Ședințe de judecată: Aprilie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 1359/2016

Şedinţa din camera de consiliu din 10 iunie 2016

Decizia nr. 1359/2016

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, sub nr. x/99/2015, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "A." a solicitat în numele membrilor de sindicat menționați în tabelul anexat cererii de chemare în judecată, B. și C., în contradictoriu cu pârâta Poliția Locală Iași, obligarea acesteia la acordarea unei despăgubiri echivalente cu contravaloarea tichetelor de vacanță aferente perioadei 2012 - 2014, în sumă de 6 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată/an, în cuantumul prevăzut pentru fiecare an dedus judecății, astfel cum a fost stabilit prin actele normative speciale și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 8/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 94/2014, art. 40 alin. (2) lit. c), art. 253, art. 266 și următoarele C. muncii.

Prin Sentința civilă nr. 2550 din data de 18 noiembrie 2015, Tribunalul Iași, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a hotărî astfel, instanța, în esență, a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, republicată, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Astfel, Tribunalul Iași a considerat că, în ceea ce privește conflictele de muncă, competența teritorială nu este alternativă, ci revine exclusiv instanței în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau locul de muncă.

Totodată, instanța a avut în vedere și Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 (abrogată prin Legea nr. 62/2011), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat, iar, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) - fost art. 284 alin. (2) - C. muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

S-a mai reținut de către instanță, că potrivit Deciziei nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, competența de soluționare aparține instanței în a cărei circumscripție se află sediul sindicatului în situația în care cererea de chemare în judecată este formulată de sindicat în numele membrilor săi, iar, în speța de față, sediul reclamantului Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "A." se află în municipiul București.

Prin Sentința civilă nr. 3957 din data de 14 aprilie 2016, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a reținut că, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011 al dialogului social, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, iar prevederile art. 116 C. proc. civ. dau posibilitatea reclamantului să aleagă instanța căreia să se adreseze în cazul unei competențe alternative, fără ca instanța să poată cenzura alegerea astfel făcută de către reclamant.

Tribunalul a mai avut în vedere și faptul că reclamanții membrii de sindicat din prezenta cauză au domiciliile în județul Iași, iar locul de muncă tot în județul Iași și a apreciat că, așa fiind, chiar dacă Sindicatul are sediul în București, în condițiile în care locul de muncă al reclamanților membri de sindicat și domiciliile acestora se află în județul Iași, reclamanții aveau a alege între două instanțe deopotrivă competente, respectiv instanța de la domiciliul ori de la locul de muncă al reclamanților membri de sindicat sau instanța de la sediul Sindicatului.

Tribunalul București a reținut că reclamanții au ales să sesizeze instanța în circumscripția căreia se află locul de muncă și domiciliile acestora și a considerat că Tribunalul Iași, în mod greșit, și-a declinat competența de soluționare a cauzei.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în considerarea celor ce succed:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Astfel, Înalta Curte reține că Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și Tribunalul Iași, secția I civilă, și-au declinat reciproc competența de soluționare a prezentei cauze, având ca obiect "pretenții-contravaloare tichete/vouchere de vacanță".

Acțiunea cu care a fost învestită instanța de judecată a fost formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "A.", în numele membrilor de sindicat menționați în tabelul anexat cererii de chemare în judecată, respectiv B. și C., în vederea valorificării unor drepturi în cadrul unui litigiu având ca obiect un conflict de muncă.

Potrivit prevederilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, publicată în M. Of. nr. 322 din 10 mai 2011, organizațiile sindicale, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2) ale aceluiași articol, printre care se numără și dreptul de a formula acțiune în justiție, în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora, au calitate procesuală activă.

Pornind de la această constatare și în lipsa unui text expres, prin Decizia nr. 1 din data de 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) s-a stabilit că organizațiile sindicale au calitate procesuala activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

Totodată, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) C. muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, prin aceeași decizie, s-a statuat în sensul că instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

În mod eronat Tribunalul București a apreciat că în speță este vorba despre o competență alternativă, atâta timp cât prin decizia pronunțată în interesul legii anterior menționată, Înalta Curte a stabilit, cu caracter obligatoriu pentru instanțe, faptul că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat (cum este și situația din prezenta cauză) și care este instanța competentă teritorial să soluționeze acțiunile în justiție formulate de sindicate, în numele membrilor lor, în materia conflictelor de muncă.

Pentru aceste considerente, cum în speță sediul Sindicatului Național al Polițiștilor și Vameșilor "A.", reclamant împuternicit de membrii săi de sindicat, se află în circumscripția Tribunalului București, în raport de dispozițiile art. 269 alin. (2) C. muncii astfel cum aceste dispoziții legale au fost interpretate prin Decizia în interesul legii nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, competența de soluționare a litigiului dedus judecății aparține instanței în a cărei circumscripție își are sediul sindicatul, respectiv Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 iunie 2016.

Procesat de GGC - CL