Decizia nr. 1307/2016
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23 iulie 2014 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. x/2014., reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, prin primar general, în temeiul Legii nr. 10/2001 și al Legii nr. 18/1991, desființarea dispoziției nr. 18109 din 12 iunie 2014 emisă de primarul generai al Municipiului București și restituirea în natură a terenului în suprafață de 7525 mp situat în București, sectorul 3 sau, în subsidiar, în măsura în care nu se poate dispune restituirea imobilului în natură, acordarea de despăgubiri, în temeiul Legii nr. 18/1991 modificată.
În situația în care instanța va aprecia că nu este competentă sau că nu se impune soluționarea cauzei pe fond, a solicitat a se dispune anularea Dispoziției nr. 18109 din 12 iunie 2014 și obligarea intimatei la emiterea unei noi dispoziții, în sensul restituirii în natură a bunului în litigiu sau acordarea de despăgubiri.
Prin Sentința nr. 886 din 8 iulie 2015, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis în parte contestația astfel cum a fost precizată; a anulat în parte Dispoziția nr. 18109 din 12 iunie 2014 și a obligat pârâtul să înainteze dosarul întocmit în baza notificării din 06 august 2001, formulate de contestator, către Comisia de Aplicare a Legii Fondului Funciar, în vederea soluționării notificării în partea care privește imobilul, menținând dispoziția în partea care privește respingerea notificării pentru imobilul din X1.
Prin Decizia nr. 148/A din 11 martie 2016 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de pârâtul Municipiul București, prin primar general împotriva sentinței mai sus menționate; a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a respins în tot contestația formulată împotriva Dispoziției nr. 18109 din 12 iunie 2014 emisă de primăria Municipiului București și în consecință a înlăturat dispoziția primei instanțe privind obligarea pârâtului să înainteze dosarul întocmit în baza notificării din 06 august 2001 către Comisia Municipiului București de aplicare a Legii Fondului Funciar, în vederea soluționării notificării în partea care privește imobilul din X2.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, neîncadrat în drept, reclamantul A., arătând că, potrivit Registrului agricol din anii 1951 - 1955 bunicul său, B., a avut în proprietate suprafața de 0,78 ha teren agricol și 0,03 ha curți construcții, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 100, această suprafață fiind preluată abuziv de către stat.
Referitor la această suprafață de teren recurentul-reclamant a formulat mai multe notificări (nr. 2346/2001 în temeiul Legii nr. 10/2001, nr. 2696/2001 și nr. 2762/2001 în temeiul Legii nr. 18/1991) în vederea acordării de măsuri reparatorii.
Prin Dispoziția nr. 7002 din 28 noiembrie 2006 i s-a recunoscut dreptul la despăgubiri pentru suprafața de 275 mp teren și construcție în temeiul Legii nr. 10/2001, imobil trecut în proprietatea statului în baza Decretului de expropriere nr. 1050/1966.
Referitor la diferența nerestituită de 7525 mp primăria a respins de plano notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, deși acestea au fost formulate în termen, s-a făcut dovada calității de persoană îndreptățită și a dreptului de proprietate.
Pârâta era obligată, după calificarea categoriei de folosință a terenului de la momentul preluării abuzive, să întocmească dosare distincte și să soluționeze notificările formulate în termen, sens în care solicită obligarea acesteia la soluționarea notificării depuse în temeiul Legii nr. 18/1991 și acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafața de 7525 mp, sub plata unor daune cominatorii pe zile de întârziere.
În susținerea recursului, reclamantul a reiterat apărări formulate în etapele procesuale anterioare privind situația de fapt și de drept.
Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 16 mai 2016, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raportul întocmit constatându-se că decizia obiect al prezentei căi de atac nu face parte din categoria hotărârilor judecătorești susceptibile de a fi atacate cu recurs.
Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția de la aceeași dată, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
În cauză nu s-au formulat puncte de vedere la raportul de admisibilitate.
S-a acordat termen pentru judecarea recursului la data de 8 iunie 2016, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.
Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă "Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este definitiva, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhie superioară", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară".
Pe de altă parte, potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, astfel cum a fost modificată prin art. XII din Legea nr. 202/2010, decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestită cu soluționarea notificării, în termen de 10 zile de la comunicare, hotărârea tribunalului urmând a fi supusă recursului, care este de competența curții de apel.
Din textele legale anterior citate rezultă că singura cale de atac ce poate fi promovată împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal, în litigiile în care sunt contestate deciziile/dispozițiile motivate de soluționare a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001, este apelul, sens în care prezenta cale de atac nu este prevăzută de lege, fiind, deci, inadmisibilă.
Cum Decizia nr. 148/A din 11 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, este dată în apel și este definitivă, devin incidente dispozițiile legale anterior menționate.
Aceste dispoziții se coroborează cu cele ale art. art. 634 alin. (1) pct. 4 noul C. proc. civ. potrivii căruia sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.
Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului și nici recursului și ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată de reclamant împotriva deciziei din apel.
Prin urmare, în raport de conținutul dispozițiilor legale anterior menționate, se apreciază că recursul declarat este inadmisibil, hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București fiind una definitivă în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 noul C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată pe calea recursului.
Față de cele arătate, criticile deduse judecății prin intermediul motivelor de recurs nu se mai impun a fi analizate, pentru considerentele menționate, Înalta Curte urmând să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 148/A din 11 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A., domiciliat în București, sector 4 împotriva Deciziei nr. 148/A din 11 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, prin primar general, cu sediul în București, sector 6.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 iunie 2016.
Procesat de GGC - NN