Decizia nr. 1231/2016
Asupra recursului, constată următoarele
Prin sentința civilă nr. 250/C din 30 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantele A., B., C. și D. în contradictoriu cu pârâta SC E. SA.
A fost obligată pârâta la plata către reclamanta A. a sumei de 13.000 euro echivalent în lei la cursul Băncii Naționale a României de la data plății, la plata către reclamanta B. a sumei de 28.000 euro echivalent în lei la cursul Băncii Naționale a României de la data plății, la plata către reclamanta C. a sumei de 8.000 euro echivalent în lei la cursul Băncii Naționale a României de la data plății și la plata către reclamanta D. a sumei de 2.000 euro echivalent în lei la cursul Băncii Naționale a României de la data plății, cu titlu de daune morale.
Au fost respinse celelalte pretenții ale reclamantelor.
A fost obligată pârâta la plata către reclamanta A. a sumei de 2.000 lei, la plata către reclamanta B. a sumei de 3.600 lei, la plata către reclamanta C. a sumei de 1.697,84 lei și la plata către reclamanta D. a sumei de 560,35 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost respinsă cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că urmare a unui accident rutier, s-a produs decesul conducătorului auto F. și vătămarea reclamantelor D., C, B. și A.
Cu privire la daunele morale solicitate de reclamante, prima instanță a reținut că, deși atât prin adresele din 14 decembrie 2012 și din 07 ianuarie 2013 cât și prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat ca reclamantele să precizeze care este cuantumul daunelor materiale din cuprinsul sumelor globale solicitate cu titlu de despăgubiri în moneda euro, reclamantele nu au precizat aceste sume iar în probațiune au propus proba cu martori doar pentru dovedirea prejudiciului moral.
S-a mai reținut că reclamantele nu au făcut dovada unui prejudiciu material care să fie cuantificabil și reținând și faptul că daunele materiale trebuiau dovedite cu certitudine, prima instanță a respins cererea reclamantelor de obligare a pârâtei la plata daunelor materiale.
Pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, prima instanța a avut în vedere, consecințele negative suferite de fiecare dintre acestea în plan fizic și psihic, respectiv intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care le-a fost afectată situația familială, profesională și socială, precum și numărul de zile de îngrijiri medicale indicate în rapoartele medico - legale pentru fiecare dintre reclamante, precum și existența unor consecințe posttraumatice.
De asemenea, prima instanță a avut în vedere și faptul că șoferul F. este cel în sarcina căruia se poate reține culpa în producerea accidentului, precum și faptul că șoferul vinovat de producerea autovehiculului este rudă cu reclamantele.
Prima instanță a apreciat că prejudiciul moral suferit de reclamanta A. este în sumă de 13.000 euro echivalent în lei la cursul Băncii Naționale a României de la data plății, că cel suferit de reclamanta B. este de 28.000 euro echivalent în lei la cursul Băncii Naționale a României de la data plății, că prejudiciul moral suferit de reclamanta C. este de 8.000 euro echivalent în lei la cursul Băncii Naționale a României de la data plății, iar cel suferit de reclamanta D. este de 2.000 euro echivalent în lei la cursul Băncii Naționale a României de la data plății.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, reclamanta B. și pârâta SC E. SA iar prin Decizia civilă nr. 743/Ap din 8 iunie 2015, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a admis apelul declarat de reclamanta B., a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a obligat pârâta SC E. SA să plătească reclamantei B. suma de 40.000 euro sau echivalentul în lei la cursul Băncii Naționale a României de la data plății cu titlu de daune morale și suma de 1.803,92 lei cu titlu de despăgubiri civile.
S-au păstrat celelalte dispoziții ale sentinței atacate și s-a respins apelul pârâtei SC E. SA.
A fost obligată intimata SC E. SA să plătească apelantei B. suma de 3.651,74 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel.
În argumentarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că, în esență, ambele apeluri vizează cuantumul daunelor morale acordate de prima instanță precum și acordarea daunelor materiale cuvenite reclamantei B.
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri, respectiv acte medicale și chitanțe, și expertiza medico-legală prin care s-a determinat numărul zilelor de îngrijiri medicale de care a avut nevoie reclamanta B.
Astfel, date fiind consecințele suferite de reclamantă, s-a constatat că se impune majorarea cuantumului daunelor morale, reevaluare ce a avut în vedere ansamblul consecințelor negative suferite, atât cele fizice, imobilizare la pat, avort posttraumatic, având nevoie de 180 de zile de îngrijiri medicale și nu 90 de zile cât s-a apreciat inițial, cele legate de activitatea profesională concretizate în imposibilitatea desfășurării activității potrivit angajamentelor avute, cât și cele psihice, adaptarea la situația determinată de imobilizarea la pat, izolarea și dependența de ajutorul apropiaților.
În acest context, s-a dispus majorarea daunelor morale la suma de 40.000 euro, sumă apreciată a acoperi consecințele negative încercate de reclamantă în plan fizic, psihic și social.
De asemenea, a fost obligată intimata SC E. SA la plata sumei de 1.803,92 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale de care a avut nevoie reclamanta, astfel cum rezultă din chitanțele depuse la dosar (filele 25-30).
Referitor la solicitarea reclamantei de acordare a sumei cu care a recompensat o persoană care a ajutat-o în perioada în care a fost imobilizată, respectiv 700 lei lunar în perioada august 2012 - iulie 2013, s-a constatat că această pretenție nu a fost dovedită, astfel că a fost respinsă.
În ceea ce privește criticile invocate de apelanta SC E. SA, s-a constatat că acestea sunt neîntemeiate, având în vedere că prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt și a motivat pentru fiecare reclamantă în parte cuantumul daunelor morale acordate, ținând seama atât de consecințele în plan fizic, respectiv leziuni medicale, numărul de zile de îngrijiri medicale, vârstă, cât și de cele în plan psihic, respectiv impactul produs de accident și starea actuală a acestora.
Împotriva Deciziei civile nr. 743/Ap din 8 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a declarat recurs reclamanta B., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat casarea în parte a hotărârii atacate în ceea ce privește soluționarea cererii de acordare a daunelor materiale reprezentând suma de 24.240 dolari SUA echivalentul a 83.390,45 lei la data promovării acțiunii, ce reprezintă prejudiciul suferit prin pierderea locului de muncă.
În dezvoltarea motivului de casare invocat, recurenta-reclamantă a susținut că în fața instanței de apel a arătat ca urmare a accidentului suferit, nu s-a mai putut prezenta în vederea începerii activității pierzând în acest fel venituri de 24.240 dolari SUA echivalentul a 83.390,45 lei la cursul de la data promovării acțiunii respectiv 3,4402 lei =1 dolar, respectiv echivalentul a 18.913,68 euro.
A mai arătat recurenta că prin decizia recurată, în aprecierea cuantumului daunelor morale instanța de apel a avut în vedere numărul zilelor de îngrijiri medicale care a fost majorat de la 90 la 180 zile, pierderea sarcinii și pierderea locului de muncă și deși a fost majorată valoarea daunelor morale, apreciază că instanța a făcut o greșită aplicare a legii incluzând în integralitate ca și criteriu de acordare a daunelor morale pierderea locului de muncă fără a acorda separat și daunele materiale solicitate derivând din acest fapt.
Astfel, în opinia recurentei, instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor Legii nr. 136/1995 care reglementează acordarea daunelor morale, făcând referire la criterii ce trebuiau avute în vedere la determinarea cuantumului daunelor materiale ce au fost solicitate, în sensul că în loc să analizeze și să acorde separat și daunele materiale solicitate derivând din pierderea locului de muncă a inclus acest criteriu în modul de apreciere a cuantumului daunelor morale.
Prin urmare, susține recurenta că acordarea daunelor morale trebuia făcută într-un cuantum adecvat, fără a suplini daunele materiale ce trebuiau acordate în mod distinct întrucât fuseseră solicitate.
Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., iar prin încheierea din 1 martie 2016, a fost încuviințat, în unanimitate raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin punctul de vedere la raport, intimata-pârâtă SC E. SA a invocat excepția inadmisibilității și nulității recursului, excepții soluționate în sensul respingerii prin încheierea din 19 aprilie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.
Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate și de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Circumscris acestui caz de casare, recurenta a susținut că prin decizia atacată curtea de apel a încălcat dispozițiile Legii nr. 136/1995 care reglementează acordarea daunelor morale, făcând referire la criterii ce trebuiau avute în vedere la determinarea cuantumului daunelor materiale ce au fost solicitate, în sensul că în loc să analizeze și să acorde separat și daunele materiale solicitate derivând din pierderea locului de muncă a inclus acest criteriu în modul de apreciere a cuantumului daunelor morale.
Potrivit dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România: ”Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în conformitate cu: a) legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respectivă și cel prevăzut în contractul de asigurare;”
Art. 49 din Ordinul nr. 14/2011 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor reglementează criteriile ce stau la baza stabilirii despăgubirilor materiale și morale în cazul vătămării corporale a unor persoane.
Cu referire la textele legale precitate, Înalta Curte constată că instanța de apel a cenzurat hotărârea tribunalului sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate din perspectiva criteriilor stabilite de jurisprudența în materie, respectiv: consecințele negative suferite în plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura lezării acestor valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care a fost afectată situația familială, astfel că, nu se poate reține din această perspectivă incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Mai mult, este de observat că în mod corect instanța s-a raportat și la prejudiciul suferit ca urmare a pierderii locului de muncă în cuantificarea daunelor morale, în conformitate cu dispozițiile legale enunțate anterior.
În ceea ce privește critica referitoare la faptul că pierderea locului de muncă trebuia estimată în cuantificarea daunelor materiale, se constată a fi o chestiune ce ține de eventuala netemeinicie a deciziei, cu scopul de a repune în discuție probele și situația de fapt și de a solicita instanței de recurs să reconsidere concludența lor, stabilind o altă situație de fapt, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.
Pentru toate argumentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (7) coroborat cu 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B. împotriva Deciziei civile nr. 743/Ap din 8 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.
În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-reclamantă va fi obligată să-i achite intimatei-pârâte SC E. SA suma de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat potrivit dovezii aflate la fila 53 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta B. împotriva Deciziei civile nr. 743/Ap din 8 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.
Obligă recurenta-reclamantă să-i achite intimatei-pârâte SC E. SA suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 iunie 2016.