Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 120/2004

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2004.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, la 2 octombrie 2003, G.A., în contradictoriu cu Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului și Inspectoratul Școlar al municipiului București, a solicitat a se da o hotărâre prin care să se constate refuzul nejustificat al primului pârât, de a soluționa plângerea pe care a formulat-o împotriva celui de-al doilea pârât și să se dispună anularea actului nr. 12574 din 29 august 2003, emis de inspectorat, întrucât i-a produs o vătămare a dreptului legitim de a i se evalua performanțele la învățătură în mod corect.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin plângerea înregistrată sub nr. 12081 din 30 iulie 2003, la Inspectoratul Școlar al municipiului București, a sesizat modul necorespunzător în care i-au fost evaluate cunoștințele de limba engleză, nota 2 (la oral) și nota 3 (la teză), de către profesoara Ș.D., pentru o așa zisă faptă de indisciplină (a râs în timpul orei).

Inspectoratul școlar nu a respectat procedura prevăzută de art. 115 și 119 din Legea nr. 128/1997 [numirea unei comisii, cercetarea faptei sesizate în scris, audierea celui în cauză, etc.], fapt ce a determinat întocmirea actului nr. 12574 din 29 august 2003.

A sesizat Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, despre neregulile săvârșite de inspectorat, însă acesta a refuzat nejustificat soluționarea plângerii.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 1937 din 19 noiembrie 2003, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a.

S-a reținut că Inspectoratul Școlar al municipiului București este o instituție publică de nivel local, astfel că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., actul a cărui anulare se solicită și care formează obiectul acțiunii, fiind adresa Inspectoratului Școlar al municipiului București nr. 12574 din 29 august 2003.

S-a precizat că nu se poate reține competența după materie a Curții de apel față de plângerea adresată Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului, la 29 august 2003, pentru că aceasta privea nesoluționarea de către Inspectoratul Școlar al municipiului București, în termen de 30 zile, a sesizării nr. 12081 din 30 iulie 2003, sesizare care a fost soluționată.

Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, reclamantul a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea, casarea și trimiterea cauzei, spre soluționare, curții de apel.

S-a arătat că refuzul autorității administrative – Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului de a rezolva cererea, constituie temei pentru chemarea acestuia în justiție și că fiind organ central, competența de soluționare a cauzei revine Curții de apel.

Recursul grațios ierarhic nu vizează numai lipsa răspunsului din partea autorității administrative ierarhic inferioare, ci și anularea actului administrativ, în măsura în care acesta constituie o rezolvare greșită a cererii, astfel că Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului avea competența și obligația să răspundă solicitării reclamantului și chiar să cenzureze actul Inspectoratului Școlar al municipiului București și în fine, că însăși tăcerea autorității ierarhic superioare are caracterul unei vătămări a drepturilor recunoscute de lege, în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990.

Recursul este fondat.

Cadrul în care se desfășoară procesul este fixat de reclamant care, prin cererea de chemare în judecată, indică, între altele, și persoana (persoanele), împotriva căreia (cărora) se îndreaptă pretențiile sale, respectiv pârâtul (pârâții).

Pentru a fi parte în procesul civil, pârâtul (pârâții), ca, de altfel și reclamantul trebuie să îndeplinească mai multe condiții, între care și aceea de a avea capacitate procesuală.

În speță, reclamantul-recurent a înțeles să se judece cu doi pârâți - Inspectoratul Școlar al municipiului București și Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului.

Primul dintre pârât este o instituție publică de interes local, în timp ce, cel de-al doilea este o instituție centrală.

În condițiile în care acțiunea este întemeiată pe Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., care stabilesc competența de soluționare, în favoarea curții de apel.

Instanța de fond pentru a-și justifica măsura de declinare a competenței în favoarea tribunalului și deci, aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., deși nu spune explicit, consideră că Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului nu are calitate procesuală pasivă și că primul capăt de acțiune a rămas fără obiect.

Procedeul folosit de instanță nu este legal, pentru că s-a ajuns la situația când o instanță care se consideră necompetentă material, reține că o parte nu are calitate procesuală pasivă, iar un capăt de cerere a rămas fără obiect, deci, face judecată ca o instanță care are deja competență.

De altfel, greșit s-a reținut lipsa de calitate procesuală a Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului, știind că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din dreptul material dedus judecății.

Recursul grațios ierarhic nu vizează numai lipsa răspunsului din partea autorității administrative ierarhic inferioare, ci și anularea actului administrativ, în măsura în care acesta conține o rezolvare greșită a cererii.

Recursul ierarhic a fost definit, de altfel, în doctrină, plângerea adresată de un particular, autorității administrative superioare, prin care solicită să anuleze actul emis de autoritatea inferioară subordonată care îi vatămă drepturile sau interesele, ori s-o determine pe aceasta să-și modifice actul sau să îndeplinească o anumită prestație.

În consecință, recursul fiind fondat, urmează a fi admis în temeiul art. 312 și 313 C. proc. civ. și a se casa hotărârea atacată, cu trimitere spre soluționare pe fond, la aceeași instanță, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Admite recursul declarat de G.A., împotriva deciziei civile nr. 1937 din 19 noiembrie 2003, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează decizia atacată și trimite cauza aceleiași instanțe, spre soluționare pe fond.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2004.