Decizia nr. 1827/2016
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea adresată Judecătoriei Toplița, la data de 10 decembrie 2015, petentul Municipiul Toplița prin primar a solicitat înlocuirea plății amenzii în valoare de 140 RON, dispusă prin procesul-verbal de contravenție din data de 14 ianuarie 2012 emis de I.P.J. Prahova, cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Hotărârea Judecătoriei Toplița
Prin sentința civilă nr. 266 din 2 martie 2016 pronunțată de Judecătoria Toplița a fost admisă excepția de necompetență teritorială și, în consecință, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că intimatul a fost sancționat pe raza localității Sinaia, iar dispozițiile art. 391 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 stabilesc competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței în circumscripția căreia s-a săvârșit contravenția, astfel încât a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia.
2.2. Hotărârea Judecătoriei Sinaia
Prin încheierea din 15 aprilie 2016 a Judecătoriei Sinaia a fost dispusă suspendarea cauzei pentru soluționarea conflictului negativ de competență ivit în soluționarea litigiului dedus judecății și a fost înaintat dosarul la înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în considerentele încheierii pronunțate, faptul că potrivit art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 „în cazul în care contravenientul persoană fizică nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, organul de specialitate al unității administrativ-teritoriale prevăzut la art. 39 alin. (2) lit. a) în a cărei rază teritorială domiciliază contravenientul va sesiza instanța judecătorească în a cărei circumscripție domiciliază acesta, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, ținându-se seama de partea din amendă care a fost achitată”.
Instanța a constatat că această modificare a competenței teritoriale a instanței care soluționează cererea de înlocuire a sancțiunii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității a intervenit prin intrarea în vigoare a O.G. nr. 17/2004, care a intrat în vigoare la data de 30 august 2014. Ca urmare, instanța a apreciat că, raportat la cauza de față, această regulă de competență teritorială a instanței în a cărei circumscripție domiciliază contravenientul își are aplicabilitatea, iar această instanță este Judecătoria Toplița.
II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență
Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Toplița, pentru considerentele ce urmează:
1. Argumentele de fapt și de drept relevante
Înalta Curte a constatat că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.
Obiectul cererii introductive îl reprezintă cererea formulată de organul de specialitate al unității administrativ-teritoriale, prevăzut la art. 39 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 2/2001, în a cărui rază teritorială domiciliază contravenientul, prin care se solicită înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate contravenientului cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității.
În conformitate cu prevederile art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, astfel cum a fost modificat prin dispozițiile din O.G. nr. 17/2014 începând cu 30 august 2014, „în cazul în care contravenientul persoană fizică nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, organul de specialitate al unității administrativ-teritoriale prevăzut la art. 39 alin. (2) lit. a) în a cărui rază teritorială domiciliază contravenientul va sesiza instanța judecătorească în a cărei circumscripție domiciliază acesta, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, ținându-se seama de partea din amendă care a fost achitată”.
Din actele dosarului rezultă faptul că cererea petentului este întemeiată pe dispozițiile din O.G. nr. 2/2001, iar domiciliul contravenientului este în localitatea Toplița, județul Harghita, localitate aflată în sfera de circumscripție a Judecătoriei Toplița, motiv pentru care Înalta Curte va trimite cauza spre competentă soluționare acestei din urmă instanțe, pentru soluționarea acțiunii introductive.
2. Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., republicat, înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Toplița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta Unitatea Administrativ Teritorială Toplița în contradictoriu cu intimatul A., în favoarea Judecătoriei Toplița.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2016.