Recurs în casaţie. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Concurs de infracţiuni. Pedeapsă rezultantă. Soluţii
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casaţie
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- recurs în casaţie
C. proc. pen., art. 438 alin. (1) pct. 12
În cazul concursului de infracţiuni, dacă instanţa de apel a adăugat la pedeapsa cea mai grea un spor superior fracţiei de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite şi, în consecinţă, a aplicat o pedeapsă rezultantă superioară pedepsei determinate conform prevederilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., sunt incidente dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. În acest caz, întrucât nelegalitatea constatată pe calea recursului în casaţie nu presupune chestiuni de apreciere privind individualizarea pedepsei şi a modalităţii de executare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite recursul în casaţie şi înlătură greşita aplicare a legii, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., determinând pedeapsa rezultantă conform prevederilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 150/RC din 4 aprilie 2017
Prin sentinţa penală nr. 61 din 30 mai 2016 a Judecătoriei Buhuşi, între altele, a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:
- tâlhărie calificată prevăzută în art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. a) C. pen., cu referire la art. 179 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (parte civilă B., faptă din data de 31 august 2014), la pedeapsa de 5 ani închisoare;
- furt calificat prevăzut în art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (parte civilă C., faptă din data de 23/24 august 2015), la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare;
- furt calificat prevăzut în art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (parte civilă D., faptă din data de 11/12 iulie 2015), la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare;
- furt calificat prevăzut în art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (parte civilă E., faptă din data de 11/12 iulie 2015), la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare;
- furt calificat prevăzut în art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (parte civilă F., faptă din data de 11/12 iulie 2015), la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
În temeiul art. 38 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 5 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, având de executat o pedeapsă de 7 ani închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) şi o) C. pen. (cu privire la lit. n, în sensul de a nu se apropia de partea civilă B. şi de a nu comunica cu aceasta, iar cu privire la lit. o, în sensul de a nu se apropia de locuinţa părţii civile B.), pe o durată de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară, în condiţiile şi pe durata prevăzute în art. 65 alin. (3) C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Prin decizia nr. 1203 din 4 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bacău, Secţia penală, cauze minori şi familie, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate, între alţii, de procuror şi apelantul inculpat A. împotriva sentinţei penale nr. 61 din 30 mai 2016 pronunţată de Judecătoria Buhuşi cu privire la încadrarea juridică dată infracţiunii săvârşită la data de 31 august 2014 în dauna persoanei vătămate B., cuantumul pedepsei principale aplicate şi a sporului de pedeapsă reţinut în sarcina inculpatului A., temeiul legal al concursului de infracţiuni şi aplicarea dispoziţiilor art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. privind executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi.
A fost desfiinţată sub aceste aspecte sentinţa penală atacată, a fost reţinută cauza spre rejudecare şi, în fond, cu privire la inculpatul A:
În temeiul art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art. 233, art. 234 alin. (1) lit. a) C. pen. cu referire la art. 179 alin. (2) C. pen., în două infracţiuni prevăzute în art. 193 C. pen. raportat la art. 179 alin. (2) C. pen. şi respectiv art. 228, art. 229 alin. (2) lit. c) C. pen. raportat la art. 179 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 38 C. pen. şi art. 41 C. pen.
În temeiul art. 193 C. pen. raportat la art. 179 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de pedeapsă de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 2 ani închisoare, având de executat o pedeapsă principală de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art.16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. şi art. 17 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 228, art. 229 alin. (2) lit. c) C. pen. raportat la art. 179 alin. (2) C. pen. şi art. 41 C. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege.
S-a dispus aplicarea dispoziţiilor art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. privind executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi.
Împotriva deciziei nr. 1203 din 4 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bacău, Secţia penală, cauze minori şi familie a declarat recurs în casaţie procurorul.
În motivarea recursului în casaţie, invocându-se cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., s-a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel a aplicat inculpatului A. o pedeapsă rezultantă în alte limite decât cele prevăzute de lege, respectiv 3 ani şi 6 luni, în loc de 3 ani şi 4 luni.
Astfel, s-a menţionat că inculpatul A. a fost condamnat pentru 4 infracţiuni de furt calificat la câte 1 an şi 6 luni închisoare, iar pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe, la 1 an închisoare. Or, instanţa de apel trebuia să dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 6 luni închisoare, la care să adauge un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 1 an şi 10 luni.
În consecinţă, s-a apreciat că este nelegală condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsa rezultantă care trebuia aplicată fiind de 3 ani şi 4 luni închisoare (pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni la care se adaugă sporul de 1 an şi 10 luni pentru celelalte infracţiuni).
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 21 februarie 2017, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie şi s-a trimis cauza completului competent în vederea judecării pe fond a recursului în casaţie, constatându-se îndeplinite condiţiile de formă prevăzute în art. 434 - art. 437 C. proc. pen.
Examinând cauza în temeiul art. 442 - art. 444 C. proc. pen. şi prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că recursul în casaţie este fondat.
Nelegalitatea hotărârii, cu privire la aplicarea pedepsei rezultante în alte limite decât cele prevăzute de lege, poate fi înlăturată prin rejudecarea dosarului de către instanţa supremă, deoarece nu implică nicio chestiune de apreciere referitoare la individualizarea pedepsei sau la modul de executare a acesteia, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. şi nu cele ale art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. Restabilirea legalităţii în cauza de faţa presupune strict calculul sporului obligatoriu de o treime raportat la pedepsele aplicate de către instanţa de apel. Recursul în casaţie nu presupune, aşadar, o reindividualizare a sancţiunilor, ci o restabilire a pedepsei rezultante în raport cu un criteriu legal. În consecinţă, restabilirea legalităţii este de competenţa instanţei care soluţionează calea extraordinară de atac a recursului în casaţie şi nu se impune restituirea cauzei Curţii de Apel Bacău.
În acest sens este şi jurisprudenţa instanţei supreme, cu titlu de exemplu putând fi menţionate deciziile nr. 255/2014, nr. 32/2015 şi nr. 150/2015 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înainte de analiza concretă a criticilor formulate de procuror, se impun anumite consideraţii teoretice asupra căii extraordinare de atac a recursului în casaţie.
Eventualele erori intervenite în activitatea de judecată, fie în privinţa stabilirii faptelor, fie în ceea ce priveşte aplicarea legii, pot fi înlăturate în urma exercitării controlului judiciar, prin intermediul căilor de atac ordinare sau extraordinare.
Potrivit noului Cod de procedură penală, recursul a devenit o cale extraordinară de atac (reglementată sub denumirea de „recurs în casaţie” - Partea specială, Titlul III, Capitolul V, Secţiunea a 2-a), prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat şi care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 C. proc. pen., pe calea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate. Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excede cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.
Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de procuror, este corespondentul fostului art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. Drept urmare, jurisprudenţa referitoare la acest caz de casare poate fi valorificată pentru a stabili incidenţa cazului de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Din această perspectivă, se constată că pot fi încadrate în dispoziţiile legale menţionate erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei prin stabilirea unei pedepse neprevăzută de lege sau prin depăşirea limitelor legale.
Procurorul a invocat cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., susţinând că pedeapsa aplicată de Curtea de Apel Bacău este nelegală, întrucât pedeapsa rezultantă care trebuia aplicată era de 3 ani şi 4 luni închisoare (pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 6 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 1 an şi 10 luni).
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, în speţă, prin sentinţa penală nr. 61 din 30 mai 2016 a Judecătoriei Buhuşi a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:
- tâlhărie calificată prevăzută în art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. a) C. pen., cu referire la art. 179 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (parte civilă B., faptă din data de 31 august 2014), la pedeapsa de 5 ani închisoare;
- furt calificat prevăzut în art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (parte civilă C., faptă din data de 23/24 august 2015), la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare;
- furt calificat prevăzut în art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (parte civilă D., faptă din data de 11/12 iulie 2015), la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare;
- furt calificat prevăzut în art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (parte civilă E., faptă din data de 11/12 iulie 2015), la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare;
- furt calificat prevăzut în art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (parte civilă F., faptă din data de 11/12 iulie 2015), la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
În temeiul art. 38 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 5 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, având de executat o pedeapsă de 7 ani închisoare.
Ulterior, prin decizia nr. 1203 din 4 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bacău, Secţia penală, cauze minori şi familie, între altele, în temeiul art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art. 233, art. 234 alin. (1) lit. a) C. pen. cu referire la art. 179 alin. (2) C. pen., în două infracţiuni prevăzute în art. 193 C. pen. raportat la art. 179 alin. (2) C. pen. şi respectiv art. 228, art. 229 alin. (2) lit. c) C. pen. raportat la art. 179 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 38 C. pen. şi art. 41 C. pen.
În temeiul art. 193 C. pen. raportat la art. 179 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de pedeapsă de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 2 ani închisoare, având de executat o pedeapsă principală de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art.16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. şi art. 17 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 228, art. 229 alin. (2) lit. c) C. pen. raportat la art. 179 alin. (2) C. pen. şi art. 41 C. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege.
După cum se poate observa, prin decizia nr. 1203 din 4 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bacău, Secţia penală, cauze minori şi familie, instanţa a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de pedeapsă de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (trei pedepse de 1 an şi 6 luni închisoare pentru trei infracţiuni de furt calificat prevăzute în art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b şi d C. pen. şi o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută în art. 193 C. pen. raportat la art. 179 alin. 2 C. pen.), stabilind în mod greşit o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare.
Conform dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., în caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa, după cum urmează: (...) b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Sporul prevăzut în dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. este obligatoriu şi trebuia adăugat pedepsei care s-a stabilit că este cea mai grea. Fiind vorba de patru pedepse de 1 an şi 6 luni închisoare şi o pedeapsă de l an închisoare, una dintre pedepsele de 1 an şi 6 luni reprezintă pedeapsa cea mai grea, iar sporul de o treime din celelalte (trei pedepse de 1 an şi 6 luni şi o pedeapsă de 1 an) este de 1 an şi 10 luni închisoare, astfel încât pedeapsa rezultantă este de 3 ani şi 4 luni închisoare.
Drept urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în casaţie formulat de procuror împotriva deciziei nr. 1203 din 4 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bacău, Secţia penală, cauze minori şi familie.
A casat, în parte, decizia penală recurată numai cu privire la inculpatul A. referitor la cuantumul pedepsei rezultante aplicate acestuia şi, rejudecând în aceste limite:
În temeiul art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 1 an şi 10 luni închisoare reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (1/3 din 5 ani şi 6 luni), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 4 luni închisoare.
A dispus anularea formelor de executare emise pe numele inculpatului A. în baza sentinţei penale nr. 61 din 30 mai 2016 pronunţată de Judecătoria Buhuşi, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 1203 din 4 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bacău, Secţia penală, cauze minori şi familie şi a dispus emiterea unor noi forme de executare conform prezentei hotărâri, menţinând celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate.