Decizia nr. 8/A/2017
Asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 68 din 9 septembrie 2016 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petenții A. și B., ambii cu domiciliul procesual ales la familia C. în Sibiu, județ Sibiu împotriva încheierii nr. 39 din data de 11 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. x/45/2016.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați petenții la plata sumei de 100 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași la data de 21 iunie 2016 petenții A., B. au formulat contestație în anulare împotriva încheierii penale cu nr. 39 din 11 mai 2016 a Curții de Apel Iași, pronunțată în Dosarul nr. x/45/2016, motivat de faptul că a fost în imposibilitate de se prezenta la termenul când a avut loc dezbaterea pe fond a cauzei, având în vedere că a fost internat (B.) în Spitalul Robert Bosch în perioada 04 mai 2016 - 11 mai 2016, fiind incident cazul de contestație prev. de art. 426 lit. a) C. proc. pen., precum și pentru faptul că atât la dezbaterea pe fond a cauzei, cât și la pronunțarea hotărârii, a participat doar procurorul în camera de consiliu, lucru sancționat de Curtea Constituțională a României, fiind incident cazul de contestație prev. de art. 426 lit. e) C. proc. pen.
La termenul din data de 09 septembrie 2016 s-a pus în discuția contradictorie a părților admisibilitatea formulării prezentei contestații în anulare, fiind atașat Dosarul nr. x/45/2016 al Curții de Apel Iași, în care se regăsește și Încheierea nr. 39 din 11 mai 2016 a Curții de Apel Iași, care a fost atacată cu contestație în anulare.
Analizând contestația în anulare din prisma admisibilității formulării acestei căi extraordinare de atac, Curtea a constatat următoarele:
Prin Încheierea nr. 39 din 11 mai 2016 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. x/45/2016 s-au dispus următoarele:
"(...) În baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen. respinge ca nefondată plângerea formulată de petenții A. și B. împotriva ordonanței din 11 decembrie 2015 dată de procurorul din cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Iași în Dosarul nr. x/P/2015 și a ordonanței procurorului șef serviciu nr. 7/II/2/2016 din 04 februarie 2016, pe care le menține.
Respinge cererea de constituire ca parte civilă formulată de petenții A. și B.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă petenții să plătească statului suma de câte 200 lei, cheltuieli judiciare avansate cu ocazia soluționării cauzei de față.
Potrivit disp. art. 426 alin. (1) C. proc. pen., "Împotriva hotărârii penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când deși legal citată a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate; (...)
e) când judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului când aceasta era obligatorie, potrivit legii."
Curtea de Apel Iași, a menționat că din interpretarea acestor texte de lege, rezultă că, referitor la hotărârile susceptibile de a fi atacate în calea extraordinară de atac a contestației în anulare, art. 426 alin. (1) lit. a) și e) C. proc. pen. precizează, în mod clar, că pot fi atacate cu contestație în anulare numai hotărârile penale pronunțate de instanțele de apel, adică hotărârile penale care au rămas definitive la instanța de apel.
Mai mult, prin folosirea sintagmei "judecata în apel", legiuitorul a avut în vedere doar hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanțial, pronunțându-se o soluție de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal, doar aceste hotărâri putând fi atacate cu apel, potrivit. art. 408 și urm. C. proc. pen.
S-a arătat de asemenea că, prin Încheierea penală cu nr. 39 din 11 mai 2016 a Curții de Apel Iași, a cărei contestație în anulare s-a solicitat nu s-a rezolvat fondul cauzei, și nici nu a fost pronunțată de o instanță de apel, ci a fost pronunțată în procedura plângerii împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, prevăzută de art. 340 și 341 C. proc. pen. proc. pen, Curtea a constatat că cererea de contestație în anulare îndreptată împotriva acestei hotărâri, este inadmisibilă, și a dispus, în consecință, respingerea acesteia.
Examinând apelurile formulate, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că acestea sunt inadmisibile, întrucât sentința apelată este definitivă.
Potrivit disp. art. 426 alin. (1) C. proc. pen., "Împotriva hotărârii penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
b) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când deși legal citată a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate; (...)
e) când judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului când aceasta era obligatorie, potrivit legii."
Potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. pen. una din cerințele de admisibilitate a contestației în anulare este aceea ca motivul pe care se sprijină contestația să fie unul dintre cele prevăzute de art. 426 C. proc. pen. Această cerință presupune ca actele dosarului să releve anumite date concrete care să susțină în mod plauzibil împrejurarea faptică invocată de contestator și nu doar invocarea formală a unui caz de contestație în anulare.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.
Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.
Pentru aceste considerente - Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, apelurile contestatorilor, întrucât acestea au fost formulate împotriva unei sentințe pronunțată de Curtea de Apel Iași într-o cauză ce a avut ca obiect contestația în anulare, care a fost formulată împotriva unei sentințe și care nu este supusă niciunei căi de atac fiind definitivă.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelanții contestatori la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibile apelurile declarate de către contestatorii A. și B. împotriva Sentinței penale nr. 68 din 9 septembrie 2016 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă apelanții contestatori la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 ianuarie 2017.
Procesat de GGC - GV