Decizia nr. 1448/2016
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 18 ianuarie 2016, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a anulat ca netimbrată cererea de recuzare a doamnelor judecător A. și B., formulată de reclamantul C.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul C.
În motivarea cererii de recurs, recurentul a susținut că în cauză judecătoarea A., membru al completului de judecată în apel, s-a aflat în stare de incompatibilitate, motivat de faptul că „a acceptat soluția pronunțată în primă instanță de tribunal”, iar pe de altă parte, în judecarea apelului, a apreciat că nu există identitate de obiect între dosare.
Recurentul a invocat și neaplicarea principiului continuității completului de judecată în soluționarea apelului și reaua-credință, prin încălcarea și nesocotirea, cu bună știință a normelor de drept material și procesual, încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, prin interzicerea accesului liber la justiție.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 30 martie 2016 și repartizat completului de filtru nr. 4 (CF4).
Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat, la data de 11 mai 2016, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul este admisibil.
Completul de filtru C4, la data de 16 mai 2016, constatând că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să formuleze punct de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod.
Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.
La data de 30 mai 2016 și, respectiv, 1 iunie 2016, a fost primit la dosarul cauzei punctul de vedere al recurentului asupra raportului, în termenul de 10 zile de la comunicare prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Constatându-se încheiată procedura de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.
S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 30 iunie 2016, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.
În ședința din 30 iunie 2016, Înalta Curte a invocat excepția anulării recursului, pe care o va admite, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului „intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488.”
Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul și condițiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.
Obligația părții de a arăta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor este prevăzută sub sancțiunea nulității de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pe lângă posibilitatea încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței de apel în soluționarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.
În cuprinsul cererii de recurs cu care a învestit Înalta Curte, recurentul nu a formulat critici care să aibă legătură cu soluția pronunțată prin încheierea recurată, în sensul că nu a arătat care sunt argumentele pentru care nu este legală soluția de anulare a cererii ca netimbrată.
Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea unei hotărâri.
Așa fiind, cum aspectele invocate de recurent nu se grefează pe conținutul încheierii atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din același cod, respectiv aceea a anulării recursului, admițând excepția cu acest obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamantul C. împotriva încheierii din 18 ianuarie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/111/2014.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2016.
Procesat de GGC - LM