comise, instanţa de apel a constatat că au fost avute în vedere de către instanţa de fond în procesul de individualizare a pedepselor toate criteriile prev. de art. 72 C. pen., pedepsele stabilite şi cea rezultantă aplicată fiind dozate în mod corespunzător; prima instanţă a ţinut seama la stabilirea cuantumului pedepselor atât de circumstanţele reale în care au fost comise infracţiunile, de numărul actelor materiale care compune infracţiunea continuată de înşelăciune, de perioada mare de timp în care s-a derulat activitatea infracţională, de prejudiciile cauzate unităţilor bancare prin infracţiunile de înşelăciune la care inculpatul a fost complice rămase în cea mai mare parte nerecuperate precum şi de circumstanţele personale ale acestuia, de vârsta sa, de împrejurarea că nu se află la prima confruntare cu legea penală ci dimpotrivă a suferit până în prezent 6 condamnări pentru multiple infracţiuni comise, de atitudinea sa procesuală precum şi de posibilităţile reale de reeducare.

Este adevărat că noua normă penală care reglementează infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. prevede pentru această infracţiune posibilitatea sancţionării ei cu pedeapsa închisorii între 1 şi 5 ani spre deosebire de legea veche care prevedea pentru infracţiunea de „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. posibilitatea aplicării pedepsei cu închisoarea de la 3 la 15 ani, însă instanţa de apel a constatat că în noua lege penală este reglementată diferit la art. 35 alin. (1) C. pen. infracţiunea continuată (faţă de art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968) iar fapta de înşelăciune reţinută în sarcina inculpatului C.C.C. în concret, dată fiind împrejurarea că s-a repercutat asupra a 16 de subiecţi pasivi nu ar mai putea să constituie o unitate infracţională, ci ar trebui fracţionată prin prisma noilor dispoziţii penale în tot atâtea infracţiuni câţi subiecţi pasivi au fost induşi în eroare, respectiv 11 infracţiuni intenţionate de înşelăciune în concurs (din care 4 rămase în forma tentativei iar 7 consumate).

Dat fiind că în concret inculpatul a fost găsit vinovat de mai multe infracţiuni aflate în concurs, instanţa de apel analizând regimul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni, diferit în cele două legi penale supuse comparaţiei, noua lege penală sancţionând mai grav pluralitatea de infracţiuni (reglementată de art. 39 C. pen.) prin instituirea unui spor obligatoriu la pedeapsa cea mai grea aplicată de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, a constatat că este evident că legea penală veche este mai favorabilă inculpatului, chiar dacă pentru infracţiunile de înşelăciune şi constituire de grup infracţional organizat limitele de pedeapsă speciale sunt mai mari decât cele prevăzute în N.C.P. Chiar în condiţiile în care instanţa de apel ar orienta toate pedepsele stabilite în sarcina inculpatului spre minim (deşi o astfel de soluţie nu se impune prin prisma circumstanţelor personale ale inculpatului, a circumstanţelor reale în care au fost comise faptele şi a atitudinii procesuale lipsite de sinceritate) pedeapsa care ar rezulta ar fi mult mare decât cea aplicată de către prima instanţă. Spre exemplu dacă inculpatului i s-ar aplica în temeiul art. 367 C. pen. o pedeapsă de 3 ani întru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, câte 1 an închisoare pentru cele 4 infracţiuni de complicitate la înşelăciune rămase în forma tentativei şi câte 2 ani închisoare pentru cele 7 infracţiuni de complicitate la înşelăciune în formă consumată, adăugând la pedeapsa cea mai grea respectiv 3 ani închisoare, 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite adică 6 ani închisoare ar rezulta o pedeapsă de 9 ani închisoare.

Faţă de această situaţie Curtea a constatat că legea penală în vigoare la momentul săvârşirii faptelor este mai favorabilă.

În considerarea tuturor celor expuse în ceea ce-l priveşte pe acest inculpat instanţa de apel a constatat că apelul promovat de către acesta este nefondat.

XVI. Apelanta inculpată S. solicitat în esenţă în apelul formulat desfiinţarea hotărârii atacate, iar în cadrul rejudecării reducerea pedepsei aplicate inculpatei având în vedere că aceasta se află la primul contact cu legea penală şi a achitat o mare parte din ratele creditului contractat.

Apelanta inculpată S. a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea în concurs real a infracţiunilor de „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen. de la 1968 şi „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. de la 1968 constând în esenţă în aceea că în data de 25 martie 2011, recrutată de inculpata M.M., a solicitat şi obţinut un credit de nevoi personale în valoare de 15.500 lei de la SC P.P.P. SA Office Braşov Victoriei, inducând în eroare banca că este angajată la SC G.G.G.G. SRL în calitate de curier, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei M.M., documente false (adeverinţă de salariu, fluturaşi de salariu).

Prima instanţă a aplicat inculpatei S. pentru comiterea infracţiunii de uz de fals - art. 291 teza a II-a C. pen. de la 1968, pedeapsa închisorii de 6 luni iar pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. de la 1968, pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. de la 1968, 34 lit. b) C. pen. de la 1968 au fost contopite aceste pedepse şi s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea - a închisorii de 3 ani cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

Contrar celor susţinute de inculpată, Curtea a constatat că prima instanţă a avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatei toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. de la 1968 stabilind pedepse orientate spre minimul special sau chiar egale cu minimul special prevăzut pentru infracţiunile comise prevăzute de legea penală în vigoare la data săvârşirii faptelor; au fost avute în vedere la stabilirea acestor pedepse atât circumstanţele reale în care infracţiunile au fost comise cât şi circumstanţele personale ale inculpatei astfel cum rezultă din referatul de evaluare efectuat în cauză de către Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov; au fost avute în vedere şi circumstanţele personale invocate de inculpată în apel şi tocmai aceste circumstanţe au condus la orientarea pedepselor spre limita minimă prevăzută de lege pentru infracţiunile comise.

Este adevărat că în favoarea inculpatei nu au fost reţinute circumstanţe atenuante judiciare care să permită aplicarea unei pedepse sub limita minimă specială prevăzută de legea în vigoare, însă nici instanţa de apel nu găseşte vreo justificare pentru reţinerea unor astfel de circumstanţe; atitudinea inculpatei, deşi a fost una de recunoaştere parţială a faptelor, nu a fost şi una sinceră; la fel ca inculpata I.I.I.I.I.I.I. Valilica Lavinia aceasta a recunoscut atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti doar acele împrejurări care erau imposibil de contestat: faptul că a solicitat creditul, că s-a deplasat la bancă, că a predat înscrisuri care atestau că era angajată, că a semnat contractul de creditare şi că a primit banii; dincolo de aceste aspecte inculpata a arătat că a realizat toată această activitate la sugestia inculpatei M.M. însă nu a realizat că ar comite vre-o faptă penală sau că ar încălca legea procedând în acest fel întrucât aceasta o asigurase că obţinerea creditului este legală şi inculpata M.M. este cea care va achita ratele pentru acest credit; ea a arătat şi în faţa instanţei (fila 35 vol. V Dosar nr. x/62/2012) nu a ştiut că documentele pe care le-a prezentat băncii sunt false ci a avut încredere în inculpata M.M. că toate actele sunt în regulă; de altfel acesta a şi fost motivul pentru care prima instanţă în încheierea din 18 februarie 2013, filele 15-23 Dosar instanţă nr. x/62/2013 vol. I) a respins cererea acesteia de a fi judecată în procedura simplificată, întrucât recunoaşterea faptelor nu a fost totală. Această atitudine procesuală a inculpatei de recunoaştere parţială a comiterii faptelor şi de neasumare a responsabilităţii, dovedesc lipsa de conştientizare şi în prezent a gravităţii faptei comise, care coroborată cu împrejurarea că înainte de comiterea acestor fapte inculpata nu s-a remarcat prin nici o conduită ieşită din comun, iar despre repararea prejudiciului cauzat nu s-a interesat, aşteptând ca inculpata M.M. să plătească ratele creditului pe care l-a luat, nu poate justifica reţinerea în favoarea inculpatei a vreunei circumstanţe atenuante judiciare.

În acest context Curtea a reţinut că nu se impune în cauză reducerea cuantumului pedepselor aplicate inculpatei.

Examinând prin prisma succesiunii de legi penale în timp legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatei, Curtea reţine că privită în mod global (conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265 din 06 mai 2014) şi în raport de situaţia concretă a inculpatei legea penală anterioară respectiv cea în vigoare la data comiterii faptelor este mai favorabilă acestora. Chiar dacă limitele de pedeapsă prevăzute de N.C.P. pentru infracţiunile de înşelăciune reţinute în sarcina inculpatei sunt mai mici în noua reglementare, Curtea a reţinut că pedeapsa aplicată inculpatei în temeiul C. pen. de la 1968 se încadrează ca şi cuantum între limitele minime şi maxime prevăzute de N.C.P. pentru această infracţiune iar o proporţionalizare a acestora în raport de noile limite, pe lângă împrejurarea că nu este obligatorie în speţă, nu ar asigura o sancţionare corespunzătoare a activităţii infracţionale şi ar conduce chiar la crearea unui dezechilibru între pedepsele aplicate inculpaţilor pentru care legea veche a fost identificată în ansamblu ca fiind mai favorabilă (unde infracţiunile au limitele minime net superioare celor din N.C.P.) şi cei pentru care legea nouă ar fi mai favorabilă, în condiţiile în care inculpaţii au participat la comiterea aceloraşi fapte.

Or, pe lângă faptul că în legea nouă este mai greu conţinutul în sine a acestei modalităţi de executare prin obligarea prestării efective a unei munci neremunerate în folosul comunităţii, în speţă Curtea a constatat că nu este îndeplinită condiţia impusă de art. 91 lit. c) C. pen. pentru a se dispune în conformitate cu N.C.P. această modalitate de executare a pedepsei, inculpata nedându-şi acordul pentru prestarea unei astfel de munci.

Condiţia acordului prestării unei munci în folosul comunităţii este prevăzută pentru toate celelalte modalităţi neprivative de libertate, astfel că, în situaţia aplicării legii penale noi, chiar în condiţiile în care s-ar fi procedat la reducerea efectivă a cuantumului pedepselor, instanţa ar fi trebuit să stabilească ca modalitate de executare a pedepselor detenţia, împrejurare care ar fi defavorabilă inculpatei şi care nici nu ar putea fi realizată întrucât ar conduce la crearea unei situaţii defavorabile inculpatei în propria cale de atac.

Aşadar privită în ansamblu legea penală în vigoare la data săvârşirii faptelor, respectiv C. pen. de la 1968 este mai favorabilă inculpatei S.

Faţă de această situaţie, Curtea a constatat că apelul inculpatei este nefondat.

XVII. Inculpatul G.G. a solicitat în esenţă în apelul formulat desfiinţarea sentinţei apelate iar în cadrul rejudecării să se dispună achitarea sa pentru toate infracţiunile reţinute în sarcină.

Pentru infracţiunea de aderare la grup infracţional organizat s-a solicitat achitarea în temeiul art. 16 lit. a) rap. la art. 30 pct. 1 C. pen. nou iar pentru infracţiunile de uz de fals şi înşelăciune s-a solicitat achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 16 pct. 1 lit. d) rap. la art. 30 pct. 1 şi art. 5 C. pen.

Cu privire la infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat s-a arătat că prima instanţă nu a avut în vedere faptul că inculpatul nu a realizat că aderă la o grupare organizată astfel cum rezultă din declaraţiile date de acesta în sensul că se afla în căutarea unui loc de muncă ocazie cu care întâlnindu-se cu E. a fost invitat la sediul SC H.H.H. SRL unde i-a prezentat-o pe contabila societăţii şi au încheiat un contract de muncă. Ulterior inculpatul E. i-a spus inculpatului G.G. că doreşte să îşi extindă firma şi că are nevoie de un împrumut de la bancă, propunere cu care acesta a fost de acord. Când a fost sunat de angajaţii băncii că ratele nu au fost achitate a constatat că creditele sunt pe numele său astfel că a achitat două dintre credite iar din cel de-al treilea credit în valoare de 20.000 lei a achitat suma de 6.000 lei. În prezent inculpatul lucrează în Franţa este integrat în societate şi se poate observa că la data comiterii faptei acesta se afla în căutarea unui loc de muncă.

Inculpatul G.G. a fost trimis în judecată pentru comiterea în concurs real a infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave” prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003 constând în aceea că în luna martie 2012 a aderat la grupul infracţional organizat de Y.Y., M.M. şi A., în vederea obţinerii de credite de la bănci şi instituţii de credite nebancare cu documente false de pe raza judeţului Braşov;

- „uz de fals in înscrisuri sub semnătură privată” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. constând în esenţă în aceea că la data de 23 martie 2012, a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 3.046 lei de la SC L.L.L.L. SA, magazinul din Braşov, inducând în eroare instituţia de credit că este angajat la SC H.H.H. SRL, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatelor M.M. şi A., documente false, credit respins; la data de 28 martie 2012, a solicitat şi obţinut un card de credit în valoare de 5.588 lei de la A.A.A., inducând în eroare instituţia de credit că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de tâmplar prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatelor M.M. şi A., documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală) si ulterior a cheltuit suma acordata si nu a mai restituit creditul; la data de 28 martie 2012, a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 20.100 lei ;i un card de credit în valoare de 500 lei,de la B.B.B. inducând în eroare banca că este angajat la SC H.H.H. SRL în calitate de tâmplar, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatelor M.M. şi A., documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală, contract individual de muncă), iar la 04 aprilie 2012 a ridicat cardul si suma de 20 000 lei, pe care le-a împărţit cu ceilalţi membri ai grupului si ulterior nu a mai restituit creditele.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave prima instanţă a aplicat inculpatului G.G. pedeapsa închisorii de 5 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la 1968 pe o durată de 6 ani. Pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prima instanţă a aplicat inculpatului în baza art. 291 teza a II-a C. pen. de la 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968 şi art. 37 lit. b) C. pen. de la 1968 pedeapsa închisorii de 1 an iar în baza art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. de la 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968 şi art. 37 lit. b) C. pen. de la 1968, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune i-a aplicat pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. de la 1968, 34 lit. b) C. pen. de la 1968, 35 alin. (1) C. pen. de la 1968 a contopit aceste pedepse şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea - a închisorii de 5 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 6 ani.

Analizând actele şi lucrările dosarului şi coroborând materialul probator administrat în cauză atât în etapa urmăririi penale cât şi a cercetării judecătoreşti, instanţa de apel a constatat că apelul formulat de inculpatul G.G. este nefondat.

Potrivit art. 30 pct. 1 C. pen. în vigoare „nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu cunoştea existenţa unei stări, situaţii ori împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei”.

Analizând actele dosarului instanţa de apel nu a identificat nici o eroare în care să se fi aflat inculpatul G.G. la momentul comiterii faptelor, de care să depindă caracterul penal al faptelor.

Este adevărat că în declaraţia dată de acesta în cursul urmăririi penale (filele 431-435 Dosar urmărire penală nr. x/D/P/2012) inculpatul a susţinut că a fost convins în momentul în care a depus actele la bănci că este angajat la SC H.H.H. SA în calitate de tâmplar şi ratele că ratele creditului vor fi plătite de altcineva, respectiv de firma la care se angajase, pentru că aşa îi spusese Y.Y., care justificase necesitatea luării creditului pentru că firma trebuia să se extindă. Curtea a apreciat însă, similar primei instanţe, că declaraţia inculpatului este nesinceră; acesta nu s-a aflat în nici o eroare în momentul în care a solicitat celor unităţilor bancare obţinerea de bani sau finanţarea de bani pentru obţinerea de produse.

În primul rând inculpata M.M. a arătat în declaraţia dată în cursul urmăririi penale că şi inculpatul G.G. cunoştea, ca toate celelalte persoane care luaseră credite în mod fraudulos, că angajarea pe care i-o face este una fictivă. În acelaşi sens, a cunoaşterii de către toţi solicitanţii de credite a împrejurărilor că actele de angajare sunt fictive şi sunt întocmite doar pentru a induce băncile în eroare cu privire la calitatea de angajaţi a solicitanţilor de credite, apare şi declaraţia inculpaţilor Y.Y., E., A., astfel că nu poate fi vorba, nici în cazul inculpatului G.G. şi nici a celorlalţi solicitanţi de credite că ar fi fost în eroare în sensul că erau convinşi că sunt angajaţi la societăţile care figurau trecute pe adeverinţele de venit sau pe contractele de muncă încheiate, tot fictiv.

Pe altă parte, inculpatul G.G., ca de altfel şi ceilalţi solicitanţi de credite aveau posibilitatea reală să realizeze că înscrisurile prezentate unităţilor bancare la care au accesat credite sunt false şi că prin depunerea de acte neconforme realităţii la bană se realizează o inducere în eroare a băncii.

Astfel, inculpatul G.G. arată că era convins că este angajat la SC H.H.H. SA în calitate de tâmplar, întrucât văzuse contractul de muncă, îl citise şi îl semnase; tot inculpatul arată că acest lucru, respectiv încheierea contractului de muncă avusese loc cu două zile înainte de a-i solicita E. să ia credit pentru extinderea firmei. Din contractul individual de muncă încheiat între inculpatul G.G. şi SC H.H.H. SA, existent la fila 164 dosar urmărire penală vol. 22, rezultă însă cu evidenţă că acesta este antedatat iar în momentul în care l-a semnat inculpatul G.G., având în vedere susţinerile sale că l-a citit, putea cu uşurinţă să-şi dea seama de asta.

Din declaraţia acestuia rezultă că întâlnirea cu Y.Y. şi încheierea contractului s-a realizat în jurul datei de 16 martie 2012 aşa că nu se explică cum inculpatul G.G., dacă nu ştia că actul este fictiv a încheiat un contract de muncă care atesta că este angajat începând cu data de 1 august 2011; De asemenea inculpatul a arătat în mod constant că el a fost cel care a predat adeverinţele de venit către unităţile bancare, or, pe toate aceste adeverinţe era trecută ca şi dată a angajării sale la SC H.H.H. SA data de 1 august 2011; mai mult, adeverinţele conţineau şi salariile nete obţinute pe ultimele trei luni lucrate, or inculpatul G.G. ştia că nu a prestat nici un fel de serviciu la SC H.H.H. SA în momentul la care solicita creditul, deci nu avea cum să fi obţinut trei luni consecutiv salariu.

Aceste împrejurări, coroborate cu declaraţiile inculpaţilor menţionaţi care au arătat în permanenţă că toţi inculpaţii ştiau că actele pe care le prezintă băncilor pentru obţinerea de credite sunt false şi declaraţiile celorlalţi inculpaţi audiaţi în cauză, care au recunoscut comiterea faptelor şi din care rezultă acelaşi tipar infracţional, conduc instanţa de apel la concluzia că inculpatul cunoştea la momentul solicitării creditelor că actele pe care le prezintă băncilor sunt false, adică nu au corespondent în realitate şi că dacă unităţile bancare ar fi cunoscut aceste împrejurări nu ar fi acordat creditele. De altfel, colaborarea lui de bună voie cu grupul inculpaţilor, unde fusese introdus de F.F.F.F.F.F.F. în scopul obţinerii de bani rezultă cu evidenţă din convorbirile telefonice interceptate în cauză; exemplificativ instanţa de apel are în vedere următoarele convorbiri telefonice:24 martie 2012 ora 11:07:33 (fila 38 dosar urmărire penală vol. 7), 28 martie 2012 ora 13:29:26 (fila 92 dosar urmărire penală vol. 7), ora 15:15:36 (fila 96 dosar urmărire penală vol. 7),ora 16,46:44 (fila 98 dosar urmărire penală vol. 7), şi ora 19:11:47(fila 108 dosar urmărire penală vol. 7), 29 martie 2012 ora 10:31:23 (fila 115 dosar urmărire penală vol. 7), 29 martie 2012 ora 13:47 (fila 119 dosar urmărire penală vol. 7), 2 aprilie 2012 ora 12:00 (fila 173 dosar urmărire penală vol. 7).

Nu este exclus ca inculpatul G.G. să fi fost convins la început că ratele vor fi achitate de societate; însă pe de o parte această împrejurare nu este una de care depinde caracterul penal al faptei; pe altă parte această susţinere a inculpatului este greu de crezut datorită faptului că inculpatul G.G. l-a cunoscut pe inculpatul E. prin intermediul inculpatului F.F.F.F.F.F.F. care racola aşa cum am expus anterior persoane în vederea obţinerii de credite; la acest din urmă inculpat (F.F.F.F.F.F.F.) se ajungea aşa cum a afirmat inculpatul E. în declaraţia dată în cursul urmăririi penale prin zvonul care circula că acesta poate obţine credite cu acte false din care un anumit procent revine solicitantului de credite. Or, în acest context apare mai mult decât evident că inculpatul G.G. a fost cel care l-a abordat pe inculpatul F.F.F.F.F.F.F. (pe care îl cunoştea aşa cum rezultă din propria declaraţie a inculpatului G.G. de aproximativ 2 ani) în contextul zvonurilor care circulau în legătură cu creditele, iar F.F.F.F.F.F.F. la rândul său l-a prezentat lui Y.Y. ca fiind una dintre persoanele dispuse să ia credite în mod fraudulos. Întâlnirea „întâmplătoare” dintre inculpatul G.G. Grigori în luna iulie a anului 2011 susţinută de inculpatul G.G. nu este recunoscută de inculpatul Y.Y., astfel că această împrejurare menţionată de G.G. în declaraţia sa olografă nu are susţinere în materialul probator de la dosar. Colaborarea inculpatului G.G. la solicitarea şi obţinerea creditelor rezultă de altfel cu evidenţă din convorbirile telefonice interceptate în cauză, atât din cele menţionate deja cât şi din celelalte convorbiri purtate de inculpaţi ale căror note de transcriere se regăsesc în volumele 7 şi 8 din dosarul de urmărire penală. Declaraţia olografă a inculpatului G.G. din cursul urmăririi penale în legătură cu modalitatea în care l-a cunoscut pe inculpatul E. este aşadar nesinceră; de altfel aceasta este lipsită de coerenţă în ceea ce priveşte momentul întâlnirii cu Y.Y.; dacă în prima parte a declaraţiei inculpatul afirmă că în luna iulie 2011 a fost la A.J.O.F.M. pentru a-şi întocmi actele de şomaj şi că în acest contest l-a cunoscut pe inculpatul Y.Y. care luându-i numărul de telefon l-a sunat a doua zi spunându-i că poate să îl angajeze, inculpatul G.G., arată în continuarea declaraţiei că s-a întâlnit a doua zi cu E., respectiv la data de 12-13 martie 2012.

Oricum, dacă pentru creditul solicitat în vedere „extinderii firmei” de la L.L.L. Complexul Orizont, afirmaţia inculpatului G.G. că ar fi fost indus în eroare de E. convins fiind că ratele vor fi plătite de firmă, ar putea fi credibilă dacă nu s-ar ţine seama de declaraţiile celorlalţi inculpaţi menţionaţi şi de convorbirile telefonice interceptate în cauză, pentru finanţările solicitate de inculpat de la Carefour şi Altex pentru achiziţionarea plasme, cooler pentru laptop şi laptop, susţinerea acestuia că a fost convins că firma SC H.H.H. SRL va plăti ratele pentru acestea nu are nici o susţinere întrucât era evident că aceste bunuri nu erau destinate firmei şi nu aveau nici o legătură cu „extinderea firmei”.

De altfel, împrejurarea că inculpatul G.G. ştia exact cum lucrează grupul inculpaţilor, că actele prezentate la bănci sunt false şi că nimeni nu va plăti ratele creditelor rezultă cu evidenţă din convorbirile telefonice interceptate în cauză. Spre exemplu, în convorbirea telefonică din data de 5 aprilie 2012 ora 12 iulie 58 pe care inculpatul G.G. o are cu Y.Y. (fila 83 vol. 8 dosar urmărire penală), acesta din urmă îi cere o factură pe care trebuia să o depună la dosarul de creditare, iar inculpatul îi răspunde că ultima factură primită nu este plătită, atunci inculpatul E. îi spune:”Nu, mă, nu! Mergem (…) mergem, îi facem copie şi iau io copiile, atât îmi trebuie! Copiii! Că vin date modificate, n-am treabă cu ea”.

Independent însă de convingerea inculpatului G.G. referitoare la cine v-a plăti ratele creditelor solicitate, Curtea constată că toate infracţiunile s-au consumat - fie că s-au acordat creditele fie că nu s-au acordat - în momentul în care au fost prezentate înscrisurile falsificate băncilor, acela fiind momentul inducerii în eroare cu scopul obţinerii în mod injust a unor sume de bani şi creării unui prejudiciu băncilor în cauză; crearea efectivă a prejudiciului prin acordarea creditului face doar diferenţa intre infracţiunea consumată (şi epuizată) şi tentativă. Ceea ce contează aşadar din punctul de vedere a elementelor constitutive ale infracţiunii de înşelăciune este convingerea inculpatului de la momentul solicitării creditului şi intenţia acestuia de a induce banca în eroare prin prezentarea acesteia a unei situaţii nereale cu privire la calitatea sa de angajat, fără de care banca nici măcar nu ar mai fi format dosar de creditare pe care să-l supună analizei. Or, din acest punct de vedere elementele probatorii de la dosar sunt suficiente şi concludente în sensul că inculpatul G.G. cunoştea caracterul fictiv al angajării sale şi conţinutul mincinos al adeverinţelor şi cu toate acestea s-a deplasat la bănci pentru a solicita credite în baza unor documente false, credite pe care ştia că el personal nu avea cum să le ramburseze.

Faţă de această situaţie Curtea a constatat că susţinerile inculpatului din apel cum că în speţă ar fi incidente dispoziţiile art. 16 lit. d) C. proc. pen. rap la art. 30 C. pen. cu privire la infracţiunile de înşelăciune şi uz de fals sunt nefondate; dimpotrivă instanţa de apel a apreciat că în speţă sunt întrunite toate condiţiile pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului G.G.

În ceea ce priveşte aderarea şi sprijinirea de către inculpatul G.G. la grupul infracţional organizat constituit în vedere comiterii infracţiunilor de înşelăciune în paguba unităţilor bancare prin solicitarea de credite cu acte false Curtea a reţinut că deşi inculpatul nu recunoaşte nici această infracţiune, arătând de asemenea că s-a aflat într-o eroare, instanţa de apel a reţinut că este dovedit sprijinul pe care inculpatul G.G. l-a acordat grupului, aderând, odată cu obţinerea creditelor la activitatea infracţională desfăşurată de grup; Astfel în primul rând, participarea inculpatului G.G. şi relaţiile de colaborare pe care le-a dezvoltat cu o parte din membrii grupului, rezultă din convorbirile telefonice interceptate în cauză; relevante apar mai ales convorbirile din data de 25 aprilie 2012 când membrii grupului îl contactează pe G.G. telefonic pentru a-i cere să-l susţină pe inculpatul Y.Y. în vederea obţinerii unui credit de la SC D.D.D. SA Braşov. Este vorba despre convorbirile a căror note de transcriere se găsesc în volumul 8 din dosarul de urmărire penală: fila 148 convorbirea dintre inculpatul D. şi G.G. ora 10:17:24, fila 197 convorbirea dintre inculpatul Y.Y. şi D. ora 16:40:30, fila 204 convorbirea dintre D. şi G.G. ora 17:54:22 precum şi convorbirea telefonică redată la fila 207 volumul 8 dosar urmărire penală, ora 18:01:23; în această din urmă convorbire, sunat fiind de reprezentanta SC D.D.D. SA, inculpatul G.G. îi confirmă acesteia că îl cunoaşte pe Y.Y. şi că acesta munceşte şi este o persoană serioasă care poate plăti ratele creditului pe care intenţiona să îl obţină.

Aşadar, după ce el însuşi a luat credite şi bunuri din care doar o parte i-au revenit conform înţelegerii, restul revenind grupului, la data de 25 aprilie 2012, adică la aproximativ o lună de la ultimul credit luat, inculpatul tocmai pentru că a păstrat relaţiile cu membrii grupului a sprijinit activitatea infracţională desfăşurată de grup susţinând obţinerea unui credit fraudulos luat de inculpatul Y.Y.

În contextul celor expuse Curtea a constatat că susţinerile inculpatului G.G. Grogori Ştefan în sensul că nu este vinovat de comiterea nici uneia dintre infracţiunile reţinute în sarcina lui este nefondată.

În ceea ce priveşte cererea formulată în subsidiar de inculpat în apel de reducere a cuantumului pedepselor care i-au fost aplicate şi de aplicarea legii penale noi care susţine că i-ar fi mai favorabilă, Curtea a constatat că au fost avute în vedere de către instanţa de fond în procesul de individualizare a pedepselor toate criteriile prev. de art. 72 C. pen., pedepsele stabilite şi cea rezultantă aplicată fiind dozate în mod corespunzător; prima instanţă a ţinut seama la stabilirea cuantumului pedepselor atât de circumstanţele reale în care au fost comise infracţiunile, de numărul actelor materiale care compun infracţiunile continuate de înşelăciune şi uz de fals, de perioada de timp în care s-a derulat activitatea infracţională, de prejudiciile cauzate unităţilor bancare prin infracţiunile de înşelăciune pe care inculpatul le-a comis din care doar o parte au rămas nerecuperate precum şi de circumstanţele personale ale acestuia, de vârsta sa, de împrejurarea că nu se află la prima confruntare cu legea penală ci dimpotrivă a suferit până în prezent 5 condamnări pentru multiple infracţiuni comise în perioada 1994 - 2004 de atitudinea sa procesuală precum şi de posibilităţile reale de reeducare; inculpatul a comis faptele deduse judecăţii în stare de recidivă post executorie raportat la sentinţa de contopire a pedepselor nr. 1432 din 15 decembrie 2004 prin care i s-a aplicat pedeapsa de 4 ani şi 2 luni închisoare; cu toate că la data comiterii faptelor deduse judecăţii pedeapsa era considerată executată nu se împlinise termenul de reabilitate astfel că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. de la 1968.

Verificând prin prisma succesiunii de legi penale în timp legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului, Curtea a reţinut că privită în mod global (conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265 din 06 mai 2014) şi în raport de situaţia concretă a inculpatului, legea penală anterioară, respectiv cea în vigoare la data comiterii faptelor este mai favorabilă acestuia.

Este adevărat că noua normă penală care reglementează infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. prevede pentru această infracţiune posibilitatea sancţionării ei cu pedeapsa închisorii între 1 şi 5 ani spre deosebire de legea veche care prevedea pentru infracţiunea de „înşelăciune” prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. posibilitatea aplicării pedepsei cu închisoarea de la 3 la 15 ani, însă instanţa de apel a constatat că în noua lege penală este reglementată diferit la art. 35 alin. (1) C. pen. infracţiunea continuată (faţă de art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968) iar fapta de înşelăciune reţinută în sarcina inculpatului G.G. în concret, dată fiind împrejurarea că s-a repercutat asupra a 3 de subiecţi pasivi nu ar mai putea, aplicând legea nouă, să constituie o unitate infracţională ci ar trebui fracţionată prin prisma noilor dispoziţii penale în tot atâtea infracţiuni câţi subiecţi pasivi au fost induşi în eroare, respectiv 3 infracţiuni intenţionate de înşelăciune în concurs (din care 1 rămasă în forma tentativei iar 2 consumate). Aceeaşi este situaţia şi în cazul infracţiunii de uz de fals pentru care a fost trimis în judecată inculpatul şi care prin prisma dispoziţiilor legii noi ar trebui fracţionată în 3 infracţiuni distincte prev. de art. 323 C. pen. nou.

Pe altă parte, dată fiind împrejurarea că inculpatul a comis faptele deduse judecăţii în stare de recidivă postexecutorie, conform art. 43 alin. (5) din N.C.P.P. limitele speciale ale infracţiunilor comise de inculpat trebuie majorate cu jumătate.

Dat fiind că în concret inculpatul a fost găsit vinovat aşa cum am arătat de mai multe infracţiuni aflate în concurs, instanţa de apel analizând regimul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni, diferit în cele două legi penale supuse comparaţiei, noua lege penală sancţionând mai grav pluralitatea de infracţiuni (reglementată de art. 39 C. pen.) prin instituirea unui spor obligatoriu la pedeapsa cea mai grea aplicată de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, constată că este evident că legea penală veche este mai favorabilă inculpatului, chiar dacă pentru infracţiunile de înşelăciune şi constituire de grup infracţional organizat limitele de pedeapsă speciale sunt mai mari decât cele prevăzute în N.C.P. Chiar în condiţiile în care instanţa de apel ar orienta toate pedepsele stabilite în sarcina inculpatului spre mediu (deşi o astfel de soluţie nu se impune prin prisma circumstanţelor personale ale inculpatului a perseverenţei infracţionale de care dă dovadă, a circumstanţelor reale în care au fost comise faptele şi a atitudinii procesuale lipsite de sinceritate) pedeapsa care ar rezulta ar fi mult mare decât cea aplicată de către prima instanţă. Spre exemplu dacă inculpatului i s-ar aplica în temeiul art. 367 C. pen. o pedeapsă de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, câte 1 an închisoare pentru tentativă la înşelăciune, câte 2 ani pentru cele 2 infracţiuni de înşelăciune în formă consumată şi câte 1 an pentru cele 3 infracţiuni de uz de fals, adăugând la pedeapsa cea mai grea respectiv 3 ani închisoare, 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite adică 2 ani şi 8 luni închisoare ar rezulta o pedeapsă de 5 ani şi 8 luni închisoare.

Faţă de această situaţie Curtea a constatat că şi în ceea ce-l priveşte pe acest inculpat, contrar a ceea ce acesta a susţinut în apel, legea penală în vigoare la momentul săvârşirii faptelor este mai favorabilă.

În considerarea tuturor celor expuse în ceea ce-l priveşte pe acest inculpat instanţa de apel a constatat că apelul promovat de către acesta este nefondat.

XVIII-IX. Apelanţii inculpaţi R. şi P. au criticat hotărârea primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie solicitând desfiinţarea ei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.

Curtea a reţinut că este nefondată în speţă critica formulată de apelanţi privind nelegalitatea hotărârii apelate.

În primul rând curtea a constatat că nu există la dosar dovada că inculpaţii ar fi depus în faţa primei instanţe procura judiciară despre care face vorbire; este adevărat că, dacă în cursul urmării penale aceştia nu puteau fi reprezentaţi, în faţa instanţei conform art. 174 C. proc. pen. anterior aceştia puteau fi reprezentaţi convenţional cu condiţia să facă dovada mandatului în condiţiile legii.

Din actele dosarului nu rezultă însă că aceştia ar fi depus în faţa instanţei dovada reprezentării lor de către mandatarul lor. Instanţa de apel nu a identificat în dosarul primei instanţe mandatul de reprezentare al celor doi inculpaţi, astfel că nu se poate vorbi despre încălcarea dreptului lor la apărare. În nici o încheiere nu se menţionează că judecătorul fondului ar fi refuzat să primească o astfel de dovadă; pe altă parte această procură - care în etapa căii de atac a apelului a fost într-adevăr depusă - putea fi depusă şi prin registratură; la dosar nu există aşadar dovada că ea nu ar fi fost primită, sau ar fi fost primită şi restituită inculpaţilor. Nu există aşadar la dosar vreun indiciu că s-ar fi încălcat dreptul la apărare al celor doi inculpaţi.

Pe altă parte, chiar dacă o astfel de încălcare ar fi avut loc, ea nu este sancţionată de legiuitor cu nulitatea absolută a hotărârii întrucât potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen. anterior este sancţionată cu nulitatea absolută încălcarea dispoziţiilor privind asistarea inculpatului de către apărător, când asistarea este obligatorie, or, în speţă chiar inculpaţii recunosc că prin prisma limitelor de pedeapsă prevăzută de lege pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată asistenţa juridică nu era obligatorie.

O astfel de încălcare nu a avut loc şi pentru faptul că prima instanţă, apreciind că inculpaţii nu-şi pot face singuri apărarea a desemnat un avocat din oficiu care să apere interesele inculpaţilor, or, avocatul, chiar şi din oficiu, spre deosebire de reprezentantul convenţional care poate sau nu să aibă studii juridice, este în măsură să asigure o apărare profesională. Este adevărat că asistenţa juridică a celor doi inculpaţi nu era obligatorie prin prisma limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii însă potrivit art. 171 alin. (2) teza ultimă, instanţa avea dreptul şi chiar obligaţia de solicita desemnarea unui avocat din oficiu atunci când aprecia că inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea.

Faţă de aceste considerente Curtea a apreciat că sunt nefondate criticile formulate de inculpaţi în apel privitoare la legalitatea hotărârii precum şi solicitarea acestora de desfiinţare a acesteia şi de trimitere a cauzei spre rejudecare.

Apelanţii au arătat în esenţă că nu au comis infracţiunea de uz de fals întrucât în primul rând pentru comiterea unei astfel de infracţiuni trebuie să existe îndeplinită condiţia ca persoana care uzează de înscrisuri false să ştie că acestea sunt false şi cu toate acestea să le folosească pentru producerea de consecinţe juridice, or, în speţă nu rezultă din materialul probator de la dosar că apelanţii ar fi ştiut că înscrisurile pe care le conţineau cele două dosare de creditare sunt false; ambii inculpaţi au arătat că au fost angajaţi efectiv la SC C.C.C.C. SRL fratele inculpatei P., numitul T.T.T.T.T. condiţionând angajarea celor doi apelanţi de cesionarea părţilor sociale către inculpata M.M.

Singurele documente pe care apelanţii arată că le-ar fi predat inculpatei M.M. şi care nu sunt false sunt reprezentate de cererile de simulare acordare credit.

Pe altă parte, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul apelant R. acesta a arătat că din răspunsul întocmit de SC F.F.F. SA procurorilor rezultă că această instituţie de credit nu a reţinut nici unul din documentele care au stat la baza solicitării creditului, or, în aceste condiţii, fără a fi în posesia înscrisului falsificat, este netemeinică hotărârea primei instanţe de condamnare a sa pentru uz de acte false în încercarea de a obţine un credit.

Analizând actele şi lucrările dosarului şi coroborând materialul probator administrat în cauză instanţa de apel a constatat că susţinerile celor doi inculpaţi în sensul că s-ar impune achitarea lor sunt nefondate.

Inculpata P. a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen. de la 1968 constând în esenţă în aceea că în data de 20 iulie 2011, a solicitat şi obţinut un credit de nevoi personale în valoare de 25.300 lei şi un card de credit în valoare de 2.000 lei de la L.L.L. - Agenţia Colinei Braşov, inducând în eroare banca că este angajată la SC C.C.C.C. SRL în calitate de şef de magazin, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei M.M., documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală, contract individual de muncă), credit pe care l-a plătit ulterior.

Prima instanţă a condamnat-o pe inculpata P. în baza art. 291 teza a II-a C. pen. de la 1968, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals la pedeapsa închisorii de 4 luni dispunându-se ca modalitate de executare în baza art. 81, 82 C. pen. suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 4 luni.

Inculpatul R. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. constând în esenţă în aceea că în data de 25 iulie 2011, a solicitat un credit de nevoi personale în valoare 42.405 lei, de la SC L.L.L.L. SA - Agenţia Bartolomeu Braşov, inducând în eroare banca că este angajat la SC C.C.C.C. SRL în calitate de şef depozit, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei M.M., documente false (adeverinţă de salariu, fişă fiscală), credit respins de bancă iar în data de 02 august 2011, a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 16.000 lei de la SC F.F.F. SA, magazinul Praktiker Braşov, inducând în eroare instituţia de credit că este angajat la SC C.C.C.C. SRL în calitate de şef depozit, prezentând în acest sens, cu sprijinul inculpatei M.M., documente false (adeverinţă de salariu), credit respins de asemenea de instituţia de credit.

Prima instanţă l-a condamnat pe inculpatul R. în baza art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată iar în baza art. 81, 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni.

Ambii inculpaţi au susţinut în apel că au fost condamnaţi pe nedrept de către prima instanţă întrucât nu au ştiut că actele pe care le-au prezentat băncilor sunt false, ei fiind convinşi că sunt reale întrucât prestau muncă pentru SC C.C.C.C. SRL.

Curtea a constat că nu pot fi primite apărările acestor inculpaţi, întrucât susţinerile acestora nu sunt confirmate de restul materialului probator administrat în cauză.

În declaraţiile date de cei doi inculpaţi (filele 25-27 şi respectiv 36-37 dosar urmărire penală vol. 42) inculpaţii recunosc practic că au uzat de înscrisurile care le-au fost înmânate de M.M. însă arată că erau convinşi că sunt angajaţii inculpatei M.M. pentru că aşa le spusese aceasta, chiar dacă recunosc că nu au lucrat nici o zi în societatea SC C.C.C.C. SRL şi nici nu au luat vreodată salariu de la această firmă. În declaraţiile date în faţa instanţei (filele 107 şi 108 vol. II dosar instanţă) aceştia şi-au menţinut în linii mari aceeaşi poziţie procesuală.

În primul rând inculpata M.M., cea care controla activitatea SC C.C.C.C. SRL a declarat în faza de urmărire penală (filele 381-382 dosar urmărire penală vol. 41) că atât R. cât şi P. cunoşteau că angajarea la SC C.C.C.C. SRL este fictivă, că documentele pe care le predau băncii atestă o situaţie nereală însă aceştia au acceptat, urmând să-şi plătească singuri creditul.

Pe altă parte, tot în declaraţia dată la urmărire penală (filele 364-365 dosar urmărire penală vol. 41) inculpata M.M. arată că a cumpărat SC C.C.C.C. SRL abia în anul 2011 iar T.T.T.T.T. (un apropiat al ei) era doar aparent asociatul unic şi administratorul societăţii, în realitate ea fiind cea care controla această societate. Declaraţiile inculpatei M.M. sunt confirmate de înscrisurile depuse la dosar de Oficiul Registrului Comerţului (vol. 3 dosar urmărire penală) din care rezultă că într-adevăr SC C.C.C.C. SRL a fost preluată de T.T.T.T.T. în anul 2011 precum şi de declaraţia martorului T.T.T.T.T. (filele 115-118 dosar urmărire penală vol. 44 şi fila 88 Dosar instanţă nr. x/62/2012 vol V); martorul T.T.T.T.T. a arătat în declaraţiile sale că a preluat această societate la rugămintea inculpatei M.M. (care i-a solicitat acest lucru spunându-i că ea are deja o societate şi nu poate figura asociat unic şi administrator la mai multe) însă a exercitat doar formal această calitate; nu s-a implicat deloc în societate, nu a desfăşurat nici o activitate la SC C.C.C.C. SRL, nu ştie dacă această societate a avut activitate şi nici nu rezultă să fi cerut angajarea cuiva în această societate.

De altfel, împrejurarea că SC C.C.C.C. SRL nu a avut nici un fel activitate, deci nu avea magazine sau depozite rezultă şi din declaraţia inculpatei A., a inculpatei B. (care la un moment dat a întocmit o contabilitate fictivă pentru această societate), iar faptul că cei doi inculpaţi Fekete nu au fost angajaţi şi deci nici plătiţi cu salariile menţionate în adeverinţele pe care le-au prezentat băncilor rezultă din documentele comunicate la dosarul de urmărire penală de către Inspectoratul Teritorial de Muncă (fila 15 dosar urmărire penală vol. II).

Împrejurarea că atât contractul de muncă încheiat de SC C.C.C.C. SRL cu inculpata P. cât şi adeverinţele de venit şi fişele fiscale prezentate băncilor nu au corespondent în realitate rezultă şi din împrejurarea că pe toate înscrisurile inculpaţii figurează ca fiind angajaţi din anul 2006 la această societate, inculpata M.M., a preluat societatea în care apare formal asociat unic martorul Ionescu abia în anul 2011; martorul Ionescu nu avea deci, cum să condiţioneze preluarea acestei societăţi, astfel cum afirmă inculpaţii în apelurile promovate de angajarea inculpaţilor la SC C.C.C.C. SRL. Inculpata M.M. menţionează în mod expres în declaraţia dată în cursul urmăririi penale că atât contractul individual de muncă cât şi actul adiţional întocmite pe numele inculpatei P. au fost scrise şi semnate de ea în anul 2011; acesta a fost aşadar antedatat, iar inculpata P. cunoştea acest lucru; de altfel nici unul dintre inculpaţi nu au susţinut că ar fi lucrat la SC C.C.C.C. SRL din anul 2006, ci ambii au afirmat atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei că abia în anul 2011 au cunoscut-o pe inculpata M.M. şi s-au purtat discuţii cu privire la angajarea lor, aşa că nu se explică de ca au acceptat să prezinte băncilor înscrisuri care cuprindeau menţiuni false, din care să rezulte calitatea lor de angajaţi la SC C.C.C.C. SRL începând cu data de 15 iunie 2006 inculpata P. (adeverinţă venit - fila 115 dosar vol. 17 dosar urmărire penală, Fişă fiscală pentru perioada ian-dec. 2010 - fila 116 dosar vol. 17 dosar urmărire penală şi Contract individ de muncă pe care apare data începerii lucrului 15 iunie 2006 semnat de inculpată fila 118 vol. 17 dosar urmărire penală) şi respectiv 15 septembrie 2006 (Adeverinţă de venit - fila 28 vol. 17 dosar urmărire penală).

Rezultă aşadar, din cele de mai sus că toate actele pe care inculpaţii R. şi P. le-au predat băncilor în vederea obţinerii de credite nu aveau corespondent în realitate. Cererile celor doi privind solicitarea de creditare conţin de asemenea date nereale, întrucât au inserat în cuprinsul acestora aceleaşi informaţii mincinoase cuprinse pe adeverinţele de venit.

Cu toate că adeverinţa de venituri falsă depusă la SC F.F.F. SA nu a mai putut fi găsită, datorită procedurilor operaţionale ale acestei bănci care, în situaţia respingerii creditelor solicitate permit solicitanţilor să îşi recupereze adeverinţele de venit, existenţa înscrisului falsificat este atestat de înscrisurile depuse de SC F.F.F. SA (fila 7 col. 17 dosar urmărire penală) din care rezultă că inculpatul a formulat cererea de creditare depusă la data de 2 august 2011 la magazin în calitate de angajat la SC C.C.C.C. SRL. Or, SC F.F.F. SA nu avea de unde să ştie unitatea la care este „angajat” inculpatul şi C.U.I. -ul acestuia decât din adeverinţa depusă în susţinerea cererii nu ar fi fost depusă la această unitate bancară de către inculpat. De altfel inculpatul nici nu a negat că ar fi depus adeverinţa, ci doar susţine că a fost angajat la SC C.C.C.C. SRL astfel că adeverinţa nu avea un conţinut fals.

În raport de toate aceste considerente Curtea a constatat că vinovăţia inculpatei P. de a fi uzat data de 20 iulie 2011 la SC J.J. SRL. Braşov de înscrisuri sub semnătură privată false cu scopul de a produce consecinţe juridice, adică de a obţine un credit de nevoi personale în valoare de 25.300 lei şi un card de credit Mastercard în valoare de 2000 lei şi a inculpatului R. de a uza în două rânduri de înscrisuri sub semnătură privată cu scopul de a produce consecinţe juridice (la data de 25 iulie 2011 pentru a obţine un credit de nevoi personale în valoare 42.405 lei, de la SC L.L.L.L. SA - Agenţia Bartolomeu Braşov şi data de 02 august 2011, a pentru a obţine un credit de nevoi personale în valoare de 16.000 lei de la SC F.F.F. SA I.F.N. SA, magazinul din Braşov) este pe deplin dovedită în cauză iar faptele acestora întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de de „uz de fals” prev. de art. 291 teza a II-a C. pen. de la 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968 în ceea ce-l priveşte pe inculpatul R.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate celor doi inculpaţi apelanţi, Curtea a constatat că prima instanţă a avut în vedere în procesul de individualizare judiciară toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. de la 1968, fiindu-le aplicată câte o pedeapsă orientată spre limita minimă prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă; pedepsele aplicate apar corect dozate prin prisma circumstanţelor reale în care fapta a fost comisă şi a celor personale ale inculpatului astfel că o reducere a cuantumului acestora nu se impune.

Examinând prin prisma succesiunii de legi penale în timp legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpaţilor, Curtea a reţinut că privită în mod global (conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265 din 06 mai 2014) şi în raport de situaţia concretă a celor doi inculpaţi legea penală anterioară respectiv cea în vigoare la data comiterii faptei este mai favorabilă acestora. Limitele de pedeapsă prevăzute de N.C.P. pentru infracţiunea de uz de fals (art. 323 C. pen.) reţinută în sarcina acestora sunt identice cu cele prevăzute de art. 291 C. pen. de la 1968 iar pedeapsa aplicată celor doi inculpaţi în temeiul C. pen. de la 1968 se încadrează ca şi cuantum între limitele minime şi maxime prevăzute de N.C.P. pentru aceste infracţiuni.

Pe altă parte, N.C.P. nu mai prevede ca şi modalitate de executare a pedepsei suspendarea condiţionată, iar modalităţile de executare a pedepselor prevăzute în N.C.P. au un conţinut mai împovărător, toate conţinând măsuri de supraveghere care trebuie impuse condamnatului, precum şi condiţia acordului inculpatului în sensul prestării unei munci neremunerate în folosul comunităţii (condiţie care în speţă nu este îndeplinită) astfel că din perspectiva modalităţii de executare a pedepselor aplicate inculpatului, legea penală anterioară respectiv C. pen. de la 1968 este mai favorabilă acestora.

În raport de această situaţie instanţa de apel a respins, conform art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondate apelurile promovate de inculpaţii R. şi P.

Apelanta parte civilă SC H.H. SRL a arătat în motivarea apelului formulat că sentinţa penală atacată este netemeinică întrucât această parte s-a constituit în mod legal parte civilă în procesul penal solicitând recuperarea prejudiciului cauzat prin acordarea creditelor numiţilor: I.I. (credit în valoare de 17,085.94 lei), Y.Y.Y. (credit în valoare de 5.413.02 lei), M.M. (credit în valoare de 6.008.50 lei) şi E. (credit în valoare de 2.181.23 lei), însă prin sentinţa penală pronunţată de Tribunalul Braşov inculpata A. a fost obligată doar la plata sumei de 10.623 lei reprezentând creditul acordat pe numele I.I.. În această modalitate, prima instanţă nu a asigurat repararea întregului prejudiciu suferit de această instituţie bancară în urma infracţiunii săvârşite de inculpata A. şi nici pentru celelalte contracte încheiate.

Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului a constatat că apelul formulat de această parte civilă este doar parţial fondat.

Astfel, potrivit constituirii de parte civilă existentă la dosar (fila 384 vol IV Dosar instanță nr. x/62/2012) această persoană vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 17.085 lei reprezentând creditul acordat în condiții frauduloase inculpatului I.I. (infracțiune descrisă la pct. 1 din actul de sesizare al instanței), 6.169,48 lei reprezentând creditul acordat în condiții frauduloase inculpatului J.J.J. precum și împotriva inculpaților M.M. pentru un credit obținut de acesta și nerambursat din 23 noiembrie 2004 și E. pentru un credit obținut de acesta și nerambursat din 16 ianuarie 2008.

Prima instanţă a procedat corect respingând cererea acestei părți civile de despăgubire în cadrul acestui proces pentru prejudiciul care a fost cauzat prin creditele acordate inculpaților M.M., E. și J.J.J. În ceea ce-i privește pe primii doi inculpați prima instanță a observat în mod corect că ambele credite au fost acordate în anii 2004 respectiv 2008 fără vre-o legătură cu activitatea infracțională dedusă judecății și care a debutat în cursul anului 2009. Între această categorie de prejudicii și faptele deduse judecății imputate celor doi inculpați nu există deci legătură de cauzalitate astfel că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile răspunderii civile delictuale.

În ceea ce privește creditul acordat de aceeași parte civilă inculpatului J.J.J., Curtea reține că potrivit înscrisului existent la fila 384 Dosar instanţă nr. x/62/2012 vol. IV) constituirea de parte civilă îl vizează doar pe inculpatul J.J.J., fără a face vre-o referire la complicii acestuia (A. și D.), cu toate că la momentul constituirii de parte civilă instanța era deja investită cu rechizitoriu în care se arăta în mod expres care sunt persoanele care au cooperat la comiterea acestei fapte. Prin sentința penală nr. 49/S din 25 februarie 2013 a Tribunalului Brașov inculpatul J.J.J. (care a uzat de procedura simplificată de judecare a cauzei) a fost obligat la despăgubirea acestei părți civile pentru prejudiciul cauzat prin creditul acordat la data de 13 august 2012 (card de credit, cu limită de sumă 3030 lei obținut în mod fraudulos de la SC H.H. SRL, magazinul Braşov). Faţă de această situaţie instanţa de apel constată că partea civilă deține deja un titlu executor pentru acest prejudiciu împotriva autorului infracțiunii, J.J.J., situaţie în raport de care în mod temeinic a procedat prima instanţă respingând în cadrul acestui proces cererea părţii civile de a fi despăgubită pentru acelaşi prejudiciu produs prin creditul acordat în mod fraudulos numitului J.J.J.

Critica adusă de partea civilă hotărârii atacate a fost apreciată ca fiind fondată prin prisma faptului că prima instanță a obligat la despăgubiri către această parte civilă doar pe inculpata A. pentru creditul acordat de SC H.H. SRL Magazinul Braşov în mod fraudulos numitului I.I. la data de 17 decembrie 2009. Motivul pentru care prima instanță a procedat astfel este acela că a dispus achitarea inculpatei L., apreciind că nu există dovezi că a participat la comiterea faptei, iar față de I.I. urmărirea penală a fost disjunsă prin actul de sesizare al instanței raportat la împrejurarea că nu a putut fi găsit pe toată durata cercetărilor. Or, având în vedere că prin prezenta hotărâre s-a demonstrat și s-a stabilit că și inculpata L. a participat la comiterea faptei, ea fiind cea care l-a recrutat pe numitul I.I. și a facilitat obținerea actelor false pe baza cărora i-a fost acordat creditul - acțiuni care s-au constituit într-un ajutor dat numitului I.I. la comiterea infracțiunii de înșelăciune - se impune în cauză admiterea apelului formulat de partea civilă H.H. conform art. 421 pct. 2 lit a) C. proc. pen. și rejudecând cauza, admiterea acţiunii civile promovate de partea civilă SC H.H. SRL Magazinul Braşov şi în consecinţă obligarea inculpatei A. în solidar cu inculpata L. să plătească părţii civile SC H.H. SRL suma de 17.085,94 lei cu titlu de despăgubiri pentru creditul obţinut în mod fraudulos de I.I. la data de 17 decembrie 2009.

Instanța de apel a apreciat că nu există nici un temei pentru care partea civilă SC H.H. SRL să nu fie despăgubită pentru întregul prejudiciu care i s-a cauzat; la momentul la care a fost acordat creditul (în valoare de 10.623 lei) toți inculpații cunoșteau dobânda care trebuia achitată pentru creditul acordat. Având în vedere că se impune anularea contractului încheiat între I.I. și SC H.H. SRL (contract care a fost încheiat în mod fraudulos, prin inducerea în eroare a băncii și care de altfel a și fost anulat de către prima instanță) dobânda solicitată de bancă reprezintă practic beneficiul nerealizat de bancă (și care putea fi realizat dacă aceasta încheia contractul cu un alt client); în consecință, având în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat care operează în cazul răspunderii civile delictuale reglementată la momentul comiterii faptelor de art. 998, 999 şi 1003 C. civ., s-a apreciat că în cauză se impune repararea integrală a prejudiciului cauzat prin activitatea infracțională a inculpatelor acestei părți civile.

Partea civilă SC R.R.SA a criticat sentinţa pronunţată de Tribunalul Braşov pentru netemeinicie arătând că deşi s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 33.668,49 lei plus dobânzile, penalităţile şi comisioanele bancare prevăzute în contractul de credit încheiat între bancă şi N. la data de 25 octombrie 2010 prima instanţă a omis să o oblige pe inculpata A. în solidar cu inculpatul N. la plata dobânzilor, a penalităţilor şi a comisioanelor, obligând-o doar la plata sumei de 28.000 lei care reprezintă valoarea creditului acordat, înscris în contract; în prezent partea civilă a arătat că se impune obligarea în solidar a acelor doi inculpaţi la plata sumei de 35.262,61 lei reprezentând prejudiciul evaluat la data de 28 ianuarie 2013 la care se adaugă dobânzile, penalităţile şi comisioanele bancare prevăzute în contractul de credit până la plata integrală a contravalorii creditului.

Instanța de apel, pentru considerentele expuse deja în cazul apelantei părți civile SC H.H. SRL, ținând seama de principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat care operează în cazul răspunderii civile delictuale, a apreciat că și în situația părții civile SC R.R. SA se impune obligarea inculpaților care se fac răspunzători de producerea prejudiciului acestei părți civile la repararea întregului prejudiciu: atât a sumei de 28.000 lei care reprezintă valoarea prejudiciului efectiv creat părții civile cât și a dobânzilor și penalităților stipulate în contract, care reprezintă în realitate un beneficiu nerealizat de bancă. Pentru acest motiv, Curtea a constatat că se impune admiterea în temeiul art. 421 pct. 2 lit a) C. proc. pen. a apelului promovat de această parte civilă; apelul promovat de partea civilă se impune a fi admis și ca urmare a modificării în apel a soluției laturii penale a cauzei; instanța de apel a reținut, pentru considerentele deja expuse, participarea inculpatei L. la comiterea acestei infracțiuni - faptă ilicită cauzatoare de prejudicii - reținându-se sub aspectul laturii penale a cauzei vinovăția inculpatei în forma complicității la înșelăciunea comisă de inculpatul N. Față de această situație, văzând principiul solidarității care guvernează răspunderea civilă delictuală conform art. 1003 C. civ. se impune în cauză obligarea inculpatei L. în solidar cu inculpații M. și N. la repararea prejudiciului cauzat acestei părți civile.

Rejudecând cauza a admis acţiunea civilă promovată de partea civilă SC R.R. SA şi în consecinţă a obligat pe inculpata A. în solidar cu inculpata L. şi cu inculpatul N. la plata sumei de 35 262,61 lei către partea civilă SC R.R. SA cu titlu de despăgubiri pentru creditul obţinut de inculpatul N. la data de la 25 octombrie 2010.

Curtea a constatat că în speță partea civilă SC P.P.P. SA Braşov, fără a formula apel, a solicitat estinderea efectelor celorlalte apeluri ale apelantelor părți civile conform art. 419 C. proc. pen. și în ceea ce o privește, arătând că deși s-a constituit parte civilă în cauză, încă din faza de urmărire penală prima instanță a omis să se pronunțe asupra acțiunii civile exercitate în procesul penal privind repararea prejudiciului care i-a fost cauzat prin creditul acordat inculpatei S. la data de 4 aprilie 2011 de către SC P.P.P. SA Office Braşov

Verificând actele și lucrările dosarului Curtea a constatat că într-adevăr la filele 4-5 și 121 din dosarul de urmărire penală, vol. 5 se află constituirea de parte civilă a SC P.P.P. SA Braşov prin care a solicitat tragerea la răspundere civilă a inculpatei S. și a persoanelor care se fac vinovate de comiterea infracțiunii de înșelăciune în paguba acestei părți civile solicitând obligarea acestora la plata sumei de 15.441,27 lei reprezentând prejudiciul cauzat prin încheierea contractului de credit de această bancă cu inculpata S. la data de 4 aprilie 2011 prin inducerea în eroare a reprezentanților acestei bănci şi care a fost declarat scadent anticipat.

Deși au fost condamnate ambele inculpate S. şi M.M. pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune relativ la modul de obţinere a acestui credit de către inculpata S., prima în calitate de autor iar a doua în calitate de complice prima instanță a omis să se pronunțe asupra acțiunii civile exercitate de a SC P.P.P. SA Braşov dispunând în schimb ”confiscarea specială a sumei de 11.050 lei de la inculpata M.M. şi a sumei de 2.500 lei de la inculpata S., reprezentând bani însuşiţi de acestea pe nedrept din creditul de nevoi personale acordat inculpatei S. de SC P.P.P. SA Offfice Braşov la data de 04 aprilie 2011”.

Având în vedere că sumele de bani obținute prin comiterea unei infracțiuni pot fi confiscate conform art. 118 lit. e) C. pen. de la 1968 în vigoare la data pronunţării hotărârii de către instanţa de fond, doar în situația în care acestea nu servesc la despăgubirea părții civile și văzând că în speță există constituire de parte civilă valabil realizată de către SC P.P.P. SA Braşov și că în speță sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, Curtea a constatat că în mod greșit a procedat prima instanță constatând că persoana vătămată SC P.P.P. SA Braşov, nu s-a constituit parte civilă și dispunând confiscarea sumelor de bani obținute de către cele două inculpate prin comiterea infracțiunilor de înșelăciune.

Se impune în consecinţă reformarea hotărârii penale apelate şi sub acest aspect, astfel că instanţa de apel a exstins efectele apelurilor promovate de celelalte părţi civile şi asupra părţii civile SC P.P.P. SA Braşov conform art. 419 C. proc. pen., a desfiinţat hotărârea penală atacată şi în ceea ce priveşte omisiunea primei instanţe de a soluţiona acţiunea civilă promovată în termen legal de această parte civilă şi rejudecând cauza în aceste limite, a admis acţiunea civilă promovată de partea civilă SC P.P.P. SA Braşov şi a obligat inculpatele S. şi M.M. în solidar la plata sumei de 15.441,27 lei reprezentând despăgubiri pentru creditul obţinut în mod fraudulos de inculpata S. la data de 4 aprilie 2011 de la SC P.P.P. SA Office Braşov.

Totodată, văzând că suma de bani obţinută de cele două inculpate din această infracţiune serveşte la despăgubirea părţii civile, a înlăturat dispoziţia de confiscare specială a sumei de 11.050 lei de la inculpata M.M. şi a sumei de 2.500 lei de la inculpata S., reprezentând bani însuşiţi de acestea pe nedrept din creditul de nevoi personale acordat inculpatei S. de SC P.P.P. SA Offfice Braşov la data de 04 aprilie 2011.

În ceea ce priveşte cererea formulată de V.V. în sensul extinderii efectelor apelului şi în ceea ce o priveşte pe această parte civilă cu consecinţa admiterii acţiunii civile exercitate în cadrul procesului penal şi a obligării la despăgubiri a inculpatei E.E. şi a complicilor acesteia în sumă de 45 000 euro pentru contractul de credit încheiat în mod fraudulos de inculpata E.E. la data de 26 ianuarie 2012 Curtea a reţinut următoarele:

Prima instanţă a procedat la condamnarea inculpatei E.E. şi a inculpaţilor A., H. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în paguba părţii civile V.V. pentru contractul de credit încheiat în mod fraudulos de inculpata E.E., cu concursul complicilor la data de 26 ianuarie 2012. Urmare a constatării încheierii frauduloase a acestui contract prima instanţă a procedat la anularea lui, deşi creditul nu a fost rambursat integral de către inculpata E.E.. Este adevărat că în speţă nu se declarase scadenţa anticipată întrucât inculpata continua să plătească ratele la acest credit; ratele erau însă plătite în baza contractului de credit chiar dacă acesta a fost încheiat în mod fraudulos prin inducerea în eroare a băncii cu privire la calitatea de angajată a inculpatei E.E., a veniturilor acesteia, etc.

Curtea a constatat însă că desfiinţând titlul în baza căruia partea civilă putea să-şi recupereze prejudiciul creat, aceasta este în prezent în imposibilitate de a mai pretinde inculpatei sau complicilor acesteia despăgubiri pentru prejudiciul care a fost cauzat băncii prin încheierea acestui contract.

Faţă de această situaţie şi văzând că prejudiciul cauzat V.V. este urmarea faptei ilicite a tuturor inculpaţilor care au participat la comiterea infracţiunii de înşelăciune (inculpata E.E. în calitate de autor şi inculpaţii A., H. şi Z. în calitate de complici - vinovăţia acesteia din urmă fiind reţinută de către instanţa de apel) iar în cauză sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, Curtea a constatat că se impune admiterea cererii formulate de partea civilă V.V., extinderea efectelor apelurilor părţilor civile şi asupra părţii civile V.V. conform art. 419 C. proc. pen., desfiinţarea sentinţei penale atacate în limitele menţionate şi rejudecând cauza admiterea acţiunii civile promovată de partea civilă V.V. şi în consecinţă obligarea inculpaţilor E.E. în solidar cu inculpaţii A., H. şi Z. la plata sumei de 45 000 euro reprezentând despăgubiri pentru creditul obţinut în mod fraudulos de inculpata E.E. la data de 26 ianuarie 2012 de la Z.Z.

Corelativ reformării acțiunii penale în sensul celor expuse, respectiv a condamnării inculpatei L. pentru complicitate la infracţiunile de înşelăciune comise de P.P. şi U., instanța de apel a constatat că se impune și reformarea modului de soluționare a acțiunilor civile alăturate procesului penal prin obligarea inculpatei L. la plata alături de ceilalţi participanţi la comiterea infracţiunilor a despăgubirilor pentru prejudiciile create prin creditele frauduloase contractate de autorii P.P. şi U.

Astfel instanța de apel a constatat că se impune reformarea hotărârii atacate și referitor la modalitatea soluționării acestor acțiuni civile promovate de părţile civile SC O.O. SA şi SC S.S. SA și în consecință se va admite acţiunea civilă promovată de partea civilă SC O.O. SRL urmând a fi obligată inculpata A. în solidar cu inculpata L. la plata sumei de 62.552,51 lei către partea civilă SC O.O. SRL cu titlu de despăgubiri pentru creditul obţinut fraudulos de P.P. la data de la 03 decembrie 2010. A admis, de asemenea, acţiunea civilă promovată de partea civilă SC S.S. SA Braşov şi în consecinţă a obligat inculpata A. în solidar cu L. şi cu inculpatul U. la plata sumei de 11.540,54 lei către partea civilă SC S.S. SA privind creditul obţinut în mod fraudulos de inculpatul U. la data de 10 decembrie 2010.

De asemenea, urmare a condamnării inculpatei Z. pentru comiterea infracțiunii de complicitate la înşelăciune în paguba SC J.J. SRL Braşov pentru creditul obţinut în mod fraudulos de inculpatul M.M.M. la data de 6 martie 2012 instanţa de apel a constatat că se impune admiterea acţiunii civile promovate de partea civilă V.V. şi în consecinţă obligarea inculpata Z. la plata către această parte civilă a sumei de 10.599,46 lei reprezentând despăgubiri pentru creditul obţinut în mod fraudulos de inculpatul M.M.M. la data de 6 martie 2012 de la SC J.J. SRL Braşov (faţă de inculpatul M.M.M. urmărirea penală relativ la comiterea acestei infracţiuni a fost disjunsă întrucât acesta nu a putut fi găsit în cursul urmăririi penale).

Având în vedere dovezile depuse în apel de către inculpații K., F. şi G.G. privind achitarea prejudiciilor cauzate prin infracțiunile deduse judecății comise în paguba L.L.L. instanța de apel a constatat că se impune reformarea hotărârii şi înlăturarea obligării acestor inculpaţi precum şi a coinculpaţilor coautori la aceste infracţiuni, la plata de despăgubiri către partea civilă.

Astfel, a constatat stinsă acţiunea civilă promovată de partea civilă V.V. prin care s-au solicitat despăgubiri în legătură cu creditul obţinut în mod fraudulos de inculpata K. la data de 30 septembrie 2011 de la T.T. şi în consecinţă a procedat la înlăturarea obligării inculpatelor A. în solidar cu K. la plata sumei de 35.000 lei către partea civilă; a luat act de recuperarea prejudiciului de către partea civilă.

A luat act de recuperarea prejudiciului cauzat părţii civile V.V. produs prin creditul obţinut în mod fraudulos de la U.U.U.U. de către inculpatul F. la data de 25 ianuarie 2012 în valoare de 10.000 lei şi în consecinţă a respins acţiunea civilă promovată de partea civilă V.V., înlăturând obligarea în solidar a inculpaţilor A., F. şi H. la plata despăgubirilor.

A luat act de recuperarea prejudiciului cauzat părţii civile A.A.A. produs prin creditul obţinut în mod fraudulos de la A.A.A. de către inculpatul G.G. la data de 28 martie 2012 (mastercard), în valoare de 2.455,68 lei şi în consecinţă a respins acţiunea civilă promovată de partea civilă A.A.A., înlăturând obligarea în solidar a inculpaţilor G.G., D., A., Y.Y. şi M.M. la plata despăgubirilor.

Curtea a constatat că pentru motivele arătate în expozitivul acestei hotărâri, atunci când au fost analizate infracţiunile de care sunt acuzaţi şi de care au fost găsiţi vinovaţi inculpaţii apelurile exercitate de inculpaţii A., Y.Y., D., G.G., M.M., F. şi H. nu sunt fondate sub aspectul laturii penale a cauzei. Cu toate acestea, modificările menţionate în cadrul laturii civile şi care impun reformarea laturii civile a procesului conform celor de mai sus este profitabilă şi inculpaţilor A., Y.Y., D., G.G., M.M., F.şi H.; cu alte cuvinte, repararea prejudiciilor cauzate părţii civile V.V. prin achitarea de către inculpaţii K., F. şi G.G. a prejudiciilor cauzate prin infracțiunile deduse judecății profită şi inculpaţilor participanţi la comiterea infracţiunilor care au cauzat prejudiciile întrucât se impune înlăturarea obligării tuturor participanţilor la comiterea acestor infracţiuni la plata despăgubirilor stabilite de către prima instanţă. De asemenea, apare profitabilă inculpatului U. şi obligarea inculpatei L. în solidar cu A. şi cu el la repararea prejudiciului cauzat privind creditul obţinut în mod fraudulos de inculpatul U. la data de 10 decembrie 2010 de la partea civilă SC S.S. SA. Ca atare, doar din aceste considerente şi doar sub acest aspect apelurile promovate în cauză de către inculpaţii A., Y.Y., D., G.G., M.M., F., H. şi U. apar admisibile şi fondate, fiind admise în conformitate cu art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., iar hotărârea reformată în ceea ce-i priveşte sub acest aspect al modului de soluţionare a acestor acţiuni civile.

Având în vedere că astfel cum s-a arătat în expozitivul acestei hotărâri contractul de credit de nevoi personale din 6 martie 2012 în valoare de 10.150 lei încheiat între M.M.M. şi L.L.L. Valea Cetăţii la data de 22 mai 2012 conţine menţiuni neconforme realităţii fiind încheiat în mod fraudulos prin inducerea în eroare a funcţionarilor bancari şi văzând de asemenea că şi adeverinţa de salariu aparent emisă la data de 20 februarie 2012 de către SC I.I.I.I. SRL pentru M.M.M., fişa fiscală întocmită pentru M.M.M. şi contractul de muncă încheiat aparent între M.M.M. şi SC I.I.I.I. SRL precum şi factura ... din 6 ianuarie 2012 sunt false, instanţa de apel a constatat că se impune anularea tuturor acestor înscrisuri.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate.

Având în vedere asistenţa juridică din oficiu de care au beneficiat pe parcursul procedurii apelului unii dintre inculpaţi, în baza art. 272 C. proc. pen. se va suportă din fondurile Ministerului de Justiţie şi se va plăti Baroului Braşov suma de 5200 reprezentând onorariile avocaţilor desemnaţi din oficiu în procedura apelului pentru inculpaţii: Y.Y., A., U. (fostă C.C.), L.L.L.L.L.L.L.L.L., X., U., C.C.C., S., F.F. A.A., I., J. şi U.U.U.

Urmare a soluţiilor de condamnare pronunţate în apel cu privire la inculpaţii L., Z., A.A. şi G. şi văzând cuantumul cheltuielilor judiciare ocazionate în cursul procesului pentru soluţionarea cauzei în ceea ce-i priveşte, în baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata L. să plătească statului suma de 7950 lei cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluţionarea cauzei în fond, au fost obligaţi inculpaţii Z. şi A.A. să plătească statului câte 3.000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluţionarea cauzei în fond şi a fost obligată inculpata G. G. să plătească statului cu acelaşi titlu suma de 1.000 lei.

Având în vedere soluţia de respingere a apelurilor promovate în cauză de către inculpaţii U. (fostă C.C.), L.L.L.L.L.L.L.L.L., X., C.C.C. şi S. în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. aceştia au fost obligaţi - proporţional cu cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor promovate de ei - să plătească statului câte 1.300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. De asemenea, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligaţi inculpaţii B.B., P., R. şi T., să plătească statului câte 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare iar pe inculpata C. a obligat-o să plătească cu acelaşi titlu suma de 1.100 lei.

Împotriva deciziei pronunţată de Curtea de Apel Braşov au declarat recurs în casaţie inculpaţii A., B., Z. şi L.

În motivele scrise şi în susţinerile orale au fost invocate următoarele critici:

1) Inculpatele A. şi Z. au invocat cazul de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., apreciind că pedeapsa a fost stabilită în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Se face trimitere la dispoziţiile art. 5 C. pen. care reglementează principiul aplicării legii mai favorabile astfel că, în opinia apărării, legea mai favorabilă este legea nouă şi ca atare pedepsele trebuie aplicate în limitele stabilite de dispoziţiile art. 367 alin. (1) C. pen., art. 244 C. pen., respectiv art. 322 C. pen.

Pe cale de consecinţă, au solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare, soluţie ce poate fi dispusă conform art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

2) Inculpata B. a invocat cazurile de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 C. proc. pen.

În motivele scrise şi susţinerile orale, apărarea a criticat faptul că instanţa de apel nu a tratat, într-o manieră analitică, elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatei. Nu rezultă din considerentele deciziei, modalitatea de inducere în eroare a părţilor vătămate şi nici numărul de acte materiale în ceea ce priveşte infracţiunea de complicitate la înşelăciune.

Nici în ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, instanţa de apel nu a realizat o analiză corespunzătoare, iar sub aspectul infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat nu se regăsesc elemente ce ţin de componenţa grupului, structură ori latură subiectivă.

Ca atare, prin prisma cazului de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. se impune achitarea inculpatei.

Incidenţa cazului de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., este generat de legea penală mai favorabilă care, în opinia apărării, este legea nouă.

3.Inculpata L. a invocat cazurile de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 C. proc. pen.

În motivele scrise şi în motivarea orală, apărarea a criticat faptul că instanţa de apel nu a tratat, într-o manieră analitică, elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatei. Nu rezultă din considerentele deciziei, modalitatea de inducere în eroare a părţilor vătămate şi nici numărul de acte materiale în ceea ce priveşte infracţiunea de complicitate la înşelăciune.

Nici în ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, instanţa de apel nu a realizat o analiză corespunzătoare iar sub aspectul infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat nu se regăsesc elemente ce ţin de comonenţa grupului, structură ori latură subiectivă.

Ca atare, prin prisma cazului de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. se impune achitarea inculpatei.

Incidenţa cazului de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., este generat de legea penală mai favorabilă, în opinia apărării este legea nouă.

4)Intimatul inculpat F. a solicitat extinderea efectului recursului în casaţie declarat de ceilalţi inculpaţi şi aplicarea legii penale mai favorabile.

Examinând recursurile în casaţie declarat de inculpatele A., B., Z. şi L., se constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Natura juridică a recursului în casaţie este aceea a unei căi de anulare a hotărârilor judecătoreşti şi, ca atare, legiuitorul a prevăzut în mod expres că pot fi atacate cu recurs în casaţie numai deciziile pronunţate de curţile de apel, ca instanţe de apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Pentru aceste hotărâri definitive s-a prevăzut un număr de 5 cazuri în care se poate face recurs în casaţie care vizează esenţialmente chestiuni de drept, patru dintre acestea sunt întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat grațierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal - şi un singur caz având ca temei încălcări ale legi procesual penale, respectiv încălcarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente.

Cât priveşte soluţiile ce pot fi dispuse în calea de atac extraordinară a recursului în casaţie, desființarea cu trimitere spre rejudecare poate fi dispusă, conform art. 448 lit. b) C. proc. pen., doar atunci când au fost încălcate dispoziţiile legale privitoare la competenţa după materie sau după calitatea persoanei şi numai atunci când judecata s-a realizat în faţa unei instanţe inferioare celei legal competente.

În raport de natura juridică a acestei căi de atac, în recursul în casaţie nu poate fi repus în discuţie probatoriul administrat, legea penală mai favorabilă, reţinerea circumstanţelor atenuante, analiza deficitară sau insuficientă asupra elementelor constitutive ale infracţiunilor, în caz contrar s-ar înfrânge autoritatea de lucru judecat.

Cum în cauză, inculpatele au criticat greşita analiză a instanţei de apel, în ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă, respectiv probatoriul administrat - invocat de inculpata L.- Înalta Curte constată că aceste critici nu pot fi analizate în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie.

Verificarea pedepselor aplicate de instanţa de apel se realizează în raport de încadrările juridice reţinute de către aceasta şi nu în raport de principiul aplicării legii penale mai favorabile astfel cum au solicitat inculpaţii. Or, pedepsele au fost stabilite în limitele prevăzute de lege cu reţinerea corespunzătoare a concursului de infracţiuni şi a modului de stabilire a sancţiunii în cazul acestuia, în raport cu legea penală mai favorabilă reţinută de instanţa de apel.

Nici solicitarea inculpaţilor inculpatele A. şi Z. privind desfiinţarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare - pentru a fi examinată legea penală mai favorabilă - nu poate fi însuşită, în cauză fiind respectate dispoziţiile legale care reglementează competenţa după materie şi după calitatea persoanei.

În fine, nefiind fondate recursurile în casaţie declarate în cauză, nu poate fi extins efectul acestora în ceea ce priveşte situaţia juridică a inculpatului F..

Având în vedere considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte respinge recursurile în casaţie declarate de inculpatele A., B., Z. şi L. împotriva Deciziei penale nr. 83/AP din 6 februarie 2015 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, ca nefondate.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpatele A., B., Z. şi L. împotriva Deciziei penale nr. 83/AP din 6 februarie 2015 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/62/2013.

Respinge cererile formulate de intimaţii inculpaţi M.M. şi F., de extindere a efectelor recursurilor în casaţie declarate de inculpatele A., B., Z. şi L..

Obligă recurentele inculpate la plata sumelor de câte 265 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 65 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 februarie 2016.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

scj