Extrădare. Menţinerea arestării provizorii în vederea extrădării. Procedura de azil
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Extrădarea
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- extrădare
Legea nr. 302/2004, art. 43 alin. (7), art. 52 alin. (3), art. 57 alin. (5)
În cazul în care instanţa a dispus, conform art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, admiterea cererii de extrădare şi menţinerea arestării provizorii în vederea extrădării până la predarea persoanei extrădate, însă data predării nu a putut fi stabilită, întrucât procedura de azil iniţiată de persoana extrădată nu a fost finalizată, termenele prevăzute în art. 43 alin. (7) şi art. 57 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 nu încep să curgă şi, în consecinţă, încetarea de drept a măsurii arestării nu poate fi constatată.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 701 din 12 mai 2016
Prin sentinţa nr. 115/PI din 26 aprilie 2016, Curtea de Apel Timişoara, Secţia penală, în baza art. 241 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 52 alin. (3) şi art. 57 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, a respins cererea de constatare a încetării de drept a măsurii de arest provizoriu în vederea extrădării formulată de persoana extrădată A.
Pentru a hotărî în acest sens, curtea de apel a reţinut că prin sentinţa penală nr. 41/PI din 19 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara s-a dispus, în baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 şi art. 22 din Convenţia Europeană de extrădare încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, ratificată prin Legea nr. 80/1997, admiterea cererii de extrădare formulată de autorităţile din Republica Moldova şi extrădarea în Republica Moldova a persoanei solicitate A.
În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a menţinut starea de arest provizoriu a persoanei solicitate, dispusă prin încheierea din 12 decembrie 2015 a acestei instanţe, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004.
S-a constatat că persoana extrădabilă nu a renunţat la regula specialităţii.
Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea, ca nefondată, a contestaţiei formulate de persoana solicitată A. împotriva sentinţei nr. 41/PI din 19 februarie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, Secţia penală, prin decizia penală nr. 304 din 4 martie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin cererea formulată la curtea de apel, persoana extrădată A. a solicitat a se constata încetată de drept măsura arestării dispuse, arătând că la data de 19 februarie 2016 s-a emis un mandat de arestare provizorie care până în prezent nu a fost prelungit sau menţinut.
Instanţa a constatat că faţă de persoana extrădată A. s-a emis mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării din 12 decembrie 2015 care a fost prelungit succesiv.
Prin sentinţa penală nr. 41/PI din 19 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a menţinut starea de arest provizoriu a persoanei solicitate, dispusă prin încheierea din 12 decembrie 2015 a acestei instanţe, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004.
Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea, ca nefondată, a contestaţiei formulate de persoana solicitată A. împotriva sentinţei nr. 41/PI din 19 februarie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, Secţia penală, prin decizia penală nr. 304 din 4 martie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pe cale de consecinţă, s-a apreciat că, în cauză, nu mai poate fi vorba despre o prelungire sau menţinere a arestului provizoriu după rămânerea definitivă a sentinţei prin care s-a admis cererea de extrădare.
Contrar susţinerilor petentului, după rămânerea definitivă a sentinţei prin care s-a dispus extrădarea, în cauză nu mai sunt incidente dispoziţiile art. 43 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 302/2004. Aceste dispoziţii privesc arestarea provizorie şi sesizarea instanţei, după cum arată şi denumirea marginală şi vizează arestarea provizorie şi prelungirea acesteia pe parcursul procedurii de soluţionare a cererii de extrădare, cum rezultă expres din art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004.
După pronunţarea unei soluţii definitive privind extrădarea nu mai sunt incidente dispoziţiile menţionate, cererea de extrădare nemaifiind în curs de soluţionare în sensul art. 43 alin. (5) din lege.
În acest sens sunt şi dispoziţiile exprese ale art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, dispoziţii aplicate prin sentinţa penală nr. 41/PI din 19 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, potrivit cărora: „în cazul în care curtea de apel constată că sunt îndeplinite condiţiile de extrădare, hotărăşte admiterea cererii de extrădare, dispunând totodată menţinerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57.”
După rămânerea definitivă a sentinţei privind extrădarea devin incidente dispoziţiile art. 43 alin. (7) şi art. 57 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 302/2004, care reglementează situaţia în care măsura arestării provizorii încetează în cazul în care persoana solicitată nu este preluată de către autorităţile statului solicitant.
Astfel, potrivit art. 43 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, „măsura arestării în vederea predării încetează de drept dacă persoana extrădată nu este preluată de autorităţile competente ale statului solicitat, în termen de 30 de zile de la data convenită pentru predare, cu excepţia cazului prevăzut la art. 57 alin. (6). În acest caz, instanţa dispune punerea de îndată în libertate a persoanei extrădate şi informează despre aceasta Ministerul Justiţiei şi Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române.”
Potrivit art. 57 alin. (5) din Legea nr. 302/2004: „sub rezerva cazului prevăzut la alin. (6), dacă persoana extrădată nu va fi preluată la data stabilită, ea va putea fi pusă în libertate la expirarea unui termen de 15 zile, socotit de la această dată; acest termen nu va putea fi prelungit decât cel mult cu încă 15 zile.”
Aceste dispoziţii nu sunt însă incidente în cauză, având în vedere că până la această dată autorităţile solicitante şi solicitate, prin Ministerul Justiţiei, nu au stabilit o dată a predării, astfel încât termenele menţionate în art. 43 alin. (7) şi art. 57 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 nu au început să curgă.
În acest sens este adresa Ministerului Justiţiei din 25 aprilie 2016 prin care se arată că la data de 8 martie 2016 Ministerul Justiţiei a solicitat Inspectoratului General pentru Imigrări informaţii cu privire la stadiul procedurii de azil, menţionându-se totodată faptul că sentinţa penală nr. 41/PI din 19 februarie 2016 a Curţii de Apel Timişoara a rămas definitivă prin decizia penală nr. 304 din 4 martie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Prin adresa din 9 martie 2016 Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Azil şi Integrare a comunicat Ministerului Justiţiei şi Biroului Naţional Interpol faptul că numitul A. a depus, în termenul legal, la biroul Registratură al Judecătoriei Timişoara o plângere împotriva soluţiei pronunţate de Inspectoratul General pentru Imigrări în cadrul procedurii de azil.
Prin sentinţa nr. 68/PI din 10 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia penală s-a respins ca nefondată cererea de aplicare a dispoziţiilor art. 19 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 formulată de persoana extrădată A., reţinându-se că depunerea la Judecătoria Timişoara a „plângerii împotriva procedurii de soluţionare a cererii sale de azil în România pentru a nu fi extrădată în Republica Moldova, procedură despre al cărei stadiu nu are cunoştinţă”, nu face dovada recunoaşterii „calităţii de solicitant de azil sau beneficiar al statutului de refugiat ori al protecţiei subsidiare în România”, ulterior rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 41/Pl din 19 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara.
Prin decizia penală nr. 412 din 25 martie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, definitivă, a fost respinsă ca nefondată contestaţia formulată de persoana extrădabilă A. împotriva sentinţei nr. 68/PI din 10 martie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, Secţia penală.
Prin adresa din 25 aprilie 2016 Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei Române - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională informează că, potrivit adresei Curţii de Apel Timişoara, Secţia penală, sentinţa nr. 41/PI din 19 februarie 2016, prin care s-a admis extrădarea, nu poate fi pusă în executare până la soluţionarea dosarului de pe rolul Judecătoriei Timişoara, până în prezent nemaiprimind nicio altă informare în acest caz.
Prin adresa emisă de Biroul Executări Penale al Curţii de Apel Timişoara din 16 martie 2016 către Inspectoratul General al Poliţiei Române - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Interpol s-a precizat că, din verificările efectuate în sistemul Ecris al Judecătoriei Timişoara, pe rolul acestei instanţe se află înregistrat dosarul ce vizează plângerea depusă de petentul A. împotriva hotărârii din 24 februarie 2016 a Inspectoratului General pentru Imigrări - Direcţia Azil şi Integrare. Dosarul nu are stabilit un termen de judecată. Conform adresei din 9 martie 2016 emisă de Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Azil şi Integrare, s-a apreciat că plângerea petentului a fost depusă în termenul legal şi că sunt aplicabile în speţă dispoziţiile art. 80 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, cu modificările şi completările ulterioare, care prevăd că: „în cazul în care a fost pronunţată o hotărâre de respingere a cererii ca evident nefondată, termenul de depunere a plângerii este de 7 zile de la comunicare. În cazul în care plângerea este depusă în termenul legal, solicitantul are dreptul de a rămâne pe teritoriul României pe perioada soluţionării plângerii.” Având în vedere cele expuse, judecătorul delegat la Biroul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Timişoara a considerat că sentinţa penală nr. 41/PI din 19 februarie 2016, prin care s-a admis extrădarea în Republica Moldova nu poate fi pusă în executare până la soluţionarea dosarului Judecătoriei Timişoara.
Prin adresa din 25 aprilie 2016 Inspectoratul General pentru Imigrări informează faptul că stadiul procedurii de azil în România este încă în curs de soluţionare, următorul termen fiind fixat, la cererea avocatului ales al solicitantului de azil, la data de 6 mai 2016.
Pe cale de consecinţă, după pronunţarea sentinţei definitive privind extrădarea, aceasta nu a fost pusă în executare ca urmare a demersurilor persoanei extrădate privind procedura azilului, nefiind astfel fixată de către autorităţile solicitante şi solicitate o dată a predării, astfel încât termenele menţionate în art. 43 alin. (7) şi art. 57 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 nu au început să curgă.
Împotriva acestei sentinţe penale a formulat contestaţie persoana extrădată A., în termen legal.
Examinând actele şi lucrările dosarului, se constată că aceasta este nefondată:
Prin sentinţa nr. 41/PI din 19 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia penală s-a dispus, în baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 şi art. 22 din Convenţia Europeană de extrădare încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, ratificată prin Legea nr. 80/1997, admiterea cererii de extrădare formulată de autorităţile din Republica Moldova şi extrădarea în Republica Moldova a persoanei solicitate A.
În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a menţinut starea de arest provizoriu a persoanei solicitate, dispusă prin încheierea din 12 decembrie 2015 a acestei instanţe, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004.
S-a constatat că persoana extrădabilă nu a renunţat la regula specialităţii.
Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea, ca nefondată, a contestaţiei formulate de persoana solicitată A. împotriva sentinţei nr. 41/PI din 19 februarie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, Secţia penală, prin decizia penală nr. 304 din 4 martie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Se reţine că faţă de persoana extrădată A. a fost emis mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării din 12 decembrie 2015 care a fost prelungit succesiv, până la admiterea cererii de extrădare formulată de autorităţile din Republica Moldova, prin sentinţa penală nr. 41/PI din 19 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara prin care, totodată, s-a menţinut starea de arest provizoriu până la predarea persoanei extrădate.
Totodată, se observă că nu a fost fixată de autorităţile solicitante şi solicitate o dată a predării, deoarece persoana extrădată a formulat plângere împotriva soluţiei pronunţate de Inspectoratul General pentru Imigrări în cadrul procedurii de azil, la biroul Registratură al Judecătoriei Timişoara; prin urmare, sentinţa penală nr. 41/PI din 19 februarie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, prin care s-a admis extrădarea, nu poate fi pusă în executare până la soluţionarea dosarului de pe rolul Judecătoriei Timişoara.
Potrivit dispoziţiilor art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, necesitatea menţinerii arestării provizorii, aceste dispoziţii fiind aplicabile în cursul soluţionării cererii de extrădare. Or, în cauză, cererea de extrădare formulată de autorităţile din Republica Moldova a fost admisă prin sentinţa penală nr. 41/PI din 19 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, dispunându-se extrădarea în Republica Moldova a persoanei extrădate A. şi menţinându-se starea de arest provizoriu până la predare. În acest sens, instanţa conchide că dispoziţiile art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 nu mai sunt incidente, devenind aplicabile dispoziţiile art. 52 alin. (3) din Legea 302/2004, dispoziţii aplicate, de altfel, prin sentinţa penală nr. 41/PI din 19 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, potrivit cărora: „în cazul în care curtea de apel constată că sunt îndeplinite condiţiile de extrădare, hotărăşte admiterea cererii de extrădare, dispunând totodată menţinerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57.”
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie evidenţiază că nu a fost fixat un termen pentru predarea persoanei extrădate A. în Republica Moldova, motivul împiedicării predării fiind determinat de necesitatea soluţionării plângerii formulate de aceasta la Judecătoria Timişoara, împotriva soluţiei pronunţate de Inspectoratul General pentru Imigrări în cadrul procedurii de azil.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că măsura arestării provizorii în vederea extrădării nu a încetat de drept, motiv pentru care a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana extrădată A. împotriva sentinţei nr. 115/PI din 26 aprilie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, Secţia penală.