Decizia nr. 232/2017
Asupra contestației de față,
În baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 23 din data de 25 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în baza art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, modificată și completată, s-a admis cererea formulată de Tribunalul din Trapani, Italia privind executarea mandatului european de arestare nr. 4019/2015 R.G.G.I.P. și nr. 1157/2015 RGNR, emis la data de 28 iulie 2016, împotriva persoanei solicitate A.
A dispus predarea persoanei solicitate autorităților judiciare din Italia, sub condiția prevăzută de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, în sensul că dacă se va pronunța împotriva persoanei solicitate o pedeapsă privativă de libertate, aceasta să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.
În temeiul art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritățile din Italia, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 111 din Legea nr. 302/2004, pentru o durată de 30 de zile, începând cu data de 25 februarie 2017 și până la data de 26 martie 2017.
În temeiul art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.
A constatat că persoana solicitată a fost reținută pentru 24 de ore la data de 24 februarie 2017 prin Ordonanța de reținere nr. 9726/II/5/2016 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
A constatat că persoana solicitată nu a renunțat la drepturile conferite de regula specialității prevăzută de art. 74 din Legea 302/2004.
În conformitate cu prevederile art. 107 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus comunicarea hotărârii de executare a mandatului european de arestare autorității judiciare emitente, Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate și Ministerului Administrației și Internelor - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Sirene.
Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Bacău a reținut următoarele:
Prin Sesizarea înregistrată sub nr. 131/32/2017 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a solicitat Curții de Apel Bacău punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare italiene, privind pe persoana solicitată A.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a procedat la identificarea persoanei solicitate, i-a adus la cunoștință conținutul mandatului european și i-a înmânat acest act, tradus în limba română și prin Ordonanța nr. 9726/II/5/2016 a dispus reținerea persoanei solicitate pentru o durată de 24 de ore, începând cu data de 24 februarie 2017, orele 12,25.
Din cuprinsul mandatului european emis la 28 iulie 2016, cu nr. de referință 4019/2015 R.G.G.I.P. și 1157 din 15 RGNR a rezultat că pe numele persoanei solicitate a fost emis un mandat de arestare de către autoritățile italiene fiind demarate cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de exercitarea activității în casa de prostituție, acte de mijlocire și exploatare a prostituției în dauna mai multor persoane, fapte reținute a fi comise în concurs cu mai mulți subiecți, în Marsala, și comise din februarie până în martie 2015.
Acuzațiile aduse persoanei solicitate constituie infracțiuni și potrivit legii penale române, respectiv infracțiunile de trafic de persoane și proxenetism, fiind îndeplinită condiția duble incriminări.
La termenul de judecată din 25 februarie 2017, persoana solicitată a arătat că nu este de acord să fie predată autorităților italiene arătând totodată că nu renunță la efectele regulii specialității, în sensul că nu este de acord să fie urmărită, judecată, condamnată, pentru alte fapte decât cele care fac obiectul mandatului european.
Au fost invocate de către persoana solicitată aspecte personale, privind starea de sănătate, precum și posibilitatea ca ancheta judiciară să fie efectuată în România.
Instanța de fond a constatat că în cauză nu este incident niciunul din motivele de refuz al executării mandatului european de arestare și a observat faptul că aspectele invocate nu se constituie în împrejurări care să impună amânarea predării către statul solicitant.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație persoana solicitată A., apreciind că a solicitat amânarea predării, întrucât din înscrisurile depuse la acest termen de judecată rezultă că starea de sănătate a contestatoarei este una precară, iar predarea imediată a acesteia ar afecta atât starea sa de sănătate cât și pe cea a fiului său încadrat în gradul II de handicap, contestatoarea având calitatea de îngrijitor.
De asemenea, a precizat că nu a constatat motive de refuz de predare, din punct de vedere formal mandatul european îndeplinește toate condițiile, însă pentru a exista un just echilibru între situația personală și interesul urmărit prin predare, amânarea predării pentru o perioadă 3 luni este suficientă.
Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.
Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeași lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
În cauză, predarea și arestarea persoanei solicitate se întemeiază pe existența unui mandat european de arestare emis de Judecătorul pentru Cercetări Preliminare de pe lângă Tribunalul Trapani, pe numele persoanei solicitate, referindu-se la săvârșirea de către aceasta a infracțiunilor de prostituție, acte de mijlocire și exploatare a prostituției în dauna mai multor persoane.
Din verificarea mandatului european de arestare depus la dosarul cauzei se constată că, faptele pentru care se solicită predarea, constituie infracțiuni și potrivit legii române, fiind îndeplinită condiția dublei incriminări, prevăzută de dispozițiile art. 96 din Legea nr. 302/2004, republicată.
Prin urmare, cunoscând o dublă incriminare, faptele persoanei solicitate dau drept la predare, iar pe fondul ei, cererea este întemeiată.
Potrivit art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, în următoarele cazuri:
a) când, din informațiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiția ca, în cazul condamnării, sancțiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost grațiată ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;
b) când infracțiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autoritățile române au, potrivit legii române, competența de a urmări acea infracțiune;
c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare, în conformitate cu legea română.
Analizând dispozițiile legale sus menționate, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate și a apreciat că nu sunt întrunite nici cerințele de refuz facultativ al predării, potrivit art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, și anume atunci când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent.
Motivele invocate de contestatoare referitoare la starea de sănătate precară a sa și a fiului său nu se circumscriu niciunui caz de refuz obligatoriu sau facultativ al predării persoanei solicitate; înscrisurile depuse în susținerea acestor aspecte nu sunt de natură a crea convingerea instanței că se impune amânarea predării persoanei solicitate.
De asemenea, Înalta Curte constată că în mod corect s-a dispus luarea măsurii arestării provizorii atât în scopul asigurării executării mandatului european de arestare, emis de autoritățile judiciare italiene, cât și pentru a se preveni un eventual risc al sustragerii persoanei solicitate de la procedurile judiciare care o vizează; în cauză nu există garanții suficiente pentru a lua față de persoana solicitată una din măsurile preventive neprivative de libertate, prevăzute de art. 202 alin. (4) lit. b), c) C. proc. pen., dată fiind natura infracțiunii pentru care s-a emis mandatul european de arestare, dar și față de circumstanțele acestei cauze.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 23 din data de 25 februarie 2017 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.
Va obliga contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 23 din data de 25 februarie 2017 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.
Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 martie 2017.
Procesat de GGC - NN