Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Decizia nr. 103/RC/2017

Şedinţa publică din data de 8 martie 2017

Decizia nr. 103/RC/2017

Deliberând asupra cauzei de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 309 din data de 06.11.2015 pronunțată de Judecătoria Călărași, secția penală, în Dosarul nr. x/202/2015 a fost admisă cererea de schimbarea a încadrării juridice formulată de inculpata A.

În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpata A. a fost trimisă în judecată din infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. din 2014 în infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. din 2014 cu aplicarea art. 5 C. pen. din 2014.

În temeiul art. 321 alin. (1) C. pen. din 2014 cu aplicarea art. 5 C. pen. din 2014 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. s-a stabilit față de inculpata A., o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

În temeiul art. 83 C. pen. s-a amânat aplicarea pedepsei, stabilind un termen de supraveghere de 2 ani, conform art. 84 C. pen.

În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. s-a pus în vedere inculpatei că nerespectarea, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere ori săvârșirea unei noi infracțiuni în termenul de supraveghere atrage revocarea amânării aplicării pedepsei și aplicarea și executarea pedepsei, conform art. 88 C. pen.

În temeiul art. 244 alin. (1), (2) C. pen. din 2014 cu aplicarea art. 5 C. pen. din 2014 a fost condamnat inculpatul B., la o pedeapsă de 1 an închisoare cu executare în regim de detenție pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. din 2014 rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. din 2014, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, în sensul disp. art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. din 2014.

În temeiul art. 65 alin. (1) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. din 2014 , s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale, în sensul disp. art. 65 alin. (3) C. pen. din 2014.

În temeiul art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. din 2014 a fost condamnat inculpatul C., la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, art. 71 alin. (1) C. pen. din 1969 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, art. 65 alin. (1) C. pen. din 1969 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 25 rap. la art. 289 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. din 2014 a fost condamnat inculpatul C. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals intelectual.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, art. 71 alin. (1) C. pen. din 1969 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen. din 1969 s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 472/2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, definitivă la data de 31.03.2015 prin decizia Curții de Apel București nr. 496/2015.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 472/2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, definitivă la data de 31.03.2015 prin decizia Curții de Apel București nr. 496/2015, în cele trei pedepse componente, respectiv: 3 ani închisoare, 3 ani închisoare și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 s-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul C. a fost condamnat prin prezenta sentința sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 472/2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, definitivă la data de 31.03.2015 prin decizia Curții de Apel București nr. 496/2015.

În temeiul art. 36 alin. (1) C. pen. din 1969 și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 au fost contopite pedepsele de 3 ani închisoare și de 6 luni închisoare aplicate inculpatului prin prezenta sentință pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. din 2014 și de art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 289 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. din 2014 cu pedepsele aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 472/2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, definitivă la data de 31.03.2015 prin decizia Curții de Apel București nr. 496/2015, respectiv cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. din 2014, cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. din 2014 și cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 292 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. din 2014, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute, în regim de detenție, o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, art. 71 alin. (1) C. pen. din 1969 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 2014, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 36 alin. (1) C. pen. din 1969 rap. la art. 35 alin. (2), (3) C. pen. din 1969 s-a contopit pedeapsa complementară aplicată inculpatului prin prezenta sentință, respectiv pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale cu pedeapsa complementară aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 472/2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, definitivă la data de 31.03.2015 prin decizia Curții de Apel București nr. 496/2015, respectiv pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), c) C. pen. din 1969, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), c) C. pen. din 1969, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei rezultante.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., a fost admis acțiunea civilă formulată de partea civilă F. și au fost obligați inculpații B. și C. să plătească acesteia, în solidar, suma de 8.000 euro/echivalentul în lei de la data plății reprezentând prejudiciu material și dobânda legală ce se va calcula de la data constituirii de parte civilă până la data achitării debitului principal.

În temeiul art. 397 C. proc. pen. rap. la art. 256 C. proc. pen. s-a desființat adresa nr. 5857 din 26 noiembrie 2010 emisă de Primăria comunei Grădiștea.

În temeiul art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a fost obligată inculpata A. la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, pe inculpatul B. la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat și pe inculpatul C. la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art. 276 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații B. și C. să plătească fiecare părții civile suma de 525 lei reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de aceasta.

Onorariul parțial al avocaților din oficiu D. și E., în cuantum de 150 lei pentru fiecare avocat, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției, rămânând în sarcina statului conform art. 274 alin. (1) C. proc. pen.

Analizând mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală și în etapa procesuală a cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 27.04.2010, inculpatul B. a împrumutat de la partea civilă F. suma de 15.500 euro, fiind încheiat contractul de împrumut autentificat sub nr. 725/2010 de B.N.P. G.

La data de 14.10.2010, Judecătoria Călărași a încuviințat executarea silită solicitată de partea civilă F. în baza contractului de împrumut autentificat sub nr. 725/2010 de B.N.P. G. pentru recuperarea sumei de 9.000 euro.

În cadrul dosarului de executare silită nr. x/2010, B.E.J.A. H. a emis la data de 14.10.2010, o somație prin care inculpatului B. i se punea în vedere să achite suma pentru care a fost încuviințată executarea silită, acesta primind somația menționată la data de 18.10.2010.

Prin adresa nr. 819/2010, B.E.J.A. H. a solicitat reprezentanților Primăriei Grădiștea să precizeze dacă inculpatul B. figurează, singur sau cu un alt coproprietar, cu bunuri mobile, imobile, animale sau teren în arendă în evidențele Primăriei.

Cu scopul de a o prejudicia pe partea civilă, respectiv pentru a o induce pe aceasta în eroare cu privire la bunurile pe care inculpatul B. le deține în proprietate, inculpatul C., în calitate de primar al comunei Grădiștea a conlucrat cu inculpatul B. pentru a împiedica normala desfășurare a executării silite.

Astfel, inculpata A., în calitate de agent agricol în cadrul Primăriei Grădiștea, ca urmare a instigărilor exercitate de inculpatul C. cu scopul de a îl ajuta pe inculpatul B. să împiedice desfășurarea executării silite, a întocmit adresa nr. 5857 din 26 noiembrie 2010, adresa semnată și de inculpatul C., în calitate de primar al comunei Grădiștea, prin care s-a răspuns la adresa nr. 819/2010 emisă de B.E.J.A. H., precizându-se că inculpatul B. nu figurează înscris în evidențele primăriei cu bunuri mobile și imobile.

Inculpata A. a întocmit adresa nr. 5857 din 26 noiembrie 2010, deși știa că inculpatul B. deținea bunuri pe raza comunei Grădiștea, la momentul întocmirii adresei, așa cum rezulta din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1117/2004 de B.N.P. I. și din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 190/2009 de B.N.P. I.

De asemenea, tot în scopul de a împiedica desfășurarea executării silite și, implicit, de a o prejudicia pe partea civilă, inculpatul B. a înstrăinat în mod fictiv, către mama sa J. imobilul cu numărul cadastral 20521, fiind încheiat contractul autentificat sub nr. 160 din 01 februarie 2011 de B.N.P. K.

În ceea ce îl privește pe inculpatul C., instanța a considerat că, deși dispozițiile C. pen. din 2014 prevăd limite de pedeapsă mai reduse decât dispozițiile C. pen. din 1969 pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, C. pen. din 1969 reprezintă, având în vedere antecedența penală a acestuia, legea penală mai favorabilă, întrucât prevede un regim sancționator mai blând în ceea ce privește concursul de infracțiuni, iar, pentru stabilirea pedepsei rezultante ce îi va fi aplicată inculpatului C., instanța va trebui să contopească pedepsele ce îi vor fi aplicate acestuia prin prezenta hotărâre cu pedepsele ce i-au fost aplicate inculpatului, în baza dispozițiilor C. pen. din 1969, prin sentința penală nr. 472/2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, definitivă la data de 31.03.2015 prin decizia Curții de Apel București nr. 496/2015.

S-a reținut că fapta inculpatului C., care l-a ajutat pe inculpatul B. să o inducă în eroare pe partea civilă cu privire la solvabilitatea sa, în executarea contractului de împrumut nr. 725 din 27 aprilie 2010, prin determinarea exercitată asupra inculpatei A., pentru ca aceasta să întocmească, în fals, adresa nr. 5857 din 26 noiembrie 2010 în vederea împiedicării desfășurării normale a executării silite inițiate împotriva inculpatului B., partea civilă fiind prejudiciată cu suma de 8.000 euro, constituie infracțiunea de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. din 2014.

De asemenea, fapta inculpatului C. de a o determina, prin amenințări, pe inculpata A. să întocmească, în fals, adresa nr. 5857 din 26 noiembrie 2010, prin care aceasta a atestat, în mod neadevărat, că inculpatul B. nu deține bunuri mobile și imobile pe raza comunei Grădiștea, constituie infracțiunea de instigare la fals intelectual prev. de art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 289 C. pen. din 1969.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal inculpații C. și B. criticând-o pentru nelegalitate și netemeincie.

Prin decizia penală nr. 1024/A din data de 17 iunie 2016, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosar nr. x/202/2015, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de inculpații B. și C. împotriva sentinței penale nr. 309 din 06.11.2015 pronunțată de Judecătoria Călărași, secția penală, în Dosarul nr. x/202/2015.

A desființat, în parte, sentința penală atacată și, în rejudecare, în fond:

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal, pornit împotriva inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 244 alin. (1), (2) C. pen. din 2014 cu aplic. art. 5 C. pen. din 2014, ca urmare a intervenirii acordului de mediere cu partea civilă F.

A descontopit pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului C. în pedepsele componente:

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., a dispus încetarea procesul penal pornit împotriva inculpatului C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. din 2014, ca urmare a intervenirii acordului de mediere cu partea civilă F.

A fost menținută pedeapsa de 6 luni închisoare,aplicată inculpatului C. prin sentința penală apelată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 289 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. din 2014.

A fost menținută anularea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicate inculpatului C. prin sentința penală nr. 472/2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, definitivă la data de 31.03.2015 prin decizia Curții de Apel București nr. 496/2015.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul C. a fost condamnat prin sentința penală atacă este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 472/2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, definitivă la data de 31.03.2015 prin decizia Curții de Apel București nr. 496/2015.

În temeiul art. 36 alin. (1) C. pen. din 1969 și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 a fost contopită pedeapsa de 6 luni închisoare aplicate inculpatului C. prin sentința penală atacată pentru săvârșirea infracțiunii prev. art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 289 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. din 2014 cu pedepsele aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 472/2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, definitivă la data de 31.03.2015 prin decizia Curții de Apel București nr. 496/2015, respectiv cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. din 2014, cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. din 2014 și cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 292 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. din 2014, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, urmând ca inculpatul C. să execute, pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

A fost menținută pedeapsa accesorie prev. de art. 71 alin. (1) C. pen. din 1969 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.

A fost menținută pedeapsa complementară aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 472/2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, definitivă la data de 31.03.2015 prin decizia Curții de Apel București nr. 496/2015, respectiv pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), c) C. pen. din 1969, pe o perioadă de 5 ani, în condițiile prev. de art. 66 C. pen. din 1969.

În temeiul art. 861 C. pen. din 1969 - art. 862 C. pen. din 1969 a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani care se calculează , conf. art. 865 alin. (2) C. pen. din 1969 de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 472/2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, respectiv 31.03.2015.

În temeiul art. 863 C. pen. din 1969 pe durata termenul de supraveghere, inculpatul C. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași la datele fixate de acesta;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

A fost atrasă atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen. din 1969.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

În temeiul art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate dacă nu contravin prezentei.

În temeiul art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., au fost obligați inculpații B. și C. și partea civilă F. la câte 200 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că:

În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune reținută în sarcina inculpatului B. și respectiv complicitate la înșelăciune, reținută în sarcina inculpatul C., s-a constatat că între aceștia și partea civilă s-au încheiat acorduri de mediere, stingându-se în acest mod pretențiile civile în suma de 8.000 euro, prin plata acestora, astfel cum prevăd dispozițiile art. 23 C. proc. pen., motiv pentru care a dispus încetarea procesului penal pentru ambii inculpați, conform art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen.

În ceea ce privește pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului C. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals intelectual, Curtea a constatat că instanța de fond în raport de circumstanțele reale ale acesteia și datele ce caracterizează persoana inculpatului C., cunoscut cu antecedente penale, a făcut o corectă individualizare judiciară, așa încât va menține această pedeapsă.

Împotriva deciziei penale nr. 1024/A din data de 17 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/202/2015, la data de 28 septembrie 2016, a declarat recurs în casație, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, privind pe inculpatul C.

Dosarul având ca obiect cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, privind pe inculpatul C. a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 27 octombrie 2016, termenul pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 C. proc. pen., fiind stabilit la data de 23 noiembrie 2016, fără citarea părților, fiind repartizat aleatoriu Completului C8 - filtru.

Prin încheierea nr. 513/RC din data de 23 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/202/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, împotriva deciziei penale nr. 1024/A din data de 17 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/202/2015, privind pe inculpatul C.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casație la Completul 8 și s-a fixat termen la data de 25 ianuarie 2017, cu citarea intimaților inculpați C. și B. și a intimate părți civile F.

S-a dispus emiterea unei adrese la Baroul București în vederea desemnării unui apărător din oficiu pentru inculpați.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel Înalta Curte a constatat că decizia penală nr. 1024/A din data de 17 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casație conform art. 434 C. proc. pen., că potrivit art. 436 C. proc. pen., recursul în casație a fost promovat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în termenul prevăzut de lege iar conform art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în cuprinsul cererii este indicat cazul de casare prev. de pct. 8 „în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal”.

În motivarea scrisă a cererii de recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a arătat că, prin decizia recurată, instanța a admis apelul inculpatului și, în baza art. 396 alin. (6), raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul C., pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de înșelăciune, faptă prev. și ped. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen. din 2014, ca urmare a încheierii acordului de mediere cu partea civilă F.

S-a reținut că, în mod corect instanța de fond, în contextul intrării în vigoare a Legii nr. 289/2009 privind C. pen., a constatat că devin aplicabile dispozițiile art. 5 alin. (1) C. pen., potrivit cărora, în cazul în care, de la data săvârșirii faptei și până la soluționarea definitivă a cauzei, se succed în timp cel puțin două legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Astfel, instanța de fond, la stabilirea legii penale mai favorabile, a avut în vedere particularitățile cauzei deduse judecății, efectuând o analiză comparativă a tuturor normelor existente în cele două legi succesive, relevante pentru situația inculpaților, respectiv cele referitoare la condițiile de incriminare, criteriul pedepsei principale, modalitățile de individualizare a executării sancțiunilor principale și condițiile de aplicare a pedepsei accesorii.

În ceea ce îl privește pe inculpatul C., s-a arătat atât instanța de fond, cât și instanța de apel au considerat ca deși dispozițiile C. pen. din 2014 prevăd limite de pedeapsă mai reduse decât dispozițiile C. pen. din 1969 pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, având în vedere antecedența penală a acestuia, vechiul C. pen. reprezintă legea penală mai favorabilă, sub aspectul tratamentului sancționator mai blând al concursului de infracțiuni. Aceasta întrucât pentru stabilirea pedepsei rezultante ce urma să îi fie aplicată inculpatului C., instanța urma să contopească pedepsele aplicate pentru faptele din prezenta cauză cu pedepsele ce i-au fost aplicate în baza dispozițiilor C. pen. din 1969, prin sentința penală nr. 472/2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, definitivă la data de 31.03.2015 prin decizia nr. 496/2015 a Curții de Apel București.

Prin urmare, s-a arătat că atât instanța de fond cât și instanța de apel au apreciat în mod corect că faptele inculpatului C. întrunesc elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. din 2014 și instigare la fals intelectual, prev. de art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 289 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen. din 2014 și art. 33 lit. a) C. pen. din 1969.

În aceste condiții, s-a apreciat că instanța de apel nu putea dispune încetarea procesului penal față de inculpatul C., ca urmare a intervenirii acordului de mediere cu partea civilă F., pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, întrucât textul care incriminează această infracțiune în vechiul C. pen. nu conține dispoziții relative la posibilitatea împăcării părților, astfel cum prevede textul art. 244 alin. (3) C. pen. din 2014, potrivit căruia împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Pentru aceste considerente s-a solicitat, în temeiul art. 448 pct. 2 C. proc. pen., admiterea recursului în casație, casarea, în parte, a deciziei penale nr. 1024 din 17 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, și înlăturarea dispoziției de încetare a procesului penal dispusă față de inculpatul C., pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen. din 2014 cu consecința menținerii dispoziției de condamnare pentru această faptă și aplicarea tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni potrivit vechiului C. pen., pentru pluralitatea de infracțiuni reținută în sarcina inculpatului.

Analizând, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 1024/A din data de 17 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/202/2015, cu privire la inculpatul C., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Art. 434 C. proc. pen. prevede că pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel, ca instanță de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Potrivit art. 440 alin. (4) C. proc. pen., în cazul în care instanța constată că cererea îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării recursului în casație.

În art. 438 alin. (1) C. proc. pen., sunt enumerate cazurile în care se poate face recurs în casație și anume:

(1) Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri:

1. în cursul judecății nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente;

2 – 6 abrogat

7. inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală;

8. în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal;

9 – 10 abrogat

11. nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată;

12. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege;

13 - 14 abrogat

(2) Cazurile prevăzute la alin. (1) pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deși au fost invocate, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

(3) În cazul în care cererea de recurs în casație a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casație nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiași hotărâri, indiferent de motivul invocat.

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înțelesul expresiei „în condițiile legii” este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casație și ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casație.

Examinând, în raport cu art. 438 alin. (1) C. proc. pen., recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Înalta Curte constată că, deși formal, acesta este întemeiat pe cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. „în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal”, în realitate, se invocă greșita aplicare a legii - art. 5 C. pen. din 2014 - în raport și cu statuările Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014.

Prin decizia penală nr. 1024/A din data de 17 iunie 2016 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a considerat că, deși dispozițiile noului C. pen. prevăd limite de pedeapsă mai reduse decât dispozițiile vechiului C. pen. pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, C. pen. din 1969 reprezintă, legea penală mai favorabilă, întrucât prevede un regim sancționator mai blând în ceea ce privește concursul de infracțiuni.

Cu toate acestea, în ceea ce privește complicitatea la infracțiunea de înșelăciune, reținută în sarcina inculpatului C., Curtea de Apel a constatat că între acesta și partea civilă F. s-a încheiat acordul de mediere, stingându-se în acest mod pretențiile civile în suma de 8.000 euro, prin plata acestora, astfel cum prevăd dispozițiile art. 23 C. proc. pen., motiv pentru care în temeiul art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului procesul penal.

Critica formulată de procuror vizează greșita aplicare a dispozițiilor art. 5 C. pen., susținându-se că s-au combinat prevederile C. pen. de la 1969 cu noul C. pen., respectiv cu dispozițiile art. 244 alin. (3) C. pen., potrivit cărora împăcarea părților înlătură răspunderea penală, ceea ce contravine Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014.

O asemenea critică vizează în realitate greșita aplicare a legii, or, între cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen. nu figurează și acest motiv de casare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 1024/A din data de 17 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/202/2015, cu privire la inculpatul C.

Potrivit art. 272 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație vor rămâne în sarcina statului.

Potrivit art. 272 alin. (6) C. proc. pen. onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat C. în sumă de câte 90 lei, precum și onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B. în sumă de 360 lei, rămâne în sarcina statului rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 1024/A din data de 17 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/202/2015, cu privire la inculpatul C.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat C. în sumă de câte 90 lei, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B. în sumă de câte 360 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 martie 2017.