Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia a II-a civilă

Decizia nr. 2152/2015

Şedinţa publică de la 21 octombrie 2015

Decizia nr. 2152/2015

Asupra cererii de recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1266 din 17 decembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-au respins ca nefondate apelurile formulate de apelanta reclamantă A. şi apelantul intervenient B., precum şi de către apelantele aderente la apel C. Bank AG şi D. GMBH împotriva sentinţei civile nr. 6184 din 18 octombrie 2013, precum şi împotriva încheierii din 19 iunie 2013 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Banca E.

Prin cererile formulate petentele C. Bank AG, D. GMBH şi Banca E., înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, la data de 22 aprilie 2015 şi respectiv 26 mai 2015, s-a solicitat în temeiul dispoziţiilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ. (1865) îndreptarea erorilor materiale strecurate în considerentele deciziei civile nr. 1266 din 17 decembrie 2014, referitor la trimiterile făcute de instanţă la dispoziţiile art. 479 alin. (1) şi art. 480 alin. (1) din noul C. proc. civ., în loc de corespondentul acestora din vechiul C. proc. civ.

Prin încheierea nr. 7 din 15 iunie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis cererile formulate de petentele C. Bank AG, D. GMBH şi Banca E. şi, în temeiul dispoziţiilor art. 281 C. proc. civ.(1865), a dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate în considerentele deciziei civile nr. 1266 din 17 decembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în sensul că trimiterile făcute la dispoziţiile noului C. proc. civ. se vor considera ca fiind făcute la dispoziţiile corespondente ale C. proc. civ. din 1865, incidente în prezenta cauză, în temeiul dispoziţiilor art. 25 din noul C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs intervenientul B.

Prin motivele de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., recurentul susţine că instanţa a interpretat şi aplicat greşit norma prevăzuta la art. 281 C. proc. civ., considerând că este o eroare materială ceea ce în realitate era o eroare de judecată şi de procedură, iar motivele invocate de către instanţă nu au legătura cu textul de lege şi nici cu speţa în concret sau cu cererea de îndreptare formulată de intimată.

Recurentul consideră că instanţa nu a făcut o eroare materială atunci când s-a referit la dispoziţiile noului C. proc. civ., ci întreaga judecată s-a întemeiat pe acesta.

Astfel, aderarea la apel formulată în condiţiile art. 293 C. proc. civ. de la 1865 este în mod expres transpusă de instanţă în noua matrice juridică procedurală dată de noul C. proc. civ., la art. 472 alin. (1). Mai departe, curtea de apel a verificat legalitatea şi temeinicia lucrărilor dosarului de fond din perspectiva, de asemenea, a dispoziţiilor art. 479 alin. (1) din noul C. proc. civ., prin prisma cărora - art. 480 alin. (1) tot din noul C. proc. civ., judecă apelurile şi le respinge ca nefondate.

Susţine recurentul că instanţa de apel nu a avut nici un dubiu că aplicabil este noul C. proc. civ., întregul său raţionament şi întregul parcurs al procesului desfăşurându-se conform dispoziţiilor noului C. proc. civ.

În realitate, arată recurentul, nu este vorba de o eroare materială, ci de soluţionarea litigiului într-un alt cadru procesual, este o eroare de procedură de judecată, nu o greşeală de redactare, motiv pentru care sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv textul de lege prevăzut de art. 282 C. proc. civ. a fost interpretat greşit şi aplicat acolo unde nu era incident, încheierea de îndreptare fiind dată fără a exista un temei legal valid.

Recurentul subliniază şi faptul că la momentul aderării pârâtelor la apelul reclamanţilor, instanţa a calificat potrivit noului C. proc. civ., apelul ca fiind apel incident.

De asemenea, în încheierea de amânare a pronunţării, instanţa vorbeşte tot de noul C. proc. civ., ca şi în încheierile în care se stabileşte instanţa competentă sau compunerea completului de judecată.

De altfel, nici instanţa nu susţine că ar fi fost o eroare materială, ci doar că poate reveni şi modifica sentinţa deoarece prin această modificare nu i se cauzează recurentului niciun prejudiciu.

Un alt motiv de recurs este acela că instanţa s-a pronunţat asupra cererii formulate de intimatele pârâte cu toate că era recuzată, pentru interes în cauză şi antepronunţare, în condiţiile art. 27 C. proc. civ.

Recurentul consideră că actele pe care Ie-a depus la dosar nu au fost observate de instanţă, deoarece, fiind recuzat, completul de judecata ar fi trebuit să înainteze dosarul completului următor pentru soluţionarea cererii de recuzare şi abia apoi să soluţioneze cererea formulată de intimatele pârâte.

Astfel, recurentul apreciază că, trecând peste cererea de recuzare, după desesizarea lor prin efectul legii ca urmare a intervenţiei incidentului procedural prevăzut la art. 27 C. proc. civ., instanţa a încălcat dispoziţiile art. 33 alin. (3) din acelaşi cod.

În aceste condiţii, recurentul susţine că este incident motivul de casare prevăzut la art. 304 pct. 1 C. proc. civ., instanţa nefiind compusă potrivit dispoziţiilor legale, deoarece ea fusese deja desesizată în condiţiile art. 27 C. proc. civ. raportat la art. 33 pct. 3 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, recurentul-intervenient solicită admiterea recursului şi modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de îndreptare formulată de intimate.

Înalta Curte, examinând cu prioritate critica invocată de recurentul intervenient, raportată la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ., constată că recursul este fondat pentru considerentele ce succed:

Verificând criticile formulate în recurs, în raport de probele dosarului, Înalta Curte constată că, la data de 15 iunie 2015, prin cererea aflată la Dosarul nr. x/3/2012 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, apelanta-reclamantă A. a formulat cerere de recuzare a completului de judecată şi concluzii scrise.

Apelanta-reclamantă a susţinut că membrii completului de judecată care au pronunţat decizia civilă nr. 1266 din 17 decembrie 2014 au un interes direct ca această hotărâre să nu fie casată, prin rămânerea fără obiect a motivelor de recurs de ordine publică invocate din oficiu de Înalta Curte. Astfel, membrii completului de judecată, având interes în cauză pentru salvarea propriei hotărâri sunt într-o situaţie de incompatibilitate absolută şi ar trebui să facă declaraţie de abţinere.

În ipoteza în care nu vor declara că se abţin, apelanta-reclamantă a arătat că formulează cerere de recuzare a fiecăruia din membrii completului de judecată, potrivit art. 27 pct. 1 C. proc. civ.

Recuzarea constituie o instituţie procedurală în cadrul căreia partea poate să ceară îndepărtarea din completul de judecată a unuia sau a mai multor judecători, întrucât are suspiciuni cu privire la imparţialitatea acestora.

Potrivit dispoziţiilor art. 29 şi urm. C. proc. civ., cererea de recuzare trebuie soluţionată de un complet de judecată în alcătuirea căruia nu pot intra judecătorii recuzaţi, în camera de consiliu şi fără participarea părţilor. Cererea de recuzare, având caracter de cerere incidentală, trebuia soluţionată în prealabil de judecătorii fondului, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 29 şi urm. C. proc. civ.

Judecătorii împotriva cărora a fost formulată cerere de recuzare nu pot face niciun act de procedură sau de judecată, în timpul procedurii soluţionării cererii de recuzare, potrivit dispoziţiilor art. 31 alin. (3) C. proc. civ.

Cum în cauză, cererea de recuzare, formulata de apelanta-reclamantă A., nu a fost soluţionată, hotărârea pronunţată asupra fondului, (prin care s-au admis cererile de îndreptare a erorilor materiale strecurate în considerentele deciziei civile nr. 1266 din 17 decembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă), este lovită de nulitate, în temeiul dispoziţiilor legale sus menţionate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că încheierea nr. 7 din 15 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2012 a fost dată cu nerespectarea dispoziţiilor legale privitoare la compunerea şi constituirea legală a instanţei, fiind astfel, incident, în cauză, motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea nr. 7 din 15 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, şi va trimite cauza pentru rejudecare la aceiaşi instanţă, urmând ca în rejudecare, curtea de apel să analizeze toate cererile şi apărările părţilor, în vederea soluţionării temeinice şi legale a litigiului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-intervenient B. împotriva încheierii nr. 7 din 15 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2012.

Casează încheierea atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2015.