Decizia nr. 1458/2016
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 185 din 3 februarie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, s-a respins, ca nefondat apelul promovat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 575 din data de 10 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Împotriva acestei decizii, la 12 februarie 2016, a declarat recurs pârâtul A. înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 15 martie 2016, sub nr. x/109/2014.
Întrucât cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC B. SRL în contradictoriu cu pârâtul A. a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la 5 martie 2014, potrivit prevederilor art. 24 C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, litigiul este guvernat de normele acestui act normativ, care a intrat în vigoare anterior promovării acțiunii civile în cauză, respectiv la 15 februarie 2013.
În condițiile reglementate de art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluția din 17 martie 2016, s-a procedat la întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, prin raport constatându-se că acesta nu este admisibil, față de dispozițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instațelor judecătorești, precum și pentru punerea în aplicare a Legiii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Prin rezoluția din 9 mai 2016, completul 12 filtru a analizat conținutul raportului și, constatând că acesta întrunește condițiile prevăzute de dispozițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților litigante, pentru ca acestea să formuleze un punct de vedere conform prevederilor art. 493 alin. (4) din același act normativ.
Din procesele-verbale de înmânare aflate la filele 16-17 în dosarul de recurs rezultă că raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat recurentului-pârât A. la 19 mai 2016, iar intimatei-reclamante SC B. SRL la 20 mai 2016, față de care atât recurentul-pârât cât și intimata-reclamantă și-au exprimat poziția procesuală prin formularea, în scris, a unui punct de vedere la raport, conform înscrisurilor depuse la dosar filele 18-22.
Constatându-se ca fiind încheiată procedura filtru, prin rezoluția din data de 9 iunie 2016, completul 12 a stabilit termenul de judecată pentru soluționarea recursului la data de 30 iunie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
Examinând recursul, Înalta Curte va supune analizei problema admisibilității acestuia, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din același act normativ, față de care constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ. “hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului”.
Art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. stipulează că „în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”.
Pentru această categorie de litigii, noua reglementare a instituit doar două grade de jurisdicție, respectiv fond și apel.
În cauză, prin demersul judiciar inițiat la data de 05 martie 2014, reclamanta SC B. SRL a solicitat instituirea răspunderii patrimoniale a salariatului pentru suma de 3.000 lire, susținându-se că acesta este prejudiciul produs de către pârâtul A. ca urmare a încălcării de catre acesta a prevederilor fișei postului.
Față de natura pretenției deduse judecății, se reține că aceasta izvorăște dintr-un conflict de muncă, cauza circumscriindu-se, din acest punct de vedere, dispozițiilor reglementate de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în materia conflictelor de muncă și asigurări sociale. De asemenea, în aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunțate de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.
Prin urmare, în raport de conținutul acestor dispoziții legale, precum și de caracterul pretențiilor solicitate de reclamant prin acțiunea introductivă de instanță, se apreciază că recursul este inadmisibil.
Mai mult decât atât, prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.
În cauză, Decizia nr. 185 din 3 februarie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, este definitivă, în înțelesul textului legal menționat, motiv pentru care, împotriva acesteia nu mai poate fi exercitată calea de atac a recursului.
Pentru considerentele arătate în precedent, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul formulat în cauză de recurentul-pârât A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul A. împotriva Deciziei civile nr. 185 din 3 februarie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.
Decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 iunie 2016.