Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia a II-a civilă

Decizia nr. 1252/2016

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2016.

Decizia nr. 1252/2016

Asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 746 din 15 martie 2011, pronunţată în Dosarul nr. x/325/2009, Tribunalul Timiş a respins acţiunea precizată de reclamanţii Primăria Municipiului Timişoara, Municipiul Timişoara, reprezentat, prin primar şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, sub nr. x/325/2009, la data de 16 decembrie 2010, reclamanţii Primăria Municipiului Timişoara, Municipiul Timişoara, reprezentat prin primar, Consiliul Local al Municipiului Timişoara au solicitat în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL evacuarea necondiţionată din obiectivul Baza sportivă şi de agrement situat în Timişoara, Zona Stadion, înscris în C.F. Timişoara, motivat de lipsa titlului locativ, plata unei despăgubiri lunare pentru folosinţa obiectivului egală în cuantum cu chiria lunară până la data eliberării efective a obiectivului, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că prin Hotărârea Consiliului Local nr. 85 din 22 aprilie 2003 s-a aprobat încheierea prin licitaţie publică deschisă a obiectivului „Bază sportivă şi de agrement situată în Timişoara - Zona Stadion" înscris în C.F., pentru o perioadă de 1 an şi ca urmare, a fost încheiat contractul de închiriere din 23 iulie 2003 cu SC A. SRL, contract care ulterior a fost prelungit până la data de 30 septembrie 2009 şi la expirarea căruia, pârâta a refuzat să predea spaţiul, mai mult a acţionat în instanţă pentru prelungirea contractului de închiriere.

Ulterior, reclamanţii au formulat precizare la acţiune, prin care au solicitat obligarea pârâtei la despăgubiri lunare pentru folosinţa obiectivului, în cuantum egal cu chiria lunară, până la data eliberării efective a obiectivului, respectiv în cuantumul unei chirii lunare de 8088 lei, astfel cum a fost stabilită de Camera de Conturi prin Decizia nr. 42 din 20 noiembrie 2009.

Pârâta SC A. SRL a formulat întâmpinare şi concluzii, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că prin sentinţa civilă nr. 551/PI din 4 mai 2010 a Tribunalului Timiş, definitivă şi executorie prin Decizia nr. 197/A din 15 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara pronunţată în Dosarul nr. x/30/2010, a fost prelungit contractul de închiriere din 23 iulie 2009 pentru o perioadă de 10 ani.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat că, faţă de hotărârile pronunţate prin care termenul locaţiunii a fost prelungit, nu mai subzistă motivarea cererii de admitere a acţiunii de evacuare şi obligarea la despăgubiri a pârâtei, aceea a lipsei de titlu locativ, considerent pentru care a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe civile, în termen legal, au declarat apel reclamanţii Municipiul Timişoara, reprezentat, prin primar şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara, solicitând în principal, admiterea apelului aşa cum a fost formulat, desfiinţarea sentinţei civile atacate şi trimiterea dosarului primei instanţe în vederea rejudecârii şi pronunţării asupra tuturor capetelor de cerere ale acţiunii. In subsidiar, apelanţii au solicitat schimbarea sentinţei apelate, în sensul admiterii în totalitate a acţiunii formulate de instituţiile reclamante.

Prin încheierea din data de 7 februarie 2012, în baza art. 244 pct. l C. proc. civ. Curtea a dispus suspendarea judecării apelului până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului Tribunalului Timiş nr. x/30/2011.

Prin rezoluţia din data de 23 septembrie 2015 din Dosarul nr. x/325/2009, Curtea a fixat termen de judecată în data de 13 octombrie 2015.

Prin Decizia civilă nr. 883 din 13 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, a fost respins apelul declarat de reclamanţii Municipiul Timişoara, reprezentat prin primar şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 746 din 15 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosar nr. x/325/2009, în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL.

Examinând apelul declarat de reclamanţii Municipiul Timişoara, reprezentat, prin primar şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara prin prisma motivelor de apel invocate, a dispoziţiilor 295 alin. (1) C. proc. civ. Curtea a reţinut următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 6013 din 6 mai 2014, pronunţată de Judecătoria Timişoara în Dosarul nr. x/30/2011*** s-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL împotriva pârâţilor Municipiul Timişoara, reprezentat, prin primar şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara, prin care reclamanta SC A. SRL a solicitat împotriva pârâtului Municipiul Timişoara, reprezentat, prin primar şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara constatarea prelungirii de drept a contractului de închiriere din 23 iulie 2003 pe o perioadă de 15 ani.

Prin Decizia civilă nr. 538/A/LP din 30 octombrie 2014 pronunţată în Dosarul nr. x/30/2011***, Tribunalul Timiş a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta apelantă SC A. SRL împotriva sentinţei civile nr. 6013 din 6 mai 2014, pronunţată de Judecătoria Timişoara în Dosarul nr. x/30/2011***, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Municipiul Timişoara, prin primar, având ca obiect acţiune în constatare.

Prin Decizia civilă nr. 112/R din 11 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. x/30/2011*** Curtea de Apel Timişoara a admis recursul reclamantei SC A. SRL Timişoara împotriva Deciziei civile nr. 538/A/LP din 30 octombrie 2014 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosar nr. x/30/2011***. A modificat decizia atacată în sensul că a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 6013 din 06 mai 2014 pronunţată de Judecătoria Timişoara în Dosar nr. x/30/2011***. A schimbat în tot sentinţa atacată şi a admis acţiunea formulată de reclamantă, în sensul că a constatat prelungit contractul de închiriere din 23 iulie 2003 pe o durată de 15 ani. Fără cheltuieli de judecată.

Având în vedere că, prin Decizia civilă nr. 112/R din 11 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/30/2011*** s-a schimbat în tot hotărârea atacată, s-a admis acţiunea reclamantei SC A. SRL (pârâta în speţa de faţă), în sensul că s-a constatat prelungit contractul de închiriere din 23 iulie 2003 pe o durată de 15 ani, iar în speţa de faţă reclamanţii apelanţi Municipiul Timişoara, reprezentat, prin primar şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara au solicitat pe de-o parte obligarea pârâtei intimate la plata unor despăgubiri, pentru lipsa de folosinţă a imobilului ce face obiectul aceluiaşi contract de închiriere din 23 iulie 2003, iar, pe de altă parte evacuarea societăţii intimate din spaţiul ocupat pentru lipsa de titlu locativ, apelul declarat de reclamanţi a rămas tară obiect.

Împotriva Deciziei civile nr. 883 din 13 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, a formulat recurs reclamantul Municipiul Timişoara reprezentat prin primar, solicitând admiterea recursului, în principal casarea hotărârii pronunţate în apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare în apel a capătului de cerere referitor la plata de despăgubiri egale cu chiria lunară pentru obiectivul „Bază sportivă şi de agrement", iar în subsidiar, modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul admiterii în parte a apelului, cu consecinţa admiterii capătului de cerere prin care s-a solicitat plata de despăgubiri lunare pentru folosinţa obiectivului „Bază sportivă şi de agrement", egală în cuantum cu chiria lunară. In drept a invocat art. 304, pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că hotărârea instanţei de apel este netemeinică şi nelegală deoarece se întemeiază pe o interpretare şi aplicare greşită a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei.

Astfel, se arată că, prin Decizia civilă nr. 112/R din 11 martie 2015, pronunţată în Dosar nr. x/30/2011, Curtea de Apel Timişoara a admis recursul formulat de către SC A. SRL împotriva Deciziei civile nr. 538/A/LP din 30 octombrie 2014 a Tribunalului Timiş, pe care a modificat-o în sensul admiterii apelului formulat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 6013/06 mai 2014, pronunţată de către Judecătoria Timişoara şi constatării ca fiind prelungit Contractul de închiriere din 23 iulie 2003 pe o durată de 15 ani.

Curtea a reţinut că reclamanta SC A. SRL este beneficiarul dreptului de prelungire a duratei contractului, deoarece şi-a respectat în mod consecvent obligaţiile ce-i revin potrivit contractului de închiriere, drept care s-a născut la data la care prima durată a contractului de închiriere a expirat, respectiv 31 iulie 2004, urmând ca prelungirea să fie activată începând cu data de 01 august 2004 pe o durată de 15 ani.

Prin minare, având în vedere cele reţinute de instanţa de recurs din dosarul mai sus amintit, instanţa de apel din prezentul dosar trebuia să admită în parte apelul formulat de instituţia noastră, în sensul admiterii capătului de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata de despăgubiri egale cu cuantumul chiriei lunare pentru folosinţa obiectivului „Bază sportivă şi de agrement" situat în Timişoara. Cu toate că instanţa a considerat prelungit contractul de închiriere pentru obiectivul în cauză, începând cu anul 2004, respectiv 01.08, în prezentul dosar capătul de cerere referitor la achitarea unei chirii lunare pentru folosinţa spaţiului a fost respins.

Deşi a fost învederat instanţei de apel, iar aceasta a reţinut în cuprinsul hotărârii faptul că pârâta nu a mai achitat instituţiei noastre nimic pentru folosirea imobilului din 30 septembrie 2009, aceasta a respins apelul ca fiind rămas fără obiect, neţinând cont că acţiunea a fost în mod evident fundamentată şi pe principiul îmbogăţirii tară justă cauză.

Înalta Curte, analizând cererea de recurs prin prisma criticilor invocate, constată că acesta este fondat în limitele şi pentru considerente ce succed.

Recurentul nu a dezvoltat critici întemeiate pe art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ. aceste motive de nelegalitate fiind invocate în mod formai.

Sunt întemeiate însă criticile privind interpretarea şi aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, prin Decizia civilă nr. 112/R din 11 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/30/2011*** a fost admisă acţiunea reclamantei SC A. SRL, în sensul că s-a constatat prelungit contractul de închiriere din 23 iulie 2003 pe o durată de 15 ani.

Prin acţiunea de faţă s-a solicitat atât evacuarea pârâtei din spaţiul închiriat cât şi plata despăgubirilor pentru lipsa de folosinţă sub forma chiriei lunare.

În aceste condiţii, instanţa de apel a reţinut în mod greşit că ambele capete de cerere, respectiv evacuarea din spaţiu şi plata despăgubirilor pentru lipsa de folosinţă, au rămas fără obiect.

Faptul că a fost prelungit contractul de închiriere nu poate atrage rămânerea fără obiect a petitului privind acordarea despăgubirilor având în vedere finalitatea distinctă a acestora şi necesitatea respectării principiului neîmbogăţirii fără justă cauză.

Dimpotrivă, prelungirea contractului de închiriere prin hotărâre judecătorească cum s-a întâmplat în cauză, impune obligarea pârâtei la plata despăgubirilor pentru lipsa de folosinţă astfel cum s-a solicitat prin prezenta acţiune, acest petit nefacând obiectul Dosarului nr. x/30/2011*** ca atare, instanţa de apel în mod nelegal l-a constatat ca fiind rămas fără obiect.

Potrivit art. 314 C. proc. civ. Înalta Curte, hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.

Intimata pârâtă a susţinut admiterea recursului şi obligarea sa la plata sumei de 1.741 lei cu titlu de chirie, recunoscând astfel în parte pretenţiile.

Având în vedere faptul că instanţa nu a cercetat fondul pe aspectul despăgubirilor şi totodată poziţia intimatei pârâte de recunoaştere parţială a pretenţiilor, se impune trimiterea cauzei la instanţa de apel în vederea analizării pe fond şi administrării probatoriului necesar stabilirii situaţiei de fapt sub aspectul cuantumului despăgubirilor solicitate prin acţiune.

Faţă de considerentele reţinute, Înalta Curte, în temeiul art. 315, va admite recursul declarat de reclamantul Municipiul Timişoara reprezentat prin primar împotriva Deciziei civile nr. 883 din 13 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, va casa decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Municipiul Timişoara reprezentat prin primar împotriva Deciziei civile nr. 883 din 13 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2016.