Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 639/2017

Ședința publică din 31 martie 2017

Decizia nr. 639/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1957 din data de 19 octombrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/32/2014*, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 315 din data de 25 mai 2016 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, că prin hotărârea atacată au fost respinse, ca nefondate, recursurile promovate de recurenții B. și A. împotriva deciziei civile nr. 456/AC din data de 5 octombrie 2015 pronunțate de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. x/32/2014* și, prin urmare, această hotărâre, fiind irevocabilă, nu putea fi atacată din nou cu recurs.

Indicând Dosarul nr. x/32/2014* al Înaltei Curți de Casație și Justiție, au formulat contestații în anulare, contestatorii A. și B., care au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/1/2017.

În susținerea contestației în anulare formulate împotriva deciziei nr. 1957 din data de 19 octombrie 2016 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/32/2014*, contestatorul B. arată că i-a fost încălcat dreptul la apărare, că nu a beneficiat de un proces echitabil și subliniază că, în toate procesele purtate cu intimații, probele sale au fost respinse, anchetele nu s-au realizat la fața locului și invocă că Primăria comunei Grumăzești s-a folosit de declarații și acte false.

Afirmă că, atât el, cât și sora sa, A., au fost forțați și constrânși să cedeze casa părintească și dreptul de proprietate.

Contestatorul nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele prevăzute de dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ.

Prin contestația în anulare promovată, contestatoarea A. solicită anularea deciziei nr. 40/AC/2006 (decizia civilă nr. 40/AC din data de 19 ianuarie 2006, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția civilă, în Dosarul nr. x/AC/2004), acordarea cheltuielilor efectuate cu judecata și ca urmare a bunurilor ce i-au fost distruse la domiciliu în perioada 2001 până în prezent.

În motivarea căii de atac, contestatoarea își exprimă nemulțumirea cu privire la modul de soluționarea a litigiilor purtate cu intimații. În esență, susține că nu i-au fost luate în considerare cererile formulate și probele administrate, iar primarul localității Grumăzești, profitând de erorile deciziei nr. 40/AC/2006, face presiuni asupra familiei sale și folosește acte falsificate cu scopul realizării unui drum sătesc prin curtea sa.

Contestatoarea nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele statuate de prevederile art. 317 și 318 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Comisia Locală Grumăzești pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare formulate de către contestatoarea A., considerând că, în prezenta cauză, nu sunt incidente niciuna dintre situațiile prevăzute de normele Codului de procedură civilă în care poate fi exercitată calea extraordinară de atac a contestației în anulare.

Totodată, a arătat că, prin contestația în anulare formulată, contestatoarea își exprimă nemulțumirea față de soluția pronunțată de instanța de fond în Dosarul nr. x/AC/2004, și anume decizia civilă nr. 40/AC din data de 19 ianuarie 2016, pronunțată de Tribunalul Neamț, rămasă definitivă și irevocabilă în data de 29 noiembrie 2006.

Analizând contestațiile în anulare, Înalta Curte reține următoarele:

Cu privire la contestația în anulare formulată de către contestatorul B. împotriva deciziei nr. 1957 din 19 octombrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/32/2014*, constată că acesta este inadmisibilă pentru motivele care succed:

Căile de atac și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 317 C. proc. civ. (contestația în anulare obișnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) și ale art. 318 C. proc. civ. (contestația în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs).

Cazurile în care poate fi promovată contestația în anulare obișnuită sunt: când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Contestația în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Prin urmare, pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății.

Fiind o cale de retractare și nu de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond ce au fost soluționate de instanță.

În speță, susținerile formulate de contestator nu vizează niciuna din neregulile procedurale prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ., mai sus citate, ci sunt, în esență, nemulțumiri care privesc modul de soluționare a litigiilor dintre părți, contestatorul invocând generic că nu a beneficiat de un proces echitabil, că i-a fost încălcat dreptul la apărare, că în instrumentarea cauzei s-au produs grave erori în aprecierea situație de fapt și că nu i-au fost primite probele aduse.

Totodată, susținerile contestatorului referitoare la pretinsele acte false utilizate nu constituie motive ale contestației în anulare, care să poată fi încadrate în dispozițiile legale evocate, iar invocarea acestor dispoziții ca temei al contestației în anulare este pur formală.

Or, legea nu a urmărit, prin reglementarea căii de retractare a contestației în anulare, să deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță, pe motivul că s-a stabilit eronat situația de fapt ori s-a aplicat greșit legea sau pentru că au fost respinse cereri și probe, ci exclusiv pentru îndreptarea unor nereguli procedurale expres prevăzute.

Ca atare, întrucât criticile formulate de contestator nu se încadrează în dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ., niciuna din acestea neavând legătură cu neregulile procedurale prevăzute de textele menționate ca motive ale contestației în anulare, Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul B., ca inadmisibilă.

Analizând, prin prisma excepției de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție contestația în anulare formulată de către contestatoarea A., Înalta Curte va declina competența de soluționare a acesteia în favoarea Tribunalului Neamț, pentru următoarele motive:

Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 6 februarie 2017, contestatoarea A. a solicitat anularea deciziei civile nr. 40/AC din data de 19 ianuarie 2006, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția civilă, în Dosarul nr. x/AC/2004 .

Potrivit dispozițiilor art. 319 alin. (1) C. proc. civ., contestația în anulare se introduce la instanța a cărei hotărâre se atacă.

Prin urmare, dat fiind caracterul contestației în anulare, de cale de atac de retractare, competența de soluționare a acesteia revine instanței care a pronunțat hotărârea atacată.

Întrucât decizia a cărei anulare se solicită prin contestația în anulare formulată de către contestatoarea A. a fost pronunțată de Tribunalul Neamț, Înalta Curte va declina competența de soluționare a acesteia în favoarea acestui tribunal, situație în care, aspectele vizând admisibilitatea căii de atac, precum și cercetarea motivelor contestației în anulare nu mai pot face obiectul analizei instanței supreme.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B. împotriva deciziei nr. 1957 din 19 octombrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/32/2014*.

Declină în favoarea Tribunalului Neamț competența de soluționare a contestației în anulare formulate de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 40/AC din 19 ianuarie 2006 a Tribunalului Neamț, pronunțată în Dosarul nr. x/AC/2004.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 martie 2017.