Recurs formulat împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății cauzei în temeiul art. 520 alin. (4) din Codul de procedură civilă. Tardivitate.
Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Căi extraordinare de atac. Recursul
Index alfabetic : suspendare
- hotărâre prealabilă
- recurs
- tardivitate
NCPC, art. 413, art. 414, art. 520 alin. (2), alin. (4)
Împotriva încheierii de suspendare dispusă în temeiul art. 520 alin. (4) din Codul de procedură civilă, partea are deschisă calea de atac a recursului pe toată durata suspendării, dar nu mai târziu de data pronunţării hotărârii prealabile, după această dată putând solicita reluarea judecăţii cauzei. Prin urmare, recursul formulat ulterior acestui moment, este tardiv, fiind promovat peste termenul legal.
Secția I civilă, decizia nr.2320 din 24 noiembrie 2016
Prin sentinţa civilă nr. 1812 din 29.10.2015, Tribunalul Teleorman, Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul Sindicatul A. din cadrul Spitalului Municipal X., în numele şi pentru membrii săi B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Municipal X. pe care l-a obligat să plătească fiecăruia dintre reclamanţi-membrii de sindicat contravaloarea tichetelor de masă pe perioada de timp lucrată de fiecare reclamant, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, la care se adaugă dobânda legală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Spitalul Municipal X. înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, care, prin încheierea din data de 3.03.2016 a suspendat, în temeiul dispoziţiilor art. 520 alin. (4) C.proc.civ., judecarea apelului până la soluţionarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a sesizării ce face obiectul dosarului nr. 4296/1/2015.
La data de 6.06.2016 a fost înregistrată cererea de recurs formulată de reclamantul-apelant Sindicatul A. din cadrul Spitalului X., în numele şi pentru membrii săi B. şi C., împotriva încheierii de şedinţă din data de 3.03.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în ceea ce priveşte măsura suspendării judecăţii apelului în temeiul art. 520 alin. (4) C.proc.civ. Recursul a fost declarat la data de 25.05.2016 potrivit apostilei de primire a Curţii de Apel Bucureşti.
Prin cererea de recurs reclamantul a solicitat reluarea judecăţii apelului în raport de decizia nr. 5 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 23 din OUG nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile publice din sectorul sanitar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 125/2005, cu modificările şi completările ulterioare.
Recurentul a ataşat cererii, în extras, comunicatul emis de Biroul de Informare al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind decizia pronunţată de Înalta Curte – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia civilă privind decizia nr. 5 pronunţată în data de 28.03.2016.
Prin această decizie s-au admis sesizările Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarele nr. x/87/2015, nr. y/87/2015 şi nr. z/87/2015 şi s-a stabilit că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 23 din OUG nr. 115/2005, cu modificările şi completările ulterioare, alocaţia individuală de hrană sub forma tichetelor de masă pentru personalul încadrat în unităţile sanitare publice finanţate din venituri proprii realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate reprezintă un drept, iar nu o vocaţie.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia I civilă a dispus prin rezoluţia din 9.06.2016 comunicarea cererii de recurs formulate de reclamant către intimatul Spitalul X., pentru ca acesta să depună în termen legal întâmpinare.
În data de 11.07.2016, s-a înregistrat direct la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie recursul formulat de pârâtul Spitalul Municipal X. împotriva soluţiei de suspendare dispusă prin încheierea de şedinţă din data de 3.03.2016, solicitând, totodată, reluarea judecăţii apelului. A dezvoltat critici pe fondul cauzei, arătând că prevederile Legii nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă nu stabilesc în sarcina angajatorului obligativitatea acordării acestora, ci lasă la aprecierea acestuia în funcţie de posibilităţile economico-financiare reale de care dispune, iar aceasta presupune ca aceste sume să fie prevăzute în buget.
A solicitat, în raport de decizia nr. 5/2015 prin care Înalta Curte a soluţionat sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, să fie obligat la plata contravalorii tichetelor de masă până la data pronunţării deciziei, la care să se calculeze actualizarea cu indicele de inflaţie şi dobânda legală de la data scadenţei până la data efectivă.
La data de 16.08.2016, a fost înregistrată la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de reclamantul Sindicatul A., prin care a solicitat respingerea recursului Spitalului Municipal X. şi judecarea cauzei în lipsă. Actul de procedură a fost comunicat.
La data de 2.09.2016, a fost înregistrată la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de Sindicatul A. din Spitalul Municipal X., solicitând şi judecarea cauzei în lipsă. Întâmpinarea a fost
comunicată.
După încheierea procedurii de comunicare, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor la data de 19.09.2016 şi s-a dispus, la data de 29.09.2016, comunicarea lui părţilor, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. 4 C.proc.civ.
Potrivit dovezilor de comunicare, raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor litigante.
La data de 19.10.2016, recurentul Spitalul X. a depus la dosarul cauzei un punct de vedere la raport, prin care a solicitat admiterea recursului propriu, pentru argumente ce ţin de fondul cauzei.
Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, s-a fixat termen pentru judecarea recursurilor a data de 24.11.2016, în temeiul art. 493 alin. (5) C.proc.civ., fără citarea părţilor.
Analizând recursurile formulate, Înalta Curte constată următoarele:
Învestită cu soluţionarea căii de atac a apelului într-un litigiu de muncă, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin încheierea de şedinţă din data de 3.03.2016, a suspendat în baza art. 520 alin.(4) C.proc.civ. judecarea cauzei până la soluţionarea sesizării nr. 4296/1/2015 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
Potrivit art. 413 alin. (1) pct. 3 C.proc.civ., judecătorul poate suspenda judecata în alte cazuri prevăzute de lege.
Dispoziţiile art. 519 C.proc.civ. prevăd că dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.
Încheierea prin care este sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu pronunţarea unei hotărâri prealabile nu este supusă niciunei căi de atac, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 520 alin. (1) şi prin această încheiere se va suspenda cauza până la pronunţarea unei hotărâri prealabile, aşa cum dispun prevederile alin. 2 al aceluiaşi articol.
Potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (4) C.proc.civ. cauzele similare, aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, pot fi suspendate până la soluţionarea sesizării.
Suspendarea judecăţii procesului în temeiul dispoziţiilor art. 520 alin. (4) este o suspendare facultativă (textul legal folosind sintagma va putea) astfel cum aceasta este consacrată de art. 413 alin. (3) C.proc.civ. ( art. 413 Instanţa poate suspenda judecata: …..alin. 3 în alte cazuri prevăzute de lege.)
Potrivit art. 414 alin. (1) C.proc.civ. asupra suspendării judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară, iar potrivit alin. (2) recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului.
Potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) C.proc.civ. dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanţa care a solicitat dezlegarea de la data pronunţării acestei decizii, iar pentru celelalte instanţe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Din interpretarea coroborată a acestor dispoziţii legale rezultă că împotriva încheierii de suspendare dispusă în temeiul art. 520 alin. (4) C.proc.civ., partea are deschisă calea de atac a recursului până la pronunţarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept.
Chestiunea de drept cu incidenţă în speţă ce a generat suspendarea judecării prezentului litigiu în temeiul art. 520 alin. (4) C.proc.civ. a fost dezlegată prin decizia nr. 5 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept la data de 28.03.016.
Aşa fiind, părţile puteau declara recurs pe toată durata suspendării, dar nu mai târziu de data pronunţării hotărârii prealabile, respectiv 28.03.2016, după această dată ele putând solicita
reluarea judecăţii apelului.
Potrivit dispoziţiilor art. 493 C.proc.civ., în procedura de filtrare a recursurilor, completul de filtru este chemat să verifice dacă recursul îndeplineşte cerinţele de formă, inclusiv din perspectiva declarării sale în termenul legal.
Recurentul-reclamant Sindicatul A. din cadrul Spitalului Municipal X., în numele şi pentru membrii săi B. şi C. a declarat recurs la data de 25.05.2016, iar recurentul-pârât Spitalul Municipal X. a declarat recurs la data de 11.07.2016, ambele recursuri fiind promovate peste termenul legal.
În acest context al analizei, faţă de considerentele precedente, din interpretarea dispoziţiile art. 414 alin. (1) şi (2) C.proc.civ. în raport de dispoziţiile art. 493 C.proc.civ. recursurile declarate, deşi sunt admisibile în principiu, au fost formulate peste termenul legal, ceea ce impune respingerea lor, în aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin.(1) C.proc.civ.