Decizia nr. 1212/2016
Asupra cauzei penale de față,
În baza actelor și lucrărilor de la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 87 din 19 mai 2016, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de condamnatul A., cu privire la executarea pedepsei de 5 ani și 4 luni închisoare, ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 74 din 22 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel București a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 74/F din 22 aprilie 2015, Curtea Apel București, secția a II-a penală, (rămasă definitivă prin respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de inculpatul A.), în aplicarea art. 5 N.C.P. și art. 396 alin. (1) N.C.P.P., a recalificat faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., astfel:
1) Din infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) cu referire la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, în art. 367 alin. (1) N.C.P., text în baza căruia a condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat.
În temeiul art. 67 N.C.P. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și d) N.C.P. pe o durată de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 54 și 65 N.C.P.
2) Din infracțiunea prevăzută de art. 26 V.C.P. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) V.C.P. cu aplic. art. 41 alin. (2) V.C.P., în infracțiunea prevăzută de art. 48 N.C.P. rap.la art. 244 alin. (2) N.C.P., text în baza căruia a condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru infracțiunea de complicitate la infracțiunea de înșelăciune.
3) Din infracțiunea prevăzută de art. 26 V.C.P. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) V.C.P. cu aplic. art. 41 alin. (2) V.C.P., în infracțiunea prevăzută de art. 48 N.C.P. rap. la art. 244 alin. (2) N.C.P., text în baza căruia a condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru infracțiunea de complicitate la infracțiunea de înșelăciune.
4) Din infracțiunea prevăzută de art. 26 V.C.P. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) V.C.P. cu aplic. art. 41 alin. (2) V.C.P., în infracțiunea prevăzută de art. 48 N.C.P. rap. la art. 244 alin. (2) N.C.P., text în baza căruia a condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru infracțiunea de complicitate la infracțiunea de înșelăciune.
5) Din infracțiunea prevăzută de art. 291 V.C.P. cu aplic. art. 41 alin. (2) V.C.P., în infracțiunea prevăzută de art. 323 N.C.P. cu aplic. art. 35 alin. (1) N.C.P., text în baza căruia a condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 1 an, pentru infracțiunea de uz de fals, în formă continuată.
6) Din infracțiunea prevăzută de art. 26 V.C.P. rap.la art. 293 alin. (1) V.C.P., în art. 48 N.C.P., raportat la art. 327 N.C.P., text în baza căruia a condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 1 an, pentru infracțiunea de fals privind identitatea sub forma complicității.
7) Din infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) V.C.P., raportat la art. 289 alin. (1) V.C.P., cu aplicarea art. 41 alin. (2) V.C.P., în art. 52 N.C.P., rap. la art. 321 N.C.P., cu aplicarea art. 35 alin. (1) N.C.P., la pedeapsa închisorii de 2 ani, pentru participație improprie la infracțiunea de fals intelectual, în formă continuată.
În baza art. 39 lit. b) N.C.P., inculpatul A. urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (3 ani și 4 luni), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani și 4 luni închisoare.
În baza art. 67 N.C.P., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și d) N.C.P., pe o durată de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 54-65 N.C.P.
S-a reținut în sarcina inculpatului A., faptul că:
- a aderat la grupul infracțional organizat constituit de inculpații B., C. și D. în scopul săvârșirii acțiunii de înșelăciune, grup la care au aderat, ori care a fost sprijinit, după caz, un mare număr de inculpați/învinuiți și persoane rămase neidentificate;
- a înlesnit demersul inculpaților C., D., E., F., G., H. de inducere în eroare prin mijloace frauduloase a reprezentanților părții civile SC I. SRL (parte civilă cu suma de 1.602.534 lei), precum și că, împreună cu inculpații B., C., D., J., A., K. și L. a înlesnit demersul inculpatului M. de inducere în eroare, prin mijloace frauduloase, a reprezentanților părții civile SC N. IFN (parte civilă cu suma de 605.044 euro), rolul stabilit fiind cel de „cumpărător de bună credință" al imobilului situat în București, sector 1, proprietatea părții civile O., (substituit la momentul cumpărării de către inculpatul J.), după care l-a înstrăinat la scurt timp către inculpatul M. care a achitat contravaloarea accesarea în mod fraudulos a unui credit ipotecar;
- a depus în mod repetat mai multe înscrisuri oficiale false la diferite instituții și entități publice ori private;
- la momentul înscrisurilor în baza cărora a dobândit proprietatea asupra terenului respectiv avea cunoștință despre împrejurarea că inculpatul J. îl substituia pe partea vătămată O.;
- prin demersul său a contribuit la întocmirea în mod repetat de către notarii publici a unor înscrisuri al căror conținut nu corespundea realității.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat contestație la executare, condamnatul A.
Reprezentantul parchetului, a susținut excepția de inadmisibilitate a contestației la executare, arătând ca petentul condamnat solicită prin cererea formulată contopirea și descontopirea pedepselor, apreciind că este vorba despre o contestație la executare întemeiată pe disp. art. 598 lit. d) C. proc. pen.
Curtea de Apel a constatat că excepția de inadmisibilitate este fondată, prin urmare contestația la executare fiind inadmisibilă.
Potrivit art. 598 lit. d) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se invocă orice cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, ulterioare hotărârii definitive de condamnare, căci altfel s-ar încălca autoritatea de lucru judecat a acestei hotărâri definitive.
În opinia instanței de fond, cauza de stingere ori de micșorare a pedepsei susținută de petentul condamnat, respectiv stabilirea legii penale mai favorabile, prin recontopirea pedepselor care au fost aplicate prin hotărârea definitivă de condamnare, respectiv sentința penală nr. 74 din 22 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 447 din 03 decembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, nu poate fi legal analizată pe calea contestației la executare, disp. art. 598 lit. d) C. proc. pen. vizând împrejurări care au intervenit în timpul executării pedepsei, ceea ce nu este cazul în speță.
Împotriva acestei decizii penale a formulat contestație contestatorul condamnat A., arătând că infracțiunile reținute în sarcina sa au fost săvârșite înainte de intrarea în vigoare a N.C.P., astfel că se impunea aplicarea dispozițiilor C. pen. anterior, ca lege penală mai favorabilă.
Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen. „contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei".
Înalta Curte analizând actele dosarului constată că prin sentința penală nr. 74/F din 22 aprilie 2015, Curtea Apel București, secția a II-a penală, (rămasă definitivă prin respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de inculpatul A.), în aplicarea art. 5 N.C.P. și art. 396 alin. (1) N.C.P.P., a recalificat faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. în raport de dispozițiile N.C.P. și a dispus condamnarea acestuia în temeiul acestor prevederi.
Prin prezenta contestație la executare formulată, contestatorul condamnat A. a solicitat, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., aplicarea dispozițiilor C. pen. anterior referitoare la sancționarea concursului de infracțiuni, apreciind că aceste dispoziții sunt mai favorabile față de cele prevăzute de N.C.P.
Înalta Curte constată că motivele invocate de contestator privitoare la stabilirea legii penale mai favorabile și recontopirea pedepselor aplicate de Curtea de Apel București prin sentința penală nr. 74/F din 22 aprilie 2015 nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen. pentru care se poate formula contestație la executare, neputând fi analizate prin intermediul acestui mijloc procedural.
Contestația la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive, or, în speță, contestatorul condamnat invocă aspecte ce țin de stabilirea legii penale mai favorabile, urmărindu-se o reducere a pedepsei rezultante aplicate prin sentința penală nr. 74/F din 22 aprilie 2015 de Curtea de Apel București, motive ce nu pot fi invocate decât prin intermediul căilor de atac recunoscute de norma procesuală.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 87 din 19 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 87 din 19 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 septembrie 2016.