Decizie nr. 449/A/2016
Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 110/F din 15 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2/2016, printre altele, s-a admis cererea formulată de condamnatul A., iar în baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, cu modificările și completările ulterioare, s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 595 C. proc. pen., invocată de condamnatul A.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 07 iunie 2016, condamnatul A. a formulat în scris excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 C. pen. și art. 453 alin. (1) lit. f) și art. 595 C. proc. pen., solicitând instanței judecătorești constatarea admisibilității și sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea ei, iar Curții Constituționale admiterea excepției de neconstituționalitate și declararea ca neconstituționale a dispozițiilor legale criticate, asupra cărora poartă prezenta excepție de neconstituționalitate.
Relativ la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 595 C. proc. pen. cu referire la dispozițiile art. 4 din C. pen., invocată de condamnatul A., Curtea a considerat-o admisibilă, fiind întrunite toate condițiile prescrise sub acest aspect de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată.
Astfel, s-a arătat că excepția a fost ridicată în fața unei instanțe judecătorești și privește neconstituționalitatea unei legi în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, întrucât ar face admisibilă cererea formulată de condamnat.
Excepția a fost ridicată la cererea părții, iar prevederea legală contestată nu a fost declarată neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Prin urmare, Curtea a precizat că va admite cererea formulată de condamnatul A. și, în baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, cu modificările și completările ulterioare, va dispune sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 595 C. proc. pen., cu referire la dispozițiile art. 4 din C. pen., invocată de condamnatul A.
Opinia judecătorului Curții de Apel București a fost în sensul că dispozițiile art. 595 C. proc. pen., cu referire la dispozițiile art. 4 din C. pen., sunt neconstituționale, în măsura în care nu permit unui condamnat definitiv într-o cauză penală să ceară aplicarea dispozițiilor art. 4 C. pen., în situația în care norma de incriminare a unei fapte penale este declarată neconstituțională într-o altă cauză, iar neconstituționalitatea are ca efect dezincriminarea faptei penale.
A apreciat faptul că a considera că declararea ca neconstituțională a normei de incriminare într-o cauză penală nu ar avea niciun efect asupra situației persoanelor condamnate definitiv la închisoare în alte cauze penale înseamnă a admite că acești din urmă condamnați trebuie să continue executarea pedepselor aplicate, ceea ce ar fi absurd.
Ipoteza mai sus menționată ar fi putut apărea în cazul infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 363/2015 a Curții Constituționale și care nu mai sunt apte a menține în stare de detenție sau să legitimeze executarea în continuare a unei alte pedepse ori măsuri educative de persoanele trimise în judecată.
Faptul că excepția de neconstituționalitate a fost invocată și admisă în altă cauză nu are nicio relevanță, dispariția textului de lege incriminator impunând cu necesitate aplicarea dispozițiilor art. 4 C. pen., ca un reflex al legalității incriminării.
Curtea a mai reținut că inadmisibilitatea aplicării dispozițiilor art. 4 C. pen., în situația în care norma de incriminare a unei fapte penale este declarată neconstituțională într-o altă cauză, iar neconstituționalitatea are ca efect dezincriminarea faptei penale, creează o vădită discriminare între persoanele, care au înțeles să recurgă la toate mijloacele procesuale loiale și neloiale, pentru a fi judecate după publicarea deciziei Curții Constituționale, și persoanele aflate în situații identice, care, fiind de bună - credință, au dorit ca judecata să fie făcută în procedură simplificată, înainte de apariția deciziei de neconstituționalitate.
Într-o asemenea situație, s-a considerat de către instanța de fond că este evident că nu s-ar putea vorbi de stat de drept și nici de egalitatea cetățenilor în fața legii, întrucât soluția de condamnare și consecințele juridice ale acesteia ar fi implacabile, chiar dacă ele sunt rezultatul unor evenimente aleatorii și greu de anticipat și controlat atât de instanța de judecată, dar și de persoanele trimise în judecată.
În condițiile în care noțiunile de drept, stat de drept, echitate, egalitate în fața legii nu au un caracter aleatoriu și nu pot depinde de inteligența, ingeniozitatea, "viclenia" sau "nepriceperea" părților este firesc ca și în situația în care norma de incriminare a unei fapte penale este declarată neconstituțională într-o altă cauză, iar neconstituționalitatea are ca efect dezincriminarea faptei penale, persoana condamnată să poată solicita aplicarea art. 4 C. pen.
Judecătorul Curții de Apel București a considerat că dispozițiile art. 595 C. proc. pen. contravin următoarelor dispoziții din Constituția României:
- art. 1 alin. (3) și (5), potrivit cărora "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme (...). În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie";
- art. 15 alin. (1), potrivit cărora "Cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea.";
- art. 16 alin. (1), (2), potrivit cărora " Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Nimeni nu este mai presus de lege.";
- art. 23 alin. (1), (2), potrivit cărora " Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii."
Împotriva Sentinței penale nr. 110/F din 15 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2/2016, a formulat apel inculpatul A. invocând faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat prin dispozitiv asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu neconstituționalitatea dispozițiilor art. 4 C. pen.
Examinând apelul formulat de inculpatul A., Înalta Curte constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prealabil, Înalta Curte constată că obiectul apelului formulat de condamnatul A. îl reprezintă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 C. pen., excepție ce nu se regăsește în dispozitivul sentinței criticate.
Înalta Curte constată că instanța de fond a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 595 C. proc. pen. cu referire la art. 4 C. pen.
Acest aspect reiese din lecturarea considerentelor sentinței criticate, instanța de fond precizând expressis verbis faptul că va admite cererea formulată de condamnatul A. și, în baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, cu modificările și completările ulterioare, va dispune sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 595 C. proc. pen., cu referire la dispozițiile art. 4 din C. pen., invocată de condamnatul A.
Este de necontestat faptul că prin dispozitivul instanței de fond s-a dispus sesizarea Curții Constituționale numai cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 595 C. proc. pen., invocată de condamnatul A. Însă prin același dispozitiv nu s-a dispus respingerea vreunei excepții invocate de condamnatul A., ci instanța de fond, din eroare nu a menționat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 C. pen.
Înalta Curte reamintește faptul că instanța de control constituțional la analiza excepției invocate prin prisma hotărârii de sesizare evaluează constituționalitatea dispozițiilor legale în raport de considerentele acestei hotărâri, nu doar de dispozitivul prin care se dispune sesizarea Curții.
De asemenea, potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 "Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare."
Se constată fără orice dubiu că în evaluarea pe care instanța de control constituțional o realizează se va avea în vedere opinia instanței ce a dispus sesizarea, opinie care în prezenta cauză privește dispozițiile art. 595 C. proc. pen. cu referire la art. 4 C. pen.
Totodată, Înalta Curte constată că sesizarea vizează art. 595 C. proc. pen. care face trimitere la dispozițiile art. 4 C. pen. astfel încât Curtea Constituțională va analiza constituționalitatea acestor din urmă dispoziții chiar dacă în dispozitivul hotărârii criticate nu se menționează expres sesizarea și cu privire la aceste dispoziții.
Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat apelul declarat de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 110/F din 15 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2/2016.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 110/F din 15 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2/2016.
Obligă apelantul condamnat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul condamnat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 65 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 noiembrie 2016.
Procesat de GGC - GV