Decizia nr. 148/RC/2017
Asupra recursului în casație de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 320 din 11 februarie 2016 a Tribunalului București, secția I penală, s-au dispus următoarele:
Au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpații A., B. și C.
A fost condamnat inculpatul A., după cum urmează:
În temeiul dispozițiilor art. 32 C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu aplicarea art. 77 lit. a) și d) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b), C. pen., în condițiile dispozițiilor art. 67 C. pen., pedeapsă complementară ce s-a dispus a se executa după executarea pedepsei închisorii, conform dispozițiilor art. 68 alin. (1) lit. a) C. pen.
Cu aplicarea art. 65 C. pen., art. 66 alin. (1) lit. a) și b), C. pen.
În temeiul dispozițiilor art. 371 C. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 77 lit. a) și d) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.
Cu aplicarea art. 65 C. pen., art. 66 alin. (1) lit. a) și b), C. pen.
Conform dispozițiilor art. 38 C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 4 ani și 4 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b), C. pen.
În temeiul dispozițiilor art. 96 alin. (4) C. pen., s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 85 din 26 ianuarie 2012, Dosar nr. x/299/2012 al Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1065 din 25 mai 2012 a Curții de Apel București și, conform dispozițiilor art. 43 alin. (2), C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute în final 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b), C. pen., în condițiile dispozițiilor art. 67 C. pen., pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei închisorii, conform dispozițiilor art. 68 alin. (1) lit. c), C. pen.
Cu aplicarea art. 65, C. pen., art. 66 alin. (1) lit. a) și b), C. pen.
În temeiul dispozițiilor art. 399 alin. (1), C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și, conform art. 72 C. pen., s-a dedus prevenția de la 11 noiembrie 2014 la zi.
În temeiul dispozițiilor art. 124, C. pen., s-a dispus internarea într-un centru educativ, pe o perioadă de 2 ani, a inculpatului B., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 32, C. pen. raportat la art. 188 alin. (1), C. pen. și art. 371, C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.
S-a dispus ca executarea măsurii educative aplicate inculpatului B. să se execute într-un penitenciar, având în vedere că acesta a împlinit vârsta de 18 ani.
În temeiul dispozițiilor art. 399, C. proc. pen., art. 72, C. pen., s-a dedus din măsura educativă perioada reținerii și arestării preventive și a arestului la domiciliu de la 11 noiembrie 2014 până la 25 iunie 2015, data înlocuirii cu măsura preventivă a controlului judiciar, pe care instanța a menținut-o.
A fost condamnată inculpata C., după cum urmează:
În temeiul dispozițiilor art. 32, C. pen. raportat la art. 188 alin. (1), C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), C. proc. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b), C. pen., în condițiile art. 67 C. pen., pedeapsă complementară ce s-a dispus a se executa după executarea pedepsei principale a închisorii, conform dispozițiilor art. 68 alin. (1) lit. c), C. pen.
Cu aplicarea art. 65, art. 66 alin. (1) lit. a) și b), C. pen.
În temeiul dispozițiilor art. 371, C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), C. proc. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.
Cu aplicarea art. 65, C. pen., art. 66 alin. (1) lit. a) și b), C. pen.
În temeiul dispozițiilor art. 38, C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b), C. pen., s-a impus inculpatei C. să execute pedeapsa de 4 ani și 4 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b), C. pen., în condițiile art. 67, C. pen., pedeapsă complementară ce s-a dispus a se executa după executarea pedepsei principale a închisorii, conform dispozițiilor art. 68 alin. (1) lit. c), C. pen., cu aplicarea art. 65, C. pen., art. 66 alin. (1) lit. a) și b), C. pen.
În temeiul dispozițiilor art. 399 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și, în conformitate cu dispozițiile art. 72, C. pen., s-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la data de 11 noiembrie 2014 la zi.
În temeiul dispozițiilor art. 371 C. pen., au fost condamnați inculpații D., E. și F. la câte o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, fiecare.
Cu aplicarea art. 65, C. pen., art. 66 alin. (1) lit. a) și b), C. pen., pentru fiecare pedeapsă.
În ceea ce-i privește pe inculpații D. și E., în temeiul dispozițiilor art. 91, C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor de câte 2 ani și 6 luni închisoare, sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de câte 3 ani fiecare, stabilit conform dispozițiilor art. 92, C. pen.
S-a impus inculpaților D. și E. să respecte, conform dispozițiilor art. 93, C. pen., următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea lor;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor lor de existență.
Conform dispozițiilor art. 93 alin. (2) lit. d), C. pen., instanța a impus inculpaților D. și E. să nu părăsească teritoriul României fără acordul său.
Conform dispozițiilor art. 93 alin. (3), C. pen., s-a impus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, fiecare inculpat, D. și E., să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 80 de zile, dacă starea de sănătate le permite.
Conform dispozițiilor art. 93 alin. (4), C. pen., posibilitățile concrete de executare a acestei obligații au fost stabilite de serviciul de probațiune în conlucrare cu instituțiile din comunitate.
În temeiul dispozițiilor art. 96, C. pen., s-a atras atenția fiecărui inculpat asupra dispozițiilor ce au ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.
S-a constatat că inculpatul F. este arestat în altă cauză.
În temeiul dispozițiilor art. 371, C. pen., cu aplicarea art. 44, C. pen. și art. 396 alin. (1), C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul G. la pedeapsa de 9 luni închisoare.
Cu aplicarea art. 65, C. pen., art. 66 alin. (1) lit. a) și b), C. pen.
În temeiul dispozițiilor art. 96 alin. (4), C. pen., s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 289 din 03 aprilie 2013, Dosar nr. x/2013 al Judecătoriei sectorului 6 București.
Conform dispozițiilor art. 44 alin. (2), C. pen. privitoare la pluralitatea intermediară, s-a contopit pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 289 din 03 aprilie 2013, Dosar nr. x/2013 al Judecătoriei sectorului 6 București, cu pedeapsa de 9 luni închisoare, aplicată pentru fapta dedusă judecății, iar în final, s-a impus inculpatului să execute pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, conform dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b), C. pen.
Cu aplicarea art. 65 C. pen., art. 66 alin. (1) lit. a) și b), C. pen.
S-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă D., E. și Spitalul Universitar de Urgență București.
În temeiul dispozițiilor art. 397, C. proc. pen., raportat la art. 25, C. pen., art. 1375, C. civ., au fost obligați, în solidar, inculpații A. și B., acesta din urmă în solidar cu mama sa, J., la despăgubiri civile în cuantum de 2.000 de euro, daune materiale și 2.000 de euro, daune morale, echivalentul în lei la cursul de schimb de la data efectuării plății către partea civilă D. și la suma de 15.226,49 lei către Spitalul Universitar de Urgență București, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru D.
În temeiul dispozițiilor art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 25 C. pen., art. 1375 C. civ., a fost obligată inculpata C. la plata sumei de 3000 euro, daune materiale și 3.000 euro, daune morale, către partea civilă E., contravaloarea în lei la cursul de schimb valutar de la data efectuării plății și la plata sumei de 16.962,97 lei, către partea civilă Spitalul Universitar de Urgență București, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru E.
În temeiul dispozițiilor art. 397 alin. (4), C. proc. pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurător instituită asupra sumelor de bani aparținând inculpatului A. și depuse la SC H. SA, unitatea Brezoianu, pe seama și la dispoziția Parchetului de pe lângă Tribunalul București, după cum urmează:
- 4.980 euro conform recipisei de consemnare și chitanței;
- 70 dolari SUA conform recipisei de consemnare și chitanței;
- 20.000 lei conform recipisei de consemnare și chitanței, dispusă prin Ordonanța din data de 20 noiembrie 2014, Dosar nr. x/P/2014.
În temeiul dispozițiilor art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui cuțit cu lama de 13 cm inscripționat „Steinless Steel Inox”, ridicat cu ocazia efectuării percheziției domiciliare din 11 noiembrie 2014, efectuată la domiciliul numitei I.
În temeiul dispozițiilor art. 255 C. proc. pen., s-a dispus restituirea obiectelor vestimentare și de încălțăminte puse la dispoziție de către lucrătorii Serviciului Omoruri, Serviciul Criminalistic, Laboratorul de Investigații Tehnico - Științifice a Locului Faptei, conform dovezii din 02 martie 2015, către inculpatul E., mai puțin cuțitul de bucătărie care este supus confiscării, obiecte asupra cărora s-a efectuat Raportul de constatare criminalistică traseologică.
În temeiul dispozițiilor art. 255 C. proc. pen., s-a dispus restituirea tuturor bunurilor, lucrurilor (obiecte de îmbrăcăminte, telefoane mobile, etc.) ridicate cu ocazia perchizițiilor domiciliare efectuate la data de 11 noiembrie 2014, care nu fac obiectul confiscării speciale, cu obligația ca cei în posesia cărora se vor afla aceste bunuri - lucruri - obiecte să le păstreze până la pronunțarea unei soluții definitive în cauză.
În temeiul dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe de la inculpații A., C. și B.
În temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat, iar inculpatul B., în solidar cu J., la plata sumei 3000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile avocatului din oficiu pentru inculpata C., în cuantum de 800 lei, în cuantum de 400 lei pentru inculpatul B. și în cuantum de 1000 lei pentru inculpatul G., s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații A., C., F., B., D., E. și G.
Apelul promovat de parchet a vizat nelegalitatea hotărârii instanței de fond, ca urmare a pedepselor nelegale ce le-au fost aplicate inculpaților A., F., D., E. și G., arătându-se, în acest sens, cu referire la inculpatul A., că acestuia i-au fost aplicate două pedepse, una de 4 ani închisoare și cealaltă de 1 an închisoare, deoarece ambele infracțiuni au fost săvârșite în termenele de încercare de 5 ani, stabilite prin sentința penală nr. 85/2012 a Judecătoriei sector 1 București. De asemenea, s-a arătat că instanța de fond, în mod temeinic, a dispus revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 43 alin. (2) C. pen., instanța trebuind să stabilească concursul între cele două pedepse ce i-au fost aplicate inculpatului, rezultând o pedeapsă de 4 ani și 4 luni închisoare.
S-a apreciat că, la pedeapsa de 4 ani și 4 luni închisoare, după revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare, trebuia adăugată pedeapsa de 2 ani închisoare, rezultând o pedeapsă de 6 ani și 4 luni închisoare, și nu 5 ani închisoare, cum în mod greșit a stabilit instanța de fond.
Un alt motiv de apel a vizat nelegalitatea hotărârii atacate, ca urmare a faptului că instanța de fond a aplicat pedepse accesorii inculpaților A., C., F., D., E. și G., fără ca, în prealabil, să le aplice acestora pedepse complementare, după cum stabilesc dispozițiile art. 65 C. pen.
Cu privire la apelul inculpatului A., parchetul a apreciat că instanța de fond, în mod temeinic, a reținut circumstanțele agravante prevăzute de art. 77 lit. a) și d) C. pen., întrucât au acționat mai multe persoane împreună, în acest sens susținând că inculpatului D. i-au fost aplicate lovituri de mai multe persoane, iar agravanta prevăzută de litera d este incidentă în cauză întrucât prima dată a acționat inculpatul B., care i-a aplicat lui D. o lovitură menită să-i înfrângă rezistența, iar ulterior au fost aplicate lovituri și de inculpatul A.
S-a considerat de către parchet că este neîntemeiată solicitarea privind schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de tentativă la omor în infracțiunea de lovire sau alte violențe, întrucât este vorba despre o faptă cu o agresivitate deosebită.
De asemenea, s-a apreciat că trebuie avute în vedere și frecvența și numărul mare de lovituri aplicate, intensitatea acestor lovituri, precum și obiectele vulnerante folosite, dar și zona în care au fost aplicate loviturile, respectiv zona capului.
Cu privire la incidența circumstanței atenuante prevăzute de dispozițiile art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., ce s-a solicitat a se reține în cazul inculpaților A., C. și B., s-a arătat că, deși primul conflict a fost generat de familia D., nu se poate vorbi despre o provocare, având în vedere că au existat trei momente de desfășurare a conflictului, respectiv primul moment în care a reacționat violent familia D., însă conflictul violent în care s-au aplicat lovituri violente a fost generat de persoanele care locuiau în imobilul de pe strada x, care au ieșit din curtea imobilului având asupra lor bâte și cuțite, repezindu-se asupra familiei D.
S-a apreciat că nu poate fi reținută scuza provocării întrucât există momente diferite când se presupune că fiecare grup ar fi putut să reacționeze pașnic, însă accentuarea conflictului s-a datorat persoanelor care locuiesc în imobilul familiei A.
Apelantul inculpat A. a arătat că instanța de fond a reținut o situație de fapt neclară, că există la dosarul cauzei numeroase probe, printre care și certificate medico-legale și expertize medico-legale solicitate de parchet, considerând că aceste rapoarte de expertiză medico-legală sunt incomplete, nefiind stabilit un raport de cauzalitate sau o legătură de cauzalitate între loviturile aplicate și rezultatul produs de aceste lovituri.
A susținut că din probele administrate în cauză nu rezultă că loviturile pe care i le-a aplicat lui D. ar fi avut o intensitate deosebită, de natură să conducă la ideea că a acționat cu intenția de a ucide.
A mai arătat că în mod greșit nu s-a reținut în cauză circumstanța atenuantă prevăzută de dispozițiile art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., având în vedere că instanța de fond a reținut că persoanele din familia D. sunt cele care au venit la locuința familiei A. și că inculpatul D. l-a lovit primul pe A.
Totodată, apelantul inculpat a arătat că din probele administrate în cauză s-a reținut faptul că între el și D. exista un conflict mai vechi, legat de presupuse datorii pe care le avea față de inculpatul D., dar și de faptul că, în cursul anilor 2003-2004, D. ar fi dat niște declarații în urma cărora el ar fi fost arestat.
A apreciat că în mod greșit instanța de fond a reținut în cauză circumstanța agravantă prevăzută de dispozițiile art. 77 lit. d) C. pen., întrucât din practica judiciară existentă cu privire la acest aspect rezultă că săvârșirea faptei de un major împreună cu un minor presupune ca majorul, cunoscând că persoana respectivă este minoră, să-l pregătească și să solicite ajutorul acestuia la săvârșirea unei infracțiuni.
A mai precizat că, în prezenta cauză, fiul a intervenit în conflict independent de tatăl său, în aceeași stare de tulburare, în momentul în care a observat că tatăl său și mătușa sa sunt loviți de ceilalți inculpați implicați în cauză.
A susținut că nu a existat o pregătire anterioară săvârșirii faptei sau vreo înțelegere între inculpați.
A apreciat că și circumstanța agravantă prevăzută de art. 77 lit. a) C. pen. a fost reținută în mod greșit, susținând că săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună presupune, în principal, existența unei înțelegeri anterioare, iar în subsidiar, existența unei înțelegeri la momentul săvârșirii faptei.
În acest sens, a susținut că cele trei persoane cu privire la care instanța de fond a reținut că ar fi săvârșit infracțiunea împreună, în aceleași condiții de loc și de timp, au acționat toate, individual și în diferite momente ale conflictului, aflându-se sub stăpânirea unei puternice tulburări determinate de lovirea unuia dintre membrii de familie.
Față de aspectele învederate, apelantul inculpat A. a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa, din infracțiunea de tentativă la omor, în infracțiunea de lovire sau alte violențe și a se face aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., urmând a se reține incidența în cauză a acestei circumstanțe atenuante.
Totodată, apelantul inculpat a solicitat a se dispune înlăturarea celor două circumstanțe agravante reținute de către instanța de fond, respectiv cele prevăzute de dispozițiile art. 77 lit. a) și d) C. pen.
De asemenea, a solicitat ca, la momentul individualizării pedepsei, să se aibă în vedere faptul că a formulat un denunț, care s-a dovedit a fi valabil, începându-se urmărirea penală împotriva persoanei pe care a denunțat-o.
Prin Decizia penală nr. 1050/A din 22 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2015 (nr. x/2016), în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpații A., C., F., D., E. și G. împotriva sentinței penale nr. 320 din 11 februarie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.
A fost desființată, în parte, sentința penală apelată și în integralitate încheierea de ședință din data de 17 februarie 2016 și, în rejudecare:
Au fost descontopite pedepsele principale, complementare și accesorii, aplicate inculpatului A., în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, astfel:
- 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b), C. pen., în condițiile dispozițiilor art. 67 C. pen., pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei închisorii, conform dispozițiilor art. 68 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 65 C. pen., art. 66 alin. (1) lit. a) și b), C. pen., aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 32 C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu aplicarea art. 77 lit. a) și d) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen.;
- 1 an închisoare, cu aplicarea art. 65 C. pen., art. 66 alin. (1) lit. a) și b), C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 371 C. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 77 lit. a) și d) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen.
A fost înlăturată aplicarea pedepselor accesorii prev. de art. 65 C. pen., art. 66 alin. (1) lit. a) și b), C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 371 C. pen.
În baza art. 38 C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 45 C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor obligatoriu de 4 luni închisoare (o treime din cealaltă pedeapsă), urmând ca acesta să execute pedeapsa de 4 ani și 4 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b), C. pen.
S-a menținut dispoziția de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului A. prin sentința penală nr. 85 din 26 ianuarie 2012, Dosar nr. x/299/2012 al Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1065 din 25 mai 2012 a Curții de Apel București, iar potrivit art. 43 alin. (2) C. pen., inculpatul A. va executa în final 6 ani închisoare și 4 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b), C. pen.
Cu aplicarea art. 65 C. pen., art. 66 alin. (1) lit. a) și b), C. pen.
În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reținerii și a arestării preventive de la 11 noiembrie 2014 la zi.
Au fost descontopite pedepsele principale, complementare și accesorii, aplicate inculpatei C., în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, astfel:
- 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b), C. pen., în condițiile art. 67 C. pen., cu aplicarea art. 65, art. 66 alin. (1) lit. a) și b), C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 32 C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1) C. proc. pen.;
- 1 an închisoare, cu aplicarea art. 65 C. pen., art. 66 alin. (1) lit. a) și b), C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 371 C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1) C. proc. pen.
A fost înlăturată aplicarea pedepselor accesorii prev. de art. 65 C. pen., art. 66 alin. (1) lit. a) și b), C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 371 C. pen.
S-au reținut în favoarea inculpatei C. dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 și s-au redus pedepsele principale aplicate acesteia, astfel:
- de la 4 ani închisoare, la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 32 C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1) C. proc. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002;
- de la 1 an închisoare, la 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 371 C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1) C. proc. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002.
S-a menținut cuantumul pedepselor complementare aplicate.
În baza art. 38 C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 45 C. pen., s-a aplicat inculpatei C. pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor obligatoriu de 2 luni închisoare (o treime din cealaltă pedeapsă), urmând ca aceasta să execute pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b), C. pen., în condițiile art. 67 C. pen., pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale a închisorii, conform dispozițiilor art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 65 C. pen., art. 66 alin. (1) lit. a) și b), C. pen.
Cu aplicarea art. 65 C. pen., art. 66 alin. (1) lit. a) și b), C. pen.
În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei C. reținerea și arestarea preventivă de la data de 11 noiembrie 2014 la zi.
A fost înlăturată aplicarea pedepselor accesorii prev. de art. 65 C. pen., art. 66 alin. (1) lit. a) și b), C. pen. inculpaților D., E. și F., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 371 C. pen.
S-a redus pedeapsa aplicată inculpaților D., E. și F. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 371 C. pen., de la 2 ani și 6 luni închisoare, la 1 an și 3 luni închisoare.
S-a menținut dispoziția de suspendare sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților D. și E., pe durata unui termen de încercare de 3 ani, cu respectarea obligațiilor impuse de instanța de fond.
A fost înlăturată aplicarea pedepselor accesorii prev. de art. 65 C. pen., art. 66 alin. (1) lit. a) și b), C. pen. inculpatului G., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 371 C. pen. și s-a menținut cuantumul pedepsei principale aplicate de instanța de fond.
În temeiul dispozițiilor art. 96 alin. (4) C. pen., s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 289 din 03 aprilie 2013, Dosar nr. x/2013 al Judecătoriei sectorului 6 București.
În baza art. 44 alin. (2) C. pen., a fost contopită pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 289 din 03 aprilie 2013, Dosar nr. x/2013 al Judecătoriei sectorului 6 București, cu pedeapsa de 9 luni închisoare, aplicată pentru fapta dedusă judecății, urmând ca inculpatul G. să execute pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare, conform dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin acestei decizii.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B. împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B. la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva deciziei penale anterior menționate, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen., a declarat recurs în casație inculpatul A.
Criticile formulate de recurentul inculpat au vizat, pe de o parte, greșita încadrare juridică a faptei reținute în sarcina sa, susținându-se că, în raport cu numărul zilelor de îngrijiri medicale, fapta îndeplinește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, iar nu ale celei de tentativă la omor. Totodată, recurentul inculpat a susținut că în mod greșit nu a fost reținută în favoarea sa circumstanța atenuantă legală a provocării, conform dispozițiilor art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., acesta aflându-se în situația de a riposta și a exercita violențe pe fondul provocării survenite din partea familiei D.
Pe de altă parte, recurentul inculpat a apreciat că pedeapsa ce i-a fost aplicată nu se situează în limitele legii, instanța de fond și cea de apel nefăcând o corectă aplicare a prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.
În susținerea căii de atac, a fost invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.
Prin Încheierea nr. 473/RC din 7 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, (astfel cum a fost îndreptată prin încheierea pronunțată în același dosar la data de 19 decembrie 2016), s-a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1050/A din 22 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, dispunându-se trimiterea cauzei în vederea judecării recursului în casație.
Examinând pe fond recursul în casație declarat de inculpatul A., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casație a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicție, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii.
Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităților și nu are ca obiect rezolvarea unei acțiuni penale, ci desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii.
Prin urmare, recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului, generată de o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească deficitară/parțială/nesatisfăcătoare. În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecății în fața primei instanțe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri și condiții expres prevăzute de lege.
Recursul în casație nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal - și un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.
În ceea ce privește cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. (potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege) - caz invocat de recurentul inculpat A. în susținerea căii de atac - se constată că acesta nu este incident în cauza dedusă judecății.
Prin motivele scrise de recurs, susținute și oral de apărătorul recurentului inculpat, se realizează o analiză a probelor, tinzându-se practic către o schimbare a încadrării juridice dată faptei, din infracțiunea de tentativă la omor în infracțiunea de lovire sau alte violențe (pentru care legea prevede limite de pedeapsă mai reduse), ceea ce nu mai este posibil în calea extraordinară de atac a recursului în casație. Ceea ce s-a urmărit prin recursul în casație formulat este, în realitate, remedierea unei greșite aprecieri a faptelor, respectiv a unei greșite interpretări a probelor administrate, iar nu îndreptarea unei erori de drept.
Cât privește critica apărării vizând nereținerea în favoarea recurentului inculpat a circumstanței atenuante legale a provocării, aceasta nu poate face obiectul analizei Înaltei Curți, în calea de atac a recursului în casație verificându-se doar conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, prin raportare la situația de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de către instanțele anterioare.
De asemenea, nici critica vizând greșita aplicare a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 nu se circumscrie cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. În cauză, instanțele de fond și de apel au realizat o corectă aplicare a prevederilor legale menționate, pedepsele de 4 ani închisoare (pentru infracțiunea de tentativă la omor) și, respectiv, de 1 an închisoare (pentru infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice), la care a fost condamnat inculpatul A., prin raportare la încadrarea juridică reținută în cauză, fiind în limite legii.
Având în vedere considerentele expuse, cum motivele invocate în susținerea căii de atac nu pot fi circumscrise cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1050/A din 22 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2015 (nr. x/2016).
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 65 lei, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1050/A din 22 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2015 (nr. x/2016).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 265 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 65 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 aprilie 2017.