Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Decizia nr. 7/A/2017

Şedinţa publică din 12 ianuarie 2017

Decizia nr. 7/A/2017

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 205/2016 din 24 octombrie 2016 Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, conform art. 431 C. proc. pen. a respins ca inadmisibilă în principiu contestația în anulare formulată de către condamnatul contestator A., deținut în prezent în Penitenciarul Poarta Albă.

A stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 130 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu ce a fost avansat din fondul Ministerului Justiției pentru av. B.

A fost obligat condamnatul contestator la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 340 din 4 octombrie 2016 a Tribunalului Cluj s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privindu-l pe condamnatul A. în favoarea Curții de Apel Cluj, urmare a recalificării cererii formulate de către acesta din contestație la executare în contestație în anulare fundamentată pe dispozițiile art. 426 lit. i) C. proc. pen.

În susținerea admisibilității în principiu a contestației în anulare formulate de către condamnatul contestator A. s-a învederat faptul că în ceea ce-l privește au fost pronunțate două hotărâri judecătorești definitive pentru aceeași faptă, respectiv Sentința penală nr. 198 din 2 iunie 2016 a Tribunalului Arad definitivă la 22 iunie 2016 prin care s-a admis cererea de contopire a pedepselor, stabilindu-se o pedeapsă finală de 9 ani prin Decizia penală nr. 141 din 18 iulie 2016 a Curții de Apel Cluj prin care s-a admite aceeași cerere de contopire aplicându-i-se însă o pedeapsă rezultantă de 17 ani închisoare.

Condamnatul contestator a susținut că cele două sentințe penale vizează cereri de contopire identice.

Analizând, în principiu, conform prevederilor art. 431 C. proc. pen., contestația în anulare formulată de către condamnatul contestator A., așa cum a fost ea recalificată de către Tribunalul Cluj, Curtea de Apel a constatat că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit art 431 C. proc. pen. instanța examinează admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulată respectiv verifică dacă:

1 - contestația în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege;

2 - motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute de art. 426;

3 - în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.

S-a reținut că formal, contestația în anulare formulată de către condamnatul contestator este fundamentată pe dispozițiile art. 426 lit. i) C. proc. pen. conform căruia împotriva hotărârii penale definitive pentru aceeași faptă, prin cea de a doua hotărâre încălcându-se autoritatea de lucru judecat.

De asemenea, s-a reținut că, cazul contestației în anulare prev. de art. 426 lit. i) C. proc. pen. presupune existența unei duble identități:

- identitate de persoane - în sensul că hotărârile penale definitive să fie pronunțate împotriva aceleiași persoane.

Curtea de apel Cluj a mai reținut că hotărârile penale definitive la care se referă art. 426 lit. i) C. proc. pen. sunt cele prin care s-a soluționat fondul cauzei. Pot fi, în primul rând hotărâri de condamnare sau de renunțare la aplicarea pedepsei ori de amânare a aplicării pedepsei cu privire la o persoană pentru aceeași faptă, sau chiar hotărâri penale definitive prin care s-a dispus achitarea sau încetarea procesului penal, însă nu hotărâri penale prin care s-au soluționat cereri de contopire de pedepse pentru că astfel de hotărâri un evocă fondul cauzei.

Un argument în susținerea acestui punct de vedere îl constituie și faptul că poate fi promovată contestație în anulare doar împotriva hotărârilor penale care pot fi atacate cu apel; or, împotriva hotărârilor prin care s-au soluționat cereri de contopire poate fi formulată doar contestație.

Curtea de apel Cluj a mai reținut și că această interpretare reiese din dispozițiile art. 432 alin. (1) C. proc. pen. care stipulează "instanța (...) dacă găsește întemeiată contestația, desființează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere și procedează fie de îndată, fie acordând un termen, după caz, la rejudecarea apelului - nu a altei căi de atac - sau la rejudecarea cauzei după desființare" .

De asemenea, s-a arătat și că dacă s-ar admite un alt punct de vedere respectiv acela că s-ar putea formula contestație în anulare împotriva unor hotărâri penale pentru care legea prevede ca și cale de atac doar contestație, ar însemna că împotriva hotărârii date ulterior admiterii căii extraordinare de atac și rejudecării cauzei să poată fi declarat apel - conform art. 432 alin. (4) C. proc. pen., deși este vorba de o cauză pentru care legea prevede contestația ca și cale de atac.

În concluzie, s-a arătat că, contestația în anulare poate fi exercitată doar împotriva hotărârilor penale definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei, pentru că doar aceste hotărâri sunt susceptibile de a fi atacate cu apel.

Totodată, s-a constatat că hotărârile invocate de către condamnatul contestator nu îndeplinesc cerința anterior menționată, astfel că a fost respinsă ca inadmisibilă în principiu contestația în anulare formulată împotriva Sentinței penale nr. 141 din 18 iulie 2010 a Curții de Apel Cluj, conform dispozitivului.

Examinând apelul formulat, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, întrucât decizia apelată este definitivă.

Potrivit art. 426 lit. i) C. proc. pen. se poate face contestație în anulare atunci când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. pen. una din cerințele de admisibilitate a contestației în anulare este aceea ca motivul pe care se sprijină contestația să fie unul dintre cele prevăzute de art. 426 C. proc. pen. Această cerință presupune ca actele dosarului să releve anumite date concrete care să susțină în mod plauzibil împrejurarea faptică invocată de contestator și nu doar invocarea formală a unui caz de contestație în anulare.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

Pentru aceste considerente - Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul condamnatului, întrucât acesta a fost formulat împotriva unei decizii pronunțată de Curtea de Apel Cluj într-o cauză ce a avut ca obiect contestația în anulare care a fost formulată împotriva unei decizii pronunțată în calea de atac a apelului și care este definitivă.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 205/2016 din 24 octombrie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. x/33/2016.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 12 ianuarie 2017.

Procesat de GGC - GV