Decizia nr. 1449/2016
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 88 din 21 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta SC B. SA, având ca obiect litigiu de muncă.
Prin încheierea din Camera de consiliu din 4 martie 2015, Tribunalul Dâmbovița a respins ca neîntemeiată cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în sentința civilă nr. 88/2015 formulată de către A.
Împotriva sentinței civile nr. 88 din 21 ianuarie 2015 și a încheierii din 4 martie 2015 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, reclamantul A. a formulat apel.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, care la termenul din 10 iunie 2015 a dispus suspendarea apelului declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 88 din 21 ianuarie 2015 a Tribunalului Dâmbovița, pentru lipsa nejustificată a părților, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 teza I C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 513 din 09 martie 2016, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a constatat perimată judecata apelurilor declarate de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 88 din 21 ianuarie 2015 și a încheierii din 4 martie 2015 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița.
În considerentele deciziei s-a reținut că, din verificarea actelor dosarului, a rezultat că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 10 iunie 2015, când judecata a fost suspendată pentru lipsa nejustificată a părților, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 teza I C. proc. civ., dată de la care dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, din vina părților.
Având în vedere că repunerea cauzei pe rol s-a dispus, din oficiu, la data de 28 ianuarie 2016, cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni și, neputând fi reținut niciun motiv de suspendare sau de întrerupere a termenului de perimare, instanța a admis excepția perimării judecării apelurilor.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea căii de atac, cu consecința trimiterii dosarului aceleiași instanțe în vederea rejudecării cauzei.
În motivarea recursului, reclamantul a susținut că, prin încheierea din 10 iunie 2015, instanța de apel a suspendat numai soluționarea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 88/2101/2015 a Tribunalului Dâmbovița, aceasta nepronunțându-se cu privire ia apelul declarat împotriva încheierii din Camera de consiliu de la 4 martie 2015.
Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 30 martie 2016.
Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 11 mai 2016, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.
Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 16 mai 2016, comunicarea acestuia, pentru ca părțile să își exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la filele 33 și 40 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.
La data de 24 mai 2016, în termenul prevăzut de dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., recurentul a expediat la dosar punct de vedere asupra raportului.
Constatându-se încheiată procedura de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.
Prin încheierea din 6 iunie 2016, având în vedere dispozițiile art. 493 alin. (5) și 6 și art. 493 alin. (7) C. proc. civ., completul filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 513 din 9 martie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, și a fixat termen de judecată a recursului la 30 iunie 2016, cu citarea părților, în ședință publică.
Analizând recursul formulat, prin raportare la criticile invocate, Înalta Curte reține;
Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a fost învestită cu apelurile declarate de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 88 din 21 ianuarie 2015 și a încheierii din 4 martie 2015 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița.
Prin încheierea din 10 iunie 2015, instanța a dispus suspendarea, în baza dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 teza I C. proc. civ., doar a apelului declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 88 din 21 ianuarie 2015 a Tribunalului Dâmbovița.
În ce privește soluția de perimare a apelului declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 88 din 21 ianuarie 2015 a Tribunalului Dâmbovița, aceasta este legală, urmând a fi menținută, pentru următoarele considerente;
Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni iar alin. (2) al art. 416 C. proc. civ. prevede că termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.
De asemenea, potrivit art. 420 C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cazurile de întrerupere și suspendare a cursului perimării suni prevăzute de art. 417 și 418 C. proc. civ.
În speță, la termenul de la 10 iunie 2015, în baza dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 teza I C. proc. civ., s-a dispus suspendarea apelului declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 88 din 21 ianuarie 2015 a Tribunalului Dâmbovița, constatându-se că nici una dintre părți nu s-a prezentat și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 10 decembrie 2015, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., părțile nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în vederea continuării judecății.
Se constată astfel că, în mod legal, instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la perimare în ce privește apelul apelului declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 88 din 21 ianuarie 2015 a Tribunalului Dâmbovița, cererea de apel fiind perimată de drept, ca o consecință a lipsei de stăruință a părților în desfășurarea activității judiciare.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că în mod corect prin decizia recurată, s-a dispus perimarea apelului declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 88 din 21 ianuarie 2015 a Tribunalului Dâmbovița.
În ce privește apelul declarat de reclamant împotriva încheierii din 4 martie 2015 a Tribunalului Dâmbovița, instanța a constatat perimată judecata acestuia, deși nu a dispus suspendarea în privința sa.
Având în vedere că suspendarea judecății este singura măsură care conduce la soluția constatării perimării, iar în cauză instanța a constatat perimat apelul declarat de reclamant împotriva încheierii din 4 martie 2015, deși nu era dispusă măsura suspendării judecății în privința sa, se impune casarea în parte a deciziei recurate și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății acestui apel.
Prin urmare, față de considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 513 din 9 martie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, va casa în parte decizia recurată șt va trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel în ceea ce privește apelul declarat împotriva încheierii de ședință din 4 martie 2015 a Tribunalului Dâmbovița, Secția I civilă, menținând celelalte dispoziții în ceea ce privește constatarea perimării apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 88 din 2001 - 2015 a aceieiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 513 din 9 martie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.
Casează în parte decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel în ceea ce privește apelul declarat împotriva încheierii de ședință din 4 martie 2015 a Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă.
Menține celelalte dispoziții în ceea ce privește constatarea perimării apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 88 din 21 ianuarie 2015 a aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2016.