Ședințe de judecată: Aprilie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

Obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat într-o cauză penală. Contestație la executare. Conflict de competență.

 

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Competența funcțională.

Index alfabetic : cheltuieli judiciare

-contestație la executare

-încheiere a judecătorului de cameră preliminară

-conflict negativ         

                                                                                                       NCPP, art. 578, art. 600

           

            Deşi în noţiunea de cheltuieli judiciare se înscriu atât cele efectuate de către stat, cât şi cele realizate de părţi, cheltuielile de procedură datorate statului nu se confundă cu despăgubirile civile ce privesc cheltuielile judiciare făcute de părţi şi care pot fi contestate pe calea art. 600 C.proc.pen.

          Faţă de natura lor specifică şi de faptul că sunt datorate statului, aceste sume sunt puse în executare în conformitate cu art. 578 C.proc.pen., la fel ca şi amenda judiciară, de către organul judiciar care a aplicat această măsură, iar contestaţia la executare împotriva executării cheltuielilor judiciare avansate de stat se soluţionează de către instanţa care le-a pus în executare, similar contestaţiei la executare privind amenzile judiciare, conform art. 601 C.proc.pen., nefiind, prin urmare, incidente dispozițiile art. 600 alin. (3) din același cod, care ar atrage competența de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei civile a instanţei.

 

Secția I civilă, decizia nr. 2143 din 9 noiembrie 2016                

 

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie la data de 24.08.2016, contestatorul A. a  formulat contestație la executare cu privire la titlul executoriu emis de Compartimentul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/42/2014.

Prin încheierea de şedinţă din 29.09.2016, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a Curţii de Apel Ploieşti a dispus, conform art. 600 alin. (3) C.proc.pen., transpunerea spre competentă soluţionare a contestaţiei la executare, împotriva formelor de executare din dosarul nr. x/42/2014 al Curţii de Apel Ploieşti, la Secţia civilă a acestei instanţe.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că în cauză, contestaţia la executare vizează, în realitate, somaţia de plată a cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 100 lei, astfel cum s-a stabilit prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 03.06.2014 a judecătorului de cameră preliminară.

S-a mai reţinut că, potrivit art. 600  alin. (3) C.proc.pen., contestaţia împotriva actelor de executare se soluţionează de către instanţa civilă potrivit legii civile.

Prin urmare, având în vedere obiectul cererii, precum şi dispoziţiile legale mai sus menţionate, s-a dispus trimiterea cauzei la Secţia I civilă a Curţii de Apel Ploieşti, conform art. 111 alin. 1 din Regulamentul de Ordine Interioară al instanţelor judecătoreşti.

             Prin încheierea de şedinţă din 17.10.2016, Secţia I civilă a Curţii de Apel Ploieşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Secţiei penale şi pentru cauze cu minori şi de familie a aceleiaşi instanţe, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia I civilă pentru soluţionarea conflictului.

          Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că prin încheierea de şedinţă din 03.06.2014 pronunţată în dosarul nr. x/42/2014 al Curţii de Apel Ploieşti, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, de judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C.proc.pen., a fost respinsă, ca tardivă, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei nr. x/P/2014 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi a ordonanţei nr. x/II/2/2014 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti. Prin aceeaşi încheiere, petentul a fost obligat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

          Prin adresa din data de 03.06.2014 întocmită de Curtea de Apel Ploieşti, Secţia penală şi pentru cauze de minori şi familie, Biroul Executări Penale, contestatorului i s-a pus în vedere ca în termen de 3 luni de la data pronunţării încheierii penale definitive, constând în încheierea din 03.06.2014, să se prezinte la sediul instanţei cu chitanţa doveditoare a achitării sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat ori să transmită această chitanţă, menţionându-se că în caz contrar, titlul executoriu va fi înaintat organului fiscal competent în vederea executării silite în conformitate cu prevederile art. 578 C.proc.pen. şi ale Codului de procedură fiscală.

          Potrivit art. 578 alin.(1) C.proc.pen., ce vizează cheltuielile judiciare avansate de stat, dispoziţia din hotărârea penală sau din ordonanţa procurorului privind obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat se pune în executare prin trimiterea unui extras de pe acea parte din dispozitiv care priveşte aplicarea cheltuielilor judiciare organului care, potrivit legii, execută amenda penală. De asemenea, în conformitate cu alin. (2) al art. 578 C.proc.pen., în situaţia în care persoana obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat nu depune recipisa de plată integrală a acestora la instanţa de executare sau la unitatea de parchet, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii sau a ordonanţei procurorului, executarea cheltuielilor judiciare se face de organul arătat la alin. (1).

           Prin urmare, în cazul cheltuielilor judiciare avansate de stat, executarea acestora se realizează de organul judiciar care execută amenda penală, iar potrivit art. 601 alin. (1) C.proc.pen., contestaţia împotriva executării amenzilor judiciare se soluţionează de către instanţa care le-a pus în executare, prevăzându-se la alin. (2) al art. 600 că dispoziţiile art. 597 alin. (1) - (5) se aplică în mod corespunzător.

           Art. 600 C.proc.pen. reglementează contestaţia la executare privind executarea dispoziţiilor civile, iar conform alin. 3 al acestuia - invocat ca temei de drept al soluţiei de transpunere de la Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie la Secţia I civilă a prezentei cauze - contestaţia împotriva actelor de executare se soluţionează de către instanţa civilă potrivit legii civile.

Or, cheltuielile de procedură datorate statului nu se confundă cu despăgubirile civile, care includ cheltuielile judiciare făcute de părţi şi care pot fi contestate pe calea art. 600 C.proc.pen. Dispoziţiile civile la care se referă art. 600 C.proc.pen. nu includ cheltuielile judiciare către stat, care izvorăsc din culpa procesuală a părţii, a cărei plângere a fost respinsă.

          Prin urmare, având în vedere dispozitivul încheierii din camera de consiliu din data de 03.06.2014 pronunţată în dosarul nr. x/42/2014 al Curţii de Apel Ploieşti, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, de judecătorul de cameră preliminară, indiferent de modul de formulare a cererii de faţă de către contestator, rezultă că aceasta nu vizează dispoziţii civile care să atragă, potrivit art. 600 alin.(3) C.proc.pen., competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare de către Secţia I civilă a Curţii de Apel Ploieşti, competenţă care aparţine, raportat la considerentele mai sus arătate, Secţiei penale  şi pentru cauze cu minori şi de familie a aceleiaşi instanţe.

            Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135  alin.(1) Cod procedură civilă, stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Secţiei Penale a Curţii de Apel Ploieşti, pentru argumentele ce succed:

            Prin cererea formulată la data de 24.08.2016 şi înregistrată pe rolul Secţiei penale a Curţii de Apel Ploieşti petentul A. a contestat măsura stabilită prin încheierea de şedinţă din 03.06.2014 pronunţată în dosarul nr. x/42/2014 al Curţii de Apel Ploieşti, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, de judecătorul de cameră preliminară, constând, printre altele, în obligarea petentului la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

            Instanţa învestită iniţial cu soluţionarea cererii reţine că aceasta este de competenţa secţiei civile a aceleiaşi instanţe întrucât, potrivit art. 600 alin. (3) C.proc.pen., „contestaţia împotriva actelor de executare se soluţionează de către instanţa civilă potrivit legii civile”.

            Dispoziţiile art. 600 C.proc.pen. invocate în transpunerea cauzei de la Secţia penală la Secţia civilă a Curţii de Apel Ploieşti reglementează însă „executarea dispoziţiilor civile” ale hotărârii penale, adică acele cheltuieli judiciare făcute de părţi şi care pot fi contestate pe calea textului legal anterior citat.

            Cheltuielile judiciare sunt acele cheltuieli făcute de stat, prin organele judiciare, de către subiecţii procesuali principali sau de părţi, pentru buna desfăşurare a procesului penal. Rezultă că, deşi în noţiunea de cheltuieli judiciare se înscriu atât cele efectuate de către stat, cât şi cele realizate de părţi, cheltuielile de procedură datorate statului nu se confundă cu despăgubirile civile ce privesc cheltuielile judiciare făcute de părţi şi care pot fi contestate pe calea art. 600 C.proc.pen.

            Având în vedere că obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare a intervenit urmare a constatării tardivităţii plângerii formulate de către acesta împotriva actelor procurorului (ordonanţe), astfel cum au fost indicate în respectiva solicitare, este evident că suma stabilită în sarcina sa face parte din categoria cheltuielilor judiciare datorate statului, respectiv, izvorăsc din culpa procesuală a părţii a cărei sesizare a fost respinsă (în cauză, constatată ca fiind tardivă) şi nu se circumscrie unor dispoziţii civile care să atragă, potrivit art. 600 alin. (3) C.proc.pen., competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei civile a instanţei de referinţă.

            În atare situaţie, executarea cheltuielilor avansate de către stat este diferită şi are un alt temei juridic decât executarea cheltuielilor cuvenite părţilor, respectiv, se reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 601 C.proc.pen., potrivit căruia contestaţia împotriva executării amenzilor judiciare se soluţionează de către instanţa care le-a pus în executare, iar nu a dispoziţiilor art. 600 din acelaşi cod privind contestaţia executării dispoziţiilor civile.

            Cheltuielile judiciare avansate de stat, faţă de natura lor specifică şi de faptul că sunt datorate statului, sunt puse în executare în conformitate cu art. 578 C.proc.pen., la fel ca şi amenda judiciară, de către organul judiciar care a aplicat această măsură.

            Pentru identitate de raţiune, se apreciază că şi contestaţia la executare împotriva executării cheltuielilor judiciare avansate de stat, se soluţionează de către instanţa care le-a pus în executare, similar contestaţiei la executare privind amenzile judiciare, conform art. 601 C.proc.pen.

            Aceasta nu echivalează însă cu o identitate între instituţia cheltuielilor judiciare avansate de către stat şi cea a amenzii judiciare, care reprezintă instituţii juridice distincte, ce nu se pot confunda, ci doar un criteriu de similaritate în stabilirea competenţei.

            Pentru aceste considerente, Înalta Curte a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Secţiei penale  şi pentru cauze cu minori şi de familie a Curţii de Apel Ploieşti.