Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Decizia nr. 416/A/2016

Asupra cauzei penale de față reține următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Structura Centrală nr. x/D/P/2014 din 02 iulie 2015, s-a dispus:

I. Trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților:

1. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen.;

- operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice prev. de art. 365 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen.;

- complicitate la acces ilegal la un sistem informatic prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 360 alin. (1), (2) și (3) C. pen.;

- complicitate la tentativa de interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice prev. de art. 48 alin. (1) C. pen., rap. la art. 366 C. pen. cu referire la art. 361 C. pen.;

- complicitate la transferul neautorizat de date informatice prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 364 C. pen.;

- complicitate la tentativa de săvârșire a infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002;

- complicitate la tentativă de spionaj prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 412 C. pen. cu referire la art. 400 C. pen., împreună cu aplicarea art. 38 alin. (1) și (2) C. pen.

2. B. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen.;

- operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice prev. de art. 365 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen.;

- complicitate la acces ilegal la un sistem informatic prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 360 alin. (1), (2) și (3) C. pen.;

- complicitate la tentativa de interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice prev. de art. 48 alin. (1) C. pen., rap. la art. 366 C. pen. cu referire la art. 361 C. pen.;

- complicitate la transferul neautorizat de date informatice prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 364 C. pen.;

- complicitate la tentativa de săvârșire a infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002;

- complicitate la tentativă de spionaj prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 412 C. pen. cu referire la art. 400 C. pen., împreună cu aplicarea art. 38 alin. (1) și (2) C. pen.

II. Trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului C. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen.;

- complicitate la tentativa de săvârșire a infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, împreună cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

III. S-a dispus disjungerea cauzei având ca obiect săvârșirea de către autori neidentificați a infracțiunilor,pentru care a fost începută urmărirea penală, de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen.; acces ilegal la un sistem informatic prev. de art. 360 alin. (1), (2) și (3) C. pen.; transferul neautorizat de date informatice prev. de art. 364 C. pen.; tentativă de interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice prev. de art. 366 rap. la art. 361 alin. (1) C. pen.; tentativă de spionaj prev. de art. 412 C. pen. rap la art. 400 C. pen., cu referire la art. 395 C. pen.; tentativa de spălare de bani prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 656/2002 și continuarea cercetărilor în noul dosar de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

În actul de sesizare a instanței, s-a reținut următoarea situație de fapt:

Membrii ai ramificației din România a unei rețele internaționale de spălare de bani coordonată de persoane din Israel, inculpații cu cetățenia israeliană A. și B. au procurat pe filiera rețelei de crimă organizată din care făceau parte, deținut și distribuit către terțe persoane, în perioada noiembrie 2014 - februarie 2015, în realizarea scopului pentru atingerea căruia aveau să-l coopteze în gruparea infracțională organizată pe inculpatul, cetățean român, C., dispozitive electronice ce conțin o aplicație ”malware” având capabilități:

- de accesare neautorizată a oricărui sistem informatic la care accesul este restricționat sau blocat;

- de culegere de date și informații necesare preluării de la distanță a controlului deplin asupra rețelei informatice atacate, prin substituirea în drepturile administratorului de sistem;

- de efectuare în numele și pe seama administratorului de sistem, prin utilizarea fără drept a protocoalelor securizate de operare, ca date informatice a căror transmitere a fost interceptată în mod ilegal, a acelor operațiuni circumscrise domeniului de interes al grupului de criminalitate organizată specializat în operațiuni internaționale de spălare de bani;

- de culegere de date și informații clasificate secrete de stat, respectiv de transmitere neautorizată prin sistemele infectate către membrii ai unei puteri sau organizații străine a unor astfel de informații, facilitând în acest mod accesul fără drept, de la distanță, al membrilor grupării infracționale organizate la sisteme informatice aparținând infrastructurii bancare naționale și prin aceasta la un ansamblu de informații clasificate în legislația națională ca secret de stat, transferul de date informatice, respectiv interceptarea ilegală a unor comunicări de astfel de date.

Corelativ operațiunilor ilegale cu programe informatice malițioase, în aceeași perioadă de timp, în realizarea aceluiași scop ce a stat la baza constituirii grupului infracțional organizat din care făceau parte, inculpații A., B. și C. s-au implicat, atât pe teritoriul României cât și în străinătate, inclusiv în activități concrete de sprijinire a efectuării și finalizării de către terțe persoane aflate pe paliere superioare în ierarhia grupării a unor operațiuni de spălare de bani având ca obiect importante sume în valută.

În actul de sesizare au fost indicate situația de fapt și încadrarea juridică, după cum urmează:

Apartenența inculpaților A. și B., materializată probator în perioada noiembrie 2014 - februarie 2015, la un grup structurat organizat specializat în operațiuni de spălare de bani, infracțiuni contra securității naționale și a siguranței și integrității sistemelor și datelor informatice în componența căruia pe palierele ierarhic superioare se aflau persoane din Israel identificate cu apelativele ”doamna”, ”cel L.”, ”regele” și ”religiosul cu zăpadă”, persoane a căror existență fizică și implicare concretă în coordonarea activităților infracționale desfășurate pe teritoriul României de membrii grupării au fost materializate probator în urma punerii în executare a măsurilor de supraveghere tehnică legal autorizate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen.

Fapta inculpatului C. de a sprijini gruparea infracțională organizată, din a cărei ramificație pentru România făceau parte inculpații A. și B., prin acordarea în cunoștință de cauză de ajutor logistic (consilierea, achiziționarea și manipularea de tehnologie necesară conspirării activităților infracționale; prestarea de servicii de transport pe teritoriul statelor Uniunii Europene pentru persoane de cetățenie non-Uniune Europeană implicate în operațiuni de spălare de bani și bagajele acestora; facilitarea sustragerii de la controlul vamal a conținutului respectivelor bagaje prin asumarea pe teritoriul Uniunii Europene a proprietății asupra acestora de către un cetățean al Uniunii; servirea ca ”momeală” sau ”paravan” pentru conspirarea față de autorități, respectiv față de membrii ai altor grupări infracționale organizate ce își desfășurau activitatea ”în aceeași branșă”, a operațiunilor de spălare de bani derulate de membrii grupării infracționale din care făcea parte; consilierea membrilor grupării cu privire la capabilitățile aplicației tip ”malware”; încercarea de operaționalizare în sistemul bancar spaniol a respectivei aplicații malițioase prin intermediul unei terțe persoane, etc.) pe parcursul derulării în țară și străinătate a activităților infracționale ce intrau în scopul grupării, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen., săvârșită în modalitatea sprijinirii sub orice formă.

Fapta inculpatului B. de a primi în perioada noiembrie 2014 - februarie 2015, de la utilizatorul postului telefonic, alias ”cel L.”, deține și transmite către inculpatul A. în același interval de timp un număr de cel puțin 3 dispozitive electronice ce conțineau o aplicație tip ”malware” având capabilități de accesare neautorizată a oricărui sistem informatic la care accesul este restricționat sau blocat, de culegere de date și informații necesare preluării de la distanță a controlului deplin asupra rețelei informatice atacate, prin substituirea în drepturile administratorului de sistem, în scopul valorificării acestor capabilități prin facilitarea accesului fără drept, de la distanță, a membrilor grupării infracționale organizate la sisteme informatice aparținând infrastructurii bancare naționale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice prev. de art. 365 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului A. de a primi de la inculpatul B. în intervalul noiembrie 2014 - februarie 2015, deține și transmite colaboratorului D. la datele de 26 noiembrie 2014, 16 decembrie 2014 și 09 ianuarie 2015 în vederea introducerii în sisteme informatice aparținând infrastructurii bancare, un număr de 3 dispozitive electronice ce conțineau o aplicație tip ”malware” având capabilități de accesare neautorizată a oricărui sistem informatic la care accesul este restricționat sau blocat, de culegere de date și informații necesare preluării de la distanță a controlului deplin asupra rețelei informatice atacate, prin substituirea în drepturile administratorului de sistem, în scopul valorificării acestor capabilități prin facilitarea accesului fără drept, de la distanță, a membrilor grupării infracționale organizate la sisteme informatice aparținând respectivei infrastructuri bancare naționale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice prev. de art. 365 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen.

Fapta inculpaților A. și B. de a facilita în intervalul 16 decembrie 2014 - 9 februarie 2015, prin intermediul aplicației ”malware” deținută și distribuită anterior cu încălcarea legii, accesul fără drept, de la distanță, a atacatorului aflat în spatele domeniului de comandă și control blabla123.noip.me la sisteme informatice aparținând SC E. SA la care accesul este interzis pentru categoria de utilizatori din care făcea parte atacatorul, în scopul obținerii de date informatice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea de acces ilegal la un sistem informatic (săvârșită de atacator n.n.) prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 360 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

Fapta inculpaților A. și B. de a mijloci în perioada 16 decembrie 2014 - 9 februarie 2015, prin intermediul aplicației ”malware” deținută și distribuită anterior cu încălcarea legii, demersul atacatorului, aflat în spatele domeniului de comandă și control blabla123.noip.me, de a intercepta fără drept, prin mijlocirea programelor malițioase descărcate în sistem, transmisii nepublice de date informatice efectuate prin intermediul respectivelor sisteme informatice aparținând SC E. SA, accesate anterior fără drept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tentativa de interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice (săvârșită de atacator n.n.) prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 366 C. pen. cu referire la art. 361 C. pen.

Fapta inculpaților A. și B. de a înlesni, în perioada 16 decembrie 2014 - 9 februarie 2015, prin intermediul aplicației ”malware” deținută și distribuită anterior cu încălcarea legii, transferul neautorizat, operat de atacatorul aflat în spatele domeniului de comandă și control blabla123.noip.me, de date din sistemele informatice aparținând SC E. SA accesate anterior fără drept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la transferul neautorizat de date informatice prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 364 C. pen.

Fapta inculpaților A. și B. de a facilita, în perioada noiembrie 2014 - februarie 2015, reprezentanților unei organizații străine localizate pe teritoriul statului Israel, prin primirea, deținerea și distribuirea, în vederea introducerii în sisteme informatice aparținând infrastructurii bancare naționale, de dispozitive electronice conținând o aplicație tip ”malware” cu capabilități de multiplicare a efectelor produse în sistem prin răspândirea progresivă pe lanțul de conexiuni informatice către un număr nerestricționat de sisteme informatice aparținând sistemului bancar național a unui virus având capabilități de genul celor anterior menționate, de dublare a accesului nelegal și controlului nelegitim obținut de persoane ostile în modalitatea descrisă mai sus asupra datelor și informațiilor stocate și vehiculate în sistemul informatic bancar, respectiv de supraveghere și control a informațiilor vehiculate în mediul ambiental urmare transformării fiecărui sistem infectat într-un dispozitiv ilegal de interceptare, accesul la un ansamblu de date și informații clasificate în legislația națională ca secrete de stat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tentativa de spionaj, săvârșită de autorii din Israel ai programului informatic malițios, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 412 C. pen. cu referire la art. 400 C. pen.

În rechizitoriu au fost indicate următoarele mijloacele de probă: procesele-verbale întocmite de SRI; Ordonanța nr. 596/P/D/2014; declarațiile inculpaților A., B. și C.; declarațiile martorilor F. și D.; procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare; referate medicale; înscrisuri bancare; procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate; rapoarte de constatare tehnico-științifică de recuperare și identificare date stocate pe suport optic.

Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței Curtea de Apel București sub nr. x/2/2015 (nr. x/2015) la data de 03 iulie 2015.

La termenul din 26 august 2015, instanța de judecată a respins, ca neîntemeiate, cererile și excepțiile formulate de inculpații A. și B., a constatat regularitatea actului de sesizare și a dispus începerea judecății. Încheierea a rămas definitiva prin respingerea contestațiilor formulate de inculpați la data de 05 octombrie 2015.

În cauză au fost audiați inculpații ale căror declarații au fost consemnate și atașate la dosar, astfel: inculpatul B. (filele 8-11 vol. III, fila 148 vol. III), inculpatul C. la data de 20 noiembrie 2015 (filele 79-81 vol. II), inculpatul A. (filele 153-155 vol. II).

Au fost audiați martorii G. la data de 03 decembrie 2015 (fila 108 vol. II); F. (fila 149 vol. II); „D.” (fila 150 vol. II); H. (fila 4 vol. III); „I.” (fila 5 vol. III); J. (147 vol. III).

Inculpații au depus la dosarul cauzei înscrisuri, și anume: inculpatul B. - procură specială de împuternicire de a fi reprezentat în instanță de K.; acte medicale privind pe mama sa (fila 68 vol. I); plângere împotriva ordonanței de punere în mișcare a urmăririi penale (filele 151-154 vol. I.); notificare deces (filele 210-211 vol. I); adeverință medicală (filele 19, 20 vol. II); somație privind titlul executoriu reprezentat de Actul de adjudecare și alte înscrisuri (filele 23-29 vol. III); inculpatul A. - copii certificate naștere ale celor trei copii minori, copii după documentele medicale (filele 109-119 vol. I), ); alte acte (156-157 vol. II); acte medicale (filele 29-41 vol. IV); certificate de naștere (filele 42-44 vol. IV); caracterizare (fila 45 vol. IV), certificat de clarificare a datelor de pasager emis de Ministerul de Interne al Statului Israel, declarație de numerar (fila 21, vol.  IV); inculpatul C. - caracterizări (filele 82-83 vol. II); alte acte (filele 84-86 vol. II).

La solicitarea instanței de judecată, Parchetul de pe lângă Înalta Curții de Casație și Justiție - Direcția de Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism a comunicat că interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor au fost realizate în cauză de Serviciul Român de Informații (fila 125 vol. II), iar SC E. SA a comunicat relații cu privire la sistemele informatice accesate (fila 8, vol. IV).

În cursul cercetării judecătorești s-a efectuat expertiza tehnică judiciară în specialitatea informatică (filele 123-135 verso vol. III).

Analizând mijloacele de probă administrate în cauză, Curtea de Apel a reținut următoarea situație de fapt:

A. Infracțiuni informatice. Spionaj;

Din analiza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța retine că la datele de 16 decembrie 2014, 09 ianuarie 2015 și 06 februarie 2015 sisteme informatice aparținând SC E. SA au fost accesate fără drept de atacatori (neidentificați până în prezent) care au preluat date informatice aflate pe acestea prin intermediul unui program malware introdus de către martorul cu identitate protejată I. prin cuplarea de USB-uri pe care se aflau aceste programe, programe primite de către martorul cu identitate protejată D. de la inculpatul A. Realizarea concretă a preluării controlului și datelor informatice de către atacatori s-a realizat cu ajutorul inculpatului B. care a asigurat comunicarea informațiilor și stabilirea momentului de accesare între inculpatul A. și atacatori.

Astfel, în data de 09 decembrie 2014, în intervalul orar 14.10- 14.40, colaboratorul ”D.” s-a întâlnit cu inculpatul A., din discuțiile purtate în mediu ambiental rezultând faptul că numitul A. deține fără drept un dispozitiv electronic ce conține o aplicație de tip ”malware” având capabilități de accesare neautorizată a unor sisteme informatice la care accesul este restricționat sau interzis, de creare a unei breșe de securitate în cadrul acestor sisteme prin intermediul căreia se facilitează transmiterea neautorizată în exterior de date informatice gestionate de respectivele sisteme informatice infectate.

Interesul manifestat de A. a fost acela ca dispozitivul electronic ce conține aplicația de tip ”malware” să fie introdus în sisteme informatice ce aparțin sistemului bancar pentru ca mai apoi, după preluarea controlului din exterior asupra stațiilor infectate, să se procedeze la manipularea sistemului prin efectuarea fără drept de operațiuni controlate și ordonate de persoane străine aflate la originea creării și distribuirii unei astfel de aplicații, inclusiv la transferul neautorizat de sume de bani prin utilizarea de conturi aparținând sistemului bancar ca și componentă a unor operațiuni de spălare de bani.

În acest sens, A. îi comunica colaboratorului ”D.” faptul că: ”Aștept să văd că ies banii (…) și să-i dăm drumul. Vreau să văd dacă se agață a doua (…) nici să deranjăm lumea de pomană (…) să văd că reușim să scoată și bani (…) trebuie să fie ban pe ban (…) de aia până când se agață nu vorbesc de nimic că e vorba de bani mari (…) dar vreau să văd că funcționează(…)mai am un stick (…) mai am unul (…) dacă îmi spuneați vă aduceam (…) vă spun la telefon (…) și puneți în mișcare (…) marți (…) trebuie să văd că e acolo (…) dacă îi dau drumul fără să-l întreb (…) dar să văd că e acolo (…)”.

Ulterior întâlnirii din data de 09 decembrie 2014, inculpatul A. l-a contactat telefonic pe colaboratorul D. pentru a-i transmite: ”Dați-i drumul la povestea aia și doar anunțați-mă diseară că s-a rezolvat, mă rog, când o fi.”

În zilele următoare au loc mai multe discuții telefonice între inculpatul A. și martorul cu identitate protejată în care, folosind un limbaj codat, stabilesc o dată pentru accesarea sistemelor informatice.

În data de 12 decembrie 2014, ora 09:36:22, A. l-a contactat telefonic pe colaboratorul ”D.” ocazie cu care a avut loc următoarea conversație:

(…);

D.: (…) Ce-am vorbit vineri, mâine poate să bage. Se duce special, că are niște lucrări și.

A.: Da, vedeți că. mi-a spus cineva că nu la casierie trebuie să ajungă, trebuie să ajungă la cei care sunt consilieri.

D.: Da.

A.: Adică, nu la portar.

D.: Da, știu. Nu-i portar omul. Și, nu știu, luni sau marți o să vin, că mai vrea unul, că a mai găsit pe cineva. Și el s-a gândit că sâmbătă și duminică stă mai liniștit acolo.

A.: Da, da, da.

D.: Să vadă ce se întâmplă.

A.: OK. Vă doresc succese mari și vă stau la dispoziție cu orice.

D.: Bine, mersi mult.

A.: Bine, numai bine!

În data de 16 decembrie 2014 inculpatul A. i-a înmânat colaboratorului ”D.” un stick de memorie de culoare neagră cu capacitatea de 8 GB, ce conține o aplicație de tip ”malware” (fișierul blabla.exe) având capabilități de accesare neautorizată a unor sisteme informatice la care accesul este restricționat sau interzis, de conectare a sistemului infectat la domeniul de comandă și control, pentru a descărca și rula cod executabil din memoria, fără a fi salvat pe disc.

Cu prilejul respectivei întâlniri, după ce a fost informat de către colaborator cu privire la faptul că ”băiatul ăla al meu a pus-o azi, azi i-a dat drumul, sâmbătă nu a reușit”, A. de la postul telefonic, l-a contactat pe B., persoană neidentificată la acel moment, aflat la postul telefonic (nr. de Israel), căruia i-a solicitat: ”Anunță numai că a fost introdus (…)” (discuția s-a purtat în limba ebraică). În urma activităților tehnice efectuate asupra nr. x s-a stabilit că utilizatorul acestui post telefonic mai utilizează și nr. x.

La finalul întrevederii A. i-a spus lui ”D.” că în perioada următoare îi va comunica dacă ”e în regulă sau dacă trebuie să-l bage din nou”, întrucât așteaptă să vadă ”că-l agață” pentru că ”stick-uri mai am, și am cui să le dau, dar până nu văd că se mișcă bani, pierdem timp (…) s-ar putea să primesc un alt stick de la altcineva (…) vi-l dau și pe acela (…) că sunt suficiente (…). să bage la consultanță, că atuncea acesta vede (…) îi vine ușor să atace (…) dacă iese, iese pentru toți (…)”.

Această situație de fapt rezultă și din declarația inculpatului A. (”(…) mi-a dat 3 stick-uri, pe care mi-a spus că se află un program ce poate fi folosit prin introducerea într-un sistem bancar, pentru a lua bani din bancă (…). În data de 16 decembrie 2014, martorul D. mi-a solicitat să-i mai dau un stick, astfel încât i-am înmânat un stick de culoare albastră, tot cu scopul de a fi introdus într-un sistem bancar. Am luat legătura, în mod repetat, cu martorul D. pentru a verifica dacă au fost introduse stick-urile într-un sistem bancar. În același timp, verificam dacă pot fi accesate informațiile din sistemul bancar, luând legătura telefonic cu „L.ul2, prin intermediul lui B. și declarația martorului cu identitate protejată ”D.” (În perioada decembrie 2014 - februarie 2015, m-am întâlnit de mai multe ori cu el, iar acesta mi-a dat un număr de 3 stick-uri, solicitându-mi să le introduc într-un computer dintr-un sistem bancar. Nu mi-a arătat care sistem bancar, dar mi-a spus că dorește să preia controlul unui astfel de sistem pentru a putea extrage sume de bani pentru un sistem organizat în China).

Programul malware a fost introdus în programul informatic al SC E. SA de martorul cu identitate protejată I., astfel încât, la data de 16 decembrie 2014, în jurul orelor 14:00, fișierul update1.exe a fost executat pe sistemul victimă identificat prin seria de producător, observându-se că stația desktop a realizat o conexiune reușită la domeniul de comandă și control.

Traficul de rețea efectuat de sistemul desktop, prin aplicația update1.exe, a primit în mod repetat de la domeniul un modul cu capabilități malware, cunoscut sub denumirea x, ce a fost generat prin intermediul platformei de exploatare de sisteme informatice x.

S-a constatat totodată un schimb de date în formă criptată între sistemul identificat și domeniul de comandă și control, datele reprezentând comenzi transmise de atacator și răspunsul sistemului de operare infectat ce conține datele solicitate de atacator.

S-a mai stabilit faptul că, modulul furnizează atacatorului o consolă în linie de comandă prin care poate executa comenzi care să-i permită controlul complet de la distanță al sistemului informatic infectat.

La data de 16 decembrie 2014 ora 16:08 în memoria RAM au fost găsite 2 executabile. Fișierele sunt identice din punct de vedere semantic (aceeași funcționalitate) dar diferite din punct de vedere sintactic (instrucțiuni diferite), aspect ce sugerează că au fost generate de o aplicație ce implementează un motor polimorfic.

La data de 17 decembrie 2014, ora 16:43, în memoria RAM s-a identificat un script VBS care descarcă și execută fișierul, identificat și anterior în data de 16 decembrie 2014.

Toate aceste executabile și scripturi prezintă funcții ca și update1.exe care a fost folosit pentru infecția inițiala a sistemului identificat prin seria de producător.

Din traficul de date rezultă că modulul (incluzând fluxul de date generat de acesta, respectiv comenzi primite și răspunsuri transmise de stația infectată) nu rămâne stocat la nivelul sistemului de fișiere, acestea fiind rezidente doar în memoria RAM.

Atacatorul a folosit un canal criptat pentru transmiterea comenzilor către stația victimă și preluarea răspunsurilor.

În urma decriptării sesiunilor stream-27 și stream-28 s-a constatat că atacatorul a executat pe sistemul SC E. SA, prin intermediul modulului o serie de comenzi prin care a extras numele utilizatorului, numele calculatorului, sistemul de operare, arhitectura sistemului de operare, limba configurată și date despre configurarea rețelei.

Având în vedere că nu s-a reușit decriptarea tuturor sesiunilor de comunicare dintre sistemul SC E. SA și domeniul blabla123.noip.me, nu a fost posibilă, la acel moment, stabilirea existenței și a altor comenzi pe care atacatorul le-a executat pe sistemul SC E. SA prin intermediul modulului.

Aceste aspecte rezultă din procesul-verbal din data de 18 decembrie 2014 de consemnare rezumativă a datelor ce rezultată din accesul la sistem informatic aparținând SC E. SA (filele 540-542 vol. II d.u.p.), raportul de constatare tehnico-științifica din 09 ianuarie 2015 (f. 546 vol. II d.u.p.) și declarația martorului cu identitate protejata I. ("Am primit autorizație pentru a identifica, la SC E. SA, un calculator care să fie conectat la rețeaua de date a băncii și în care să introduc stick-uri de memorie. Mi-au fost predate 2 stick-uri de memorie, unul în 16 decembrie 2014 și unul în 06 februarie 2015, pe care le-am introdus prima dată într-un singur calculator. Rolul meu s-a limitat la a introduce aceste stick-uri în aceste calculatoare și a da dublu click").

Simplul fapt ca virusul introdus în sistemul informatic nu a fost detectat de programul antivirus utilizat de SC E. SA nu este suficient pentru a concluziona faptul ca accesul nu s-a realizat în mod concret, ci doar simulat în condiții de laborator, fiind explicabil din punct de vedere tehnic (deși la nivel teoretic este posibila detectarea sa, astfel cum a indicat raportul de expertiză efectuat în cursul judecății, concret, o variantă modificată a programului malware sau una neupdatata a antivirusului este suficienta pentru a împiedica acest lucru). De altfel, expertul recomandat de Direcția de Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism face precizarea în cadrul raportului de expertiza efectuat în cursul judecății: "Având în vedere că de la data de utilizării de către inculpat și până în prezent a trecut o perioada de timp mare, nu se poate stabili prin nicio analiză în prezent dacă aplicațiile erau detectate în trecut de sisteme antivirus de pe piață".

În plus, inculpatul A. a recunoscut ca a primit stickuri cu programe care permiteau preluarea de bani din bancă ”(…) am avut mai multe întâlniri cu „L.” Acesta mi-a dat 3 stick-uri, pe care mi-a spus că se află un program ce poate fi folosit prin introducerea într-un sistem bancar, pentru a lua bani din bancă. transferurile care urmau a fi făcute în urma accesului la sistemul bancar . mi s-a comunicat că se urmărea o fraudă informatică”), pe care le-a predat martorului D. Inculpatul A. a declarat ca în data de 16 decembrie 2014 a fost sunat de „L.”, care i-a spus că ei nu aveau confirmarea că s-a realizat conexiunea și l-a întrebat în ce sistem bancar a fost introdus stick-ul, l-a întrebat pe martorul D., ce se afla lângă el, care i-a spus că era vorba de SC E. SA și i-a comunicat această informație mai departe celui „L.”. În plus, la întâlnirea din 09 ianuarie 2015, inculpatul A. îi confirma martorului Ivașcu faptul că respectiva conexiune s-a realizat (A.: A, nu, a fost viu, un timp și l-au scos. N-au reușit să rămână pe fir.)

Ulterior acestui moment atacatorul a pierdut conexiunea cu stația victimă ca urmare a încetării măsurilor autorizate cu titlu provizoriu, astfel încât, în cursul aceeași zile, la orele 15:21:14, A. de la postul telefonic nr. x l-a contactat pe ”D.” la postul telefonic nr. x pentru a-l ruga, folosind un limbaj criptat, ca stick-ul conținând aplicația de tip ”malware” să fie reintrodus în calculatorul victimă precum și într-un alt calculator:

”(…);

A.: Domn’ președinte, dacă se mai poate să repete prietenul nostru figura în aceeași berărie și dacă se poate, tot în aceeași berărie, dar să meargă ori la toaletă, ori la alt scaun. Dacă poate. Dar să mai repete exact în același loc, dacă se poate și, dacă nu e cu supărare, să se mai ducă în altă cameră, în altă.

D.: Am înțeles.

A.: Bine. Mersi frumos. La revedere!”

În zilele următoare, au loc mai multe convorbiri telefonice prin care martorul D. îi transmite inculpatului A. că operațiunea se va amâna câteva zile și stabilesc reluarea sa la o data ulterioara, aspecte comunicate mai departe de inculpatul B. persoanelor ce folosesc numere de Israel:

La data de 19 decembrie 2014 ora 14:12:29 de la postul telefonic nr. x, colaboratorului ”D.” l-a contactat pe numitul A. la postul telefonic nr. x, ocazie cu care a avut loc următoarea conversație:

(…);

D.: (…). Am dat de prietenul ăla, al meu.

A.: Da.

D.: E plecat câteva zile, taie porcul, taie., și-a luat liber câteva zile.

A.: Și când se întoarce?

D.: Nu a putut să-mi zică și de asta nu am reușit, nici telefonul închis că nu prea are semnal. E la soacră-sa ca să taie porcul.

A.: Ok.

D.: Vă anunț. Dacă e ceva vă anunț, da?

A.: Da, da.

D.: Să bage încă în două camere. Dar nu pot să vorbesc cu el decât față în față asta.

A.: Și acolo unde a fost prima dată.

D.: Da.

A.: Să mai caute încă două camere.

D.: Am înțeles. Da. Bine. Bine, domnul doctor.

A.: Numai bine! Să trăiți!

D.: Sănătate!

În aceeași zi, la ora 14:14:47 A. de la postul nr. x poartă o convorbire telefonică cu un interlocutor aflat la postul cu nr. x (același căruia anterior i-a confirmat introducerea stick-ului și rularea aplicației în data de 16 decembrie 2014 ora 14:18:35 și care a fost identificat ulterior în persoana inculpatului B.) căruia îi comunică cele ce-i fuseseră transmise anterior de colaboratorul D.:

(…);

A.: Spune-i ”celui deștept” că (…). Nu va fi nimic pentru ”cel deștept” că omul s-a dus să taie (…) porcul.

B.: Te sun eu pe celălalt, te aud întrerupt.

A.: Nu, nu e important! Numai să știi că nu va fi nimic pentru ”cel deștept”.

B.: Că ce? Că ce?

A.: A (…). S-a dus să taie porcul !

B.: A! Te-am înțeles. Am înțeles(…).Păcat! Bine (…).

A.: Săptămâna viitoare.

B.: Doamne-ajută!

A.: Doamne-ajută! OK. Pa!

În ziua de 09 ianuarie 2015, în intervalul orar 14.48-151.0, A. s-a întâlnit într-un loc public cu colaboratorul ”D.” ocazie cu care, justificat de faptul că, dacă ar mai fi fost prezentă în alte două calculatoare, aplicația malițioasă existentă pe stik-ul pe care i l-a dat anterior ar fi reușit să rămână activă mai mult timp, A. a reiterat rugămintea ca stik-ul să fie reintrodus de către ”omul din bancă” în calculatorul inițial infectat precum și în alte două calculatoare:

(…);

D.: Haide-ți să o luăm așa, cu băiatul ăla, cu care trebuia., cu SC E. SA. Omul a băgat stick-ul, ce s-a întâmplat?

A.: Cum?

D.: Omul a băgat stick-ul și mi-a zis: băi, din punctual meu (…).

A.: A, nu, a fost viu, un timp și l-au scos. N-au reușit să rămână pe fir.

D.: Dar din ce cauză asta?

A.: Poftim?

D.: Din ce cauză?

A.: De aia au cerut să-l bage în trei locuri.

D.: Eu n-am înțeles, n-am înțeles ce înseamnă în trei locuri.

A.: Deci l-a băgat să zicem într-un calculator.

D.: Da.

A.: Să-l bage în același calculator din nou.

D.: Da.

A.: Să se ducă și în alte camere, unde poate.

D.: Alte calculatoare.

A.: Unde erau alte calculatoare.

D.: A! Am înțeles acum. Îi spuneam mă, ce a vrut să-mi spună cu alte camere, că zic nu înțeleg, zic.

A.: Alte camere, tot în aceeași serie, în alte camere. L-au dat acuma.

D.: Da’ l-au văzut?

A.: L-au găsit, l-au dat afară, nu, nu au nicio suspiciune asupra lui.

D.: Nu, nu, nu mi-a zis nimic.

A.: Nu, nici nu puteau să aibă, că el.

D.: și acuma trebuie să-l bage în trei calculatoare.

A.: Să încerce să bage, deci să facă același lucru (…).

D.: Dacă nu-l bagă în trei, măcar în două. Ar fi și încă unul sau.

A.: Da, nu se face. Mai punem trei că probabil se agață mai ușor, nu știu, ce mi-au spus eu asta vă (…).

D.: Da, da, da. Mai am încă unul pregătit la (…). Tot azi, mâine, azi, mâine.

A.: Aveți, sau să vă mai dau? Vreți să vă mai dau stick-uri?

D.: Dacă îmi mai dați unul îl trimit în Anglia că am un băiat în Anglia șmecher, șmecher sau nu?

A.: Nu, n-am nici o problemă. Am stick-uri câte vreți, mai mari, mai mici.

D.: Nu contează. Am înțeles acuma. Noi întrebam, băi ne-a zis două camere, ce înseamnă două camere alea, că m-am chinuit de toată. Deci cu asta m-am lămurit acuma.

A.: Da, deci, și dacă îl trimiteți în Anglia, să-l bage prin mai multe că dacă-l plasează, îl lasă, a văzut cu ce l-au atacat, a încercat să rămână agățat, n-a reușit.

D.: Am înțeles acum (…).

A.: Dacă-l avea, dacă-l avea încă în două locuri în stare latentă îi păcălea.

D.: Nu mi-a spus, nu mi-a spus.

A.: N-are nici o vină dumneavoastră, dar (…).

D.: Nu, nu (…).

A.: Eu ce știu, eu ce știu vomit imediat, vă spun că trebuie să știm la fel.

(…);

D.: Asta e. Ne mai descurcăm, numai să dăm drumul la una.

A.: Una să iasă și aia e mult.

D.: Da. și mă tot întreabă, cât e procentul? Mă zis, stai să facem să înceapă treaba.

A.: Să vedem că se agață că este (…).

D.: Și după aceea discutăm.

A.: Când e de împărțit e ușor.

D.: Da, toată lumea, toată lumea cât, cât, cât(…)Hai să facem să meargă treaba și după acea discutăm și ce câștigăm (…).

(…);

Pe parcursul întâlnirii, A. i-a remis colaboratorului D. un al treilea stick, cu capacitatea de 8GB, conținând o aplicație tip ”malware” având capabilități de accesare neautorizată de la distanță a unor sisteme informatice la care accesul este restricționat sau interzis.

În ziua de 21 ianuarie 2015, în intervalul orar 13,25-14,00, A. s-a întâlnit într-un local public din București cu colaboratorul ”D.”. Pe parcursul întrevederii, colaboratorul ”D.„ i-a comunicat lui A.:

(…);

D.: Auziți, băiatul meu a băgat marțea trecută, a băgat unul și azi mi-a promis că mai bagă încă două sau trei.

A.: Deci nu a băgat în aceeași zi?

D.: De ce?

A.: Nu poate să le urmărească. Mă rog.

D.: Stați că vă zic imediat ce a făcut.

A.: Nu, dacă îmi spuneți că a băgat doar una.

D.: Una, marți a băgat și azi.

A.: Păi, nu mi-ați spus la telefon.

D.: Păi, nu vroiam să.

A.: Ce? Să vorbim prin telefon?

(…);

D.: Să văd ce a făcut azi, că mi-a promis că bagă acuma.

A.: Să bage trei în.

D.: Da, da. Trei locuri, i-am explicat eu.”

D. contactează telefonic o persoană cu care discută următoarele: „Să trăiască domnul! Ce ai făcut, ai băgat? Da? Da? Da. Da. Dar trebuie în același timp, toate în același timp, toate trei în același timp. Hai că vorbim. Vezi și te sun înapoi. Da. Da, da. Da, da, bine.”

După încheierea discuției telefonice, D. reia dialogul cu A. căruia îi spune că: „marți a mers, acuma îi dă eroare, îi dă alea. I-am dat ultimul stick pe care mi l-ați dat, ăla e”.

A.: Ce eroare? și ce îi.?

D.: Nu știu. Așa mi-a spus, că îi dă eroare. Să-l bage tot pe primul? Nu ar trebui să îi dea eroare.

A.: Nu, poate au pus ăștia, poate au pus ceva împotriva lui.

D.: Păi, marți mi-a zis că a fost bine.

A.: și acuma. Să-l bage pe celălalt.

D.: Da.

D. îl sună din nou pe cel cu care a discutat mai devreme și îi comunică următoarele: „da, te rog, bagă-l tot pe primul, te rog eu frumos, că ăla ar trebui să meargă. Bine. Bine.”

A.(pe fundal): Și ăsta ar trebui.

D.(reia discuția cu A.): O să fie, a, nu, că na.

A.: Mmm?

D.(vorbește peste A.): Nu cred, nu cred, că mă anunța dacă era ceva, vreo problemă. (…).

(…);

D.: Dar dumneavoastră când ați băgat atunci, a început să producă ceva? Că ziceați că ați prins una.

A.: Tocmai asta e problema, că începe să treacă timpul și. Că de aia vroiam, ăsta era mai mare de la.

D.: Băiatului i-am dat și ceva.

A.: Dar n-am control asupra ce se întâmplă. N-am ca la dumneavoastră.

D.: și ce se fac? Se fac transferurile, că m-a întrebat băiatul.

A.: El să vadă că.

D.: Da! Da! Da! I-am zis să urmărească.

(…);

A.: Ă, vroiam să vă întreb, deci o să bage astăzi din nou?

D.: Da, încă trei., în trei locuri ca să nu mai fie.

A.: Cine.

D.: Depinde că.

A.: Să-l ajute Dumnezeu.

D.: Că dacă v-a prins o dată, tre’ să prindă.

A.: Rămâne agățat.

D.: Da.

A.: Rămâne agățat.

D.: Și-i spun lui să urmărească transferurile, că pe el nu poate să-l prindă, mi-a spus că nu poate să-l prindă, că acolo.

Pe parcursul întrevederii avute cu colaboratorul D., după ce a fost informat cu privire la faptul că, dacă în data de 13 ianuarie 2015 (”marțea trecută”), stick-ul conținând aplicația malițioasă a fost introdus cu succes într-un sistem informatic aparținând SC E. SA, în data de 21 ianuarie 2015, cu ocazia reluării operațiunii sistemul a dat o eroare, în datele de 21 ianuarie 2015 și 22 ianuarie 2015, colaboratorul D. comunica inculpatului A. că se încearcă conectarea, informațiile fiind comunicate mai departe inculpatului B. și de către acesta persoanelor din Israel, însă operațiunea nu se finalizează, după cum rezultă din declarațiile martorului cu identitate protejata D. și din convorbirile telefonice interceptate.

Din procesele-verbale atașate la dosar rezultă că A. a încercat fără succes (ora 13:32:16) să-l contacteze telefonic pe B..

La scurt timp (21 ianuarie 2015 ora 13:32:54), B. de la postul telefonic x îl contactează pe A. la postul telefonic nr. x cu care are următoarea conversație:

A.: Alo?

B.: Da!

A.: Ăă. Mesaj pentru ”cel L.”.

B.: Ok. Foarte bine.

A.: Marțea trecută a fost introdus. Unul. Azi încearcă să introducă și dă eroare.

B.: Ok.

A.: Încearcă să introducă trei locuri diferite și dă eroare.

B.: Ok. Pa! Vorbim.

A.: Pa!

După terminarea conversației avute cu A., la ora 13:35:46 B., de la postul telefonic x, a contactat postul telefonic nr. x (număr de Israel) având cu o doamnă următoarea conversație în limba ebraică:

Doamna : Alo !

B. : Ce faceți ?

Doamna : În regulă. Tu ce faci ?

B. : În regulă. Eu (…) am nevoie să vorbesc cu el. Cu (…)”cel deștept”.

Doamna : Ok. (neinteligibil).

B. : Spuneți doar care.

Doamna : neinteligibil

B. : Eu pur și simplu (…) un moment. Eu nu știu dacă a mai rămas ceva, undeva, pentru că (…) deja am pierdut un pic nordul cu ăsta a lui. Pe scurt, trebuie să știu încotro. Deci (neinteligibil) de la (neinteligibil) de la ce, o să vorbesc cu el.

Doamna : Revii tu la mine ?

B. : Revin eu la dumneavoastră, da. Doar spuneți-mi la care.

Doamna : Ok.

B. : Pa !

Doamna : Acu’.

B. : Nu. Pentru că nu îl am. Pentru că nu îl am (neinteligibil).

La ora 13:44:23 B., de la postul telefonic x, a contactat postul telefonic nr. x (număr de Israel) având cu aceeași doamnă următoarea conversație în limba ebraică:

B.: Am (…).

Doamna: Bine. Încă o oră. La birou, încă o oră (…). Nu este (…).

B.: Nu. Trebuie numai să știu: unu, doi sau trei?

Doamna: Știu. Însă nu știe (neinteligibil) o să-i spun.

B.: Aștept. Aștept. Pa.

Doamna: Pa.

La ora 14:19:02 B. de la postul telefonic nr. x îl contactează pe A. la postul telefonic nr. x cu care are următoarea conversație:

(…);

B.: Ce am înțeles. În urmă cu câteva zile.

A.: Marțea trecută.

B.: Da. Și nu știm ce s-a întâmplat cu el.

A.: Nu, că n-am spus nimănui.

B.: Așa e. Ok.

A.: și atunci. Acum încearcă să introducă trei.

B.: Și toate (…) toate fac probleme.

A.: Nu! Cel nou! Pe care l-am primit de la tine. Da. Face probleme. Dă eroare.

B.: La toate?

A.: Nu știu dacă toate, eu am dat unul. Unul din cinci.

B.: A!

A.: Cel de dinainte a funcționat.

B.: Ok. De ce să nu-l folosim pe cel dinainte?

A.: Acum introduce pe cel dinainte că s-a gândit că e diferit.

B.: A înțeles. Atunci vorbim de.

A.: Nu, dar spune-i ”celui L.” situația asta și îți spun de ce: poate că ăștia au pus vreun.

B.: Am înțeles! Am înțeles! Haide! O să vorbim.

A.: Împotriva ploii și împotriva zăpezii.

B.: O să vorbim.

A.: Pa!

Aceasta convorbire (B.: Și toate (…) toate fac probleme. A.: Nu! Cel nou! Pe care l-am primit de la tine. Da. Face probleme. Dă eroare. B.: La toate? A.: Nu știu dacă toate, eu am dat unul. Unul din cinci.) confirma faptul ca o parte dintre stickuri i-au fost predate inculpatului A. ("Precizez că acest stick îl primisem într-un plic închis, împreună cu alte 4 stick-uri, toate de culoare grena, în data de 06 ianuarie 2015, prin intermediul inculpatului B., de la „L.”) de la inculpatul B. și că acesta a știut ce îi preda și cel puțin la acest moment a avut reprezentarea scopului pentru care erau folosite acestea. De altfel, implicarea conștientă a acestui inculpat rezultă și din convorbirea acestuia cu utilizatorul nr de telefon x (număr de Israel), ora 15:36:04 (B.: "Noi am încercat o dată săptămâna trecută la (…). Dacă-ți mai amintești am luat de la tine cinci (…). Cinci dintr-astea, ultima dată"), conținutul convorbirilor indicând fără dubiu că inculpatul știa ce a preluat și predat și că stickurile erau folosite pentru a accesa sisteme informatice.

La ora 14:53:14 A. la postul telefonic nr. x este contactat de D. de la postul telefonic nr. x cu care poartă următoarea conversație:

A.: Da, vă rog!

D.: Domnul doctor, numai eroare dă.

A.: Numai eroare dă. Da, o să consult farmacopea, să văd ce se întâmplă.

D.: Da. și aștept instrucțiuni de la dumneavoastră, da?

A.: Da.

D.: Bine.

A.: Bine. La revedere!

La ora 14:55:36 A. la postul telefonic nr. x este contactat de B. de la postul telefonic nr. x cu care poartă următoarea conversație:

A.: Alo?!

B.: Da! Da!

A.: Toate trei dau eroare.

B.: Am înțeles. Și la primul și la al doilea?

A.: Da.

B.: La amândouă?

A.: În cele trei locuri în care au încercat, au dat eroare.

B.: Dar eu întreb, la cel de săptămâna trecută(…)a fost run (a rulat, executat n.n.). și cel nou.

A.: Da!

B.: Pa.

A.: Pa!

La ora 15:35:20 B. de la postul telefonic nr. x contactează postul telefonic nr. x și vorbește cu aceeași doamnă în limba ebraică:

Doamnă: Alo?

B.: Da!

Doamnă: Nu ne e suficient. Adu acum restul.

B.: Mai repetă?

Doamnă: La numărul doi.

B.: Acum. Da?

Doamnă: Da.

B.: Pa!

Doamnă: Pa!

Imediat, la ora 15:36:04, B. de la postul telefonic nr. x contactează un domn (alias ”cel deștept”) la postul telefonic nr. x (număr de Israel) cu care are următoarea conversație:

Domn : Da !

B.: Ce faci?

Domn: Bine.

B.: O secundă (…) (vorbește cu A. pe celălalt telefon n.n.). E urgent? Nu, sunt pe fir, acum sunt pe fir (…). Pa! (revine la discuția cu domnul n.n.) Ce faceți?

Domn: Bine.

B.: Noi am încercat o dată săptămâna trecută la (…). Dacă-ți mai amintești am luat de la tine cinci (…). Cinci dintr-astea, ultima dată.

Domn: Îhâm (…);

B.: Săptămâna trecută marți a fost introdus și se pare că a prins. Au încercat azi de trei ori, pe cel nou și pe cel vechi și le dă eroare. Nu reușesc. În trei locații au încercat și pe cel dinainte, și pe unul din cele cinci în câteva locuri și nu se prinde. Dar a fost unul săptămâna trecută care a trecut. Întrebarea e dacă nu au făcut ceva contra acestuia.

Domn: Ăaaa (…). Eu nu prea pot, dar se poate și realiza unul nou. Nu este o problemă. Problema e că eu nu am văzut nicio încercare.

B.: Săptămâna trecută a fost o încercare marți și azi a fost (…) în mai multe locuri și s-a primit eroare.

Domn: Știi să spui ce fel de eroare?

B.: Pot să întreb și să revin.

Domn: Revino.

B.: Pa!

La ora 15:38:23 B. de la postul telefonic nr. x îl contactează pe A. pe nr. x cu care are următoarea conversație în ebraică:

B.: El întreabă. Întreabă ce tip de greșeală dă.

A.: Scrie: eroare.

B.: A! Asta e ceea ce scrie?!

A.: Da.

B.: Și atât? Așa să-i spun?

A.: Da, scrie eroare.

B.: Am înțeles. Dar cel de săptămâna trecută a trecut, nu?

A.: De unde știi?

B.: Te întreb.

A.: Nu am idee. Atunci nu a fost eroare. Acum este eroare.

B.: Că el spune că nu a văzut nicio intrare.

A.: Bun. Păi. așa rău îmi e, și când am fost mai rău nu m-am simțit așa rău ca acum.

B.: Du-te și fă o radiografie, ceva.

A.: Nu, mă bag în pat să mă odihnesc.

B.: Ok, ai dormit azi-noapte, de dimineață?

A.: E. trei-patru ore am dormit. Mai dorm încă.

B.: E în regulă. Ok.

A.: Până să (neinteligibil) trebuie să ieșim din nou.

B.: Clar. Atunci eu am înțeles. Săptămâna trecută a intrat și el nu vede asta, iar ei au zis că a trecut, iar acum ei pot spune că e doar eroare și nu văd ce(…)ce scrie în eroare.

A.: Da. Nu. Scrie eroare. Când dă motor de căutare, îi dă eroare.

B.: Pa!

A.: Pa!

La ora 15:40:36 B. de la postul telefonic nr. x contactează același domn (alias ”cel deștept”) la postul telefonic nr. x 1 cu care are următoarea conversație în limba ebraică:

Domn: Da.

B. : Ascultă. Eeee (…). Săptămâna trecută. A intrat. Nu s-a întâmplat nimic mai mult de atât. Tu spui că nu vezi, eu nu știu ce să spun. Acum, apare cuvântul ”eroare” dar nu apare nimic mai mult de atât. În momentul în care îi faci rulare, nu apare nimic mai mult de atât.

Domn: Adică acum rulează exact din același loc unde s-a rulat săptămâna trecută, exact pe aceeași unitate.

B.: Nu știu, a încercat în trei locuri diferite. În același loc specific (aceeași bancă n.n.), dar în trei locuri diferite.

Domn: Nu ar trebui să primească nicio eroare. Eroarea pe care o descrie este dacă rulează asta de două ori în aceeași (…) în aceeași cutie.

B.: Deci zici că nu ar trebui să fie în aceleași cutii?

Domn: Nu. Dacă eu îți spun să mergi să încerci încă o dată, încearcă în aceeași cutie, da. Dar.

B. : Ce zici, să încerce acum ?

Domn : În mod natural (…). Ce să facă acum ? Acum (…) eee (…). Dă-mi jumătate de oră unde îmi trebuie (…).

B.: Ok.

Domn : Îți dau instrucțiuni.

B. : Te sun în (…) eee (…). Acum este ora patru fără un sfert, la cinci fără un sfert.

Domn: Pa!

B.: Pa!

La ora 15:44:07 B. de la postul telefonic nr. x îl contactează pe A. la postul telefonic nr. x cu care are următoarea conversație :

A.: Da.

B.: Vroiam doar să întreb dacă știi, pe cel de săptămâna trecută l-a făcut pe aceeași cutie?

A.: A făcut ce?

B.: De la aceeași cutie care a fost înainte, acum aproximativ o lună ?

A.: Da. Da.

B.: Și cele trei de azi?

A.: Unul l-a încercat în aceeași cutie și încă două adiționale.

B.: Clar. Atunci eu (…) el îmi dă instrucțiuni într-o oră. În mai puțin de o oră.

A.: Ok.

B.: Pa.

A.: Pa.

La ora 17:11:47 B. de la postul telefonic nr. x îl contactează pe același domn (alias ”cel deștept”) la postul telefonic nr. x cu care are următoarea conversație în limba ebraică:

Domn : Vreau (…). Când poate încerca încă o dată ?

B. : Oricând vrei. Peste cinci ore, nu contează.

Domn : Ok. Atunci vreau să mai încerce o dată în următoarea oră.

La ora 17:15:23 B. de la postul telefonic nr. x îl contactează pe același domn (alias ”cel deștept”) la postul telefonic nr. x cu care are următoarea conversație în limba ebraică :

Domn: Da.

B. : Nu reușesc să obțin momentan. Deci (…) hai să ne gândim pentru mâine. Ce trebuie să zic?

Domn: Vreau să fie disponibil când mă uit la asta, pe asta, fără (neinteligibil).

B.: Atunci dă-mi mai mult sau mai puțin o direcție.

Domn : Este o chestie de o oră. Când vrei. Când vrei, sună-mă și va dura de-atunci o oră aproximativ.

B.: Pa!

Domn: Pa.

B.: Te anunț. Pa.

În data de 22 ianuarie 2015 ora 13:10:12 A. de la postul telefonic nr. x este contactat de D. de la postul telefonic nr. x cu care poartă următoarea conversație:

A..: Da.

D.: Domnul doctor, cam în două ore poate. Dar care să-l bage primul, al doilea sau nu contează?

A.: Nu contează. Să bage toate trei.

D.: Da. Toate trei cam în două ore.

A.: Cam în două ore? Haideți să ne punem de acord. Cât e ceasul?

D.: 13:00. Hai să punem între 15:00 și 16:00.

A.: Ora 15:00. Da. După ora 15:00.

D.: După ora 15:00, da?

A.: Da.

D.: Bine. Bine, domnul doctor.

A.: Bine. Mulțumesc. La revedere! Numai bine.

Imediat, la ora 13:11:15 B. de la postul telefonic nr. x este contactat de A. de la postul telefonic nr. x cu care are următoarea conversație:

B.: Da.

A.: După ora trei.

B.: Adică. Ce înseamnă (…) că la trei începe?

A.: După ora trei începe.

B.: Pa!

La ora 13:11:55 B. de la postul telefonic nr. x contactează pe ”cel deștept” la postul telefonic nr. x cu care are următoarea conversație:

Domn: Da.

B.: Alo!? Ce faci?

Domn: Bine.

B.: După trei.

Domn: După trei?

B.: Adică la trei să fii pregătit.

Domn: În regulă.

B.: Pa.

Domn: Pa.

La ora 13:49:54 A. de la postul telefonic nr. x transmite un mesaj scris către colaboratorul D. cu următorul conținut: ”Va rog să mă sunați”

La ora 15:58:32 A. de la postul telefonic nr. x este contactat de D. de la postul telefonic nr. x cu care poartă următoarea conversație:

A.: Alo!

D.: Ce faceți, domnul doctor?

A.: Bine. Dumneavoastră?

D.: Bine. S-a rezolvat acolo și a mers.

A.: Aha. Bravo!

D.: Da.

A.: Toate trei?

D.: Da.

În următoarele zile au loc mai multe convorbiri între inculpați sau între martorul Ivașcu și inculpatul A. în care cei trei încearcă a se lamuri cu privire la cauza care a generat imposibilitatea de realizare tehnică a conexiunii.

În data de 25 ianuarie 2015 ora 18:30:44 A. de la postul telefonic nr. x este contactat de D. aflat la postul telefonic cu nr. x cu care poartă următoarea conversație:

A.:Alo?

D.: Alo? Să trăiască domnul doctor!

A.:Să trăiți! Ce faceți, domne'?!

D.: Bine, dumneavoastră ce faceți?

A.: Ăăă, foarte bolnav încă și .acasă, nu, nu fac nimic. V-am tot căutat.

D.: Uuu, o să vă dau .până mâine dimineață vă dau .alt număr care să fie tot timpul. Am fost plecat puțin și.

A.: Îhî. O.K., nicio problemă, nu.

D.: Restul? Toate bune s-au cu .(neinteligibil)?

A.: Nu, păi nu, aveam nevoie să .trebuie luat (?). Pe treaba aia că nu s-a întâmplat nimic.

D.: Care treabă? Cu” camerele” sau .

A.: Da.

D.: Hoho, bine. O să vă dau un număr și vorbim mâine, să vedem.

A.: Bine. O.K.

În data de 25 ianuarie 2015 ora 19:35:59 B. de la postul telefonic nr. x este contactat de A. de la postul telefonic nr. x cu care are următoarea conversație:

A.: Alo?

B.: Alo?

A.: Un moment. (A. discută cu unul dintre copii) Ă. Voiam să-ți spun că m-a contactat tipul de la Constanța. (colaboratorul D. n.n.);

B.: Ok.

A.: (n.n. A. discută cu unul dintre copii);

B.: Repetă! Și ce a spus?

A.: Ă, că a fost plecat afară și că a uitat telefonul ăsta și. Are un alt telefon doar pentru mine.

B.: Ok.

A.: Deci, l-a uitat acasă și.

B.: Ok.

A.: Și i-am spus, ascultă, nu a funcționat trebuie trecut încă o dată peste camere. Să o curățăm cum trebuie și asta (…). El a spus că mâine dimineață va vorbi cu mine și . poate va veni aici.

B.: Să mă anunți înainte cu o oră.

A.: O să iau .două ore-trei. Nu-ți face grijă!

B.: Chiar mai mult. Este un lucru care mă bucură.

A.: Da.

B.: Însă.

A.: . (neinteligibil) că poliția (…) l-a prins sau ceva.

B.: Dar e ceva ce nu mă bucură, dacă a făcut asta de ce nu i-a dat un semn de viață și să spună că e în regulă.

A.: Nu, nu. Ăsta spune că acela (…). Îmi este clar că este (…) ăla ne-a încercat dacă noi cu adevărat. Știm să le dăm.

B.: A!

A.: Eu apreciez asta.

B.: Ăsta e inteligent?

A.: Ascultă, e posibil ca deșteptul (omul din bancă n.n).deșteptul care face asta pentru că nu știe cât o să primească.

B.: O.K.

A.: Asta e.

B.: A fost un control.

A.: Cred că a vrut să verifice cât avem noi. Și ce anume știm noi.

B.: Deci nu s-a speriat de ce i-ai spus ?

A.: Nu.

B.: Asta e ceva bun. O.K.

A.: O.K. Bine. Pentru asta am sunat.

B.: Excelent ! Excelent ! Aștept.

A.: La revedere.

B.: Pa.

În data de 26 ianuarie 2015 ora 13:24:07 A. de la postul telefonic nr. x îl contactează pe D. aflat la postul telefonic cu nr. x cu care poartă următoarea conversație:

D.: Ce faceți, domn doctor?

A.: Să trăiți, domn profesor! Bine, nu mă plâng, doar că sunt răcit încă.

D.: Sunteți răcit. Eu am vorbit acum, pot să vorbesc decât prin telefon cu omul. Mâine o să vin până acolo ca să-mi explicați despre ce (…). Ce nu s-a prins. Că el spune: La mine a fost ok. A apărut ok.

A.: Da, dar ăla n-a văzut nimic, nu s-a văzut nimic.

D.: Vin mâine, vorbesc cu el și dup-aceea vin la dumneavoastră să-mi spuneți exact.

A.: Da. Nu. N-am ce să vă spun exact. Deci, e ca și cum n-a băgat nimic. Nu s-a văzut nimic. Nu s-a văzut nimic. Data trecută s-a văzut foarte bine.

D.: El mi-a zis că a (…) haideți că vorbim mâine, că eu oricum (…) băiatul (…).

A.: Da. Nu-i problemă. V-aștept. Nu e o problemă. Eu sunt aici.

D.: Dar din ce cauză? Că (…). Când i-a dat eroare băiatul mi-a zis. A spus. Mi-a dat eroare, i-a dat eroare, că acum a fost ok.

A.: Da. Dar ăla n-a văzut nimic. Nici cu eroare, nici fără eroare.

D.: Să fie la dumneavoastră buba?

A.: Daaa (…) mă rog (…) dacă vreți vă dau încă o șurubelniță. (stick n.n.).

D.: Hai că vorbim mâine.

A.: Da. Bine.

D.: Bine, domn doctor!

A.: Bine. La revedere! Numai bine!

În data de 26 ianuarie 2015 ora 14:16:20 B. de la postul telefonic nr. x este contactat de A. de la postul telefonic nr. x cu care are următoarea conversație:

B.: Aud!

A.: Mâine va veni omul de la Constanța să mă viziteze.

B.: Să vorbească?!

A.: Nu aud!

B.: Mâine vine să vorbească?!

A.: Da, i-am spus că nu(…)nu, a intrat și i-a dat o dată eroare după aceea (…). Vrei să îți schimb echipamentul?. Nu cred că asta să fie problema, după părerea mea ăla nu a introdus ăsta. El a vrut să ne verifice. Bun. Va veni așa ca sper că mai are și altceva de spus.

B.: În orice caz (…) e fără legătură. Înainte de toate, să se întâmple ceva, însă m-am gândit (…) dacă doamna nu este corectă, dacă tipii ăștia nu sunt în regulă atunci, dacă tipul tău va efectua lucrurile, poate i se cuvin 20 de procente. Dacă va efectua lucrurile.

A.: Tu vorbești ?

B.: A stat (neinteligibil) al lui, dar, da. Ăstea sunt costurile.

A. : Nu, nu am înțeles nimic.

B. : Dacă va reuși, amin (…).

A.: Cine? Vorbești despre (…).

B.: Cel care ajunge. Da? Implicarea lui din punct de vedere al doamnei și al tipilor care nu ne respectă, e de 20%.

A.: A!

B.: Da. Și tu decizi ce vrei cu el, 5, 3, cum îți vine. Numai să fie.

A.: Nu, după părerea mea aici trebuie să fie un alt tablou. Din punctul de vedere al împărțirii. Dar asta, (…) asta e părerea mea.

B.: Ce trebuie să fie?

A.: Împărțirea trebuie să fie diferită.

B.: Ok.

A.: Dar e în regulă. Noi vom face exact ce a făcut ea.

B.: Atunci e ceea ce spun eu.

A.: Da(…)Bine, să vedem că se întâmplă.

B.: Atunci să așteptăm ziua de mâine.

A.: Haide.

B.: Pa.

A.: Pa.

În data de 27 ianuarie 2015 ora 09:12:52 B. de la postul telefonic nr. x îl contactează pe A. la postul telefonic nr. x cu care are următoarea conversație:

A.: Bună dimineața!

B.: Ce faci?

A.: Nu sunt noutăți la mine.

B.: El când trebuie să ajungă?

A.: Cine?

B.: Băiatul de la mare!

A.: Încă nu a sunat.

B.: Auzi, de ce te-am sunat: eu nu (…) nu știu, nu am dormit bine cu asta, că trebuie respectat dar suspectat. Nu știu. Toată (…) luna asta și toate poveștile tale. Să nu fie vreo cârtiță sau ceva. Informator sau ceva.

A.: și dacă este?

B.: Nu știu, trebuie să avem grijă. Să nu înregistreze, scrie, facă nu știu ce. Nu îl cunosc. Eu doar arunc.

A.: Nu, nu, nu (…).

(…);

Cu ocazia întâlnirii realizate în spațiu public în data de 27 ianuarie 2015, în intervalul orar 13:30 - 13:53 A. a purtat următoarea conversație cu colaboratorul ”D.”:

D.: Repede ați venit, domnule doctor!

A.: Păi.

D.: Ce faceți?

A.;

D.: Mi-ați spus, da. Ce facem cu băiatul ăsta? Deci când a băgat prima zi atuncea el, dădea numai eroare. Da? Când a băgat a doua zi, a fost Ok și dumneavoastră spuneți.

A.: . nu merge.

D.: și ce, să îl mai bage o dată? Poate să fie de la stick, cumva?

A.: Nu.

D.: și atunci de la ce poate să fie?

A.: Păi,.de la stick.

D.: Nu-i nimic, că le are pe alea atunci.

A.: Cu stick-ul mai vedem noi. Să ai și tu.

D.: Să fie de la dumneavoastră? Aveți încredere în ei sau?

A.: Cum?

D.: Aveți încredere în ei?

A.: Nuuuu!?

D.: Exclus! Că l-am văzut și pe băiat puțin așa, speriat când i-a dat eroare. A băgat de câteva ori, eroare, eroare, eroare. Și pe urmă, după aceea a mers, cum ați spus dumneavoastră să bage acuma în două - trei ore. De asta mă gândeam, să nu fie de la dumneavoastră problema, să nu.

A.: Nu, nu, am verificat atuncea stick-ul.

D.: Poate să mă mintă ăsta al meu? Nu cred.

A.: Poftim?

D.: Poate să mă mintă ăsta?

A.: A, da, poate să mintă.

D.: Da, dar atuncea când a băgat și zicea că ați primit?

A.: Atuncea. Scuze. (n.o. A. este sunat pe mobil. Discuția se poartă în limba ebraică și durează aproximativ 27 de secunde) Ăăăă!?

D.: Nu știu cum să, ce să.

A.: Poate să fie o încercare de-a lui de a face presiuni sau să vadă dacă știm ce se întâmplă sau nu.

D.: Dar poate să fi dat în ziua aia eroare? Numai eroare? Că a încercat de câteva ori. Nu aveți de unde să știți?!

A.: și asta spune și altceva că e exclus, trebuia să vadă că se încearcă. Ar fi rămas semn cum că se încearcă, încearcă să se cupleze la. Dar zice că nu, nu s-a văzut nimic.

D.: și eroarea asta ce înseamnă? Sau a băgat-o de la el? De asta vreau să știu.

A.: Nu are cum să fie. Eu pot să întreb dacă.

D.: Da, da, da, că vreau să știu și eu cum să (…).

A.: Puteți să îi spuneți că o să primească 8% atunci.

D.: 8%, da?

A.: Dumneavoastră primiți, o să primiți 10.

D.: Da.

A. contactează pe cineva (n.o. nu îi rezultă identitatea) cu care discută în limba ebraică timp de aproximativ 22 de secunde, după care reia discuția cu interlocutorul său: „o încercare. De a ieși din ordin, combinațiile lor cu. V-a mințit? Adică specialistul. Că este exclus să scrie, orice se poate întâmpla, dar să scrie, deci el. Să nu opereze. Nu intră și nu.

D.: Așa mi-a zis, și eu vă spun exact ce mi-a zis: eroare.

A.: Eu am înțeles, am sunat imediat și el mi-a spus atuncea asta, specialistul zice: e exclus să dea eroare, poate să nu opereze, dar să scrie eroare!?

D.: Am înțeles acuma ce să vorbesc cu el. Da, acuma am înțeles. Azi.

A.: Dacă, dacă vreți o altă din aia trebuie să. Ultima v-am dat-o.

D.: Am zis să nu fie din cauza, mă gândesc și eu în toate felurile. Nu mă pricep de asta și să fie din cauza la ăla?

A.: și eu mă pricep la fel ca dumneavoastră.

D.: Știu că.

A.: Nu e, dacă era pistol, știam.

(…);

D.: (…). Dumneavoastră în cât timp vedeți acolo?

A.: Unde?

D.: Nu mă interesează unde! În partea cealaltă!

A.: Despre ce vorbiți?

D.: Cu stick-ul! În cât timp vedeți? Imediat vedeți dacă a băgat?

A.: La Turci?

D.: Nu, cu stick-ul.

A.: Cu stick-ul, imediat!

D.: Imediat? Deci nu trec două zile.

A.: Dacă a curățat, e în lucru.

D.: Da!

A.: Păi, el la fel.

D.: El vede.

 A.: Nu. Nu, nu vede.

Pe parcursul întâlnirii în spațiu public ce a avut loc la data de 27 ianuarie 2015 între A. și D., la momentul 13:35:24 A. de la postul telefonic nr. x l-a contactat pe B. la postul telefonic nr. x cu care a avut următoarea conversație:

B.: Da.

A.: Verifică cu ”cel deștept” dacă se poate să dea eroare.

B.: Ultima dată?!

A.: Dacă se poate ca chestia asta să dea eroare.

B.: Nu! Atunci îți pot răspunde chiar eu: a spus că NU se poate așa ceva.

A.: OK. Asta vroiam să știu.

B.: Nu se poate așa ceva.

A.: Bun. În regulă.

B.: Pa!

A.: Pa!

La data de 30 ianuarie 2015, în intervalul orar 12.40-13.20, cu ocazia întâlnirii în loc public a numitului A., colaboratorul D. i-a comunicat acestuia următoarele:

(…);

D.: (…). Băiatul ăsta de la SC E. SA, am vorbit cu el, a acceptat 8%, a zis că e bine. Luni – marți cred că bagă, că a avut control de la Banca Națională și bagă și mă și anunță. Dar eu am zis că nu mai e nevoie, că aștept de la dumneavoastră să vedem, când vedeți acolo.

A.: Doar spuneți-mi cu câteva ore înainte ca el să poată să (…). Să înceapă să stea cu ochii pe calculator.

Prin introducerea în sistemele informatice ale SC E. SA de către colaboratorul I. a programului malware regăsit pe stickurile predate de inculpatul A. martorului cu identitate protejata D., în ziua de 06 februarie 2015, în intervalul orar 13:30-14:00, în cadrul rețelei SC E. SA, pe sistemele informatice de tip desktop, a fost încărcat fișierul update.

Toate cele trei sisteme informatice de tip desktop au efectuat conexiuni reușite cu domeniul de comandă și control, de unde persoane neidentificate au descărcat un modul cu capabilități malware cunoscut sub denumirea Meterpreter ce a fost generat prin intermediul platformei de exploatare Metasploit.

S-a efectuat o captură a traficului de rețea generat și recepționat de cele trei sisteme informatice de tip desktop ca urmare a comunicării cu serverul de comandă și control blabla123.noip.me.

Din analiza traficului de rețea s-a constatat că toate cele trei sisteme informatice de tip desktop au fost accesate de atacator, după cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică din 19 februarie 2015 (fila 459 vol. IV d.u.p.):

În cazul stației, din analiza traficului de rețea s-au constatat următoarele acțiuni derulate de atacator:

A descărcat pe sistemul informatic victimă mai multe fișiere având următoarele capabilități:

Fișierul \binare\:

Reprezintă o extensie a modulului Meterpreter, disponibilă în cadrul platformei de exploatare de sisteme informatice Metasploit;

În cadrul platformei Metasploit fișierul are denumirea ext-server;

Este un fișier executabil de tip DLL (Portable Executable 32) ce implementează numeroase funcționalități ce-i permit atacatorului să preia control complet asupra sistemului compromis. Printre funcționalitățile implementate se regăsesc următoarele:

Obținerea de informații despre sistemul informatic precum:

Lista proceselor;

Lista conexiunilor de rețea;

Tabela de rutare;

Tabela ARP;

Proxy-uri configurate;

Obținerea configurației browser-ului Internet Explorer;

Citirea memoriei RAM;

Apelarea oricărei funcții din interfața Windows API;

Folosirea funcționalităților oricărui DLL existent pe sistemul compromis;

Efectuarea de operații de ștergere/modificare/creare de fișiere/directoare;

Căutarea în sistemul de fișiere;

Controlul proceselor din sistem, inclusiv injectarea de cod malițios în spațiul de memorie al acestora;

Efectuarea de operații de ștergere/modificare/creare/interogare a înregistrărilor din baza de date Windows Registry;

Keylogger;

Captură de ecran;

Captură video;

Înregistrare audio ambientală;

Efectuarea de operații de citire și ștergere a log-urilor de evenimente înregistrate de sistemul de operare;

Obținerea istoricului de navigare web;

Escaladare de privilegii.

Conține în secțiunea de resurse un executabil ce permite instalarea de hook-uri pentru tastatură și mouse, care să permită interceptarea tuturor evenimentelor generate de sistemul de operare ca urmare a interacțiunii cu dispozitive de tip tastatură și mouse;

DLL-ul implementează o tehnică de injecție de cod executabil (Reflective DLL Injection), ce permite încărcarea unui DLL din memorie în spațiul de memorie al unui alt proces, fără a fi salvat pe harddisk.

Fișierul \binare;

Reprezintă o extensie a modulului Meterpreter, disponibilă în cadrul platformei de exploatare de sisteme informatice Metasploit;

În cadrul platformei Metasploit fișierul are denumirea ext-server;

Este un fișier executabil de tip DLL (Portable Executable 32) ce permite injecția de cod executabil în spațiul de memorie al procesului Windows legitim lsass.exe pentru a extrage hash-uri de parole care ulterior ar putea fi supuse unor atacuri de tip hash cracking în vederea obținerii parolelor;

DLL-ul implementează o tehnică de injecție de cod executabil (Reflective DLL Injection), ce permite încărcarea unui DLL din memorie în spațiul de memorie al unui alt proces, fără a fi salvat pe harddisk.

Fișierul \binare;

Reprezintă o extensie a modulului Meterpreter, disponibilă în cadrul platformei de exploatare de sisteme informatice Metasploit;

În cadrul platformei Metasploit fișierul are denumirea elevator;

Este un fișier executabil de tip DLL (Portable Executable 32) ce permite escaladarea privilegiilor procesului Meterpreter prin injectarea sa, folosind tehnica Reflective DLL Injection, în spațiul de memorie al unui serviciu Windows ce rulează în contextul utilizatorului SYSTEM;

Fișierul\binare;

Reprezintă un fișier executabil de tip Portable Executable 32, ce are ca funcționalitate stabilirea unei conexiuni cu centrul de comandă și control al atacatorului;

Își marchează prezența în sistem prin crearea obiectului de tip mutex;

Își asigură persistența prin crearea unei chei în baza de date Windows Registry;

Pornește un proces legitim rundll32.exe în care injectează cod executabil responsabil de contactarea centrului de comandă și control al atacatorului, în vederea descărcării modulului Meterpreter;

Fișierul \binare;

Reprezintă o extensie a modulului Meterpreter, disponibilă în cadrul platformei de exploatare de sisteme informatice Metasploit;

În cadrul platformei Metasploit fișierul are denumirea ext-server- mimikatz;

Este un fișier executabil de tip DLL (Portable Executable 32) ce permite extragerea din memoria RAM a parolelor în clar, a secvențelor hash aferente parolelor și a tichetelor aferente sistemului de autentificare kerberos. De asemenea, poate efectua atacuri de tip pass-the-hash și pass-the-ticket;

Din analiza datelor, obținute în urma decriptării sesiunilor criptate SSL dintre stație și centrul de comandă și control cu adresa IP 89.108.116.23, s-a constatat că atacatorul a întreprins următoarele acțiuni:

A extras hash-uri de parole pe care le-a transmis către serverul de comandă și control;

A preluat de mai multe ori lista de procese;

A scanat sistemul, ce a avut rol de gateway pentru cele trei sisteme informatice de tip desktop. Acest sistem a fost folosit pentru interceptarea și stocarea traficului de rețea generat și recepționat de sistemele informatice de tip desktop;

A consultat conținutul directoarelor C:\documents and settings\Desktop, Favorites, AppData, My Documents;

A consultat conținutul directorului C:\Program Files;

A transmis către serverul de comandă și control următoarele fișiere:

C:\Documents and Settings\My Documents\Cerere;

C:\Documents and Settings\My Documents;

C:\Documents and Settings\My Documents;

C:\Documents and Settings\My Documents;

A transmis către serverul de comandă și control fișierul, ce conține istoricul de navigare web pentru browser-ul Internet Explorer;

A transmis către serverul de comandă și control fișierul, ce conține o listă cu site-urile web, accesate din browser-ul Internet Explorer, care au creat fișiere de tip cookie.

În cazul stației, din analiza traficului de rețea, s-au constatat următoarele acțiuni derulate de atacator: a descărcat pe sistemul informatic victimă mai multe fișiere ce permit impersonarea unui utilizator prin folosirea obiectelor de tip token asociate contului său. În acest fel, atacatorul și-a asigurat posibilitatea de a accesa sisteme și resurse la care utilizatorul are acces prin furnizarea unor credențiale, fără a-i fi solicitate datele de autentificare.

Din analiza datelor, obținute în urma decriptării sesiunilor criptate SSL dintre stație și centrul de comandă și control, s-a constatat că atacatorul a întreprins următoarele acțiuni:

A extras hash-uri de parole pe care le-a transmis către serverul de comandă și control;

A preluat lista de procese;

A preluat lista de conexiuni de rețea;

A consultat conținutul directorului C:\Documents and Settings\Andreea;

A transmis către serverul de comandă și control următoarele fișiere:

C:\Documents and Settings\My Documents;

C:\Documents and Settings\My Documents;

C:\Documents and Settings\My Documents;

C:\Documents and Settings\My Documents;

C:\Documents and Settings\My Documents;

C:\Documents and Settings\Cookies;

A transmis către serverul de comandă și control fișierul, ce conține istoricul de navigare web pentru browser-ul Internet Explorer;

A transmis către serverul de comandă și control fișierul, ce conține o listă cu site-urile web, accesate din browser-ul Internet Explorer, care au creat fișiere de tip cookie.

În cazul stației, s-au constatat următoarele acțiuni derulate de atacator:

A descărcat pe sistemul informatic victimă fișiere având capabilități identice cu cele descărcate pe celelalte două sisteme tip desktop atacate.

Din analiza datelor, obținute în urma decriptării sesiunilor criptate SSL dintre stație și centrul de comandă și control, s-a constatat că atacatorul a întreprins următoarele acțiuni:

A extras hash-uri de parole pe care le-a transmis către serverul de comandă și control;

A consultat conținutul anumitor directoare din sistemul de fișiere;

A executat comenzi în consola cmd pentru maparea rețelei;

A executat comenzi în consola cmd pentru identificarea unui sistem cu rol de Domain Controller și a utilizatorilor din grupul Domain Admins (utilizatori cu drepturi privilegiate asupra unei rețele administrată prin intermediul unui sistem cu rol de Domain Controller);

A transmis către serverul de comandă și control fișierul, ce conține istoricul de navigare web pentru browser-ul Internet Explorer.

Accesarea sistemelor informatice este confirmata și de convorbirile telefonice interceptate dintre martorul D. și inculpatul A., dintre acesta și inculpatul B. și dintre acesta din urma și utilizatorii numerelor de telefon din Israel.

În data de 06 februarie 2015 ora 11:07:54 A. de la postul telefonic nr. x este contactat de D. aflat la postul telefonic cu nr. x cu care poartă următoarea conversație:

(…);

D. : Am înțeles. Că asistentul meu are pe la prânz, 12 :30 - 13 :00 are o fereastră și ar putea să(…).

A. : Da.

D. : Dar vorbiți cu oamenii să nu mai pierdem, să nu mai (…).

A. : Păi, da, dacă mă sunați, dacă îmi spuneți că el în jur de o oră (…).

D. : 12 :30 - 13 :00. Pe la 13 :00.

A. : Pe la 13 :00 ?

D. : Da.

A. : Gata. Eu dau alarma.

In data de 06 februarie 2015 ora 11:11:06 B. de la postul telefonic nr. x este contactat de A. de la postul telefonic nr. x cu care are următoarea conversație:

(…);

A.: Ora 13.

B.: Am înțeles. Să trec acolo adică?

A.: La 13 va funcționa.

B.: Am înțeles. Bine că mă pui în temă. Acum ascultă! Amin, amin! și precum cu colțurile de care am vorbit? Cum se zice? (n.n. fredonează un cântec pentru copii.) Pălăria are trei colțuri. Pălăria mea are trei colțuri. Nu așa e cântecul? Cum e cântecul ăsta?

A.: Da. Da. Da.

B.: A spus despre tine că ești un băiat bun. Că ești un băiat interesant. Ți-am scris în mesaj.

La ora 11:27:45 B. de la postul telefonic nr. x contactează postul telefonic nr. 972.524.357.028 și vorbește cu o doamnă în limba ebraică:

B.: Alo?

Doamnă: Ce faci?

B.: Bine. Ascultă: încerc acolo, dar nu reușesc. Formez dar nu reușesc. Adică (…) nu răspunde. Caută-l. pe ”cel L.”. În regulă ? Îl cauți ?

Doamnă: Am înțeles.

B.: Da ? În orice caz, fără a lungi lucrurile. vreau să vorbesc cu el și dacă nu reușesc să vorbesc cu el (…). Spune-i doar acest lucru: după unu.

Doamnă: După unu?!

B.: Da. Așa spune-i.

Doamnă: Tu ai nevoie de ”L.” sau de celălalt?

B.: El trebuie să știe asta acum . Ceea ce am spus acum el trebuie să știe. ”Cel L.” trebuie să știe!

Doamnă: Ok.

B.: ”Cel L.” trebuie să știe. Dar acum! Pa.

Doamnă: Acum încerc.

B.: Pa, pa.

La ora 13:27:05 A. de la postul telefonic nr. x este contactat de D. aflat la postul telefonic cu nr. x cu care poartă următoarea conversație:

(…);

D.: Ați vorbit acolo?

A.: Am anunțat pentru ora 13:00.

D.: Și eu așteptam de la dumneavoastră să-mi dați ok-ul să nu se mai întâmple ca data trecută. Deci îi spun că e ok totul dincolo, da?

A.: Da, da, da.

D.: Am înțeles. Acuma-i spun.

A.: Bine.

D.: Ne vedem.

A.: Succes. La revedere!

La ora 13:40:07 B. de la postul telefonic nr. x contactează postul telefonic nr. x și vorbește cu A. în limba ebraică :

A.: Da!

B.: Ă. Un colț a fost completat în acest moment. A fost detectat. A fost detectat un colț.

A.: Am înțeles.

B.: Asta înseamnă că dacă este legătură. ă, (neinteligibil, se întrerupe) sau nu știu, gândește-te tu cum să spui asta, că lipsesc două.

A.: Bun, eu sun acum să (…)l e pună pe celelalte.

B.: Vom raporta că unul a fost detectat. Ce e, deci, cu celelalte?

A.: Da. Ok.

B.: Pa.

A.: Pa.

La ora 13:41:12 A. de la postul telefonic nr. x îl contactează pe D. aflat la postul telefonic cu nr. x cu care poartă următoarea conversație:

D.: Da, domn doctor!

A.: Șeful, vezi că o ”nepoată” de-a mea a ajuns. Celelalte două. Și intră shabat-ul și nu e, ele trebuie să fie acolo înainte de shabat, adică mai au vreo două ore jumate.

D.: Două ore jumate. Îi dau telefon acuma.

A.: Da. Să încerce urgent să le capseze și pe-alea.

D.: Da.

A.: Bine.

D.: Dați-i bătaie să ne vedem.

A.: Anunțați-mă! Da, da. Anunțați-mă! Anunțați-mă! Bine. La revedere!

D.: Da.

La ora 14:05:32 A. de la postul telefonic nr. x îl contactează pe D. aflat la postul telefonic cu nr. x cu care poartă următoarea conversație:

D.: Da, domn doctor!

A.: A treia ”nepoată” nu a ajuns. Vedeți ce-i cu ea.

D.: Deci numai două au ajuns? Două ”nepoate”, da?

A.: Da.

D.: Am înțeles. O să vorbesc.

(…);

La ora 14:52:22 A. de la postul telefonic nr. x este contactat de B. aflat la postul telefonic nr. x cu care poartă următoarea conversație:

A.: Da.

B.: Tu. Azi ești tot timpul ocupat, nu știu ce ai azi.

A.: Să ne mutăm pe celălalt?

B.: Nu. Totul este în regulă. Totul este bine.

A.: Ok.

B.: Asta e!

A.: Ceva nou?(

B.: Nu știu acum deja (…). Îîî (…) asta. Vom continua. Primim continuare. Pa.

A.: Sunt trei?

B.: Da!

A.: Bravo! Este ceva important.

B.: Au zis să facem (…). Da, am spus, totul este în regulă. Știi, e o ”pălărie frumoasă”.

A.: Bine.

B.: Pa.

A.: Pa.

La ora 14:53:26 A. de la postul telefonic nr. x îl contactează pe D. la postul telefonic nr. x cu care poartă următoarea conversație:

D.: Da, domn doctor!

A.: Sunteți pe drum?

D.: Da.

A.: Bravo. Ați văzut domne’ că se poate? Au ajuns toate trei ”nepoatele”.

D.: Bravo! Haideți că vorbim.

A.: Bine. Vorbim când ne vedem.

D.: Da. Bine.

A.: Bine. Mersi. La revedere!

Cu ocazia întâlnirii în loc public ce a avut loc la data de 06 februarie 2015 în intervalul orar 15.45 - 16.10 între A. și colaboratorul D., a avut loc următorul dialog:

A.: S-au agățat.

D.: Toate trei, da?

A.: Da. Acuma să vedem cât o să reziste.

D.: Adică se mai poate întâmpla ceva acuma?

A.: Poate, sigur. Dacă ăia au ac de cojoc.

D.: Nu cred. și dacă ar fi așa recolta când poate să înceapă?

A.: Recolta, o să vină să ne spună omul.

D.: Păi, ne spune omul, dar trebuie să vă spună și dumneavoastră ca să (…).

A.: Ați văzut că.

D.: Da, da, dacă conlucrăm.

A.: Păi!?

D.: Murim, murim, de abia am ajuns, de asta m-am gândit că nu aveam. (…).

A.: Mi s-a întâmplat.

D.: Am văzut, da, da. Deci toate trei sunt, sunt agățate acolo.

A.: Toate trei erau agățate, le-a văzut.

D.: Bine atunci, așa.

A.: Eu am simțit un., când eu l-am vărsat., stick-ul.

D.: Da.

A.: Dar văd că le ia.

D.: și banii?

A.:.ne dă cash.

D.: În Elveția? Nu spuneați dumneavoastră că (…), dacă (…).

A.: Nu e nici o problemă.

D.: Înțelesesem că din Turcia, da (…).

A.: Din Turcia eu mă duc să-i iau.

D.: A!

A.: .depuși în Elveția.

D.: Am înțeles.

A.: (…).

D.: Da?

A.: Da.

D.: Așa, una la mână (…).

A.: Din Turcia.

D.: Da, una la mână.

A.: .și îi bag aicea și.

(…);

A.: Ăsta pentru mine e, principal ce face omul. Era când le-a văzut pe toate trei, s-a dus, își face rugăciunile, sâmbătă seară, noapte e pe el.

D.: Am înțeles.

A.: Dacă o să vedem ce-a rămas. Ăștia.

D.: E, dacă-s toate trei trebuie să (…), din trei una.

A.: Ar trebui să., nu.

D.: Pe toate trei să le vadă.

A.: Nu. El acuma a văzut cu ce l-au dat afară atunci.

D.: Da.

A.: Cred eu că a pregătit ceva ca să-l agațe.

D.: Am înțeles. Dumneavoastră știți.

A.: Nu știu!

D.: A, bănuiți!

A.: Sunt ca dumneavoastră.

D.: A, nu-i treaba mea.

A.: Nici nu mă interesează. Pe mine mă interesează sfârșitul.

(…)

A.: Da mă uit că poate, Doamne-ajută o fi răspuns. Singurul care a răspuns e ăsta cu ”nepoatele”, că s-a agățat, sunt toate trei la locul lor.

(…);

D.: Cu ăia, cu „nepoatele”.

A.: Zic eu că sunt (…), e o posibilitate mărită (…), a cerut (…).

D.: Trei.

A.: Când a fost să vadă a văzut imediat.

D.: Da, da.

A.: A spus, când a ajuns, a sunat.

D.: Da.

A.: Cei cu celelalte două. Adu toate trei. Au încă două. Ei m-au., adică nu vrea să stea, nu avea cum să stea pentru sabat. Adică.

(…);

A. : Da ăia văd, să vadă că a intrat. Părerea mea e că ăștia urmăresc, nu se poate să nu vadă că a băgat ăsta.

D. : Sunt băgate, nu prea mai știe nimeni.

A. : El umblând a văzut că i l-au băgat acuma.

D. : Da.

A. : Nu știu ce înseamnă că a umblat, nu știu (…) mă gândesc. El duminică dacă a apucat el să se agațe și nu-l dau afară astăzi sau mâine, în mod sigur duminică e agățat.

D. : Adică hibernează ?

A. : O bagă, o lasă, și-i ascunsă. Aia a trecut, a zis să treacă trei ca să apuce una din ele s-o ascundă.

D. : Da

A. : Ăștia trebuie să vină să o caute (…)sau a văzut ceva ce n-au scos data trecută (…).

În data de 06 februarie 2015 ora 16:54:03 B. de la postul telefonic nr. x îl contactează pe A. la postul telefonic nr. x cu care are următorul dialog în limba ebraică:

A.: Alo?

B.: Da!

A.: Ă. Vroiam să știu ce a spus apropo de.

B.: Din ce punct de vedere?

A.: Ăăă (…). Pălăria mea are trei colțuri.

B.: Totul e cum trebuie și până acum cinci minute. pentru că acum intră în shabat-ul sau a intrat, ultimul raport. și eu totul cu ”regele„ (neinteligibil) direct, că nu am legătură cu (…). Ăsta. Și (…). Și (…). Până în acest moment totul funcționează. Următorul raport va fi mâine la ieșirea (n.n. shabat-ului).

A.: Ok.

B.: Totul funcționează. Ce să-ți spun? În regulă.

A.: (…).

B.: Nu știu. Știi, se spune (neinteligibil) va fi trei din trei. Se spune că din trei va ieși unul, asta e tot același lucru, nu?

A. : Da.

B. : Este doar un lucru care este important. A, nu știu cât mă pricep la asta, dar (…) sincronizarea este cea (…) mai bună.

A.: Cât timp îi va lua să învețe subiectul?

B.: Eu (neinteligibil) Îți vorbesc din memorie. Nu am avut hârtie și nimic altceva dar țin minte 48.

A.: Nu, 48 să vedem că s-a prins.

B.: A! După asta?! A spus că fiecare lucru e diferit și vorbește de trei săptămâni până la trei luni. Asta este din memorie din nou. Dar după cum a descris el pe cel local, este în regulă. Adică (…) mai liber. Dar hai (…) știi, hai să trecem pas cu pas.

(…);

În data de 07 februarie 2015 ora 19:56:38 B. de la postul telefonic nr. x este contactat de A. de la postul telefonic nr. x cu care are următorul dialog în limba ebraică:

B.: Alo!

A.: Bună seara, domnule meu!

B.: Ce faci? Să ai o săptămână bună.

A.: O săptămână bună.

B.: Ai terminat cu discuțiile pe ziua de azi?

A.: Cum ai spus?!

B.: Ai terminat cu discuțiile pe ziua de azi?

A.: Ă. mm, se poate spune și așa. Spune-mi, te rog, eu am visat sau ai spus că ai vorbit prin ”rege”. Nu direct cu ”L.”?

B.: Am vorbit. Așa e, așa e.

A.: Situația cu ”pălăria” mea ai vorbit-o prin ”rege”?

B.: Da.

A.: Na.

B.: De ce?

A.: Cum ai spus?!

B.: Nu, nu! Dar este legătură directă, adică e același lucru.

A.: Ok.

B.: De ce ai crede altfel? E aceeași semnificație. Pur și simplu ”plasticul” nu era la el, era în alt loc. El era în est, lângă Zid și aia era la birou, plasticul era la birou. Și când am vorbit cu ea, ea i-a transmis lui și el i-a transmis lui. Iar el are legături în toate locurile.

A.: E în regulă. E în ordine!

B.: Ce mă enervează pe mine e că am stabilit cu ”regele” la ora șapte azi și (…). Cu ”regele” și (…) și nu a răspuns. Telefon închis. Asta mă enervează! Pentru că am vorbit pentru ora șapte. Dar e în regulă, e-n ordine.

A.: Ok.

B.: Am vorbit cu ea și i-am spus: pregătește-l. am spus, așteaptă până la opt ca să revin la tine, și trezește-l. Să deschidă ca să vorbim. Ea știe că până acum totul e în regulă.

A.: Ok.

B.: Eu când voi ști voi vorbi cu tine în curând.

A.: Bine, ok, cu plăcere.

B.: Pa.

În data de 07 februarie 2015 ora 19:59:07 B. de la postul telefonic nr. x contactează o doamnă la postul telefonic nr. x cu care are următorul dialog în limba ebraică:

Doamna : Alo !

B. : Dacă i-ai putea da un telefon să îi spui că a stabilit cu tine la ora șapte. E ora opt acum și totul e închis.

Doamna : Ok. Ok.

B. : Pa (…).

Doamna : Ok, acum (…).

B. : Pa.

În data de 08 februarie 2015 ora 13:04:53 A. de la postul telefonic nr. x îl contactează pe D. la postul telefonic nr. x cu care poartă următoarea conversație:

D.: Da.

A.: Să trăiți, domn doctor!

D.: Respect!

A.: ”Nepoatele” mele au rămas în întuneric. Se poate așa ceva? Adică a plecat de acolo toată lumea și-a stins lumina?

D.: Se poate.

A.: Puteți să întrebați?

D.: Nu.

A.: Nu.

D.: Nu am cum.

A.: OK. Când puteți să întrebați, întrebați și, că e important. Că s-ar putea să-și revină mâine, dar.

D.: Da, cred că da.

A.: Da, deci dacă puteți să întrebați, întrebați, dacă nu, așteptăm în orice caz ziua de mâine.

D.: Bine.

A.: Bine. Mersi frumos. La revedere!

În data de 09 februarie 2015 ora 10:06:04, A. de la postul telefonic nr. x este contactat de B. de la postul telefonic nr. x cu care poartă următoarea conversație:

A. : Da. Alo ?

B. : Nu sunt știri (…).

A. : Mai bine. Deja nu este bine.

B. : Este chiar excelent (…). Îmi spune : miere, zahăr, eu deja miere și zahăr de totul este bine (…). Dar nu, nu, nu, nu am știri. El spune (…) acum vorbesc cu, știi, cu (…) nu vreau să zic ”regele”. Nici măcar nu i se potrivește această poreclă (…) eee (…). O să vorbim cu el și apoi el mi-a zis, dar am spus, v-am spus eu vineri (…). Iar eu i-am spus : ascultă-mă bine ! Mi-ai zis : oricând. El mi-a zis : încercați să puneți asta astăzi. Aaaa.

A. : A ! Nu a găsit nimic ?

B. : Nu a găsit nimic. Nu. Și a cerut mult să încercăm astăzi. Nu știu de ce (…) și i-am spus: vom vorbi cu tine la 11:30 (…). Dacă tu vii la 11:00, atunci ne gândim un pic împreună.

A. : Eu (…). În regulă. Eu am promis cuiva (…) ajung la 12 :00.

B. : Ok atunci (…).

A. : Eu între timp încep să lucrez.

B. : Te-am înțeles, pa.

A. : Pa.

În data de 09 februarie 2015 ora 10:18:56 A. de la postul telefonic nr. x îl contactează pe D. la postul telefonic nr. x cu care poartă următoarea conversație:

D. : Da, domn doctor !

A. : Să trăiți, domn profesor !

D. : Cu respect !

A. : Puteți aranja ca ”nepoatele” mele să mai rămână vreo două zile acolo ? Să se ducă din nou să doarmă acolo ?

D. : Tre să vin eu, acolo. Haideți, că vorbesc să fiu mâine acolo.

A. : Da (…) mă rog (…) era bine dacă se rezolva (…).

D. : N-am cum prin telefon. N-am cum prin telefon. E (…).

A. : Am înțeles. Ok. Nu știu. Vezi dacă se poate aranja.

D. : Vă spun.

A. : Da, dacă se aranjează anunțați-mă ca să pot să (…) le pregătesc de mâncare.

D. : Da, da.

A. : Bine.

D. : La revedere !

A. : La revedere ! Numai bine.

În data de 09 februarie 2015 ora 12:40:04 A. de la postul telefonic nr. x îl contactează pe D. la postul telefonic nr. x cu care poartă următoarea conversație:

D. : Da, domn doctor !

A. : Domn profesor, două ”nepoate” s-au întors. Deci nu faceți nimic astăzi că le dau eu de mâncare.

D. : Da ?

A. : Da. Nu faceți nimic și vorbim. Dacă e, dumneavoastră la ce oră puteți să le vizitați.

D. : Mâine.

A. : Mâine. E foarte bine. Atunci vorbim la noapte.

D. : Bine, bine.

A. : Deocamdată le trimit eu de mâncare.

D. : Da, da.

A. : Bine, mersi. La revedere !

D. : Bine, domn doctor.

Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului B. a fost ridicat un telefon mobil din a cărui listă de apeluri evidențiate în urma efectuării percheziției informatice din data de 11 iunie 2015 s-a stabilit că respectivul terminal mobil a fost utilizat de către inculpatul B. ca telefon dedicat comunicațiilor efectuate/primite exclusiv pe relație cu ”doamna” la nr. x.

Inculpații A. și B. nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor informatice, însă acestea rezultă din declarațiile martorilor cu identitate protejata D. și I., procesul-verbal de realizare a capturii, raportul de expertiza efectuat în cursul judecații (din care rezultă că pe stick-urile atașate dosarului sunt stocate programe ce permit atacatorilor să acceseze sistemul infectat de la distanță, prin Internet, compromit configurările referitoare la securitate ale calculatorului gazdă, înlocuiesc fișiere importante ale sistemului de operare, permit preluarea de către atacatori a datelor confidențiale stocate pe calculator: parole, conturi de acces etc.), rapoartele de constatare tehnico-științifică efectuate în cursul urmăririi penale (necontestate de către inculpați, astfel încât instanța nu a dispus efectuarea unei expertize având același obiect; cererea de efectuare a expertizei a vizat exclusiv programele aflate pe stick-uri) care atestau informațiile preluate de atacatori de pe sistemele informatice victima.

De altfel, inculpatul A. a circumstanțiat faptele în declarația sa dată în fața instanței de judecată: "Am avut mai multe întâlniri cu „L.” Acesta mi-a dat 3 stick-uri, pe care mi-a spus că se află un program ce poate fi folosit prin introducerea într-un sistem bancar, pentru a lua bani din bancă. Am predat unul dintre aceste stick-uri, pe cel negru, martorului D., în data de 26 noiembrie 2014, cerându-i să-l introducă într-un sistem bancar și spunându-i, în același timp, scopul urmărit, (...) transferurile care urmau a fi făcute în urma accesului la sistemul bancar (...) mi s-a comunicat că se urmărea o fraudă informatică". Atât inculpatul A., cât și inculpatul B. au invocat faptul ca persoanele din Israel erau implicate într-o afacere legala Forex pe care intenționau să o extindă în Romania, însă în niciuna din convorbirile interceptate nu apare aceasta afacere, iar folosirea unui limbaj codat pentru a induce în eroare o eventuală concurență nu se justifică în convorbirile dintre inculpatul B. și persoanele ce ar fi desfășurat o activitate legala în Israel.

Inculpatul B. a invocat faptul că doar a transmis niște informații pe care nu le înțelegea între inculpatul A. și persoanele din Israel și i-a predat acestuia un plic închis, fără să știe că în interior erau chiar stick-urile pe care se aflau programele ce urmau a fi introduse în sistemele informatice, însă aceste apărări sunt infirmate de convorbirile telefonice interceptate. Astfel, convorbirea din 21 ianuarie 2015 (B.: Și toate (…) toate fac probleme. A.: Nu! Cel nou! Pe care l-am primit de la tine. Da. Face probleme. Dă eroare. B.: La toate? A.: Nu știu dacă toate, eu am dat unul. Unul din cinci.) confirmă faptul ca o parte dintre stickuri i-au fost predate inculpatului A. (Precizez că acest stick îl primisem într-un plic închis, împreună cu alte 4 stick-uri, toate de culoare grena, în data de 06 ianuarie 2015, prin intermediul inculpatului B., de la „L.”) de inculpatul B. și că acesta a știut ce îi preda și cel puțin la acest moment a avut reprezentarea scopului pentru care erau folosite acestea. De altfel, implicarea conștientă a acestui inculpat rezultă și din convorbirea acestuia cu utilizatorul nr de telefon x (număr de Israel), ora 15:36:04 (B.: Noi am încercat o dată săptămâna trecută la (…). Dacă-ți mai amintești am luat de la tine cinci (…). Cinci dintr-astea, ultima dată), conținutul convorbirilor indicând fără dubiu că inculpatul știa ce a preluat și predat și că stickurile erau folosite pentru a accesa sisteme informatice.

Instanța a avut în vedere și indiciile ce rezultă din faptul că la locuința inculpatului B., cu ocazia percheziției domiciliare, au fost găsite stick-urile de memorie, pe care au fost identificate mai multe executabile a căror analiză (Raportul de constatare tehnico-științifică din 11 mai 2015 întocmit de specialiști din cadrul Institutului pentru Tehnologii Avansate) a evidențiat faptul că acestea ”reprezintă aplicații malițioase ce au potențial de a produce pagube sistemelor informatice în care se instalează, comunică cu servere de comandă și control către care pot fi trimise fișiere și de pe care se pot descărca comenzi și module noi” (probe indirecte ce indica faptul ca inculpatul a avut acces și la alte astfel de programe, nefiind vorba de un eveniment izolat concretizat intr-o predare materiala a unor stick-uri către o persoana în care avea încredere).

B. Spălarea banilor;

Din interceptările telefonice efectuate în cauză, declarația inculpatului A., declarația inculpatului C., declarația martorului Mihai Ionuț, raportul de constatare tehnico-științifică rezultă că inculpatul A. a avut în mod repetat discuții cu persoane aflate în străinătate, intermediind operațiuni de schimb valutar a unor sume mari de bani în scopul ascunderii provenienței ilicite a acestora și s-a deplasat în mod repetat în străinătate, împreuna cu coinculpații, transportând sume mari de bani.

Astfel, inculpatul A. a transportat în cash o suma mare de bani (1,5 mil. euro), în bagajul de mână, pe ruta Viena - Tel Aviv via București (momentul tranzit-transfer de pe Aeroportul Internațional Henri Coandă - Otopeni din ziua de 17 ianuarie 2015 orele 18 :25), aspect ce rezultă din declarația sa (În data de 17 ianuarie 2015, am călătorit cu avionul pe ruta Tel Aviv - Viena - București - Tel Aviv. Până la București am avut asupra mea 1 milion 500 de mii de euro), a martorului Mihai Ionuț (operatorului de securitate aeroportuară care în data de 17 ianuarie 2015 a efectuat controlul de securitate al bagajelor de mână aparținând lui A. pe Aeroportul Internațional Henri Coandă București - Otopeni, acesta a declarat faptul că, la întrebarea adresată pasagerului ce viza conținutul bagajelor aflate în posesia sa acesta i-a comunicat că deține suma de 1, 5 milioane fără însă a preciza felul valutei) și raportul de constatare tehnico-științifică din data de 19 februarie 2015 (în urma analizării imaginilor grafice generate de formatul proprietar al producătorului de echipamente de scanare în radiație X de pe Aeroportul Internațional Henri Coandă București-Otopeni, în data de 17 ianuarie 2015, în bagajul tip rucsac aparținând lui A. s-au identificat trei coloane de bancnote estimate la 6.480 bucăți care în monedă euro din cupiura de 50 ar fi reprezentat 342.000 euro, iar în bagajul tip troller straturi a câte 6 rânduri fiecare, fiecare strat fiind estimat a fi avut 9.120 bancnote care în moneda euro din cupiura de 50 ar fi însemnat cca.1.710.000 euro), convorbirile telefonice cu inculpatul B.:, din greșeală am coborât. Până acum nu au fost probleme, decât dacă au raportat că. Asta (…). Ce este asta (…). Bani (…). La ”șnițel” (Viena n.n.) totul a mers fără probleme. (…) întrebarea e dacă vor trimite mai departe (…). Că au cerut (…) au întrebat numai de cantitate (…). Dar sunt cei de la (…) securitate, nu are legătură. Că de unde am venit?.trebuia să raportez (…) că ies (…). Am vrut să trec în liniște (…). Apoi sper că (…) nu (…) să nu îl verifice. Dacă cineva L. va avea întrebări atunci situația noastră nu e cea mai bună (…) după ce trec vor fi hârtii în toate direcțiile (…). Însă trebuie mai întâi să ajung acasă, numai după aia (…). Avem o intrare dintr-asta și o intrare dintr-asta (…). Trebuie să le arătăm împreună.

Inculpatul a depus la dosar un înscris din care rezultă că a declarat în vamă banii respectivi, însă conținutul convorbirii telefonice indicate anterior, din care rezultă că îi comunica inculpatului B. că după ce va ajunge în Israel va avea la dispoziție hârtiile necesare cu privire la acești bani (după ce trec vor fi hârtii în toate direcțiile (…). Însă trebuie mai întâi să ajung acasă, numai după aia (…). Avem o intrare dintr-asta și o intrare dintr-asta (…). Trebuie să le arătăm împreună) au determinat instanța să se îndoiască cu privire la veridicitatea acestui înscris.

Tot din conținutul convorbirilor telefonice interceptate rezultă că inculpatul A. negocia operațiuni de schimb valutar cu ”indianul” alias ”M.”, iar în data de 03 decembrie 2014 ora 16:51:24 A. este contactat de acesta de la nr. x (nr. de Italia) în care discuta despre stabilirea unui loc de întâlnire, cel din urmă solicitând un loc unde să se afle în siguranță și din care rezultă ca urma a se face un schimb valutar (intermediat de inculpatul A.) de către un evreu ce are un atelier de bijuterii în centrul Parisului, lângă Opera.

În seara zilei de 4 decembrie 2014 prin intermediul aplicației Whats-App, de pe acest nr. de telefon este trimisă o înregistrare video în care o persoană este prezentată lângă o suma mare de bani (astfel cum rezulta din raportul de constatare tehnico-științifică din 15 mai 2015 efectuata asupra datelor stocate pe telefonul mobil, ridicat din posesia inculpatului A. cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul acestuia.

În data de 11 ianuarie 2015 ora 19:27:44 A. vorbește cu aceeași doamnă aflată la postul telefonic nr. x cu care a vorbit și în data de 04 decembrie 2014, orele 17:51:31 și 21:38:21 e adevărat că ăștia la care l-am trimis era lume interlopă, par excellence, dar se ocupă cu din astea și el n-a venit cu banii, a vrut să vadă întâi banii lor.

A: El îi are în Suisse Franc și i-am spus: Hai că ți-i bag în bancă și faci. În Suisse Franc, care e problema? Nu. Vrea în euro.

Nu a oferit puțin. 8% pentru schimb e foarte mult. Înțelegi? Așa că cei care. interlopii ar fi trebuit să arate banii, dar uite că n-au arătat și așa că ceva nu e în regulă, dar ți-am spus din partea mea nu e în partea lui. De asta continui cu el.

În același sens sunt și discuțiile pe care A. le-a avut în data de 09 ianuarie 2015, orele 12:53:57 și 14:07:02 cu o terță persoană aflată la postul telefonic nr. x căreia A. avea să-i comunice: ”nu este important pentru noi de unde vine (transportul de bani n.n.), dacă sunt bani furați (bani negri n.n.) nu va merge mai puțin de 50 (comisionul va fi de 50%), dacă banii provin din contul lui (…) poate se va termina cu 20 (comision de 20%) (…) dacă banii provin din contul nu știu cui spre acolo, eu voi scoate banii, dar prețul nu va fi mai puțin de 50 (comision de 50%).

Cu ocazia întâlnirii din data de 27 ianuarie 2015, dezvoltând subiectul despre operațiunile de spălare de bani pe care le intermediau, A. i-a comunicat colaboratorului D. atât date privitoare la numărul aceluiași cont bancar cât și identitatea titularului de cont, în persoana numitului N. care, în schimbul unui comision de 50% din sumele spălate, asigura primirea, deținerea și transferul banilor către alte trei conturi din care sumele urmau a fi mai apoi ridicate în numerar și remise titularilor pe bază de documente justificative fictive menite a oferi o aparența de legalitate sursei de proveniență a valorilor astfel spălate: ”el scoate bani, tot prin mine scoate (…). Eu trebuie să-i curăț (…) 50% ia ăla care spală (…) dacă-i trimit în Turcia ca să-i spele, deci să dispară (…) v-am spus, ăla ia 50%.acum pot să vă dau un cont (…) e un nume privat (…) ăsta e contul (…) ăsta e Iban-ul (…).”

În data de 16 decembrie 2014, în intervalul orar 1415-1445, A. face următoarele precizări pe parcursul discuțiilor purtate cu D.: Nu mă interesează din ce i-au făcut (…), din petrol nu au probleme să-i scoată, dacă nu au făcut furăciuni. (…).

Cu ocazia discuției purtate în mediu ambiental în data de 30 ianuarie 2015 cu D., A. îi precizează: La ieșire trebuie să-i declari, dacă nu mergi în Uniunea Europeană se declară și la ultima ieșire din Uniunea Europeană trebuie declarați. Și dacă îi vede, ce?! Mă oprește pe mine de unșpe mii de ori. Ce dacă? Și dacă vine poliția, îți ia datele. Nu asta e problema. El dacă trebuie să-i facă din negri albi, aia e (…). De unde i-a avut, de unde i-a primit?”.

Aceste aspecte rezultă și din declarația martorului cu identitate protejată "D.", apreciată ca probă indirectă (martorul nu a observat în mod direct discuțiile inculpatului A., dar acesta i-a precizat aspecte în legătura cu transferul unor sume mari de bani), de natură a corobora celelalte mijloace de proba ce confirma situația de fapt reținută de instanță ("Inculpatul A. mi-a arătat, odată, o filmare în care apărarea cu o sumă mare de bani, cred că era vorba de franci elvețieni, și mi-a spus că ar fi fost vorba de 2 milioane de franci elvețieni. Inculpatul mi-a indicat nr. unui cont deschis în Turcia și titularul acestuia, nu-mi aduc aminte numele, unde urmau a fi transferate sumele de bani. Tot inculpatul mi-a spus că 50% din bani urmau a fi reținuți de persoana care scotea banii în numerar în Turcia, iar restul de 40% urmau să ajungă la oamenii lui, cei împreună cu care făcea această operațiune).

Din declarațiile inculpaților A. ("l-am folosit pe inculpatul Tohănean ca șofer, pentru deplasările mele în străinătate și pe inculpatul B. pentru a-mi transporta diverse pachete închise, inclusiv cu bani"), C. ("M-am deplasat de mai multe ori în străinătate. În aceste deplasări, inculpatul A. mă trimitea înainte cu avionul și acolo, trebuia să închiriez o mașină cu care îl transportam în diferite locații, pe acesta sau pe inculpatul B., după care ne întorceam separat în România, ei, de obicei, rămânând în Zurich (...) unul dintre elementele care m-au făcut să-mi pun semene de întrebare a fost faptul că troler-ele cu care veneau inculpații în străinătate își modificau greutatea, fiind mai grele la momentul la care eu mă întorceam din străinătate.") și B. ("Am fost rugat de A. să îl ajut să preia un colet de la o cunoștință, O., din Paris, întrucât el se afla la Davos. M-am dus la Paris în 06 ianuarie 2015, unde m-am întâlnit cu inculpatul C. la Hotelul și, ulterior, la o cafenea din apropiere m-am întâlnit doar eu cu O., care mi-a spus că nu are pachetul. În data de 12 ianuarie 2015, pentru că încă nu reușisem să iau coletul din Paris, la rugămintea inculpatului A., care mi-a spus că avea treabă în Zurich, m-am deplasat, încă odată, spre Paris, pentru a lua acel geamantan. Ne-am întâlnit cu A. la Ieșirea 58 pe autostrada dintre Frankfurt și Basel, unde i-am predat geanta închisă. A. nu mi-a spus cu exactitate ce era în geantă, dar am înțeles de la el că era vorba de ceva valoros. Pe 14 ianuarie 2015, iar eu am rămas în Tel Aviv. Mi-a spus că el va trebui să se întoarcă la Davos, pentru închiderea conferinței și m-a rugat să-i iau, din nou, un geamantan de la Paris, tot de la O. Am rămas în Tel Aviv până în 19 ianuarie 2015, A. a plecat din Tel Aviv, dar s-a întors după 2 zile și m-a rugat iar să-i aduc geanta din Paris.) rezultă că aceștia s-au deplasat în mod repetat în străinătate cu sume mari de bani. Deși ultimii doi inculpați au arătat în fața instanței că nu au avut cunoștința că în gențile transportate se aflau sume de bani, inculpatul C. a precizat ca de la un moment dat a avut reprezentarea acestui fapt, iar implicarea activă și conștientă a inculpatului B. rezultă din interceptările telefonice.

Astfel, în data de 06 februarie 2015 ora 11:11:06 B. de la postul telefonic nr. x este contactat de A. de la postul telefonic nr. x cu care are următoarea conversație:

A.: ora 13.

B.: am înțeles. Sa trec acolo adică?

A.: la 13 va funcționa.

B.: am înțeles. Bine ca mă pui în tema. Acum asculta! Amin, amin! și precum cu colturile de care am vorbit? Cum se zice? (n.n. Fredonează un cântec pentru copii.) Pălăria are trei colturi. Pălăria mea are trei colturi. Nu așa e cântecul? Cum e cântecul asta?

A.: da. Da. Da.

B.: a spus despre tine ca ești un băiat bun. Ca ești un băiat interesant. Ți-am scris în mesaj.

A.: aha!

B.: da. Deci (…) eee (…) el (…) se pare că în companii mari din Israel. Eee (…) știi, când se vrea să se ajungă sus, nu întotdeauna se ajunge unul la altul. Spune: până acum încă nu l-am văzut. Doar am vorbit cu el câteva cuvinte, și spune că el mâine probabil că se întâlnește cu el și va vorbi cu mine duminică, luni. I-am spus (…) fantezia (…) fantezia este de a scoate. El îmi spune: trebuie transferați și mai departe, adică sa fie transferați lui, (…) i-am spus, cealaltă parte, austriacul și tot aranjamentul la dus-întors este închis. Nu greșesc, nu-i așa? (…) adică în cealaltă parte totul este închis. Din punctul tău de vedere. Austriacul și tot transportul. (…) deci eu trebuie sa (…) sa (…). Să (…) să continui cu asta. Da?! Sa vorbesc cu ”regele”.

A.: este de dorit.

B.: pa!

A.: pa!

Conținutul acestei convorbiri confirmă faptul că inculpatul B. nu era doar folosit pentru a deplasa sume de bani în interiorul unor genți sigilate, despre conținutul cărora nu avea cunoștința, dar știa de întreaga operațiune de transferare a banilor. În plus, inculpatul C. îl indica ca fiind cel care îi plătea cheltuielile făcute pentru aceste deplasări în străinătate ("(…) pe inculpatul B., l-am cunoscut în 2014, prin intermediul inculpatului A., în Romania. El este cel care îmi dădea banii pentru deplasări și pentru serviciile de șofer").

Din declarațiile inculpaților rezultă că inculpatul C. închiria mașini cu care se deplasa uneori împreuna cu inculpatul B., doar cu inculpatul A. sau chiar cu amândoi pe teritoriul altor state, după care se reîntorcea singur în tara cu avionul. Folosirea anumitor telefoane cu ocazia acestor deplasări, necesitatea stabilirii unor locații sigure sau asigurări prin intermediul unor înregistrări video că există banii în materialitatea lor, folosirea unui limbaj codat de comunicare sunt indicii ce, coroborate conduc la concluzia ca banii cu privire la care inculpatul A. a încercat intermedierea schimbării proveneau din activități infracționale. De altfel, chiar inculpatul folosește în mai multe convorbiri termeni elocvenți "bani negri", "sa ii spele, deci să dispară", "trebuie albiți".

În consecință, instanța de fond reține că fapta inculpatului B. de a primi în perioada noiembrie 2014 - februarie 2015, de la utilizatorul postului telefonic nr. x, alias ”cel deștept”, deține și transmite către inculpatul A. în același interval de timp un număr de cel puțin 3 dispozitive electronice ce conțineau o aplicație tip ”malware” având capabilități de accesare neautorizată a oricărui sistem informatic la care accesul este restricționat sau blocat, de culegere de date și informații necesare preluării de la distanță a controlului deplin asupra rețelei informatice atacate, prin substituirea în drepturile administratorului de sistem, în scopul valorificării acestor capabilități prin facilitarea accesului fără drept, de la distanță, a membrilor grupării infracționale organizate la sisteme informatice aparținând infrastructurii bancare naționale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice prev. de art. 365 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului A. de a primi de la inculpatul B. în intervalul noiembrie 2014 - februarie 2015, deține și transmite colaboratorului D. la datele de 26 noiembrie 2014, 16 decembrie 2014 și 09 ianuarie 2015 în vederea introducerii în sisteme informatice aparținând infrastructurii bancare, un număr de 3 dispozitive electronice ce conțineau o aplicație tip ”malware” având capabilități de accesare neautorizată a oricărui sistem informatic la care accesul este restricționat sau blocat, de culegere de date și informații necesare preluării de la distanță a controlului deplin asupra rețelei informatice atacate, prin substituirea în drepturile administratorului de sistem, în scopul valorificării acestor capabilități prin facilitarea accesului fără drept, de la distanță, a membrilor grupării infracționale organizate la sisteme informatice aparținând respectivei infrastructuri bancare naționale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice prev. de art. 365 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen.

Fapta inculpaților A. și B. de a facilita în intervalul 16 decembrie 2014 - 9 februarie 2015, prin intermediul aplicației ”malware” deținută și distribuită anterior cu încălcarea legii, accesul fără drept, de la distanță, a atacatorului aflat în spatele domeniului de comandă și control la sisteme informatice aparținând SC E. SA la care accesul este interzis pentru categoria de utilizatori din care făcea parte atacatorul, în scopul obținerii de date informatice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea de acces ilegal la un sistem informatic (săvârșită de atacator n.n.) prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 360 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

Fapta inculpaților A. și B. de a înlesni, în perioada 16 decembrie 2014 - 9 februarie 2015, prin intermediul aplicației ”malware” deținută și distribuită anterior cu încălcarea legii, transferul neautorizat, operat de atacatorul aflat în spatele domeniului de comandă și control blabla123.noip.me, de date (ce sunt enumerate în procesul-verbal și raportul de constatare tehnico-științifica) din sistemele informatice aparținând SC E. SA accesate anterior fără drept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la transferul neautorizat de date informatice prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 364 C. pen.

Simplul fapt ca nu au fost identificați atacatorii (cu privire la aceștia s-au disjuns cercetările prin rechizitoriu) nu înlătură posibilitatea tragerii la răspundere penala a inculpaților pentru activitățile lor de ajutor material (transmiterea stick-urilor pe care se aflau programele malware și asigurarea legăturii pentru stabilirea datei de accesare și preluare a datelor) prin care s-a asigurat punerea în executare a rezoluției infracționale a persoanelor care au realizat efectiv atacul asupra sistemelor victima, finalizat cu preluarea de date informatice. Acordul de voință (fără a fi necesar a fi verbalizat expres) rezultă din interceptările telefonice și din modul coordonat în care au acționat inculpații.

Inculpații A. și B. au fost trimiși în judecată pentru fapta de a mijloci în perioada 16 decembrie 2014 - 9 februarie 2015, prin intermediul aplicației ”malware” deținută și distribuită anterior cu încălcarea legii, demersul atacatorului, aflat în spatele domeniului de comandă și control blabla123.noip.me, de a intercepta fără drept, prin mijlocirea programelor malițioase descărcate în sistem, transmisii nepublice de date informatice efectuate prin intermediul respectivelor sisteme informatice aparținând SC E. SA, accesate anterior fără drept, ce ar constitui complicitate la tentativa de interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice (săvârșită de atacator n.n.) prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 366 C. pen. cu referire la art. 361 C. pen.

Elementul material al acestei infracțiuni este "interceptarea unei transmisii de date informatice", ce presupune acțiunea de a capta impulsurile electrice, variațiile de tensiune sau emisiile electromagnetice ce tranzitează în interiorul unui sistem informatic sau se manifestă ca efect al funcționarii acestuia ori se află pe traseul de legătură dintre două sau mai multe sisteme informatice care comunică. În cauză nu s-a făcut dovada existentei unor transmisii de date în interiorul sistemelor accesate fără drept sau între acestea și alte sisteme informatice cu privire la care să se fi încercat captarea. Simplul fapt ca erau accesate fără drept niște sisteme informatice care, ipotetic, ar fi putut la un moment dat să și transmită date informatice nu este suficient pentru a trage concluzia univoca a accesării acestora în acest scop, din probele administrate rezultând că au fost transferate date existente în sistemele informatice atacate și nu date transmise. În raport de aceste considerente, instanța a apreciat că accesarea sistemelor informatice nu poate fi încadrată și în infracțiunea de interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice în formă tentată, astfel încât s-a dispus achitarea inculpaților în temeiul art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. (fapta de accesare există, a fost dovedită, însă nu poate fi încadrată în textul indicat în actul de sesizare).

Totodată, inculpații A. și B. au fost trimiși în judecată pentru fapta de a facilita, în perioada noiembrie 2014 - februarie 2015, reprezentanților unei organizații străine localizate pe teritoriul statului Israel, prin primirea, deținerea și distribuirea, în vederea introducerii în sisteme informatice aparținând infrastructurii bancare naționale, de dispozitive electronice conținând o aplicație tip ”malware” cu capabilități de multiplicare a efectelor produse în sistem prin răspândirea progresivă pe lanțul de conexiuni informatice către un număr nerestricționat de sisteme informatice aparținând sistemului bancar național a unui virus având capabilități de genul celor anterior menționate, de dublare a accesului nelegal și controlului nelegitim obținut de persoane ostile asupra datelor și informațiilor stocate și vehiculate în sistemul informatic bancar, respectiv de supraveghere și control a informațiilor vehiculate în mediul ambiental urmare transformării fiecărui sistem infectat într-un dispozitiv ilegal de interceptare, accesul la un ansamblu de date și informații clasificate în legislația națională ca secrete de stat, fapta ce ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tentativa de spionaj, săvârșită de autorii din Israel ai programului informatic malițios, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 412 C. pen. cu referire la art. 400 C. pen.

La termenul din 08 aprilie 2016, instanța de fond a pus în discuția părților reținerea în încadrarea juridica a dispozițiilor corecte cu privire la tentativa, respectiv art. 32 C. pen. (ce definește tentativa) și înlăturarea art. 412 C. pen. (ce stabilește faptul ca tentativa la infracțiunea de spionaj este pedepsibila).

Potrivit dispozițiilor art. 400 C. pen., faptele prevăzute la art. 395 C. pen., săvârșite de un cetățean străin sau apatrid, se pedepsesc cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

Constituie infracțiunea de trădare prin transmitere de informații secrete de stat, potrivit art. 395 C. pen., actul transmiterii de informații secrete de stat unei puteri sau organizații străine ori agenților acestora, precum și procurarea de date ce constituie informații secrete de stat de către cei care nu au calitatea de a le cunoaște, în scopul transmiterii lor unei puteri sau organizații străine ori agenților acestora, săvârșite de un cetățean român.

Potrivit art. 178 alin. (1) C. pen., informațiile secrete de stat sunt informațiile clasificate astfel, potrivit legii.

În conformitate cu dispozițiile art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 182/2002 - privind protecția informațiilor clasificate, informațiile secrete de stat sunt informațiile care privesc securitatea națională, prin a căror divulgare se pot prejudicia siguranța națională și apărarea țării.

Prin securitatea națională a României se înțelege, printre altele, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 51/1991 - privind securitatea națională a României, starea de echilibru și stabilitate economică necesară existenței și dezvoltării statului național român.

În conformitate cu dispozițiile art. 17 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 182/2002 intră în categoria informațiilor secrete de stat informațiile ce privesc activitățile economice care prezintă importanță deosebită pentru interesele economice ale României.

Potrivit Legii nr. 182/2002, pentru a fi informații clasificate secret de stat, datele trebuie incluse intr-o astfel de categorie, pe niveluri de secretizare prev. de art. 18, de persoane împuternicite să atribuie unul dintre nivelurile de secretizare a informațiilor cu prilejul elaborării lor și prev. de art. 19 din lege.

Potrivit art. 22 din Legea nr. 182/2002, autoritățile publice întocmesc liste proprii cuprinzând categoriile de informații secrete de stat în domeniile lor de activitate, listele cuprinzând informațiile secrete de stat pe niveluri de secretizare, elaborate sau deținute de autoritățile ori de instituțiile publice, fiind aprobate și actualizate prin Hotărâre a Guvernului.

În actul de sesizare se reține cu titlu general că activitatea bancară constituie din perspectivă legală o astfel de activitate economică ce prezintă importanță deosebită pentru interesele economice ale României, securitatea bancară reprezentând din acest punct de vedere o componentă importantă în demersul de asigurare a securității naționale, astfel încât din perspectiva globală a factorului de stabilitate pe care funcționarea normală a sistemului bancar îl asigură țării noastre, suma informațiilor privitoare la respectivul domeniu de activitate, de natură a permite, odată ajunse în posesia unor persoane ostile, preluarea controlului și manipularea sistemului cu consecințe în planul securității naționale, intră sub incidența protecției informațiilor clasificate secrete de stat prev. de art. 17 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 182/2002 și implicit a prevederilor art. 395 C. pen.

Instanța a apreciat că o astfel de interpretare generală a dispozițiilor legale le lipsește de caracterul de accesibilitate și previzibilitate, obligatorii pentru respectarea principiului legalității incriminării și poate conduce la o interpretare și aplicare abuziva a acestora, inclusiv prin includerea unor astfel de informații în categoria celor clasificate post-factum.

Cu privire la legalitatea incriminării, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în numeroase hotărâri că art. 7 alin. (1) din Convenție consacră, în general, principiul legalității delictelor și pedepselor (nullum crimen, nulla poena sine lege) și interzice aplicarea legii penale în mod extensiv în detrimentul acuzatului, de exemplu prin analogie. Reiese că legea trebuie să definească clar infracțiunile și pedepsele care le sancționează (Achour împotriva Franței).

Noțiunea de « drept » (« law ») folosită la art. 7 corespunde celei de « lege » care figurează în alte articole ale Convenției; ea înglobează dreptul de origine atât legislativă cât și jurisprudențială și implică unele condiții calitative, între altele cele ale accesibilității și ale previzibilității (a se vedea, în special, Cantoni împotriva Franței, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, Coëme și alții împotriva Belgiei, E.K. împotriva Turciei).

Însemnătatea noțiunii de previzibilitate depinde în mare măsură de contextul textului despre care este vorba, de domeniul pe care îl acoperă precum și de numărul și calitatea destinatarilor săi (Groppera Radio AG și alții împotriva Elveției din 28 martie 1990). Previzibilitatea legii nu se opune ca persoana interesată să fie nevoită să recurgă la o bună consiliere pentru a evalua, la un nivel rezonabil în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea decurge dintr-o anumită acțiune (a se vedea, între altele, Tolstoy Miloslavsky împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, 13 iulie 1995). Acest lucru se întâmplă de obicei cu profesioniștii, obișnuiți să facă dovada unei mari prudențe în exercitarea meseriei lor. De asemenea, se poate aștepta de la ei să acorde o atenție deosebită evaluării riscurilor pe care le implică (Cantoni c. Franței, Lebedev c. Rusiei).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat deja că, chiar din cauza principiului generalității legilor, conținutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una din tehnicile tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puțin vagi, pentru a evita o rigiditate excesivă și a se putea adapta la schimbările de situație. Interpretarea și aplicarea unor asemenea texte depinde de practică (a se vedea, între altele, Kokkinakis c. Greciei și Cantoni c. Franței).

Funcția decizională acordată instanțelor servește tocmai pentru a îndepărta îndoielile ce ar putea exista în privința interpretării normelor, ținând cont de evoluțiile practicii cotidiene, cu condiția ca rezultatul să fie coerent cu substanța infracțiunii și evident previzibilă (Streletz, Kessler și Krenz c. Germaniei, K.-H.W. c. Germaniei, Kononov c. Letoniei). Prin urmare, atunci când organele judiciare se substituie legiuitorului, extinzând intr-un mod neprevizibil conținutul constitutiv al infracțiunilor, este încălcat principiul legalității incriminării.

În raport de aceste principii, instanța a apreciat că includerea tuturor informațiilor referitoare la operațiuni bancare ale unei unități bancare cu capital privat, în absența unor documente care să le includă în mod expres, în categoria informațiilor clasificate este de natura a lipsi norma de previzibilitate și a încălca principiul legalității incriminării.

De altfel, din declarația martorului cu identitate protejata I. și adresa SC E. SA rezulta ca sistemele informatice atacate nu aveau acces nici măcar la baza de date centrala cu privire la datele clienților și operațiunile bancare, făcând parte din sistemul IT al băncii.

Totodată, instanța constată că acuzarea nu a probat că accesarea sistemelor informatice ale băncii s-a făcut în scopul transmiterii de date unei puteri sau organizații străine ori agenților acestora, fiind probat exclusiv că au fost transferate date unor persoane cu care inculpații luau legătura pe numere de telefon din Israel.

În raport de aceste considerente, instanța a dispus achitarea inculpaților cu privire la aceasta infracțiune în baza art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. (fapta de accesare a sistemelor informatice exista, însa nu poate fi încadrata și în infracțiunea de spionaj în forma tentata), nefiind îndeplinite toate condițiile de existenta ale infracțiunii.

Inculpații au fost trimiși în judecată pentru activități de spălare de bani, reținându-se implicarea inculpaților A., B. și C., în perioada noiembrie 2014 - februarie 2015, în activități concrete de intermediere (cazul inculpaților A. și B.), respectiv de sprijinire din punct de vedere logistic (cazul inculpatului C.) a unor operațiuni de spălare de bani având ca obiect fonduri de proveniență ilicită, proveniență a cărei cunoaștere de A., B. și C. este dedusă din circumstanțele faptice obiective în care s-au succedat evenimentele materializate probator, însă, în cauză, având în vedere lipsa unui probatoriu de natură a confirma finalizarea acestor operațiuni și materializa activitățile desfășurate de persoanele aflate la cele două capete ale lanțului de spălare a banilor, fapta reținută în sarcina inculpaților a fost acea de complicitate la tentativa persoanelor implicate direct în activitatea de disimulare a originii ilicite a fondurilor tranzacționate, de săvârșire a infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

Art. 29 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor incriminează ca infracțiune de spălare a banilor, în lit. a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei.

Legea nr. 656/2002 transpune în legislația internă obligațiile internaționale asumate de România prin ratificarea Convenției Europene privind spălarea, descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii ce incriminează ca infracțiune de spălare a banilor fapta de a achiziționa, deține sau folosi bunuri despre care cel care le achiziționează, le deține sau folosește, știe, în momentul dobândirii lor, că acestea constituie produse (art. 6 lit. c). Același articol lasă la latitudinea statelor semnatare incriminarea faptei săvârșite de autorul infracțiunii principale.

Infracțiunea de spălare de bani este o infracțiune subsidiara, subzistând doar ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni predicat din care provin bunurile care se schimba sau se transfera. Legătura dintre infracțiunea predicat și cea de spălare de bani este dublă și se concretizează atât la nivel obiectiv, ca cerința atașata obiectului material (bunuri cu origine ilicita), cat și la nivel subiectiv (inculpatul să aibă cunoștința ca aceste bunuri provin din infracțiuni). Spălarea de bani este o infracțiune autonoma, astfel încât nu este necesar ca inculpatul care o săvârșește să aibă reprezentarea în detaliu a infracțiunii predicat (astfel încât legiuitorul a folosit termenul generic de "infracțiuni" și cerința originii ilicite), iar răspunderea penala pentru prima poate subzista și în lipsa identificării sau tragerii la răspundere penala a autorului infracțiunii principale.

Aceasta interpretare a fost confirmata de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Huhtamaki c. Finlandei în care s-a menținut răspunderea penala a autorului spălării de bani chiar și după ce autorul infracțiunii predicat a fost exonerat ca urmare a admiterii unei cai extraordinare de atac formulate în baza unei condamnări a statului de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în care s-a constatat încălcarea dreptului inculpatului de a nu se autoincrimina.

În raport de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 656/2002, existența juridică a infracțiunii de spălare de bani se bazează pe caracterizarea infracțiunii principale ca fiind de rezultat (sa producă bunuri care sa facă obiectului unei operațiuni de schimbare sau de transfer). Textul de lege este foarte larg, acoperind orice tip de infracțiune de natură a conduce la obținerea unui beneficiu, prevăzută de Codul penal sau de legile speciale. Cu toate acestea, acuzarea nu trebuie sa dovedească existenta dincolo de orice îndoiala rezonabila a unei astfel de infracțiuni sau ca sunt îndeplinite toate condițiile de existenta ale acesteia ori pentru atragerea răspunderii penale a autorului. Acuzarea trebuie sa dovedească doar faptul ca bunurile au origine ilicita și ca autorul spălării de bani avea reprezentarea ca provin dintr-o activitate infracționala, latura subiectiva urmând a fi stabilita pe baza circumstanțelor faptice obiective, în raport de dispoz. art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002.

Problema autonomiei infracțiunii de spălare de bani privește posibilitatea de a reține această infracțiune fără a exista o condamnare anterioară sau concomitentă pentru infracțiunea predicat și, mai mult, fără a determina cu precizie fapta prin care au fost produse bunurile sau fără a determina autorul infracțiunii predicat. Acest concept reprezintă un răspuns al statelor la evoluția infracționalității, respectiv înmulțirea activităților infracționale repetate care duc la obținerea de beneficii materiale importante, transferate pe teritoriul mai multor țări. În asemenea situații, este extrem de dificilă sau imposibilă individualizarea și probarea fiecărui act din care este compus ansamblul activității infracționale generatoare de venituri ilicite, ceea ce a dus la apariția unor reglementări care să permită și în aceste cazuri tragerea la răspundere penală a celor care au dobândit sau au transferat bunuri obținute din infracțiuni, fără înfrângerea prezumției de nevinovăție. Acceptarea caracterului autonom al infracțiunii de spălare a banilor reprezintă o obligație asumată de către statul român prin aderarea la Convenția Consiliului Europei de la Varșovia și este una din recomandările formulate de către Comisia Europeană în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare. Art. 9, pct. 6 din această Convenție stipulează că ”fiecare parte se va asigura că este posibilă condamnarea pentru spălarea de bani, conform prezentului articol, acolo unde se dovedește faptul că bunurile ce fac obiectul spălării banilor provin dintr-o infracțiune fără a se determina exact care este această infracțiune”. În mod categoric, nu poate fi negata logica existenței infracțiunii predicat din care trebuie să provină banii murdari, aceasta fiind catalizatorul infracțiunii de spălare a banilor, fără, însa, a se impune verificarea condițiilor de existenta ale acesteia în aceleași condiții și urmând același standard probator ca în cazul spălării de bani (in situația în care infracțiunea principala nu este judecata în aceeași cauza).

În cauză s-a dovedit că inculpatul A. încerca intermedierea schimbului unor sume de bani și s-a deplasat în străinătate împreuna cu ceilalți inculpați cu sume mari de bani în circumstanțe de fapt de natura a confirma originea ilicită a acestora și faptul că inculpații au avut reprezentarea faptului ca proveneau din activități infracționale: conspirarea activităților desfășurate; folosirea unui limbaj criptat de comunicare; manipularea în cash a unor importante sume de bani în valută; apelarea la persoane din ”lumea interlopă” pentru efectuarea de schimburi valutare; perceperea unor comisioane de 50% pentru : ”banii negri”, sumele ”furate”, ”ca să-i spele, deci să dispară”; solicitarea de înregistrări gen ”filmului elvețian”; plăsmuirea de înscrisuri pentru conferirea unei aparențe de legalitate operațiunilor de transport în cash respectivelor sume de bani; utilizarea unor mijloace de comunicare dedicate pentru fiecare operațiune în parte.

Prin urmare, instanța de fond a apreciat că acuzarea a dovedit că banii respectivi aveau origine ilicită, cunoscută de inculpați (proba fiind făcută potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002), iar inculpații nu au făcut proba contrara, prin mijloace de proba care sa confirme proveniența licită a acestora (în mod singular, declarația inculpatului A. nu poate fi reținuta ca fiind suficientă în acest scop).

În raport de aceste considerente, instanța a apreciat că a fost dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșita de inculpați și s-a dispus condamnarea acestora pentru actele de suport material săvârșite: în cazul inculpatului A. intermedierea prin identificarea unor posibile persoane care sa efectueze în mod concret schimbul și stabilirea unor posibile locații de întâlnire, transmiterea dovezilor cu privire la existenta materiala a banilor, al inculpatului B. preluarea de la persoane străine și predarea către inculpatul A. a unor genți cu bani, iar în cazul inculpatului C. prin suportul logistic oferit - închirierea și conducerea autoturismelor necesare deplasărilor în străinătate.

Întrucât operațiunile de schimb valutar nu s-au concretizat ca urmare a faptului ca persoanele interesate nu au ajuns la un acord comun, instanța a reținut forma tentată a infracțiunii, apreciind ca actele preparatorii efectuate în cauza pot fi interpretate exclusiv și univoc în sensul punerii în executare a rezoluției infracționale ce urmarea scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri.

În sarcina inculpaților A., B. și C. s-a reținut ca au aparținut în perioada noiembrie 2014 - februarie 2015, la un grup infracțional organizat specializat în operațiuni de spălare de bani, infracțiuni contra securității naționale și a siguranței și integrității sistemelor și datelor informatice în componența căruia pe palierele ierarhic superioare se aflau persoane din Israel identificate cu apelativele ”doamna”, ”cel deștept”, ”regele” și ”religiosul cu zăpadă”, persoane a căror existență fizică și implicare concretă în coordonarea activităților infracționale desfășurate pe teritoriul României de membrii grupării a fost concretizata prin intermediul indicațiilor comunicate telefonic fie inculpatului B. (cel care lua în principal legătura cu persoanele aflate în Israel), fie inculpatului A. (în mai puține ocazii, contactarea s-a făcut în mod direct de către acest inculpat).

Astfel, instanța constată că repartizarea rolurilor în cadrul grupului infracțional s-a făcut în funcție de abilitățile specifice. Pe segmente de comportament infracțional, inculpatul A. se ocupa de plasarea dispozitivelor malware unor persoane care puteau să le introducă în sistemele informatice bancare, ținea legătura cu aceasta pentru a confirma accesul, pe care îl comunica telefonic inculpatului B., care îl transmitea persoanelor din Israel care verificau daca se putea realiza accesul și preluarea datelor informatice. Cu privire la activitatea de spălare de bani, inculpatul A. intermedia operațiunile de schimb prin identificarea persoanelor care efectuau în mod concret această operațiune și menținerea legăturii între acestea și persoanele interesate a fi realizata operațiunea de spălare a banilor, propunea locațiile de întâlnire și stabilea deplasările în străinătate în vederea transportării sumelor de bani, inculpatul B. se deplasa în străinătate pentru preluarea și transportul sumelor de bani, iar inculpatul C. avea în atribuții închirierea și conducerea autoturismelor necesare deplasărilor în străinătate. Întrucât în cauza nu s-a făcut dovada urmăririi ca scop declarat al grupării acela de a avea acces la informații clasificate secret de stat, instanța dispunând achitarea cu privire la aceasta acuzație, nu îl va retine pe acesta printre scopurile infracționale, ci doar pe acelea ce privește infracțiunile informatice și pe cea de spălare de bani.

Astfel, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile art. 367 alin. (6) C. proc. pen. care definește grupul infracțional organizat ca grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni. Pe teritoriul României au acționat cei trei inculpați, aflați în legătură în mod constant cu alte persoane aflate pe teritoriul altor state ”doamna”, ”cel deștept”, ”regele” și ”religiosul cu zăpadă” și care le transmiteau instrucțiuni sau erau informate cu privire la activitățile inculpaților. Chiar în condițiile în care identitatea acestor persoane nu a putut fi stabilită cu certitudine, instanța a apreciat că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii întrucât, pe de o parte, textul de lege nu impune identificarea tuturor membrilor, iar în cauză a fost dovedită implicarea a cel puțin trei persoane, identificate în persoana celor trei inculpați, numărul minim necesar pentru existența acestei infracțiuni.

În consecință, pe calea sentinței penale nr. 87 din 8 mai 2016 Curtea de Apel București s-a dispus:

I.1. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. condamnă pe inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice prev. de art. 365 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen.

2. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 360 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

3. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de transfer neautorizat de date informatice prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 364 C. pen.

4. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în formă tentată prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

5. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen.

În baza art. 67 C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. de la rămânerea definitivă până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 alin. (1) C. pen. aplică pedeapsa cea mai grea de 6 ani la care adaugă o treime din totalul celorlalte pedepse de 5 ani, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 11 ani și 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. menține măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 72 C. pen. deduce prevenția de la 11 februarie 2015 la zi.

6. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. achită pe inculpatul A. sub aspectul complicității la săvârșirea infracțiunii de spionaj în formă tentată prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32C. pen. rap. la art. 400 C. pen.

7. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. achită pe inculpatul A. sub aspectul complicității la săvârșirea infracțiunii de interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 C. pen. rap. la art. 361 C. pen.

II. 1. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. condamnă pe inculpatul B., la pedeapsa de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice prev. de art. 365 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen.

2. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. condamnă pe inculpatul B. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 360 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

3. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. condamnă pe inculpatul B. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de transfer neautorizat de date informatice prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 364 C. pen.

4. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. condamnă pe inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în formă tentată prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

5. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. condamnă pe inculpatul B. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen.

În baza art. 67 C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. de la rămânerea definitivă până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 alin. (1) C. pen. aplică pedeapsa cea mai grea de 5 ani la care adaugă o treime din totalul celorlalte pedepse de 4 ani, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 9 ani și 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. menține măsura arestării la domiciliu a inculpatului.

În baza art. 72 C. pen. deduce prevenția de la 10 februarie 2015 la zi.

6. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. achită pe B. sub aspectul complicității la săvârșirea infracțiunii de spionaj în formă tentată prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32C. pen. rap. la art. 400 C. pen.

7. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. achită pe inculpatul B. sub aspectul complicității la săvârșirea infracțiunii de interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 C. pen. rap. la art. 361 C. pen.

III.1. În baza art. 396 alin. (2), 10 C. proc. pen. condamnă pe inculpatul C., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în formă tentată prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

2. În baza art. 396 alin. (2), 10 C. proc. pen. condamnă pe inculpatul C. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen.

În baza art. 67 C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după rămânerea definitive a hotărârii.

În baza art. 65 C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. ca pedeapsa accesorie.

În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 alin. (1) C. pen. aplică pedeapsa cea mai grea de 1 an la care adaugă o treime din pedeapsa de 9 luni, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare și 1 an interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 91 N.C.P., dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de supraveghere de 2 ani.

Pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 de zile, la una din următoarele două entități: Administrația Domeniului Public - sector 4 sau Administrația Domeniului Public - sector 5, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., atrage atenția inculpatului că, în cazul în care, pe parcursul termenului de supraveghere, nu respectă, cu rea-credință, măsurile de prevedere și obligația impusă de instanță, precum și în cazul săvârșirii de noi infracțiuni, se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea pedepsei.

IV. În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen. dispune confiscarea specială a celor 3 stick-uri atașate dosarului: cu capacitatea de 8 GB și cu capacitatea de 8GB.

V. În baza art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen. obligă pe inculpații A. și B. la plata sumei de 32.000 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare către stat și pe inculpatul C. la plata sumei de 13.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost înregistrate apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, inculpații A., B. și C. împotriva sentinței penale nr. 87 din 09 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Ministerului Public, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a solicitat admiterea apelului și să se dispună desființarea, în parte, a sentinței penale apelate.

Primul motiv de apel privește greșita achitare a inculpaților A. și B. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la săvârșirea infracțiunii de spionaj în formă tentată.

Față de acest aspect a apreciat că instanța de fond a dat o greșită interpretare a legii și a considerat că activitatea infracțională, așa cum a fost descrisă în rechizitoriu, nu se încadrează în acest articol.

Infracțiunea de trădare prin transmitere de informații secrete de stat, constă în actul transmiterii de informații secrete de stat unei puteri sau organizații străine ori agențiilor acestora, precum și procurarea de date ce constituie informații secrete de stat de către cei care nu au calitatea de a le cunoaște. De asemenea, potrivit art. 178 alin. (1) C. pen., informațiile secrete de stat sunt informațiile clasificate astfel, potrivit legii.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 182/2002 - privind protecția informațiilor clasificate, informațiile secrete de stat sunt informațiile care privesc securitatea națională, prin a căror divulgare se poate prejudicia siguranța națională și apărarea țării. Prin securitatea națională a României se înțelege, printre altele, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 51/1991 - privind securitatea națională a României, starea de echilibru și stabilitate economică necesară existenței și dezvoltării statului național român iar în conformitate cu dispozițiile art. 17 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 182/2002, intră în categoria informațiilor secrete de stat informațiile ce privesc activitățile economice care prezintă importantă deosebită pentru interesele economice ale României.

S-a apreciat că instanța de judecată în mod greșit a reținut că această activitate infracțională desfășurată de inculpații A., B. nu se încadrează în textul de lege pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, motivarea instanței de fond în sensul interpretării că includerea tuturor informațiilor referitoare la operațiunile bancare ale unei unități bancare cu capital privat, în absența unor documente care să le includă în mod expres în categoria informațiilor clasificate, este de natură a lipsi norma de previzibilitate și încalcă principiul legalității incriminării, nu poate fi primită întrucât în perioada de activitate a unui act normativ acesta se bucură de prezumția de constituționalitate și implicit de legalitate, accesibilitate și previzibilitate.

În acest sens a solicitat să fie avute în vedere și considerentele Deciziei nr. 247 din 15 martie 2012 a Curții Constituționale care a reținut că nu poate fi primită susținerea că „trimiterea la conceptul de secret de stat ori de siguranță națională nu oferă suficientă precizie și accesibilitate”.

Astfel, prin siguranță națională s-a avut în vedere, potrivit art. 1 din Legea nr. 51/1991, starea de legalitate, de echilibru și de stabilitate socială, economică și politică necesară existenței și dezvoltării statului național român. De asemenea, potrivit art. 3 lit. e) din Legea nr. 51/1991, constituie amenințări la adresa siguranței naționale a României infracțiuni cum ar fi, inclusiv spionajul.

Totodată, s-a apreciat că nu poate fi primită motivarea instanței de fond că accesarea sistemelor informatice ale băncii nu s-a făcut în scopul transmiterii datelor unei puteri sau organizații străine ori agenților acestora, ci unor persoane cu care inculpații au luat legătura pe numere de telefon în Israel, deoarece în considerentele aceleiași decizii ale Curții Constituționale s-a reținut că se bucură de constituționalitate dispozițiile legale privind infracțiunea de spionaj, chiar dacă nu prevăd expres care sunt aceste entități aflate în poziții belicoase.

Prin urmare, s-a considerat că intră sub aspectul ilicitului penal transmiterea de date aparținând unității bancare SC E. SA (care în pofida reținerii de instanța de fond că este o unitate bancară privată, în fapt este o unitate bancară cu capital 100% de stat), unor persoane ostile ce fac parte dintr-un grup infracțional organizat aflate pe teritoriul statului Israel, cu atât mai mult cu cât nu este vorba despre state membre ale aceleiași comunități, cu interese comune și structuri organizatorice ce acționează pe o piață comună cu referire la activitatea bancară.

S-a mai reținut de instanța de fond că din declarația martorului cu identitate protejată I. și adresa SC E. SA a rezultat că sistemele informatice atacate nu aveau acces la baza de date centrală cu privire la datele clienților și operațiunile bancare, făcând parte din sistemul IT al băncii, împrejurare care întărește și mai mult aprecierea că respectivele date bancare erau astfel protejate, pentru a nu fi afectate de un eventual atac care să afecteze securitatea bancară. Or, s-a învederat că instanța s-a raportat în motivare la ce s-a întâmplat efectiv și nu la ce intenționau inculpații să facă. Lipsa conectării calculatoarelor, în care s-au introdus stick-urile, la centrala băncii cu acces mai departe la întreg sistem bancar, s-a datorat faptului că autoritățile au controlat această acțiune și nu împrejurării că inculpații ar fi dorit un astfel de lucru, respectiv ca stațiile în care se introduc stick-urile să nu fie conectate la sistemul central al băncii.

Astfel, s-a apreciat că pentru aceste motive s-a interpretat greșit aplicarea disp. legale cu privire la secretele de stat, la siguranța națională a României și dacă sunt întrunite sau nu elementele constitutive ale infracțiunii de spionaj, pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, motiv pentru care a solicitat condamnarea lor.

Cel de-al doilea motiv de apel privește greșita achitare a inculpaților A. și B. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la săvârșirea infracțiunii de interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice.

Astfel, s-a învederat că instanța de fond a reținut în motivarea achitării că, această infracțiune are element material „interceptarea unei transmisii de date informatice”, ce presupune acțiunea de a capta impulsurile electrice, variațiile de tensiune sau emisiile electromagnetice ce tranzitează în interiorul unui sistem informatic sau se manifestă ca efect al funcționarii acestuia ori se află pe traseul de legătură dintre doua sau mai multe sisteme informatice care comunică și, de asemenea, a reținut că nu s-a făcut dovada existenței unor transmisii de date în interiorul sistemelor accesate fără drept sau între acestea și alte sisteme informatice cu privire la care să se fi încercat captarea. Simplul fapt că erau accesate fără drept niște sisteme informatice care, ipotetic, ar fi putut la un moment dat să și transmită date informatice nu este suficient, din punctul de vedere al instanței de fond, pentru a trage concluzia că activitatea infracțională se încadrează în complicitate la săvârșirea infracțiunii de interceptare ilegală a unui sistem informatic.

Or, s-a apreciat că infracțiunea prevăzută de art. 361 C. pen. se diferențiază de infracțiunea de acces, fără drept, la un sistem informatic, prin faptul că acțiunea de interceptare se realizează în procesul de transmitere a acestor date de la un sistem informatic la altul. Ambele infracțiuni sunt săvârșite cu scopul de a obține ilegal date informatice (de regulă, folosite ulterior pentru comiterea infracțiunii contra patrimoniului), interceptarea comportând, însă, un caracter dinamic, în timp ce accesul ilegal la un sistem informatic are un caracter static.

Mai mult, infracțiunea de interceptare ilegală a datelor informatice poate constitui un mijloc de comitere a acestuia.

De asemenea, prin folosirea unui program de tip troian, așa cum este în cazul de față, se obțin numele de user și parola de acces la un cont de e-mail și utilizând aceste date, se accesează fără drept contul respectiv pentru obținerea unor date personale. Astfel, infracțiunea de interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice este văzută ca incriminare completatoare în raport cu accesul, fără drept, la un sistem informatic, în numeroase situații putând exista între cele două infracțiuni o legătură convențională.

Prin urmare, s-a solicitat ca inculpații A. și B. să fie condamnați și pentru săvârșirea acestor fapte, întrucât au interceptat fără drept, prin mijlocirea programelor malițioase descărcate în sistem, transmisii nepublice de date informatice efectuate prin intermediul respectivelor sisteme informatice aparținând SC E. SA, accesate anterior fără drept, fiind astfel realizată o interceptare de la sursă.

Referitor la cel de-al treilea motiv de apel, s-a arătat că acesta vizează greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului C., precum și a modalității de executare.

Astfel, s-a apreciat că instanța de fond trebuia să dea o mai mare eficiență dispozițiilor prev. art. 74 C. pen., să se orienteze la un spre un cuantum mai ridicat la aplicarea pedepselor pentru fiecare infracțiune în parte. Trebuia cuantificată mai mult poziția acestuia în lanțul infracțional, deoarece fără contribuția inculpatului nu s-ar fi putut realiza niciuna dintre infracțiunile pentru care ceilalți inculpați au fost condamnați, grup care de altfel s-a realizat pentru săvârșirea acestor fapte. De asemenea, s-a apreciat că pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare aplicată acestui inculpat este insuficientă pentru atingerea scopului unei pedepse, motiv pentru care s-a solicitat aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mare și în regim de executare.

Inculpatul A. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței nr. 87 din 9 mai 2016 a Curții de Apel București, pe care o consideră netemeinică și nelegală.

Un prim motiv vizează nelegalitatea hotărârii având în vedere împrejurarea că prima instanță a respins cererea de constatare a nulității supravegherii tehnice și de excludere a mijloacelor de probă rezultate - respectiv a proceselor-verbale de redare a înregistrărilor, instanța considerând în esență că nu s-a produs o vătămare, că toate condițiile prevăzute de lege sunt îndeplinite, mai puțin vătămarea, sens în care s-a apreciat că vătămarea există și este evidentă. S-a apreciat că vătămarea este evidentă pentru faptul că inculpații fost trimiși în judecată și pentru infracțiuni care rezultă, se consideră de către parchet, din acele mijloace de probă iar aceste mijloace de probă au fost folosite.

De asemenea, s-a arătat că un aspect legat tot de vătămare îl reprezintă faptul că în doctrină se consideră că nu există vătămare atunci când proba poate fi readministrată, de exemplu, un martor care a dat o declarație poate fi reaudiat, însă înregistrările nu pot fi refăcute în condiții de legalitate, motiv pentru care a apreciat că vătămarea există.

Un alt motiv de apel este acela că fapta de constituire a unui grup infracțional organizat nu este prevăzută de legea penală, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile prev. art. 367 alin. (6) C. pen.

Astfel, s-a arătat că, în prezenta cauză nu s-a probat că cel puțin trei persoane au acționat în cunoștință de cauză cu îndeplinirea condițiilor menționate anterior, apreciind că, în cauza de față cel mult două persoane (așa cum rezultă din probele administrate) puteau să aibă cunoștință despre anumite activități care pot sau nu să aibă haină infracțională, apreciind că nu s-a probat existența unei structuri, a unor roluri bine definite și această împrejurare este confirmată chiar de faptul disjungerii din prezenta cauză a unor fapte care urmează a fi cercetate.

Referitor la infracțiunea de acces ilegal la un sistem informatic și infracțiunea de transfer neautorizat de date informatice s-a arătat că, de fapt, activitatea de complicitate ce i se impută inculpatului A., nu este altceva decât una dintre modalitățile elementului material al infracțiunii de deținere sau operațiuni ilegale cu dispozitive informatice, printre operațiunile sau modalitățile prev. de art. 365 C. pen. se numără și cea de punerea la dispoziție; practic, ceea ce se consideră că este complicitate se integrează în conținutul infracțiunii de deținere și punere la dispoziție de dispozitive informatice.

O altă critică esențială se referă la prezența unei provocări în sensul art. 101 alin. (3) C. proc. pen. iar acest lucru rezultă din adresa Ministerului Public trimisă la instanță în timpul Camerei preliminare. Astfel s-a arătat că, activitatea de complicitate, presupunând că ar fi existat, ca ipoteză, nu este esențială pentru comiterea unei fapte prevăzută de legea penală, practic, autorul infracțiunii a fost chiar agentul statului, respectiv I. și cel care a primit stik-ul, D..

În acest sens s-a învederat faptul că, potrivit adresei Ministerului Public în care se confirmă susținerea apărării, se arată că s-a continuat activitatea după ce stik-urile au fost preluate, pentru că activitatea inculpatului A. s-a finalizat în momentul în care a predat cele 3 stik-uri colaboratorului D., iar din acel moment el nu a mai făcut altă activitate. Practic agentul statului (în terminologia Curții Europene a Drepturilor Omului) a fost cel care a provocat, a determinat continuarea, întrucât din adresa menționată rezultă tocmai această împrejurare și se arată expresis-verbis „s-a urmărit concretizarea sau materializarea activității infracționale și eventuala identificare a altor persoane”.

Referitor la infracțiunea de deținere de dispozitive și punerea la dispoziție prev. în art. 365 C. pen., a arătat că, sub aspectul individualizării pedepsei prima instanță a considerat că se impune aplicarea unei pedepse orientate spre maximul prevăzut de lege, sens în care s-a apreciat că pedeapsa este prea aspră având în vedere că infracțiunea a fost recunoscută și față de lipsa antecedentelor, față de situația personală și față de datele și împrejurările cauzei.

Cu privire la infracțiunea de tentativă de spălare a banilor a arătat că prima instanță își motivează hotărârea arătând că, deși s-au făcut niște acte de pregătire, acestea au caracter univoc și realizează conținutul infracțiunii de tentativă la spălarea banilor pentru că inculpatul nu a putut proba proveniența, iar simpla lui declarație este insuficientă. Acestea sunt în esență considerentele primei instanțe.

Aceste considerente sunt vădit nelegale, întrucât actele de pregătire, indiferent că au caracter echivoc sau univoc, niciodată nu pot fi considerate că realizează conținutul tentativei.

Un alt aspect de nelegalitate în ceea ce privește hotărârea atacată vizează faptul că s-a inversat sarcina probei. Practic, prima instanță a pornit de la prezumția de vinovăție, contrar art. 23 din Constituție, devreme ce afirmă că simpla declarație nu e suficientă pentru a proba că proveniența este licită.

În acest sens a arătat că a depus documente din care rezultă proveniența sumelor respective, există și o adresă emisă de Inspectoratul pentru Lupta Împotriva Drogurilor și a Spălării Banilor din Israel (instituție similară cu Oficiul de spălare a banilor din România) care atestă faptul că acei bani au fost verificați și este vorba de 1.500.000 euro iar inculpatul a explicat că una dintre activitățile pe care le realiza cu bani personali era aceea de intermediere în anumite afaceri și lua comisioane, fiind o profesie recunoscută în România cât și în Israel.

A mai învederat și aspectul împrejurării că de fapt nu s-a făcut dovada infracțiunii premisă, în afară de o bănuială că sursa banilor este ilicită, apreciind că ar fi trebuit să se concretizeze respectiva infracțiune, nu s-a arătat că banii ar fi avut o proveniență infracțională. De altfel, în Decizia nr. 16/2016 Curtea Constituțională se arată că, atunci când soluționează această corelație între infracțiunea autonomă de spălarea banilor și infracțiunile premise, într-adevăr, nu este necesară o condamnare, dar trebuie să existe probe din care să rezulte certitudinea că s-a comis infracțiunea premisă.

Apelantul inculpat B., referitor la infracțiunea de spălare de bani, a arătat că soluția de condamnare se fundamentează pe o convorbire telefonică în care A. îi spune lui B. că pe data de 17 ianuarie a intrat cu un troler plin de bani, nespunându-i ai cui erau banii și că autoritățile române i-au permis acest lucru, și o a doua convorbire în care vorbesc de „x” care era P. Celelalte probe cu privire la această infracțiune se referă la convorbiri telefonice ale lui A. care folosește anumite cuvinte în anumite contexte, dar nu au nicio legătură cu inculpatul B., singurul aspect care poate fi avut în vedere este că a dus un pachet închis neștiind ce conține, lucru confirmat de coinculpatul C.

A mai arătat că în doctrina de specialitate s-a statuat că „pentru a putea fi reținută infracțiunea de spălare a banilor, organele judiciare trebuie să probeze săvârșirea unei infracțiuni, chiar dacă spălătorul de bani nu și-a dat seama exact ce infracțiune s-a comis”, sens în care a apreciat că nu există probe că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea, în condițiile în care lipsește atât elementul intențional cât și cerința esențială, motiv pentru care s-a solicitat achitarea prin raportare la dispozițiile art. 16 lit. c) C. proc. pen.

Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpatului B. a arătat că instanța de fond a reținut faptul că inculpatul a avut o contribuție mai redusă la activitatea infracțională în raport cu cea a inculpatului A. însă a aplicat ambilor inculpați aceleași pedepse respectiv 5 ani pentru infracțiunea de grup infracțional organizat (orientată spre maxim), 2 ani pentru infracțiuni de operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice și 4 ani pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de transfer neautorizat de date informatice (orientate spre mediu). În acest sens a considerat că soluția de condamnare la pedeapsa reprezentând maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat este neîntemeiată și contrazice chiar argumentele expuse de judecătorul fondului la momentul individualizării pedepselor aplicate inculpaților.

Totodată, a apreciat că se impunea și o nuanțare a diferențierii gradului de pericol social al faptelor reținute în sarcina inculpatului prin aplicarea unor pedepse mai reduse și, oricum, duritatea sistemului sancționator al noii reglementări penale privind pedeapsa aplicată pentru concursul de infracțiuni (art. 39 C. pen.) care impune judecătorului sporul de 1/3 din totalul pedepselor aplicate, în afara celei mai grave dintre ele, putea conduce judecătorul fondului la o rezultantă mult mai echilibrată.

În subsidiar, în măsura în care instanța va considera că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și, în rejudecare, să se procedeze la reindividualizarea pedepselor în sensul orientării spre minimul special prevăzut de lege.

A mai arătat că, în ceea ce privește datele presupuselor infracțiuni, instanța de fond a clarificat acest aspect și anume că aceste operațiuni informatice (accesul și transferul), cu excepția operațiunilor de deținere, s-au întâmplat în 3 zile diferite, în perioada decembrie-februarie 2015, mai precis pe 16 decembrie 2014, 9 ianuarie 2015 și 6 februarie 2015. Potrivit scenariului parchetului, inculpatul A. i-a dat lui D. un stik, care ajunge la Parchet, Parchetul îl dă lui I. care-l introduce la SC E. SA, în opinia apărării această bancă fiind aleasă de Parchet și nu de inculpatul A., numai că, aici încep neregularitățile flagrante de procedură. Astfel, s-a arătat că potrivit rechizitoriului (pag. 38) autorizarea colaboratorului sub acoperire I. a fost acordată de la data de 2 februarie 2015, și atunci se pune întrebarea cum a putut acesta să fie folosit în mod legal de către parchet în accesările din 16 decembrie 2014 și la 9 ianuarie 2015 când se presupune că s-au accesat și s-a transferat date de pe 2 dintre stik-uri. De asemenea, a mai arătat că I. însuși a declarat că doar de două ori, în 16 decembrie 2014 și 6 februarie 2015 a făcut acele operațiuni, el fiind singurul colaborator sub acoperire tehnic din acest dosar și deci singurul care putea să facă acele operațiuni și nu se spune de către parchet că altcineva ar fi făcut o astfel de operațiune în data de 9 ianuarie 2015, aceasta nefiind făcută de colaboratorul sub acoperire.

A mai precizat că, la pag.9 din sentință rezultă clar că nu s-a accesat niciodată efectiv sistemul SC E. SA ci doar a fost un test de laborator pentru a se vedea dacă acele programe sunt sau nu capabile să transmită ceva.

Totodată, a învederat faptul că se reține în Rechizitoriu (pag. 169) că inculpatul C. a luat un stick de la inculpatul A., știind că acesta conține un program malware și a contactat, la cererea acestui din urmă inculpat, un informatician pe care-l cunoștea (numitul R., după cum este identificat în interceptările telefonice), cerându-i explicații despre capabilitățile programului. Cu toate că aceste aspecte au fost recunoscute de inculpatul C. și demonstrate de interceptările de la dosar, Parchetul se substituie unei instanțe de judecată și hotărăște să-l ierte pe acesta, afirmând că un astfel de moment nu a putut fi materializat probator, ceea ce, în opinia apărării, este fals întrucât la pag. 15 din Rechizitoriu se regăsește convorbirea telefonică dintre inculpatul C. și numitul R., care demonstrează susținerile inculpatului în sensul vinovăției acestuia și astfel, exact aceleași criterii ale parchetului, ce exprimă dubiul, sunt aplicate în defavoarea inculpatului B. deși anterior au fost aplicate în favoarea inculpatului C.

Concluzionând, s-a solicitat achitarea pentru infracțiunea de operațiuni cu dispozitive informatice în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen.

Apelantul inculpat C. a arătat că acesta vizează aspectul restituirii bunurilor ridicate de la domiciliul inculpatului, cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la 10 februarie 2015, iar al doilea motiv de apel privește cuantumul cheltuielilor judiciare apreciat ca fiind foarte ridicat, raportat la contribuția redusă a inculpatului.

A solicitat admiterea apelul formulat, desființarea, în parte, a sentinței apelate și să se dispună restituirea, în principal, a tuturor bunurilor ce au fost ridicate cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului, întrucât acestea nu mai sunt utile cauzei, nu au legătură cu cauza, fiind ridicate multe bunuri, unele dintre ele aparținând membrilor de familie, apreciind că, în cauză au fost încălcate atât dispozițiile art. 162 alin. (4) și (5) C. proc. pen. cât și cele ale art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului întrucât aceste bunuri conțin date referitoare la viața de familie.

În subsidiar, a solicitat să se dispună restituirea acelor bunuri care aparțin soției, fiicei, concubinului acesteia, întrucât aceste persoane nu au nicio legătură cu faptele reținute în sarcina inculpatului, în special a laptopu-lui care aparține unei fiice a unui prieten de familie, care pur și simplu se afla în domiciliu la momentul efectuării percheziției, întrucât inculpatul C. se ocupă și cu repararea calculatoarelor și a diverselor bunuri electronice.

La termenul din 23 septembrie 2016, instanța de judecată a apelului a pășit la audierea inculpatului B., ale cărui declarații au fost consemnate și atașate la dosar. Inculpatul A. nu a dorit să dea declarație în apel.

Inculpații au depus la dosarul cauzei numeroase înscrisuri, admise în prealabil în probațiune de către instanța de judecată.

S-a respins de către instanță cererea de administrare de probe testimoniale solicitată de inculpatul B.

În cursul cercetării judecătorești în primă instanță s-a efectuat expertiza tehnică judiciară în specialitatea informatică (filele 123-135 verso vol. III). Întocmirea unui supliment de expertiză în faza apelului a fost apreciată ca inutilă.

Analizând toate mijloacele de probă administrate în cauză, preponderent cele apreciate relevante și aflate, încă de la început, în posesia și primei instanțe Curtea de Apel, Înalta Curte reține următoarea situație de fapt:

Este cert că la datele de 16 decembrie 2014, 09 ianuarie 2015 și 06 februarie 2015 sisteme informatice aparținând SC E. SA au fost accesate fără drept de atacatori (neidentificați până în prezent) care au preluat date informatice aflate pe acestea prin intermediul unui program malware introdus de către martorul cu identitate protejată I. prin cuplarea de USB-uri pe care se aflau aceste programe, programe primite de către martorul cu identitate protejată D. de la inculpatul A. Realizarea concretă a preluării controlului și datelor informatice de către atacatori s-a realizat cu ajutorul inculpatului B. care a asigurat comunicarea informațiilor și stabilirea momentului de accesare între inculpatul A. și atacatori.

Astfel, în data de 09 decembrie 2014, în intervalul orar 14.10 - 14.40, colaboratorul ”D.” s-a întâlnit cu inculpatul A., din discuțiile purtate în mediu ambiental rezultând faptul că numitul A. deține fără drept un dispozitiv electronic ce conține o aplicație de tip ”malware” având capabilități de accesare neautorizată a unor sisteme informatice la care accesul este restricționat sau interzis, de creare a unei breșe de securitate în cadrul acestor sisteme prin intermediul căreia se facilitează transmiterea neautorizată în exterior de date informatice gestionate de respectivele sisteme informatice infectate.

Interesul manifestat de A. a fost acela ca dispozitivul electronic ce conține aplicația de tip ”malware” să fie introdus în sisteme informatice ce aparțin sistemului bancar pentru ca mai apoi, după preluarea controlului din exterior asupra stațiilor infectate, să se procedeze la manipularea sistemului prin efectuarea fără drept de operațiuni controlate și ordonate de persoane străine aflate la originea creării și distribuirii unei astfel de aplicații, inclusiv la transferul neautorizat de sume de bani prin utilizarea de conturi aparținând sistemului bancar ca și componentă a unor operațiuni de spălare de bani.

În acest sens, A. îi comunica colaboratorului ”D.” faptul că: ”Aștept să văd că ies banii (…) și să-i dăm drumul. Vreau să văd dacă se agață a doua (…) nici să deranjăm lumea de pomană (… )să văd că reușim să scoată și bani (…) trebuie să fie ban pe ban (…) de aia până când se agață nu vorbesc de nimic că e vorba de bani mari (…) dar vreau să văd că funcționează (…) mai am un stick (…) mai am unul (…) dacă îmi spuneați vă aduceam (…) vă spun la telefon (…) și puneți în mișcare (…) marți (…). Trebuie să văd că e acolo (…) dacă îi dau drumul fără să-l întreb (…) dar să văd că e acolo (…)”.

În zilele următoare au loc mai multe discuții telefonice între inculpatul A. și martorul cu identitate protejată în care, folosind un limbaj codat, stabilesc o dată pentru accesarea sistemelor informatice.

Această situație de fapt rezultă și din declarația inculpatului A. (”(…) mi-a dat 3 stick-uri, pe care mi-a spus că se află un program ce poate fi folosit prin introducerea într-un sistem bancar, pentru a lua bani din bancă (…). În data de 16 decembrie 2014, martorul D. mi-a solicitat să-i mai dau un stick, astfel încât i-am înmânat un stick de culoare albastră, tot cu scopul de a fi introdus într-un sistem bancar. Am luat legătura, în mod repetat, cu martorul D. pentru a verifica dacă au fost introduse stick-urile într-un sistem bancar. În același timp, verificam dacă pot fi accesate informațiile din sistemul bancar, luând legătura telefonic cu „L., prin intermediul lui B.) și declarația martorului cu identitate protejată ”D.” (În perioada decembrie 2014 - februarie 2015, m-am întâlnit de mai multe ori cu el, iar acesta mi-a dat un număr de 3 stick-uri, solicitându-mi să le introduc într-un computer dintr-un sistem bancar. Nu mi-a arătat care sistem bancar, dar mi-a spus că dorește să preia controlul unui astfel de sistem pentru a putea extrage sume de bani pentru un sistem organizat în China).

Programul malware a fost introdus în programul informatic al SC E. SA de martorul cu identitate protejată I., astfel încât, la data de 16 decembrie 2014, în jurul orelor 14:00, fișierul update1.exe a fost executat pe sistemul victimă identificat prin seria de producător, observându-se că stația desktop a realizat o conexiune reușită la domeniul de comandă și control.

Traficul de rețea efectuat de sistemul desktop, prin aplicația update1.exe, a primit în mod repetat de la domeniul, un modul cu capabilități malware, cunoscut sub denumirea Meterpreter, ce a fost generat prin intermediul platformei de exploatare de sisteme informatice Metasploit.

S-a constatat totodată un schimb de date în formă criptată între sistemul identificat prin seria de producător (stația victima) și domeniul de comandă și control (atacator), datele reprezentând comenzi transmise de atacator și răspunsul sistemului de operare infectat ce conține datele solicitate de atacator.

S-a mai stabilit faptul că, modulul Meterpreter furnizează atacatorului o consolă în linie de comandă (shell) prin care poate executa comenzi care să-i permită controlul complet de la distanță al sistemului informatic infectat.

La data de 16 decembrie 2014 ora 16:08 în memoria RAM au fost găsite 2 executabile, sumele de control MD5 ale acestora. Fișierele sunt identice din punct de vedere semantic (aceeași funcționalitate) dar diferite din punct de vedere sintactic (instrucțiuni diferite), aspect ce sugerează că au fost generate de o aplicație ce implementează un motor polimorfic.

La data de 17 decembrie 2014, ora 16:43, în memoria RAM s-a identificat un script VBS care descarcă și execută fișierul cu suma de control, identificat și anterior în data de 16 decembrie 2014.

Toate aceste executabile scripturi prezintă funcții ca și update1.exe care a fost folosit pentru infecția inițiala a sistemului identificat prin seria de producător.

Din traficul de date rezultă că modulul Meterpreter (incluzând fluxul de date generat de acesta, respectiv comenzi primite și răspunsuri transmise de stația infectată) nu rămâne stocat la nivelul sistemului de fișiere, acestea fiind rezidente doar în memoria RAM.

Atacatorul a folosit un canal criptat pentru transmiterea comenzilor către stația victimă și preluarea răspunsurilor.

În urma decriptării sesiunilor stream-27 și stream-28 s-a constatat că atacatorul a executat pe sistemul SC E. SA, prin intermediul modulului Meterpreter o serie de comenzi prin care a extras numele utilizatorului, numele calculatorului, sistemul de operare, arhitectura sistemului de operare, limba configurată și date despre configurarea rețelei.

Aceste aspecte rezultă din procesul-verbal din data de 18 decembrie 2014 de consemnare rezumativă a datelor ce rezultată din accesul la sistem informatic aparținând SC E. SA (filele 540-542 vol. II d.u.p.), raportul de constatare tehnico-științifica din 09 ianuarie 2015 (fila 546 vol. II d.u.p.) și declarația martorului cu identitate protejata I. ("Am primit autorizație pentru a identifica, la SC E. SA, un calculator care să fie conectat la rețeaua de date a băncii și în care să introduc stick-uri de memorie. Mi-au fost predate 2 stick-uri de memorie, unul în 16 decembrie 2014 și unul în 06 februarie 2015, pe care le-am introdus prima dată într-un singur calculator. Rolul meu s-a limitat la a introduce aceste stick-uri în aceste calculatoare și a da dublu click").

Simplul fapt că virusul introdus în sistemul informatic nu a fost detectat de programul antivirus utilizat de SC E. SA nu este suficient pentru a concluziona faptul ca accesul nu s-a realizat în mod concret, ci doar simulat în condiții de laborator, fiind explicabil din punct de vedere tehnic (deși la nivel teoretic este posibilă detectarea sa, astfel cum a indicat raportul de expertiză efectuat în cursul judecății, concret, o variantă modificată a programului malware sau una neupdatata a antivirusului este suficientă pentru a împiedica acest lucru). De altfel, expertul recomandat de Direcția de Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism face precizarea în cadrul raportului de expertiza efectuat în cursul judecății: "Având în vedere că de la data de utilizării de către inculpat și până în prezent a trecut o perioada de timp mare, nu se poate stabili prin nicio analiză în prezent dacă aplicațiile erau detectate în trecut de sisteme antivirus de pe piață".

În plus, inculpatul A. a recunoscut ca a primit stick-uri cu programe care permiteau preluarea de bani din bancă.

Nu în ultimul rând, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului B. a fost ridicat un telefon mobil din a cărui listă de apeluri evidențiate în urma efectuării percheziției informatice din data de 11 iunie 2015 s-a stabilit că respectivul terminal mobil a fost utilizat de către inculpatul B. ca telefon dedicat comunicațiilor efectuate/primite exclusiv pe relație cu ”doamna” la nr. x.

Este real că inculpații A. și B. nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor informatice, inclusiv în apel menținându-și poziția, însă acestea rezultă din declarațiile martorilor cu identitate protejată D. și I., procesul-verbal de realizare a capturii, raportul de expertiză efectuat în cursul judecății (din care rezultă că pe stick-urile atașate dosarului sunt stocate programe ce permit atacatorilor să acceseze sistemul infectat de la distanță, prin Internet, compromit configurările referitoare la securitate ale calculatorului gazdă, înlocuiesc fișiere importante ale sistemului de operare, permit preluarea de către atacatori a datelor confidențiale stocate pe calculator:parole, conturi de acces etc.), rapoartele de constatare tehnico-științifică efectuate în cursul urmăririi penale care atestau informațiile preluate de atacatori de pe sistemele informatice victimă.

Inculpatul B. (inclusiv în apel) a invocat faptul ca doar a transmis niște informații pe care nu le înțelegea între inculpatul A. și persoanele din Israel și i-a predat acestuia un plic închis, fără să știe că în interior erau chiar stick-urile pe care se aflau programele ce urmau a fi introduse în sistemele informatice, însă aceste apărări sunt infirmate de convorbirile telefonice interceptate.

Sunt însă de avut în vedere inclusiv indiciile ce rezultă din faptul că la locuința inculpatului B., cu ocazia percheziției domiciliare, au fost găsite stick-urile de memorie capacitate 4G, capacitate 1G, respectiv capacitate 16 GB, pe care au fost identificate mai multe executabile a căror analiză (Raportul de constatare tehnico-științifică din 11 mai 2015 întocmit de specialiști din cadrul Institutului pentru Tehnologii Avansate) a evidențiat faptul că acestea ”reprezintă aplicații malițioase ce au potențial de a produce pagube sistemelor informatice în care se instalează, comunică cu servere de comandă și control către care pot fi trimise fișiere și de pe care se pot descărca comenzi și module noi”.

Raportându-ne la mijloacele de probă esențiale administrate în cauză, respectiv procesele-verbale întocmite de Serviciul Român de Informații; Ordonanța nr. 596/P/D/2014; declarațiile inculpaților A., B. și C.; declarațiile martorilor F. și D.; procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare; referate medicale; înscrisuri bancare; procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate; rapoarte de constatare tehnico-științifică de recuperare și identificare date stocate pe suport optic; pășind la o analiză în drept a celor concret reținute, este cu certitudine de consemnat că:

Fapta inculpatului B. de a primi în perioada noiembrie 2014 - februarie 2015, de la utilizatorul postului telefonic nr. x, alias ”cel L.”, deține și transmite către inculpatul A. în același interval de timp un număr de cel puțin 3 dispozitive electronice ce conțineau o aplicație tip ”malware” având capabilități de accesare neautorizată a oricărui sistem informatic la care accesul este restricționat sau blocat, de culegere de date și informații necesare preluării de la distanță a controlului deplin asupra rețelei informatice atacate, prin substituirea în drepturile administratorului de sistem, în scopul valorificării acestor capabilități prin facilitarea accesului fără drept, de la distanță, a membrilor grupării infracționale organizate la sisteme informatice aparținând infrastructurii bancare naționale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice prev. de art. 365 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului A. de a primi de la inculpatul B. în intervalul noiembrie 2014 - februarie 2015, deține și transmite colaboratorului D. la datele de 26 noiembrie 2014, 16 decembrie 2014 și 09 ianuarie 2015 în vederea introducerii în sisteme informatice aparținând infrastructurii bancare, un număr de 3 dispozitive electronice ce conțineau o aplicație tip ”malware” având capabilități de accesare neautorizată a oricărui sistem informatic la care accesul este restricționat sau blocat, de culegere de date și informații necesare preluării de la distanță a controlului deplin asupra rețelei informatice atacate, prin substituirea în drepturile administratorului de sistem, în scopul valorificării acestor capabilități prin facilitarea accesului fără drept, de la distanță, a membrilor grupării infracționale organizate la sisteme informatice aparținând respectivei infrastructuri bancare naționale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice prev. de art. 365 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen.

Fapta inculpaților A. și B. de a facilita în intervalul 16 decembrie 2014 - 9 februarie 2015, prin intermediul aplicației ”malware” deținută și distribuită anterior cu încălcarea legii, accesul fără drept, de la distanță, a atacatorului aflat în spatele domeniului de comandă și control blabla123.noip.me la sisteme informatice aparținând SC E. SA la care accesul este interzis pentru categoria de utilizatori din care făcea parte atacatorul, în scopul obținerii de date informatice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea de acces ilegal la un sistem informatic (săvârșită de atacator n.n.) prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 360 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

Fapta inculpaților A. și B. de a înlesni, în perioada 16 decembrie 2014 - 9 februarie 2015, prin intermediul aplicației ”malware” deținută și distribuită anterior cu încălcarea legii, transferul neautorizat, operat de atacatorul aflat în spatele domeniului de comandă și control blabla123.noip.me, de date din sistemele informatice aparținând SC E. SA accesate anterior fără drept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la transferul neautorizat de date informatice prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 364 C. pen.

Actul de sesizare face trimitere și la fapta inculpaților A. și B. de a facilita, în perioada noiembrie 2014 - februarie 2015, reprezentanților unei organizații străine localizate pe teritoriul statului Israel, prin primirea, deținerea și distribuirea, în vederea introducerii în sisteme informatice aparținând infrastructurii bancare naționale, de dispozitive electronice conținând o aplicație tip ”malware” cu capabilități de multiplicare a efectelor produse în sistem prin răspândirea progresivă pe lanțul de conexiuni informatice către un număr nerestricționat de sisteme informatice aparținând sistemului bancar național a unui virus având capabilități de genul celor anterior menționate, de dublare a accesului nelegal și controlului nelegitim obținut de persoane ostile în modalitatea descrisă mai sus asupra datelor și informațiilor stocate și vehiculate în sistemul informatic bancar, respectiv de supraveghere și control a informațiilor vehiculate în mediul ambiental urmare transformării fiecărui sistem infectat într-un dispozitiv ilegal de interceptare, accesul la un ansamblu de date și informații clasificate în legislația națională ca secrete de stat, ce ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tentativa de spionaj, săvârșită de autorii din Israel ai programului informatic malițios, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 412 C. pen. cu referire la art. 400 C. pen.

Instanța de apel consemnează însă că, constituie infracțiunea de trădare prin transmitere de informații secrete de stat, potrivit art. 395 C. pen. - infracțiunea de bază ce stă la temelia întregii construcții juridice vizând spionajul - actul transmiterii de informații secrete de stat unei puteri sau organizații străine ori agenților acestora, precum și procurarea de date ce constituie informații secrete de stat de către cei care nu au calitatea de a le cunoaște, în scopul transmiterii lor unei puteri sau organizații străine ori agenților acestora.

Așadar, ca prim aspect, informațiile pretins a fi transmise trebuie să intre în categoria informațiilor clasificate ca secrete de stat.

Potrivit art. 178 alin. (1) C. pen., informațiile secrete de stat sunt informațiile clasificate astfel, potrivit legii.

În conformitate cu dispozițiile art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 182/2002 - privind protecția informațiilor clasificate, informațiile secrete de stat sunt informațiile care privesc securitatea națională, prin a căror divulgare se pot prejudicia siguranța națională și apărarea țării.

Prin securitatea națională a României se înțelege, printre altele, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 51/1991 - privind securitatea națională a României, starea de echilibru și stabilitate economică necesară existenței și dezvoltării statului național român.

În conformitate cu dispozițiile art. 17 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 182/2002 intră în categoria informațiilor secrete de stat informațiile ce privesc activitățile economice care prezintă importanță deosebită pentru interesele economice ale României.

Potrivit Legii nr. 182/2002, pentru a fi informații clasificate secret de stat, datele trebuie incluse intr-o astfel de categorie, pe niveluri de secretizare prev. de art. 18, de persoane împuternicite să atribuie unul dintre nivelurile de secretizare a informațiilor cu prilejul elaborării lor și prev. de art. 19 din lege.

Potrivit art. 22 din Legea nr. 182/2002, autoritățile publice întocmesc liste proprii cuprinzând categoriile de informații secrete de stat în domeniile lor de activitate, listele cuprinzând informațiile secrete de stat pe niveluri de secretizare, elaborate sau deținute de autoritățile ori de instituțiile publice, fiind aprobate și actualizate prin Hotărâre a Guvernului.

Or, în actul de sesizare se reține cu titlu general că activitatea bancară constituie din perspectivă legală o astfel de activitate economică ce prezintă importanță deosebită pentru interesele economice ale României, securitatea bancară reprezentând din acest punct de vedere o componentă importantă în demersul de asigurare a securității naționale, astfel încât din perspectiva globală a factorului de stabilitate pe care funcționarea normală a sistemului bancar îl asigură țării noastre, suma informațiilor privitoare la respectivul domeniu de activitate, de natură a permite, odată ajunse în posesia unor persoane ostile, preluarea controlului și manipularea sistemului cu consecințe în planul securității naționale, intră sub incidența protecției informațiilor clasificate secrete de stat prev. de art. 17 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 182/2002 și implicit a prevederilor art. 395 C. pen.

Instanța de fond a apreciat că o astfel de interpretare generală a dispozițiilor legale le lipsește de caracterul de accesibilitate și previzibilitate, obligatorii pentru respectarea principiului legalității incriminării și poate conduce la o interpretare și aplicare abuzivă a acestora, inclusiv prin includerea unor astfel de informații în categoria celor clasificate post-factum. Cu privire la legalitatea incriminării, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în numeroase hotărâri că art. 7 alin. (1) din Convenție consacră, în general, principiul legalității delictelor și pedepselor (nullum crimen, nulla poena sine lege) și interzice aplicarea legii penale în mod extensiv în detrimentul acuzatului, de exemplu prin analogie. Reiese că legea trebuie să definească clar infracțiunile și pedepsele care le sancționează (Achour împotriva Franței). Noțiunea de « drept » (« law ») folosită la articolul 7 corespunde celei de « lege » care figurează în alte articole ale Convenției; ea înglobează dreptul de origine atât legislativă cât și jurisprudențială și implică unele condiții calitative, între altele cele ale accesibilității și ale previzibilității (a se vedea, în special, Cantoni împotriva Franței, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, Coëme și alții împotriva Belgiei, E.K. împotriva Turciei).

În replică, Ministerul Public, ca apelant, s-a rezumat în a învedera că pe perioada de activitate a unui act normativ acesta se bucură de prezumția de constituționalitate și implicit de legalitate, accesibilitate și previzibilitate. În acest sens a solicitat să fie avute în vedere și considerentele Deciziei nr. 247 din 15 martie 2012 a Curții Constituționale care a reținut că nu poate fi primită susținerea că „trimiterea la conceptul de secret de stat ori de siguranță națională nu oferă suficientă precizie și accesibilitate”. Astfel, prin siguranță națională s-a avut în vedere, potrivit art. 1 din Legea nr. 51/1991, starea de legalitate, de echilibru și de stabilitate socială, economică și politică necesară existenței și dezvoltării statului național român. De asemenea, potrivit art. 3 lit. e) din Legea nr. 51/1991, constituie amenințări la adresa siguranței naționale a României infracțiuni cum ar fi, inclusiv spionajul.

În raport de toate aceste principii, instanța de apel apreciază că o includere a tuturor informațiilor referitoare la operațiuni bancare ale unei unități bancare pentru a susține această acuzație nu poate complini strictețea textului de lege, în absența unor documente, informații calificate astfel, care să fi fost transmise sau accesate de vreo persoană.

De altfel, din declarația martorului cu identitate protejată I. și adresa SC E. SA rezultă că sistemele informatice atacate nu aveau acces nici măcar la baza de date centrală cu privire la datele clienților și operațiunile bancare, făcând parte din sistemul IT al băncii.

Totodată, instanța constată ca acuzarea nu a probat că accesarea sistemelor informatice ale băncii s-a făcut în scopul transmiterii de date unei puteri sau organizații străine ori agenților acestora, fiind probat exclusiv că au fost transferate date unor persoane cu care inculpații luau legătura pe numere de telefon din Israel.

Or, și sub aceste aspecte, Ministerul Public, ca apelant, s-a rezumat în a învedera un cadru de ordin general, respectiv că în considerentele aceleiași Decizii ale Curții Constituționale s-a reținut că se bucură de constituționalitate dispozițiile legale privind infracțiunea de spionaj, chiar dacă nu prevăd expres care sunt aceste entități aflate în poziții belicoase. Prin urmare, a considerat că intră sub aspectul ilicitului penal transmiterea de date aparținând unității bancare SC E. SA (care în pofida reținerii de instanța de fond că este o unitate bancară privată, în fapt este o unitate bancară cu capital 100% de stat), unor persoane ostile ce fac parte dintr-un grup infracțional organizat aflate pe teritoriul statului Israel, cu atât mai mult cu cât nu este vorba despre state membre ale aceleiași comunități, cu interese comune și structuri organizatorice ce acționează pe o piață comună cu referire la activitatea bancară.

În raport de aceste considerente, instanța de apel constată că în mod corect s-a dispus achitarea inculpaților cu privire la această infracțiune în baza art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., nefiind îndeplinite toate condițiile de existență ale infracțiunii.

În continuare răspunzând apelului Parchetului, este de consemnat că inculpații A. și B. au fost trimiși în judecată și pentru fapta de a mijloci în perioada 16 decembrie 2014 - 9 februarie 2015, prin intermediul aplicației ”malware” deținută și distribuită anterior cu încălcarea legii, demersul atacatorului, aflat în spatele domeniului de comandă și control, de a intercepta fără drept, prin mijlocirea programelor malițioase descărcate în sistem, transmisii nepublice de date informatice efectuate prin intermediul respectivelor sisteme informatice aparținând SC E. SA, accesate anterior fără drept, ce ar constitui complicitate la tentativa de interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 366 C. pen. cu referire la art. 361 C. pen.

Instanța de fond a reținut că elementul material al acestei infracțiuni este "interceptarea unei transmisii de date informatice", ce presupune acțiunea de a capta impulsurile electrice, variațiile de tensiune sau emisiile electromagnetice ce tranzitează în interiorul unui sistem informatic sau se manifesta ca efect al funcționarii acestuia ori se află pe traseul de legătură dintre două sau mai multe sisteme informatice care comunică. În cauză nu s-a făcut dovada existentei unor transmisii de date în interiorul sistemelor accesate fără drept sau între acestea și alte sisteme informatice cu privire la care să se fi încercat captarea. Simplul fapt ca erau accesate fără drept niște sisteme informatice care, ipotetic, ar fi putut la un moment dat să și transmită date informatice nu este suficient pentru a trage concluzia univocă a accesării acestora în acest scop, din probele administrate rezultând că au fost transferate date existente în sistemele informatice atacate și nu date transmise. În raport de aceste considerente, instanța a apreciat că accesarea sistemelor informatice nu poate fi încadrată și în infracțiunea de interceptare ilegala a unei transmisii de date informatice în forma tentată, astfel încât s-a dispus achitarea inculpaților în temeiul art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. (fapta de accesare există, a fost dovedită, însă nu poate fi încadrată în textul indicat în actul de sesizare.

Cert este însă că infracțiunea prevăzută de art. 361 C. pen. se diferențiază de infracțiunea de acces, fără drept, la un sistem informatic, prin faptul că acțiunea de interceptare se realizează în procesul de transmitere a acestor date de la un sistem informatic la altul. Ambele infracțiuni sunt săvârșite cu scopul de a obține ilegal date informatice (de regulă, folosite ulterior pentru comiterea infracțiunii contra patrimoniului), interceptarea comportând, însă, un caracter dinamic, în timp ce accesul ilegal la un sistem informatic are un caracter static.

Mai mult, infracțiunea de interceptare ilegală a datelor informatice poate constitui un mijloc de comitere a accesului, fără drept, la un sistem informatic. Spre exemplificare, folosirea unui program de tip troian, așa cum este în cazul de față, se obțin numele de user și parola de acces la un cont de e-mail și, utilizând aceste date, se accesează fără drept contul respectiv pentru obținerea unor date personale.

În aceste condiții, infracțiunea de interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice este văzută ca incriminare completatoare în raport cu accesul, fără drept, la un sistem informatic, în numeroase situații putând exista între cele două infracțiuni o legătură convențională.

Prin urmare, întrucât inculpații A. și B. au interceptat, fără drept, prin mijlocirea programelor menționate descărcate în sistem, transmisii nepublice de date informatice (logările utilizatorilor, operațiunile efectuate de aceștia etc.) accesate anterior fără drept, fiind astfel realizată o interceptare de la sursă, urmează să fie condamnați și pentru săvârșirea acestor fapte.

Admițând apelul Parchetului sub aceste aspecte instanța de apel nu este susceptibilă de reclamație în violarea vreunor drepturi ce țin de derularea unui proces echitabil (neadministrarea de probe în apel) în contextul în care s-a rezumat doar a interpreta legea penală în materie fără a fi modificată în vreun fel starea de fapt incidentă.

Separat, după cum s-a observat, inculpații au fost trimiși în judecată pentru activități de spălare de bani, reținându-se implicarea inculpaților A., B. și C., în perioada noiembrie 2014 - februarie 2015, în activități concrete de intermediere (cazul inculpaților A. și B.), respectiv de sprijinire din punct de vedere logistic (cazul inculpatului C.) a unor operațiuni de spălare de bani având ca obiect fonduri de proveniență ilicită, proveniență a cărei cunoaștere de A., B. și C. este dedusă din circumstanțele faptice obiective în care s-au succedat evenimentele materializate probator, însă, în cauză, având în vedere lipsa unui probatoriu de natură a confirma finalizarea acestor operațiuni și materializa activitățile desfășurate de persoanele aflate la cele două capete ale lanțului de spălare a banilor, fapta reținută în sarcina inculpaților a fost acea de complicitate la tentativa persoanelor implicate direct în activitatea de disimulare a originii ilicite a fondurilor tranzacționate, de săvârșire a infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

Art. 29 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor incriminează ca infracțiune de spălare a banilor, în lit. a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei.

Legea nr. 656/2002 transpune în legislația internă obligațiile internaționale asumate de România prin ratificarea Convenției Europene privind spălarea, descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii ce incriminează ca infracțiune de spălare a banilor fapta de a achiziționa, deține sau folosi bunuri despre care cel care le achiziționează, le deține sau folosește, știe, în momentul dobândirii lor, că acestea constituie produse (art. 6 lit. c). Același articol lasă la latitudinea statelor semnatare incriminarea faptei săvârșite de autorul infracțiunii principale.

Infracțiunea de spălare de bani este o infracțiune subsidiară, subzistând doar ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni predicat din care provin bunurile care se schimbă sau se transferă. Legătura dintre infracțiunea predicat și cea de spălare de bani este dublă și se concretizează atât la nivel obiectiv, ca cerința atașată obiectului material (bunuri cu origine ilicita), cât și la nivel subiectiv (inculpatul să aibă cunoștința ca aceste bunuri provin din infracțiuni).

Pe de altă parte, spălarea de bani este o infracțiune autonomă, astfel încât nu este necesar ca inculpatul care o săvârșește să aibă reprezentarea în detaliu a infracțiunii predicat, iar răspunderea penală pentru prima poate subzista și în lipsa identificării sau tragerii la răspundere penala a autorului infracțiunii principale.

În raport de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 656/2002, existența juridică a infracțiunii de spălare de bani se bazează pe caracterizarea infracțiunii principale ca fiind de rezultat (să producă bunuri care să facă obiectului unei operațiuni de schimbare sau de transfer). Textul de lege este foarte larg, acoperind orice tip de infracțiune de natură a conduce la obținerea unui beneficiu, prevăzută de Codul penal sau de legile speciale.

Cu toate acestea, acuzarea deși nu trebuie să dovedească existența dincolo de orice îndoială rezonabilă a unei astfel de infracțiuni predicat sau că sunt îndeplinite toate condițiile de existență ale acesteia ori pentru atragerea răspunderii penale a autorului, trebuie totuși să dovedească faptul că bunurile au origine ilicită și că autorul spălării de bani avea reprezentarea că provin dintr-o activitate infracțională, latura subiectivă urmând a fi stabilită pe baza circumstanțelor faptice obiective, în raport de dispoz. art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002.

Mult discutata problemă a autonomiei infracțiunii de spălare de bani privește posibilitatea de a reține această infracțiune fără a exista o condamnare anterioară sau concomitentă pentru infracțiunea predicat și, mai mult, fără a determina cu precizie fapta prin care au fost produse bunurile sau fără a determina autorul infracțiunii predicat. Acest concept reprezintă un răspuns al statelor la evoluția infracționalității, respectiv înmulțirea activităților infracționale repetate care duc la obținerea de beneficii materiale importante, transferate pe teritoriul mai multor țări. În asemenea situații, este extrem de dificilă sau imposibilă individualizarea și probarea fiecărui act din care este compus ansamblul activității infracționale generatoare de venituri ilicite, ceea ce a dus la apariția unor reglementări care să permită și în aceste cazuri tragerea la răspundere penală a celor care au dobândit sau au transferat bunuri obținute din infracțiuni, fără înfrângerea prezumției de nevinovăție.

În cauză s-a dovedit că inculpatul A. încerca intermedierea schimbului unor sume de bani și s-a deplasat în străinătate împreună cu ceilalți inculpați cu sume mari de bani în circumstanțe de fapt nu totdeauna extrem de clare, însă aspectele menționate nu confirmă deplin originea ilicită a acestora și faptul că inculpații au avut reprezentarea că proveneau din activități infracționale (inclusiv interceptarea convorbirilor telefonice nu confirmă împrejurarea că inculpații ar fi fost interesați și înștiințați în concret de proveniența sumelor).

Pe de altă parte, așa-zisa activitate de «plăsmuire de înscrisuri pentru conferirea unei aparențe de legalitate operațiunilor de transport în cash respectivelor sume de bani » utilizată de instanța de fond, dincolo de faptul că nu a fost dezvoltată în niciun fel, nici nu are acoperire - inculpatul A. a dat explicații verosimile pe tot parcursul procesului penal privind sursa și destinația banilor respectivi confirmând astfel o origine pretins licită a acestora.

Prin urmare, acuzarea nu a dovedit ca banii respectivi aveau origine ilicită, cunoscută de inculpați (proba fiind făcuta potrivit. art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002), iar inculpații chiar au încercat a face proba contrară, prin mijloace de probă care să confirme proveniența licită a acestora. În acest sens au fost depuse documente din care rezultă proveniența sumelor respective, există și o adresă emisă de Inspectoratul pentru Lupta Împotriva Drogurilor și a Spălării Banilor din Israel (instituție similară cu Oficiul de spălare a banilor din România) care atestă faptul că acei bani au fost verificați și este vorba de 1.500.000 euro iar inculpatul A. a explicat că una dintre activitățile pe care le realiza cu bani personali era aceea de intermediere în anumite afaceri și lua comisioane.

În raport de aceste considerente, instanța de apel apreciază că nu au fost dovedite, dincolo de orice îndoială rezonabilă, elementele constitutive ale infracțiunii și se va dispune în consecință achitarea acestora pentru actele de suport material săvârșite: în cazul inculpatului A. intermedierea prin identificarea unor posibile persoane care să efectueze în mod concret schimbul și stabilirea unor posibile locații de întâlnire, transmiterea dovezilor cu privire la existenta materială a banilor, al inculpatului B. preluarea de la persoane străine și predarea către inculpatul A. a unor genți cu bani, iar în cazul inculpatului C. prin suportul logistic oferit - închirierea și conducerea autoturismelor necesare deplasărilor în străinătate.

Nu în ultimul rând, în sarcina inculpaților A., B. și C. s-a reținut ca au aparținut în perioada noiembrie 2014 - februarie 2015, la un grup infracțional organizat specializat în operațiuni de spălare de bani, infracțiuni contra securității naționale și a siguranței și integrității sistemelor și datelor informatice în componența căruia pe palierele ierarhic superioare se aflau persoane din Israel identificate cu apelativele ”doamna”, ”cel deștept”, ”regele” și ”religiosul cu zăpadă”, persoane a căror existență fizică și implicare concretă în coordonarea activităților infracționale desfășurate pe teritoriul României de membrii grupării a fost concretizată prin intermediul indicațiilor comunicate telefonic fie inculpatului B. (cel care lua în principal legătura cu persoanele aflate în Israel), fie inculpatului A.

În acest sens instanța de fond a constatat în mod corect că repartizarea rolurilor în cadrul grupului infracțional s-a făcut în funcție de abilitățile specifice. Pe segmente de comportament infracțional, inculpatul A. se ocupa de plasarea dispozitivelor Malware unor persoane care puteau să le introducă în sistemele informatice bancare, ținea legătura pentru a confirma accesul, pe care îl comunica telefonic inculpatului B., care îl transmitea persoanelor din Israel care verificau dacă se putea realiza accesul și preluarea datelor informatice.

Cu privire la activitatea de spălare de bani, în contextul pronunțării unei soluții de achitare, evident că întreg contextul infracțional vizând cadrul grupului infracțional va fi de revizuit.

Din analiza probatoriului administrat rezultă că săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt de condamnat inculpații a presupus o anumită organizare, o coordonare de atribuții, o interdependență și ritmicitate a actelor ilicite și alăturarea eforturilor într-un consens ilicit neechivoc, pentru o durată suficientă pentru a imprima stabilitate și durabilitate grupului, în vederea realizării unor scopuri infracționale comune.

Astfel, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile art. 367 alin. (6) C. proc. pen. care definește grupul infracțional organizat ca grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni.

Pe teritoriul României au acționat cei trei inculpați, aflați în legătură în mod constant cu alte persoane aflate pe teritoriul altor state - ”doamna”, ”cel deștept”, ”regele” și ”religiosul cu zăpadă” și care le transmiteau instrucțiuni sau erau informate cu privire la activitățile inculpaților. Chiar în condițiile în care identitatea acestor persoane nu a putut fi stabilită cu certitudine, instanța de fond a apreciat corect că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii întrucât, pe de o parte, textul de lege nu impune identificarea tuturor membrilor, iar în cauză a fost dovedită implicarea a cel puțin trei persoane, identificate în persoana celor trei inculpați, numărul minim necesar pentru existența acestei infracțiuni.

La stabilirea și individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea inculpaților, evaluate în raport de criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., împrejurări ce vor fi avute în vedere și de către instanța de apel:

 a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite - prin folosirea unei scheme infracționale ingenioase, cu implicarea mai multor persoane, inclusiv a unor persoane aflate în străinătate, prin extinderea acțiunilor pe teritoriul mai multor state, prin acte de executare repetate, prin folosirea unor mijloace care să împiedice sau să îngreuneze identificarea și tragerea la răspunderea penală;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită - în raport de încălcarea măsurilor de securitate luate pentru protecția datelor informatice ale unei unități bancare, transmiterea acestora unor persoane aflate în străinătate;

c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii - deși prin accesarea sistemelor informatice victimă atacatorii nu au avut acces la date personale ale clienților sau la activitatea bancara a SC E. SA, acest rezultat concret a fost împiedicat doar ca urmare a intervenției autorităților;

d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit - infracțiunile informatice au fost săvârșite în scopul obținerii de date informatice, operațiuni prin care se urmărea obținerea unor foloase materiale substanțiale;

e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului - inculpații nu au antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală.

f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal - inculpatul C. a recunoscut săvârșirea faptelor, solicitând aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 375 C. proc. pen., dovedind că a înțeles gravitatea faptelor sale și a înțeles să își asume răspunderea pentru săvârșirea lor;

g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Cu privire la circumstanțele personale ale inculpaților:

Inculpatul A. este cetățean român, are trei copii minori în întreținere, nu este cunoscut cu antecedente penale, iar pe parcursul procesului a avut o atitudine oscilantă. Totodată, contribuția sa a fost esențială.

Inculpatul B. este născut la data de 25 octombrie 1964 în Israel, are drept de ședere pe termen lung în Romania, are doi copii, nu este cunoscut cu antecedente penale, a încercat să se sustragă de la răspundere penală, încercând să acrediteze ideea că întreaga sa activitate a fost de buna-credința, fiind folosit în mod insidios de coinculpatul A., deși susține ca este o persoana practicantă a riturilor mozaice, valorile morale ale acestei religii nu l-au împiedicat să încalce flagrant legile statului de protecția căruia a abuzat în scopul obținerii de foloase materiale ilicite, contribuția sa concretă la activitatea infracțională este mai redusă în raport de cea a inculpatului A. (inculpatul a predat coinculpatului stick-urile cu programe malware și a asigurat legătura cu persoanele aflate în Israel).

Inculpatul C. este născut la data de 17 mai 1958, are stagiul militar satisfăcut, nu are antecedente penale, are studii superioare, este administrator al SC S. SRL, a recunoscut săvârșirea faptelor, solicitând în fața primei instanțe aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 375 C. proc. pen., contribuția sa concretă s-a limitat la executarea dispozițiile primite de la inculpatul A.

În raport de aceste elemente, instanța de fond a aplicat justificat pedepse orientate spre maximul prevăzut de lege pentru inculpații A. și B. și spre minimul prevăzut de dispozițiile legale, în urma aplicării circumstanței legale atenuante prev. de art. 396 alin. (1) C. proc. pen. (deși instanța de fond a respins cererea de aplicare a procedurii simplificate, a constatat aceeași situație ca cea reținută în actul de sesizare) pentru inculpatul C.

Evident că în cadrul operațiunii de repunere în individualitatea lor a pedepselor, instanța de apel se va orienta spre aceleași cuantumuri, cu materializarea și a unei sancțiuni de 2 ani închisoare pentru inculpații A. și B. pentru încălcarea art. 48 alin. (1) rap. la art. 32 C. pen. rap. la art. 361 C. pen.

Cu privire la modalitatea de individualizare a executării singurei pedepse aplicate inculpatului C., și Înalta Curte apreciază că, în raport de circumstanțele personale ale inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptelor, colaborând cu organele judiciare, dovedind că a înțeles gravitatea faptelor sale și ca si-a sumat răspunderea pentru comiterea acestora, de contribuția sa redusă la activitatea infracțională, având în vedere că un contact cu mediul din penitenciar ar putea lăsa urme profund negative asupra sa, de faptul că era bine integrat în societate anterior săvârșirii faptei (după cum rezultă din înscrisurile în circumstanțiere aflate la dosarul cauzei), neexistând dovezi că inculpatul nu se poate îndrepta decât prin înlăturarea totală a libertății, nu este necesară executarea acesteia în regim închis, fiind suficient avertismentul pronunțării hotărârii de condamnare pentru ca acesta să manifeste o diligență sporită în viitor în vederea respectării valorilor sociale ocrotite de legea penală. Din analiza elementelor aflate la dosar nu rezultă în niciun fel că inculpatul este o persoană care manifestă dispreț față de legea penală și care nu ar putea înțelege gravitatea faptelor sale decât recurgând la mijlocul represiv al privării de libertate, astfel încât apreciază că se impune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Iar în final considerăm că trebuie ca toate apărările inculpaților apelanți să primească și răspunsurile cuvenite, sens în care:

La termenul din 26 august 2015, instanța de judecată a respins, ca neîntemeiate cererile și excepțiile formulate de inculpații A. și B., a constatat regularitatea actului de sesizare și a dispus începerea judecății. Încheierea a rămas definitiva prin respingerea contestațiilor formulate de inculpați la data de 05 octombrie 2015.

Este real că după publicarea în M. Of. al României a Deciziei nr. 51/2016 până la primul termen de judecată imediat ulterior publicării inculpatul A. a invocat nulitatea efectuării procedeului probator constând în realizarea supravegherii tehnice și excluderea mijloacelor de probă obținute, respectiv a proceselor verbale de redare a înregistrărilor efectuate.

La solicitarea instanței de judecată, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism a comunicat că interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor au fost realizate în cauză de Serviciul Român de Informații (fila 125 vol. II).

În cauză se constată ca au fost efectuate interceptări atât în baza unor mandate de siguranță națională, cât și a unor mandate de supraveghere emise de judecătorii de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel București.

Cu privire la interceptările efectuate în baza unor mandate de siguranță națională, instanța de apel, în acord cu cea de fond, constată că Serviciul Român de Informații avea atribuția legală de face acest lucru în temeiul art. 13 rap. la art. 3 lit. e), l) din Legea nr. 51/1991, dispoziții legale ce nu au fost declarate neconstituționale și care se bucură de prezumția de constituționalitate până la momentul la care instanța de control constituțional constată contrariul, astfel încât instanța apreciază că aceste interceptări pot fi folosite în scopul soluționării cauzei, fiind mijloace de proba obținute în mod legal.

Cu privire la interceptările efectuate de Serviciul Român de Informații în baza unor mandate de supraveghere emise de judecătorii de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel București, instanța de apel constată următoarele:

Curtea Constituțională nu stabilește legalitatea/ilegalitatea interceptărilor în dosare concrete, ci a stabilit că textul în baza căruia s-au efectuat interceptări până acum ridică probleme de constituționalitate și trebuie corectat de acum încolo.

De principiu, nulitatea unui act de procedură înseamnă încălcarea legii la data efectuării sale, așadar cauza nulității trebuie să fie contemporană cu data efectuării actului.

Când cauza a fost trimisă la instanță și a trecut de camera preliminară la data apariției deciziei Curții Constituționale a României, cameră în care s-a stabilit în mod definitiv că probele sunt legal obținute, acest lucru este deja stabilit cu putere de lucru judecat și discuția pe legalitatea interceptărilor, de principiu, nu mai poate fi reluată.

Aparte de acest cadru de încadrare a neregularităților în funcția judiciară corespunzătoare, recenta Decizie a Curții Constituționale a stârnit, cum era de așteptat, numeroase discuții cu privire la validitatea probelor administrate în aceste condiții până la momentul publicării acesteia în M. Of.

Sunt opinii, majoritare, îmbrățișate și de instanța de fond, potrivit cărora interceptările utilizate ca probe rămân valide întrucât ar fi vorba de o nulitate relativă. Sunt și opinii potrivit cărora interceptările utilizate ca probe până la închiderea procedurii de cameră preliminară trebuie excluse întrucât ar fi vorba de o nulitate absolută.

Opinia instanței ierarhic superioare în dosarul de față, este una nuanțată:

Dreptul la un proces echitabil, privit ca o garanție procedurală a drepturilor și libertăților persoanei, este cel care asigură supremația dreptului într-o societate democratică, precum și protecția individului împotriva posibilelor abuzuri ale autorităților judiciare. Unul dintre principiile fundamentale ale procesului penal modern este prezumția de nevinovăție, orice persoană fiind considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției ei pe baza de probe. Astfel, prezumția de nevinovăție, raportat la regimul probator, este o regulă care reglementează sarcina probațiunii, fiind un element esențial al dreptului la un proces echitabil.

Un alt principiu fundamental al procesului penal este aflarea adevărului, pentru a se putea realiza scopului procesului penal, ceea ce presupune cunoașterea completă și exactă a faptelor în materialitatea lor precum și a persoanei care le-a săvârșit, pentru ca aceasta din urmă să fie trasă la răspundere penală, în măsura în care se întrunesc toate cerințele legale în acest sens.

Având în vedere aceste principii, organele judiciare însărcinate cu ancheta penală trebuie să administreze probe pentru aflarea adevărului cu privire la faptă și la persoana care a săvârșit-o, cu respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei care este suspectată de comiterea faptei.

După cum arată literatura de specialitate, în genere, dovedirea faptelor și împrejurărilor de fapt se obține prin probele care provin din mijloacele de probă. „Mijloacele de probă” sunt mijloacele prevăzute de lege prin care se constată elementele de fapt ce constituie probe, mijloace obținute de organele de anchetă prin procedee probatorii. Probele pot fi folosite în cadrul procesului penal numai dacă sunt obținute prin intermediul mijloacelor de probă prevăzute de lege. Chiar dacă în ceea ce privește libertatea probelor aceasta este guvernată de principiul admisibilității oricărei probe care nu este interzisă de lege, pentru mijloacele de probă s-a pus problema dacă se poate folosi orice mijloc de probă care ar conține o probă necesară în procesul penal, ori probele trebuie obținute numai prin anumite mijloace de probă, reglementate de lege, decisivă sub acest aspect fiind opțiunea fiecărui legiuitor în parte.

Cu privire la această opțiune, se pot concepe mai multe sisteme de probă. Astfel, într-un sistem în care se dă eficiență maximă libertății probelor, se admite orice mijloc de probă în dovedirea învinuirii, afară de cazurile în care legea dispune altfel - în unele coduri (portughez) sunt admisibile orice probe care nu sunt interzise de lege, ori sunt admisibile orice probe, chiar dacă sunt reglementate doar anumite mijloace de probă (Italia, Belgia); - în alte legislații (Olanda, Germania) sunt enumerate mijloacele de probă care pot fi folosite în procesul penal; - în common law există mai multe restricții în folosirea mijloacelor de probă prin care se dovedesc infracțiunile și autorii lor.

În continuare, atât în practica judiciară cât și în literatura de specialitate s-a pus problema care este sancțiunea pentru încălcarea prevederilor legale în activitatea de administrare a probelor, în situația în care un element de fapt a fost prezentat printr-un mijloc neprevăzut de lege sau o probă a fost administrată printr-un mijloc de probă prevăzut de lege, dar cu încălcarea dispozițiilor legale.

Excluderea, privită din perspectiva dreptului comparat, apare sub o varietate de forme, toate implicând punerea în balanță a unor interese, în primul rând stabilirea adevărului într-o cauză penală determinată raportat la drepturile persoanei acuzate și indirect, ale întregii populații.

Codul de procedură penală român, în redactarea din 1968, nu a prevăzut nicio sancțiune procesuală specifică pentru cazurile anterior menționate, fiind totuși posibil să se aplice dispozițiile din materia nulităților.

Prin art. 1, pct. 39 din Legea nr. 281/2003 s-a introdus în legislația noastră, alin. (2) al art. 64 C. proc. pen. conform căruia; Mijloacele de probă obținute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal. Astfel, pentru prima dată în legislația procesual penală din România, s-a introdus sancțiunea excluderii probelor, ca un corolar al principiului legalității și loialității administrării probelor.

Principiul legalității în administrarea probelor presupune utilizarea numai a mijloacelor de probă strict și limitativ prevăzute de lege și doar în condițiile prevăzute de aceasta. Principiul loialității administrării probelor, creație a doctrinei și a jurisprudenței, interzice utilizarea oricărei strategii sau manopere care are ca scop administrarea, cu rea-credință, a unui mijloc de probă sau care are ca efect provocarea comiterii unei infracțiuni în vederea obținerii unui mijloc de probă, dacă prin aceste mijloace se aduce atingere demnității persoanei, drepturilor acestei la un proces echitabil sau la viață privată.

Art. 64 alin. (2) C. de proc. pen. a constituit, în mod cert, o noutate pentru procedura penală română și, în pofida aspectului clar și concis al reglementării, el era deficitar, deoarece reglementa într-o manieră “black and white” o instituție care în alte sisteme a cunoscut o îndelungată evoluție atât legislativă, cât și jurisprudențială, având în vedere amploarea și multiplele consecințe în materia probelor. Criticile aduse de unii autori vizau în special faptul că, în momentul în care a fost introdusă în legislația noastră această instituție juridică specifică sistemului common-law, legiuitorul s-a mulțumit să reglementeze doar în principiu sancțiunea, lipsind o procedură specifică de invalidare și o soluție procesuală adecvată. Un alt aspect asupra căruia autorii atrăgeau atenția, pornind de la lacunele anterior menționate, era coexistența sancțiunii inutilizabilității cu sancțiunea nulității, întrucât lipsa unei proceduri specifice de invalidare și a unei soluții procesuale adecvate, suprapuse peste sancțiunile anterior menționate, au devenit un instrument tehnic prin care practica judiciară a neutralizat inspirația generoasă care a stat la baza reglementării exprese a excluderii probelor ilegale.

N.C.P.P. prevede de asemenea sancțiunea excluderii, dar de această dată legiuitorul nu s-a mulțumit doar la o reglementare de principiu a sancțiunii, prevăzându-se atât o procedură specifică de invalidare cât și soluții procesuale. Mai mult, în expunerea de motive a N.C.P.P. se arată că în materia probațiunii a fost introdus un set de reguli care consacră principiul loialității în obținerea probelor. Aceste reguli, care prevăd sancțiunea excluderii probelor obținute nelegal sau neloial, „vor determina creșterea profesionalismului organelor judiciare în obținerea probelor, iar pe de altă parte, vor garanta respectarea fermă a drepturilor părților un proces echitabil”.

Astfel, la art. 101 din N.C.P.P. este consacrat principiul loialității administrării probelor. Articolul menționat prevede: 1) Este oprit a se întrebuința violențe, amenințări ori alte mijloace de constrângere, precum și promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obține probe. (2) Nu pot fi folosite metode sau tehnici de ascultare care afectează capacitatea persoanei de a-și aminti și de a relata în mod conștient și voluntar faptele care constituie obiectul probei, interdicția se aplică chiar dacă persoana ascultată își dă consimțământul la utilizarea unei asemenea metode sau tehnici de ascultare. (3) Este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care acționează pentru acestea să provoace o persoană să săvârșească ori să continue săvârșirea unei fapte penale, în scopul obținerii unei probe.

În art. 102 al N.C.P.P. se prevede și sancțiunea pentru nerespectarea principiului legalității și loialității administrării probelor, respectiv excluderea probelor obținute în mod nelegal. Art. prevede că (1) Probele obținute prin tortură, precum și probele derivate din acestea nu pot fi folosite în cadrul procesului penal. (2) Probele obținute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal. (3) Nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrată determină excluderea probei. (4) Probele derivate se exclud dacă au fost obținute în mod direct din probele obținute în mod nelegal și nu puteau fi obținute în alt mod.

Cu titlu general, în momentul în care o probă a fost obținută cu încălcarea prevederilor legale se întâlnesc două interese contrare: interesul societății ca persoana care a săvârșit o infracțiune să fie identificată, judecată, condamnată și să-și execute pedeapsa; și interesele individuale ale persoanelor, ca niciunul dintre drepturile lor să nu fie încălcat prin conduita abuzivă a persoanelor însărcinate cu ancheta penală. În multe sisteme de drept sancțiunea excluderii probelor a fost găsită ca cel mai eficient mijloc de “împăcare” a acestor interese.

În ceea ce privește România, în mod tradițional, sub imperiul C. de proc. pen. anterior, sancțiunile procesual-penale au fost clasificate în: nulitate, inadmisibilitate, decădere și inexistență.

Chiar după introducerea, prin art. 1, pct. 39 din Legea nr. 281/2003 a alin. (2) al art. 64 C. proc. pen. conform căruia Mijloacele de probă obținute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal, majoritatea literaturii de specialitate a continuat să opereze cu clasificarea anterioară. Mai mult decât atât, după cum s-a arătat, jurisprudența a fost reticentă în a considera excluderea ca o sancțiune de sine stătătoare, preferând de multe ori să tranșeze problema mijloacelor de probă obținute ilegal prin aplicarea sancțiunii nulității absolute sau relative, după caz.

După cum se poate observa, N.C.P.P. vine cu o reglementare mai amplă în ceea ce privește sancțiunea excluderii, fiind în afara oricărui dubiu că sub imperiul noii reglementări ne găsim în prezența unei veritabile sancțiuni care operează în materia probelor.

În momentul de față, raportat la faptul că această sancțiune a fost reglementată în N.C.P.P. mult mai amănunțit decât în codul de procedură penală anterior, putem spune că pentru legiuitorul român au prevalat argumentele care impun existența acesteia.

Aceasta fiind optica legiuitorului, se impune stabilit care rațiune, din cele expuse anterior, poate fi considerată ca ocupând primul loc în opțiunea legiuitorului român. Acest aspect nu are numai o utilitate teoretică, ci și o utilitate practică, întrucât pot exista situații în care tocmai scopul principal al sancțiunii este cel care face ca, raportat la un anumit caz (precum și în speța de față), să devină incidentă aplicarea sancțiunii excluderii (exemplu - în situația în care problema excluderii se pune cu privire la unele probe derivate, dacă scopul principal al excluderii este dat de disciplinarea organelor de anchetă atunci aplicarea sancțiunii poate fi mai îngustă decât în situația în care scopul principal este acela al protejării drepturilor individuale, în primul caz probele putând fi utilizate în unele situații în procesul penal, iar în al II-lea caz operând excluderea). Dacă singurul scop este ca adevărul să fie unul corect stabilit de instanța de judecată, probele trebuie să fie unele de încredere sub acest aspect, trebuind să fie excluse doar probele care ar putea duce la denaturarea adevărului. În schimb, dacă legiuitorul urmărește prioritar apărarea drepturilor și libertăților individuale în activitatea de strângere și administrare a probelor, atunci și efectul sancțiunii va fi unul mai energic.

În continuare, trebuie îndeplinite și anumite condiții pentru ca excluderea să poată opera. Prima condiție este dată de existența unei vătămări a drepturilor și libertăților persoanei acuzate, drepturi și libertăți care pot fi atât de natură procesuală cât și de natură substanțială. A II-a condiție este legată de existența unei încălcări a prevederilor legale în activitatea de obținere sau administrare a probelor, de natură să aducă atingere principiului legalității și loialității în activitatea de probațiune. A III-a condiție este să existe o legătură între încălcarea prevederilor legale și vătămare.

Sub aspectul condițiilor procedurale, neîntrunite în cauză după cum s-a văzut, legalitatea mijloacelor de probă este verificată doar de judecătorul de cameră preliminară, acesta având competența de a verifica legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală, precum și legalitatea trimiterii în judecată dispuse de procuror. Astfel, se realizează obiectul procedurii în camera preliminară, prin verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Verificarea legalității trimiterii ori netrimiterii în judecată apare ca o funcție judiciară distinctă, principiul separării funcțiilor judiciare găsindu-și consacrarea legală expresă în art. 3 al N.C.P.P. Cu această ocazie judecătorul poate constata că probele au fost administrate cu încălcarea prevederilor legale, motiv pentru care trebuie excluse, iar consecința este că acestea nu pot fi reținute în considerentele care vor sta la baza hotărârii pronunțate de instanță cu privire la fondul cauzei. Conform art. 345, alin. (2) N.C.P.P. în cazul în care judecătorul de cameră preliminară constată neregularități ale actului de sesizare, în cazul în care sancționează potrivit art. 280–282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori dacă exclude una sau mai multe probe administrate, încheierea se comunică de îndată parchetului care a emis rechizitoriul.

Astfel, probele administrare în faza de urmărire penală pot fi excluse cel mai târziu în procedura camerei preliminare sau în procedura de soluționare a contestației de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară celei sesizate.

Revenind la chestiunea juridică de substanță, rezumăm că, dacă până la intrarea în vigoare a N.C.P.P. jurisprudența a putut să ocolească sancțiunea excluderii, ca urmare a faptului că în V.C.P.P. făcea doar o singură referire expresă la ea, după intrarea acestuia în vigoare nu se mai poate considera că aceasta nu există ca o sancțiune sui-generis. Cert este că, modul cum a fost reglementată excluderea în N.C.P.P., lasă judecătorului o marjă de apreciere destul de largă atunci când se impune analizat un mijloc de probă raportat la o situație concretă. Și tocmai de aceea rolul judecătorului este și mai mare în exercitarea acestui drept de apreciere.

Aplicând la speța concretă, fie și în contextul plasării într-un plan secund a problematicii modului în care sistemul juridic se raportează la procesul penal, nu se poate accepta cum cineva ar putea dovedi vreo „vătămare” reieșind din faptul că interceptarea autorizată de un magistrat a fost efectuată în concret de un „ofițer de servicii secrete” și nu de „un ofițer de poliție”, mai ales după ce interceptarea a fost redată în scris și confirmată de procuror.

Iar, în celălalt plan, ca argumentație concretă din partea inculpaților ce să atragă aplicarea sancțiunii „excluderii”, reproducem:

S-a apreciat că vătămarea există și este evidentă. S-a apreciat că vătămarea este evidentă pentru faptul că inculpații fost trimiși în judecată și pentru infracțiuni care rezultă, se consideră de către parchet, din acele mijloace de probă iar aceste mijloace de probă au fost folosite.

De asemenea, s-a arătat că un aspect legat tot de vătămare îl reprezintă faptul că în doctrină se consideră că nu există vătămare atunci când proba poate fi readministrată, de exemplu, un martor care a dat o declarație poate fi reaudiat, însă înregistrările nu pot fi refăcute în condiții de legalitate, motiv pentru care a apreciat că vătămarea există.

În concluzie, instanța ierarhic superioară apreciază că măsurile de supraveghere tehnică efectuate de organele de anchetă judiciară din cauză rămân valabile.

În ceea ce privește existența infracțiunilor pentru care inculpații au solicitat achitarea, este de apreciat că toate acestea au fost dovedite, pe baza probelor administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești și atestă săvârșirea acestor fapte de către inculpați cu vinovăție.

Cu privire la apelul inculpatului C., cuantumul cheltuielilor de judecată a fost corect individualizat având în vedere numărul mare de activități desfășurate de organele de urmărire în vederea identificării și tragerii la răspundere penală a celor trei inculpați.

În ce privește restituirea bunurilor, acestea au fost valorificate în mod corect ca mijloace de probă și nu se impune restituirea către inculpat.

Nici măcar cererea subsidiară, prin care s-a solicitat să se dispună restituirea acelor bunuri care aparțin soției, fiicei, concubinului acesteia, întrucât aceste persoane nu au nicio legătură cu faptele reținute în sarcina inculpatului, în special a laptopu-lui care aparține unei fiice a unui prieten de familie, care pur și simplu se afla în domiciliu la momentul efectuării percheziției, întrucât inculpatul C. se ocupă și cu repararea calculatoarelor și a diverselor bunuri electronice, nu poate fi primită, întrucât, în situația eventuală în care s-ar fi și certificat cele invocate, prin depunere de documente ce să ateste aceste aspecte, atunci calitate procesuală de a solicita restituirea o au tocmai respectivele persoane.

Celelalte apărări ale inculpaților vizează strict chestiuni de pretinsă nelegalitate a probelor, de necorelări și inadvertențe raportat la acestea (cu ridicarea unor întrebări retorice) sau de simple interpretări ale cadrului legal ce vizează infracțiunile comise, nefiind însă de acceptat prin prisma tuturor celor anterior minuțios menționate de instanță precum și în funcție de depășirea funcției judiciare a camerei preliminare în cauză:

„Referitor la infracțiunea de acces ilegal la un sistem informatic și infracțiunea de transfer neautorizat de date informatice s-a arătat că, de fapt, activitatea de complicitate ce i se impută inculpatului A., nu este altceva decât una dintre modalitățile elementului material al infracțiunii de deținere sau operațiuni ilegale cu dispozitive informatice, printre operațiunile sau modalitățile prev. de art. 365 C. pen. se numără și cea de punerea la dispoziție; practic, ceea ce se consideră că este complicitate se integrează în conținutul infracțiunii de deținere și punere la dispoziție de dispozitive informatice.

O altă critică esențială se referă la prezența unei provocări în sensul art. 101 alin. (3) C. proc. pen. iar acest lucru rezultă din adresa Ministerului Public trimisă la instanță în timpul Camerei preliminare.

Astfel s-a arătat că, activitatea de complicitate, presupunând că ar fi existat, ca ipoteză, nu este esențială pentru comiterea unei fapte prevăzută de legea penală, practic, autorul infracțiunii a fost chiar agentul statului, respectiv I. și cel care a primit stik-ul, D. În acest sens a învederat faptul că, potrivit adresei Ministerului Public în care se confirmă susținerea apărării, se arată că s-a continuat activitatea după ce stik-urile au fost preluate, pentru că activitatea inculpatului A. s-a finalizat în momentul în care a predat cele 3 stik-uri colaboratorului D. iar din acel moment el nu a mai făcut altă activitate. Practic agentul statului (în terminologia Curții Europene a Drepturilor Omului) a fost cel care a provocat, a determinat continuarea, întrucât din adresa menționată rezultă tocmai această împrejurare și se arată expresis-verbis că s-a urmărit concretizarea sau materializarea activității infracționale și eventuala identificare a altor persoane”.

Sau, „din rechizitoriu rezultă că s-au ridicat la percheziție și s-ar fi găsit pe o mulțime de stik-uri, programe malițioase și alte chestiuni de genul acesta însă, prin încheierea din 20 noiembrie 2015 Curtea de Apel București a precizat că este vorba doar de trei stik-uri.

A mai arătat că, în ceea ce privește datele presupuselor infracțiuni, instanța de fond a clarificat acest aspect și anume că aceste operațiuni informatice (accesul și transferul), cu excepția operațiunilor de deținere, s-au întâmplat în 3 zile diferite, în perioada decembrie-februarie 2015, mai precis pe 16 decembrie 2014, 9 ianuarie 2015 și 6 februarie 2015. Autorizarea colaboratorului sub acoperire I. a fost acordată de la data de 2 februarie 2015, și atunci se pune întrebarea cum a putut acesta să fie folosit în mod legal de către parchet în accesările din 16 decembrie 2014 și la 9 ianuarie 2015 când se presupune că s-au accesat și s-a transferat date de pe 2 dintre stik-uri. De asemenea, a mai arătat că I. însuși a declarat că doar de două ori, în 16 decembrie 2014 și 6 februarie 2015 a făcut acele operațiuni, el fiind singurul colaborator sub acoperire tehnic din acest dosar și deci singurul care putea să facă acele operațiuni și nu se spune de către parchet că altcineva ar fi făcut o astfel de operațiune în data de 9 ianuarie 2015.

Totodată, s-a învederat faptul că se reține în Rechizitoriu (pag. 169) că inculpatul C. a luat un stick de la inculpatul A., știind că acesta conține un program malware și a contactat, la cererea acestui din urmă inculpat, un informatician pe care-l cunoștea (numitul R., după cum este identificat în interceptările telefonice), cerându-i explicații despre capabilitățile programului. Cu toate că aceste aspecte au fost recunoscute de inculpatul C. și demonstrate de interceptările de la dosar, Parchetul se substituie unei instanțe de judecată și hotărăște să-l ierte pe acesta, afirmând că un astfel de moment nu a putut fi materializat probator, ceea ce, în opinia apărării, este fals întrucât la pag. 15 din Rechizitoriu se regăsește convorbirea telefonică dintre inculpatul C. și numitul R., care demonstrează susținerile inculpatului în sensul vinovăției acestuia și astfel, exact aceleași criterii ale parchetului, ce exprimă dubiul, sunt aplicate în defavoarea inculpatului B. deși anterior au fost aplicate în favoarea inculpatului C.”

În principiu, cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară s-a pronunțat în mod definitiv prin încheierea de începere a judecății din data de 26 august 2015 (definitivă prin respingerea contestațiilor formulate de inculpați la data de 05 octombrie 2015 de Înalta Curte de Casație și Justiție), încheiere în cuprinsul căreia s-au analizat toate aspectele invocate de către inculpații apelanți, cu excepția legalității interceptărilor efectuate de către SRI, încheierea fiind pronunțată anterior publicării Deciziei nr. 51/2016 a Curții Constituționale a României.

Obținerea probelor prin provocarea inculpatului A. să săvârșească faptele, încălcarea principiului loialității, modalitatea de manevrare a stick-urilor predate de inculpatul A. martorului cu identitate protejata D., au fost antamate astfel încât nu se vor relua argumentele ce se regăsesc în această încheiere, constatând că aceste aspecte au fost deja analizate în mod definitiv de judecătorul de cameră preliminară.

În condițiile mai sus descrise, procedural, instanța de apel va admite apelurile formulate de Parchet și cei trei inculpați, cu consecința desființării sentinței apelate sub aspectele ce țin de greșita achitare a inculpaților A. și B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice dar și cu privire la greșita condamnare a celor trei inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la spălare de bani, rejudecând în aceste limite, se vor pronunța hotărârile cuvenite, cu cuantificarea unor sancțiuni de câte 2 ani închisoare pentru complicitate la interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice, cu refacerea concursului de infracțiuni, unde este cazul, și prezentarea unor rezultante finale ușor mai reduse pentru inculpați, cu excepția inculpatului C. pentru care va fi funcțională o singură sancțiune a închisorii de executat.

Văzând și disp. art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, inculpații A., B. și C. împotriva sentinței penale nr. 87 din 09 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, numai în ceea ce privește:

- Greșita achitare a inculpaților A. și B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la săvârșirea infracțiunii de interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 C. pen. rap. la art. 361 C. pen.

- Greșita condamnare a inculpaților A., B. și C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate la săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în formă tentată prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

- Pedeapsa rezultantă de executat pentru fiecare inculpat.

Desființează sentința apelată sub aspectele arătate.

Reține cauza spre rejudecare și în fond:

I. Repune în individualitatea sa pedeapsa rezultantă de 11 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului A. în pedepsele componente:

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice prev. de art. 365 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen.

- 6 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 360 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

- 4 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de transfer neautorizat de date informatice prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 364 C. pen.

- 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen.

- 4 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în formă tentată prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

Înlătură sporul de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 C. pen. rap. la art. 361 C. pen. sub aspectul complicității la săvârșirea infracțiunii de interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice condamnă inculpatul A. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 67 C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. de la rămânerea definitivă până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 alin. (1) C. pen. reface concursul de infracțiuni și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare rezultată ca efect al noii reindividualizări al pedepselor la care adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse de 4 ani și 8 luni, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 9 ani și 8 luni închisoare și 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. menține măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 72 C. pen. deduce prevenția de la 11 februarie 2015 la zi.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. achită inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în formă tentată prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

II. Repune în individualitatea sa pedeapsa rezultantă de 9 ani și 4 luni închisoare aplicata inculpatului B. în pedepsele componente:

- 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice prev. de art. 365 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen.

- 4 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 360 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

- 4 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de transfer neautorizat de date informatice prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 364 C. pen.

- 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen.

- 2 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în formă tentată prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

Înlătură sporul de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 C. pen. rap. la art. 361 C. pen. sub aspectul complicității la săvârșirea infracțiunii de interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice condamnă inculpatul B. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 67 C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. de la rămânerea definitivă până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 alin. (1) C. pen. reface concursul de infracțiuni și aplică pedeapsa cea mai grea rezultată ca efect al noii reindividualizări de 5 ani la care adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse de 4 ani, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. menține măsura arestării la domiciliu a inculpatului.

În baza art. 72 C. pen. deduce prevenția de la 10 februarie 2015 la zi.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. achită inculpatul B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în formă tentată prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

III. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. achită inculpatul C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în formă tentată prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

Menține pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată inculpatului C. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen. și înlătură sporul de 3 luni închisoare ca efect al înlăturării concursului de infracțiuni.

În baza art. 67 C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după rămânerea definitive a hotărârii.

În baza art. 65 C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. ca pedeapsa accesorie.

În baza art. 91 N.C.P., dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de supraveghere de 2 ani.

Pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 de zile, la una din următoarele două entități: Administrația Domeniului Public - sector 4 sau Administrația Domeniului Public - sector 5, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., atrage atenția inculpatului că, în cazul în care, pe parcursul termenului de supraveghere, nu respectă, cu rea-credință, măsurile de prevedere și obligația impusă de instanță, precum și în cazul săvârșirii de noi infracțiuni, se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea pedepsei.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 100 lei, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit interpretului de limba ebraică rămâne în sarcina statului și se suportă din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 octombrie 2016.