Decizia nr. 94/RC/2017
Prin Sentința penală nr. 493 din 22 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Vaslui în Dosarul nr. x/89/2012 s-au dispus, printre altele, următoarele:
A respins cererile formulate privind nulitatea actelor de urmărire penală.
A respins schimbarea încadrării juridice, în privința inculpatului A., invocată de instanță, din oficiu, la termenul de judecată din 24 februarie 2014, din infracțiunile care fac obiectul sesizării instanței prin rechizitoriul nr. 17/D/P/2012 din 27 noiembrie 2012 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vaslui în:
- infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen. din 1969, cu referire la art. 5 Noul C. pen.;
- infracțiunea prev. de art. 245, alin. (1) Noul C. pen., cu referire la art. 5 Noul C. pen.;
- infracțiunea prev. de art. 47 Noul C. pen. raportat la art. 245, alin. (1) Noul C. pen., cu referire la art. 5 Noul C. pen.;
- infracțiunea prev. de art. 47 Noul C. pen. raportat la art. 290 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen. din 1969, cu referire la art. 5 Noul C. pen.;
- infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen. din 1969, cu referire la art. 5 Noul C. pen.;
- infracțiunea prev. de art. 271 Noul C. pen., cu referire la art. 5 Noul C. pen., toate cu aplicarea art. 33, lit. a) C. pen. din 1969.
A respins cererea de schimbare a încadrării juridice în privința inculpatului A., invocată de apărătorul ales al inculpatului, prin înscrisul depus, la dosarul cauzei, în ședința publică din 22 mai 2015, precum și în ședința publică din data de 28 noiembrie 2014, din infracțiunile care fac obiectul sesizării instanței prin rechizitoriul nr. 17/D/P/2012 din 27 noiembrie 2012 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vaslui în:
- infracțiunea prev. de art. 367, alin. (1) Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 Noul C. pen.;
- infracțiunea prev. de art. 245, alin. (1) Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 Noul C. pen.;
- infracțiunea prev. de art. 47 Noul C. pen. raportat la art. 245, alin. (1) Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 Noul C. pen.;
- infracțiunea prev. de art. 47 Noul C. pen. raportat la art. 290 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 Noul C. pen.;
- infracțiunea prev. de art. 290 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 Noul C. pen.;
- infracțiunea prev. de art. 29, alin. (1), lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 Noul C. pen.;
- infracțiunea prev. de art. 9, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 Noul C. pen.;
- infracțiunea prev. de art. 271 Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 Noul C. pen., toate cu aplicarea art. 38, alin. (1) Noul C. pen.
În baza art. 17, alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 16, alin. (1), lit. b) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003.
În baza art. 17, alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a pune la dispoziția lichidatorului judiciar documentația financiar-contabilă, prev. de art. 147 din Legea nr. 85/2006.
A condamnat pe inculpatul A., la următoarele pedepse:
- 7 (șapte) ani de închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și lit. c)) C. pen. din 1969 (dreptul de a fi director, împuternicit, asociat, sau beneficiar real al unor societăți comerciale sau împuternicit al acestora, în țară sau în străinătate) pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în contracte cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215, alin. (1), 2, 3, 5 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 74, alin. (2) C. pen. din 1969, art. 76, alin. (1), lit. a) C. pen. din 1969, cu referire la art. 5 Noul C. pen.;
- 4 (patru) ani de închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și lit. c)) C. pen. din 1969 (dreptul de a fi director, împuternicit, asociat, beneficiar real al unor societăți comerciale sau împuternicit al acestora, în țară sau în străinătate) pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în contracte cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 25 C. pen. din 1969 raportat la art. 215, alin. (1), 2, 3, 5 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 74, alin. (2) C. pen. din 1969, art. 76, alin. (1), lit. a) C. pen. din 1969, cu referire la art. 5 Noul C. pen.;
- 4 (patru) ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen. din 1969, cu referire la art. 5 Noul C. pen.;
- 2 (doi) ani și 6 (șase) luni de închisoare pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. din 1969 raportat la art. 290 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen. din 1969, cu referire la art. 5 Noul C. pen.;
- 7 (șapte) ani de închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și lit. c)) C. pen. din 1969 (dreptul de a fi director, împuternicit, asociat, beneficiar real al unor societăți comerciale sau împuternicit al acestora, în țară sau în străinătate) pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 29, alin. (1), lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen. din 1969, cu referire la art. 5 Noul C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de spălare de bani prevăzută de art. 23, lit. a) și c) - art. 29, lit. a) și c), după republicare, din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen. din 1969;
- 4 (patru) ani de închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și lit. c)) C. pen. din 1969 (dreptul de a fi director, împuternicit, asociat, beneficiar real al unor societăți comerciale sau împuternicit al acestora, în țară sau în străinătate) pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9, alin. (1), lit. a) C. pen. din 1969, cu referire la art. 5 Noul C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9, lit. a) din Legea nr. 241/2005.
În baza art. 33, lit. a) C. pen. din 1969, art. 34, lit. b) C. pen. din 1969 și art. 35, alin. (3) C. pen. din 1969, a contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză în pedeapsa cea mai grea de 7 (șapte) ani de închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și lit. c) C. pen. din 1969 (dreptul de a fi director/împuternicit/asociat/beneficiar real al unor societăți comerciale sau împuternicit al acestora, în țară sau în străinătate), pe care o sporește cu 1 (un) an de închisoare, dispunând ca inculpatul A. să execute, în final, pedeapsa de 8 (opt) ani de închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și lit. c)) C. pen. din 1969 (dreptul de a fi director, împuternicit, asociat, beneficiar real al unor societăți comerciale sau împuternicit al acestora.
În baza art. 71 C. pen. din 1969, a interzis inculpatului A. exercitarea drepturilor prev. de art. 64, alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și lit. c) C. pen. din 1969 (dreptul de a fi director/împuternicit/asociat/beneficiar real al unor societăți comerciale sau împuternicit al acestora, în țară sau în străinătate) pe durata executării pedepsei.
Conform art. 12 din Legea nr. 241/2005, a interzis inculpatului A. să fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societății comerciale, iar dacă a fost ales, dispune decăderea acestuia din drepturi, ca urmare a condamnării pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de prezenta lege.
Conform art. 13, alin. (1) din Legea nr. 241/2005 și art. 4 și art. 6 din O.G. nr. 75/2001, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe, se va comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului, Ministerului Finanțelor Publice și Direcției Regionale a Finanțelor Publice Iași, o copie a dispozitivului hotărârii judecătorești în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare.
Împotriva Sentinței penale nr. 493 din data de 22 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Vaslui în Dosarul nr. x/89/2012 au formulat apel inculpații A. și S.C. B. S.R.L. Vaslui.
Prin Decizia penală nr. 433 din data de 03 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a dispus următoarele:
În baza art. 421, pct. 2, lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de inculpații A. și S.C. B. S.R.L. Vaslui, împotriva Sentinței penale nr. 493/2014 din 22 decembrie 2014 a Tribunalului Vaslui, pronunțată în Dosar nr. x/89/2012, sentință pe care a desființat-o, în parte, în latură penală.
Rejudecând cauza:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 8 (opt) ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și lit. c) C. pen. din 1969 (dreptul de a fi director/împuternicit/asociat/beneficiar real al unor societăți comerciale sau împuternicit al acestora, aplicată inculpatului A. prin sentința penală apelată, în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, respectiv:
- 7 (șapte) ani de închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și lit. c) C. pen. din 1969 (dreptul de a fi director, împuternicit, asociat, beneficiar real al unor societăți comerciale sau împuternicit al acestora, în țară sau în străinătate) pentru săvârșirea infracțiunii de "înșelăciune în contracte cu consecințe deosebit de grave", prev. de art. 215, alin. (1), 2, 3, 5 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 74, alin. (2) C. pen. din 1969, art. 76, alin. (1), lit. a) C. pen. din 1969, cu referire la art. 5 noul C. pen.;
- 4 (patru) ani de închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și lit. c) C. pen. din 1969 (dreptul de a fi director, împuternicit, asociat, beneficiar real al unor societăți comerciale sau împuternicit al acestora, în țară sau în străinătate) pentru"instigare la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în contracte cu consecințe deosebit de grave", prev. de art. 25 C. pen. din 1969 raportat la art. 215, alin. (1), 2, 3, 5 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 74, alin. (2) C. pen. din 1969, art. 76, alin. (1), lit. a) C. pen. din 1969, cu referire la art. 5 noul C. pen.;
- 4 (patru) ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "fals în înscrisuri sub semnătură privată", în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen. din 1969, cu referire la art. 5 noul C. pen.;
- 2 (doi) ani și 6 (șase) luni de închisoare pentru "instigare la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată", în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. din 1969 raportat la art. 290 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen. din 1969, cu referire la art. 5 noul C. pen.;
- 7 (șapte) ani de închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și lit. c) C. pen. din 1969 (dreptul de a fi director, împuternicit, asociat, beneficiar real al unor societăți comerciale sau împuternicit al acestora, în țară sau în străinătate) pentru săvârșirea infracțiunii de "spălare de bani", în formă continuată, prev. de art. 29, alin. (1), lit. a) și c din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen. din 1969, cu referire la art. 5 noul C. pen.;
- 4 (patru) ani de închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și lit. c) C. pen. din 1969 (dreptul de a fi director, împuternicit, asociat, beneficiar real al unor societăți comerciale sau împuternicit al acestora, în țară sau în străinătate) pentru săvârșirea infracțiunii de"evaziune fiscală" prev. de art. 9, alin. (1), lit. a) C. pen. din 1969, cu referire la art. 5 noul C. pen.
A redus fiecare dintre pedepsele principale de câte 7 (șapte) ani închisoare aplicate inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunilor de "înșelăciune în contracte cu consecințe deosebit de grave" prev. de art. 215, alin. (1), 2, 3, 5 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 74, alin. (2) C. pen. din 1969, art. 76, alin. (1), lit. a) C. pen. din 1969, cu referire la art. 5 noul C. pen. și respectiv "spălare de bani", în formă continuată, prev. de art. 29, alin. (1) lit. a) și c din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen. din 1969, cu referire la art. 5 noul C. pen., la câte 6 (șase) ani închisoare.
A înlăturat temeiul de drept, greșit menționat în sentința penală apelată, referitor la infracțiunea de "evaziune fiscală", respectiv "C. pen. din 1969" și a reținut ca temei de drept "Legea nr. 241/2005".
În baza art. 33, lit. a) C. pen. din 1969, art. 34, lit. b) C. pen. din 1969 și art. 35, alin. (3) C. pen. din 1969, a contopit pedepsele aplicate în cauză, în pedeapsa cea mai grea de 6 (șase) ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și lit. c) C. pen. din 1969 (dreptul de a fi director, împuternicit, asociat, beneficiar real al unor societăți comerciale sau împuternicit al acestora, în țară sau în străinătate), pe care a sporit-o cu 1 (un) an închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa finală de 7 (șapte) ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și lit. c) C. pen. din 1969 (dreptul de a fi director/împuternicit/asociat/beneficiar real al unor societăți comerciale sau împuternicit al acestora.
Împotriva acestei decizii, la data de 18 octombrie 2016, a declarat recurs în casație inculpatul A.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 15 decembrie 2016, când s-a stabilit termen la data de 03 februarie 2017, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440, alin. (1) C. proc. pen.
În susținerea cererii de recurs în casație inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438, alin. (7) C. proc. pen.: "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" și art. 438 alin. (1)2 C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege"
Prima critică adusă deciziei penale atacate se referă la împrejurarea că inculpații A., C. și S.C. D. S.R.L. Vaslui au fost condamnați pentru două infracțiuni dezincriminate, respectiv pentru infracțiunea de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215, alin. (1), 2,3, 5 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74, alin. (2) C. pen. anterior, art. 76, alin. (1), lit. a) C. pen. anterior, cu referire la art. 5 Noul C. pen., precum și infracțiunea de instigare la aceeași infracțiune, prevăzută de art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 215, alin. (1), 2,3, 5 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74, alin. (2) C. pen. anterior, art. 76, alin. (1), lit. a) C. pen. anterior, cu referire la art. 5 Noul C. pen.
A arătat, în susținerea acestui motiv de casare că de la data săvârșirii faptelor și până la data judecării definitive a cauzei a intervenit o nouă lege, care obligă instanțele atât la verificarea incriminării faptelor în noua reglementare, potrivit art. 4 C. pen., cât și verificarea legii penale mai favorabile, potrivit art. 5 C. pen.
În speță, forma de săvârșire a infracțiunii de înșelăciune în modalitatea descrisă la alin. (3) "prin inducerea în eroare cu prilejul încheierii sau executării unui contract", nu mai este incriminată în noua reglementare, conținutul constitutiv al acestei infracțiuni nu se mai regăsește în conținutul art. 244 C. pen.
Totodată, a mai arătat că în stabilirea legii penale mai favorabile, instanțele inferioare au analizat conținutul concret al faptei reținute în sarcina inculpatului din perspectiva reflectării acesteia în conținutul constitutiv al noii infracțiuni reglementate de noul C. pen. în dispozițiile art. 245 "înșelăciunea privind asigurările". Instanțele au plecat de la premisa că, prin conținutul ei concret, fapta reținută în sarcina inculpatului nu realizează conținutul constitutiv al variantei tip a infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art. 244, alin. (1) C. pen. sau al variantei calificate, înșelăciunea prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase, prevăzută la art. 244, alin. (2) C. pen.
În opinia apărării, fapta reținută în sarcina inculpatului nu se suprapune, în conținutul ei concret, în niciun fel peste varianta tip a infracțiunii de înșelăciune privind asigurările.
Un alt motiv de casare invocat de inculpat se referă la faptul că inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă complementară neprevăzută de legea penală, respectiv cea de a interzice inculpatului să fie fondator, administrator, director sau reprezentantul legal al unei societăți comerciale, iar dacă a fost ales, s-a dispus decăderea acestuia din drepturi, ca urmare a condamnării pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de Legea nr. 241/2005.
A arătat că natura juridică a interdicției prevăzute de art. 12 din Legea nr. 241/2005 nu este una de pedeapsă penală, principală sau complementară, ci reprezintă o nedemnitate care decurge de drept din condamnarea suferită. (în acest sens, Decizia penală nr. 1146 din 02 aprilie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție).
A treia critică adusă de inculpat deciziei penale atacate privește împrejurarea că instanțele inferioare au aplicat greșit circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74, alin. (2) C. pen. anterior, în sensul că au reținut-o doar cu privire la unele infracțiuni săvârșite în concurs real, rezultând astfel pedepse aplicate în alte limite decât cele prevăzute de lege.
A susținut că această circumstanță judiciară este una personală, care caracterizează persoana inculpatului și se impune reținerea acesteia pe lângă fiecare infracțiune săvârșită și aflată în concurs.
Prin încheierea pronunțată la data de 03 februarie 2017 în Dosarul nr. 4567/89/2012, Înalta Curte a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 433 din data de 03 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași, Secția Penală și pentru cauze cu minori.
Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A., Înalta Curte constată că motivele invocate de acesta sunt neîntemeiate, pentru considerentele ce vor fi expuse:
În intenția de a răspunde cerințelor jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și de a se conforma prevederilor Convenției, în privința asigurării celerității procesului penal prin desfășurarea acestuia într-un termen rezonabil, actualul legiuitor român a reconfigurat sistemul căilor de atac, reducând numărul gradelor de jurisdicție.
În acest context, noua legislație procesual penală prevede o singură cale de atac ordinară, și anume apelul, recursul devenind astfel o cale extraordinară de atac, sub denumirea de "recurs în casație", exercitat doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate.
Așa cum reiese chiar din Expunerea de motive la Proiectul noului C. proc. pen., recursul în casație este o cale extraordinară de atac ce urmărește verificarea legalității hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de către curtea de apel.
Prin recursul în casație este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept aplicabile. Recursul în casație vizează așadar exclusiv legalitatea hotărârilor definitive.
Scopul acestei căi extraordinare de atac este respectarea principiului legalității, ceea ce presupune ca întreaga activitate procesuală să se desfășoare în conformitate cu dispozițiile legale.
Potrivit dispozițiilor art. 447 C. proc. pen., instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cazurilor de recurs în casație invocate prin cerere de procuror sau de părți, verificând exclusiv legalitatea hotărârii atacate.
Analizând motivele recursului în casație invocate de către inculpatul A., Înalta Curte constată că acestea se circumscriu formal cazurilor de casare indicate, respectiv art. 438, alin. (1), pct. 7 "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" și pct. 12 C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".
În raport de cazul de casare prevăzut de art. 438, alin. (1), pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte constată că poate să verifice dacă, în raport cu norma de incriminare, fapta concretă stabilită prin hotărârea definitivă de condamnare întrunește elementele de tipicitate obiectivă și subiectivă (în acest sens, Decizia nr. 164/RC din 17 mai 2015 și Decizia nr. 250/RC din 14 octombrie 2014 a Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție).
Astfel, Înalta Curte nu poate primi susținerile inculpatului potrivit cărora infracțiunea de înșelăciune în convenții prevăzută de art. 215, alin. (1), 2, 3, 5 C. pen. anterior a fost dezincriminată în actuala reglementare, dispozițiile art. 244, alin. (1), 2 C. pen. nu mai prevăd ca element material "inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu ocazia încheierii sau executării unui contract."
Problema de drept are în vedere aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, și nu aplicarea legii penale de dezincriminare. Faptul că în C. pen. în vigoare nu mai este prevăzută o formă calificată ce presupunea un element circumstanțial agravant adăugat conținutului constitutiv nu produce consecințele juridic proprii dezincriminării. Înlăturarea elementului circumstanțial agravant, ca urmare a intervenirii unei legi noi, conduce la abrogarea formei calificate, și nu la dezincriminarea faptei.
Retroactivitatea legii de dezincriminare este prevăzută expres de art. 4 C. pen., potrivit căruia "Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă". Textul este completat prin dispozițiile art. 3, alin. (1) din Legea nr. 187/2012, potrivit căruia dispozițiile art. 4 C. pen. privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi, datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii. Ipoteza avută în vedere este aceea a faptei care nu mai constituie infracțiune, și nu cea a faptei care pierde un element circumstanțial de agravare adăugat conținutului constitutiv, dar rămâne în sfera ilicitului penal prin conținutul său constitutiv. Nu există dezincriminare nici atunci când fapta incriminată de norma abrogată este o infracțiune complexă și cel puțin una dintre componentele sale continuă să rămână incriminată de o altă normă.
Aplicând principiile anterioare la speța de față, se constată că în conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune nu au intervenit modificări în C. pen. actual față de C. pen. din 1969, astfel că nu este incident art. 4 C. pen. referitor la aplicarea legii de dezincriminare și nici art. 3, alin. (1) din Legea nr. 187/2012, ambele norme raportându-se la ipoteza în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi. Înșelăciunea constituie infracțiune potrivit legii noi, astfel că în mod corect instanța de apel a verificat incidența art. 5 C. pen. (aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei), comparând efectele legii în vigoare la data faptei, cu efectele legii în vigoare la data soluționării apelului, asupra situației juridice a persoanelor acuzate. Compararea efectelor formei simple a infracțiunii în legile în vigoare ar fi echivalentă cu aplicarea unei lex tertia. (Decizia nr. 30 din 16 septembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală)
Astfel, dispozițiile art. 215 alin. (1), 2, 3, 5 C. pen. anterior își găsesc corespondent în dispozițiile art. 244, alin (1), (2) C. pen. actual, astfel că soluția de condamnare a inculpatului A. apare ca legală.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de nelegalitate invocat, circumscris pct. 12, art. 438 C. proc. pen. și care vizează împrejurarea că instanța de apel i-a aplicat inculpatului o pedeapsă complementară care nu este prevăzută de legea penală, respectiv interdicția de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale.
Analizând decizia penală atacată, Înalta Curte constată că inculpatului A. i s-a aplicat pe o perioadă de 5 ani, pedeapsa complementară prevăzută de art. 64, alin. (1), lit. c) C. pen. anterior în conformitate cu dispozițiile art. 12 din Legea nr. 241/2005, respectiv nu pot fi fondatori, administratori, directori sau reprezentanți legali ai societății comerciale, iar dacă au fost alese, sunt decăzute din drepturi, persoanele care au fost condamnate pentru infracțiunile prevăzute de prezenta lege.
Astfel, inculpatului nu i s-a aplicat o pedeapsă complementară prevăzută de o normă extrapenală, respectiv art. 12 din Legea nr. 241/2005, ci o pedeapsă complementară prevăzută de dispozițiile art. 64, alin. (1), lit. c) C. pen. anterior coroborate cu dispozițiile art. 12 din Legea nr. 241/2005 ce instituie un caz de nedemnitate pentru persoanele care au săvârșit infracțiuni de înșelăciune.
Referitor la cel de-al treilea motiv al recursului în casație invocat de inculpat, respectiv că instanța de apel a reținut circumstanța atenuantă personală prevăzută de art. 74, alin. (2) C. pen. doar pentru infracțiunile de înșelăciune în convenții și instigare la înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave, deși trebuia aplicată pentru toate faptele săvârșite de inculpat, Înalta Curte constată că aplicarea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74, alin. (2) C. pen. anterior doar în raport de cele două infracțiuni a fost avută în vedere de instanța de fond și menținută de instanța de apel exclusiv ca o favoare făcută inculpatului în cadrul procesului de individualizare, luându-se în considerare cuantumul pedepsei rezultante ce urma a fi executat prin raportare la aplicarea tuturor instituțiilor de drept penal ce ar fi putut influența pedeapsa finală rezultantă de executat.
Diferența majoră ce a influențat cuantumul pedepsei rezultante de executat în ceea ce îl privește pe recurentul inculpat derivă din aplicarea dispozițiilor art. 74, alin. (2) și art. 76, alin. (2) C. pen. anterior care se referă strict la ipoteza prevăzută de art. 215, alin. (5) C. pen. anterior și care permite o individualizare cu efecte mai favorabile recurentului decât dacă i s-ar fi aplicat acestuia legea penală nouă, care deși prevede limite de pedeapsă mai reduse, prin obligativitatea instituită de dispozițiile art. 39 C. pen. ce impun aplicarea unui spor, ar fi condus la o pedeapsă rezultantă mai gravă.
Ca atare, aplicarea circumstanțelor atenuante strict pentru aceste două infracțiuni au constituit un beneficiu juridic de care inculpatul s-a bucurat în cadrul procesului de individualizare.
Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 433 din data de 03 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.
Va obliga recurentul inculpat A. la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 433 din data de 03 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat A. la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 martie 2017.
Procesat de GGC - DE