Decizia nr. 1434/2016
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 334/C din data de 25 februarie 2015 pronunțată de Tribunalului Neamț, secția I civilă, a fost respinsă, ca nefondată, contestația împotriva deciziei de modificare unilaterală a contractului de muncă formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B. SA, prin administrator judiciar C. SPRL.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, că a fost vorba despre o concediere legală, iar Decizia Curții Constituționale din data de 24 februarie 2015 prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că prevederile art. 86 alin. (6) teza I din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței sunt neconstituționale, nu produce efecte juridice în cauză întrucât nu era publicată în M. Of. la data soluționării cauzei pe fond.
Prin Decizia nr. 909 din 1 octombrie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, a fost respins apelul promovat de contestator, reținându-se că decizia Curții Constituționale nu se aplică în mod automat cauzei.
Analizând respectarea de către intimată a dreptului salariatului la informare și consultare, curtea de apel a constatat că în cauza dedusă judecății s-a respectat același drept la data concedierii contestatorului.
Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel contestatorul A. a formulat, cerere de revizuire, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ.
În cuprinsul cererii de revizuire formulate, revizuentul a arătat, în esență, că decizia curții de apel a fost dată cu nerespectarea Deciziei Curții Constituționale nr. 64/2015 prin care s-a constatat neconstituționalitatea art. 86 alin. (6) teza l din Legea nr. 85/2006.
La termenul de judecată din data de 15 februarie 2016, stabilit în vederea soluționării cererii de revizuire, revizuentul A. a depus la dosar o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 86 alin. (6) teza I din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Prin Decizia nr. 248 din 15 februarie 2016, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a respins excepția tardivității, a admis excepția inadmisibilității și a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., în sensul că, în litigiul anterior, nu a fost invocată de către părți sau din oficiu vreo excepție de neconstituționalitate.
Prin aceeași decizie a fost respinsă, ca inadmisibila, cererea formulată de revizuent de sesizare a Curții Constituționale, cu drept de recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare.
În motivarea soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, curtea de apel a arătat că sesizarea nu privește condițiile de admisibilitate ale revizuirii sau termenul de exercitare, ci fondul cauzei ce a făcut obiectul Dosarului x/103/2014 soluționat definitiv. Totodată, a reținut că instanța de revizuire nu a ajuns la analiza fondului cererii de apel (nici chiar la fondul cererii de revizuire) și a apreciat că excepția de neconstituționalitate invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei pendinte, sesizarea CCR fiind astfel inadmisibilă față de dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea 47/1992 republicată.
Împotriva deciziei pronunțate de curtea de apel, revizuentul A. a formulat recurs, în ceea ce privește soluția de respingere ca inadmisibila a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 86 alin. (6) teza II din Legea nr. 85/2006.
În cuprinsul motivelor de recurs, recurentul-revizuent a arătat că în mod greșii curtea de apel a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, considerând că au fost întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
A susținut că instanța ar fi trebuit să constate exclusiv dacă aceste condiții sunt îndeplinite* considerând că se impunea sesizarea Curții Constituționale, având în vedere că respectivul articol nu fost declarat neconstituțional.
De asemenea, recurentul-revizuent a arătat că instanța nu avea posibilitatea de a se pronunța cu privire la motivele invocate, în sensul de a verifica dacă acestea conțin sau nu aspecte noi față de cele deja prezentate, consolarea caracterului de noutate ținând exclusiv de competența Curții Constituționale.
În aplicarea ari. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 7 aprilie 2016 s-a dispus comunicarea cererii de recurs intimatei și s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.
Membrii completului de judecată au luat act de conținutul raportului la data de 17 mai 2016, dispunându-se comunicarea acestuia către părțile în litigiu.
Conform dovezilor aflate la dosar, raportul a fost comunicat părților la data de 20 mai 2016.
La data de 27 mai 2016, intimata-pârâtă a depus punct de vedere la raport în care a arătat că în mod corect Curtea de Apel Bacău a respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Prin încheierea din data de 9 iunie 2016, recursul a fost admis în principiu, fixându-se termen la data de 23 iunie 2016, în ședință publică, în vederea soluționării recursului.
Analizând recursul declarat în cauză, în ceea ce privește soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 86 alin. (6) teza II din Legea nr. 85/2006, Înalta Curte reține următoarele:
Ca o chestiune prealabilă Înalta Curte constată că recurentul-revizuent nu a indicat care dintre motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. este incident în cauză, însă critica formulată, vizând greșita respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, se referă la încălcarea sau aplicarea greșită a legii și poate fi încadrată în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) al Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, instanța de contencios constituțional decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Corelativ, alin. (5) din același articol, dispune că dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale,
Ca atare, instanța este abilitată în raport de prevederile alin. (1) și (5) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, să aprecieze ea însăși asupra relevanței ori nerelevanței textului incriminat ca fiind contrar legii fundamentale în soluționarea cauzei în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate.
Așadar, posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanței de a putea respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, este limitată de textul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, strict la constatarea condițiilor de admisibilitate, printre care și cea referitoare la existența unei legături între textul legal a cărui neconstituționalitate a fost invocată și cauza dedusă judecății.
În speță, recurentul-revizuent a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86 alin. (6) teza II din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, potrivit căruia, prin derogare de la prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, după data deschiderii procedurii, desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului debitoarei se va face de urgență de către administratorul judiciar/lichidator, fără a fi necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă - Administratorul judiciar/lichidatorul va acorda personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucrătoare.
Înalta Curte constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în fața instanței învestite cu soluționarea cererii de revizuire, iar textul legal pretins a fi neconstituțional nu are legătură cu obiectul dedus judecății prin cererea de revizuire cu a cărei soluționare Curtea de Apel Bacău a fost învestită, referindu-se la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 86 alin. (6) teza II din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, respectiv, la fondul cauzei, care a fost definitiv soluționat prin Decizia nr. 909 din 1 octombrie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția l civilă.
Cu toate acestea însă, condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto, ci dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței.
Astfel, se impune a fi luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma soluției pronunțate și a dispozițiilor legale în temeiul cărora aceasta a fost dată.
Cu privire la relevanța pe care soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată o are în prezenta cauză, din analiza articolului a cărui neconstituționalitate a fost invocată și obiectul cauzei, se constată că nu sunt fondate criticile recurentului, neexistând legătură între soluția ce ar fi putut fi dată în cadrul litigiului și soluția ce ar fi putut fi pronunțată de Curtea Constituțională. Cu alte cuvinte, și dacă s-ar admite neconstituționalitatea dispozițiilor art. 86 alin. (6) teza II din Legea nr. 85/2006, cererea de revizuire nu ar deveni admisibilă.
Așa cum a reținut curtea de apel, instanța de revizuire nu a ajuns la analiza fondului cererii de apel (nici chiar la fondul cererii de revizuire), motiv pentru care, în mod corect s-a constatat că excepția de neconstituționalitate invocată nu are legătură cu soluționarea cererii de revizuire, sesizarea instanței de contencios constituțional fiind inadmisibilă, iar critica de neconstituționalitate formulată de revizuent, nu are legătură cu obiectul cererii de revizuire.
Concluzionând, Înalta Curte apreciază că nu este îndeplinită cerința prevăzută de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, aceea ca dispoziția legală criticată să aibă legătură cu soluționarea cauzei, astfel încât, nu se poate reține încălcarea sau aplicarea greșită a legii de către curtea de apel, pentru a face incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că soluția pronunțată de Curtea de Apel Bacău este legală, motiv pentru care recursul formulat de revizuent urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 248 din 15 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2016.
Procesat de GGC - LM