Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 262/2016

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2016.

Decizia nr. 262/2016

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 2188 din 31 martie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. xxx/3/2012 a fost constatată nulitatea recursului declarat de recurenta A. împotriva sentinţei civile nr. 10956 din 06 decembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata B. Bucureşti, pentru nemotivare în termen.

Împotriva Deciziei civile nr. 2188 din 31 martie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, precum şi împotriva sentinţei civile nr. 10956 din data de 6 decembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a formulat contestaţie în anulare recurenta - reclamantă A., cererea fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 23 octombrie 2014, sub nr. xxx/2/2014.

Prin Decizia nr. 1149 din 1 aprilie 2015 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei civile nr. 2188 din 31 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale. A admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, în ceea ce priveşte soluţionarea contestaţiei în anulare formulată de aceeaşi contestatoare împotriva sentinţei civile nr. 10956 din 06 decembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, şi în consecinţă, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a acesteia în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale. În baza art. 108 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., s-a dispus aplicarea amenzii judiciare contestatoarei de 500 lei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea A.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin Decizia nr. 2504 din 12 noiembrie 2015 a respins, ca inadmisibil, recursul.

S-a reţinut că, în raport cu dispoziţiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ., decizia curţii de apel este fără drept de recurs, întrucât a soluţionat o contestaţie în anulare îndreptată împotriva unei hotărâri care, fiind pronunţată în soluţionarea apelului exercitat într-un litigiu de muncă, este definitivă, conform dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013. Aşa fiind, decizia pronunţată de curtea de apel cu privire la contestaţia în anulare formulată împotriva Deciziei civile nr. 2188 din 31 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti este irevocabilă, în sensul dispoziţiilor art. 377 alin. 2 pct. 5 raportat la art. 320 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului.

Totodată, a reţinut că recursul este inadmisibil şi în ce priveşte dispoziţia din decizia recurată prin care s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a contestaţiei în anulare formulată împotriva sentinţei civile nr. 10956 din 06 decembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în favoarea acestei instanţe, în raport de dispoziţiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dispoziţia privind declinarea competenţei de soluţionare a cauzei nu este supusă niciunei căi de atac.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatoarea A. indicând ca temei de drept dispoziţiile art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.

A susţinut că s-au comis erori la calcularea pensiei de către SC C. SA, neluându-se în calcul toată vechimea din cartea de muncă, vechimea în muncă şi la alte instituţii. A solicitat recalcularea pensiei începând cu anul 1995 şi, deşi a fost greu datorită faptului că anumite arhive s-au desfiinţat, a încercat să depună toate dovezile privind vechimea sa în muncă. S-au format în mod greşit mai multe dosare, deşi cauza este una singură şi are ca obiect recalcularea pensiei. În mod greşit s-au dispus penalizările, care nu au temei legal.

La termenul de judecată din data de 4 februarie 2016 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a supus dezbaterii admisibilitatea căii de atac formulate, raportat la posibilitatea de încadrare a motivelor formulate în dispoziţiile art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine caracterul inadmisibil al contestaţiei în anulare având în vedere următoarele considerente:

Căile de atac şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate, sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispoziţiile art. 317 C. proc. civ. (contestaţia în anulare obişnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) şi ale art. 318 C. proc. civ. (contestaţia în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanţei de recurs).

Cazurile în care poate fi promovată contestaţia în anulare obişnuită sunt două: când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii şi când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.

Contestaţia în anulare specială, reglementată de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., poate fi promovată în situaţia în care se atacă o hotărâre pronunţată în recurs, respectiv când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale şi când instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Prin urmare, pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanţă fondului raportului juridic dedus judecăţii.

Or, în speţă, susţinerile conţinute în cererea formulată nu se constituie în critici ce s-ar putea circumscrie motivelor de contestaţie în anulare prevăzute expres şi limitativ de art. 317 şi 318 C. proc. civ.

Astfel, contestatoarea afirmă că analiza din decizia atacată este injustă, că această decizie nu ţine cont de realitate şi că în mod nelegal a fost obligată la plata penalizărilor, dezvoltând critici pe fondul cauzei, fără, însă, a se raporta la vreunul din motivele de contestaţie în anulare prevăzute de art. 317 şi 318 C. proc. civ., cu referire la decizia atacată.

Or, legea nu a urmărit, prin reglementarea căii de retractare a contestaţiei în anulare, să deschidă părţilor calea recursului la recurs, care să fie soluţionat de aceeaşi instanţă, pe motivul că s-a stabilit eronat situaţia de fapt ori s-a aplicat greşit legea, ci exclusiv îndreptarea unor nereguli procedurale expres prevăzute.

Aşa fiind, cum criticile formulate nu se încadrează în dispoziţiile art. 317 şi 318 C. proc. civ., niciuna din aceste critici neavând legătură cu neregulile procedurale prevăzute de textele menţionate, ca motive de contestaţie în anulare, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare împotriva Deciziei nr. 2504 din 12 noiembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, formulată de contestatoarea A.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2016.