Decizia nr. 337/2017
Prin sentința penală nr. 23/PI/2017 a Curții de Apel Oradea, secția penală, pronunțată în Dosar nr. x/35/8/2017, s-a admis cererea formulată de către autoritățile judiciare din Ungaria cu privire la executarea mandatului european de arestare emis în Dosarul nr. x/46/2016 la data de 06 decembrie 2016 de către Tribunalul din Mișcolț privind persoana solicitată A., aflat în prezent în Penitenciarul Oradea.
În temeiul art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea la termen a pedepsei de 27 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 61 din 15 martie 2011 a Tribunalului Bihor, definitivă prin Decizia penală nr. 2554 din 16 august 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pedeapsă a cărei executare a început în data de 30 iunie 2011.
A dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Ungaria. Potrivit dispozițiilor art. 111 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus că predarea se va realiza în termen de 10 zile de la data încetării motivelor care au justificat predarea amânată.
S-a dispus ca în baza art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, cetățeanul român este predat cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate față de acesta, să fie transferat în România pentru executarea pedepsei.
A constatat că persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea și nu a renunțat la regula specialității.
A dispus luarea măsurii arestării față de persoana solicitată A. în vederea predării pe o durată de 30 zile, cu începere de la data încetării motivelor ce justifică amânarea predării.
A dispus emiterea mandatului de arestare față de persoana solicitată A.
S-a dispus ca administrația locului de deținere va reține persoana solicitată la Arestul Inspectoratului de Poliție al Județului Bihor până la predarea efectivă către autoritățile judiciare ale statului solicitant.
În baza art. 87 din Legea nr. 302/2004 cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În baza art. 272 alin. (1) C. proc. pen. onorariul avocatului din oficiu B. (delegația pentru asistență juridică obligatorie din data de 02 februarie 2017) în cuantum de 420 lei s-a dispus a se achita din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Oradea a reținut următoarele:
Prin sesizarea înregistrată la instanță la data de 02 februarie 2017, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a înaintat procesul-verbal de identificare și ascultare privind persoana solicitată A., emis în Dosarul nr. x/II/5/2017 din data de 02 februarie 2017, față de care a fost emis un mandat european de arestare de către autoritățile judiciare din Ungaria, solicitându-se fixarea de urgență a unui termen de judecată în vederea soluționării cauzei și arestarea persoanei solicitate.
Sesizării i-au fost anexate procesul-verbal de identificare și ascultare din 02 februarie 2017, informarea privind comunicarea drepturilor persoanei solicitate față de care s-a emis mandatul european de arestare, mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare din Ungaria tradus în limba română, semnalarea Biroului Sirene, fișa de evidență, copia certificatului de cazier judiciar al persoanei solicitate.
A mai reținut Curtea de Apel Oradea că pe numele persoanei solicitate A. s-a emis mandat european de arestare de către autoritățile judiciare din Ungaria pentru comiterea infracțiunilor de vătămare corporală gravă cauzatoare de deces și furt, prevăzute de art. 179 și 321 C. pen. maghiar.
Instanța a constatat că persoanei solicitate i s-au adus la cunoștință motivele pentru care s-a emis un mandat european de arestare, în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
Curtea a mai reținut că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a identificat persoana solicitată A. prin proces-verbal de identificare, în prezența avocatului din oficiu D. din cadrul Baroului Bihor, încheindu-se în acest sens procesul-verbal de identificare din data de 02 februarie 2017.
În fapt s-a reținut că persoana solicitată A. este cercetată pentru comiterea infracțiunilor de vătămare corporală gravă cauzatoare de deces și furt, prevăzute de art. 179 și 321 C. pen. maghiar, constând în aceea că, la data de 23 septembrie 2010, împreună cu alte persoane, s-a deplasat la locuința victimei C. din localitatea Mișcolț pentru a efectua lucrări de reparații la acoperișul casei victimei, iar în jurul orei 13,00 - 14,00, persoana solicitată a rămas singură cu victima C. și pe fondul unor discuții contradictorii privind costul reparațiilor, persoana solicitată i-a aplicat victimei mai multe lovituri în cap, în urma cărora aceasta a căzut la podea, după care persoana solicitată a continuat agresarea victimei strângând-o de gât și aplicându-i mai multe lovituri, lăsând-o în stare de inconștientă, după care a sustras din locuința acesteia mai multe bunuri mobile și sume de bani. Ulterior agresării victimei, persoana solicitată a căutat în casă după obiecte de valoare, a scotocit prin dulapuri în bucătărie și în cameră, însă a aruncat pe jos obiectele pe care le-a găsit în ele. Pe parcursul săvârșirii faptei, învinuitul A. a luat și și-a însușit 40.000 de forinți, telefonul mobil al victimei, marca Alcatel, respectiv cartela SIM din acesta, un prelungitor și îmbrăcăminte de muncă. În urma agresiunilor exercitate de către persoana solicitată asupra victimei, aceasta a decedat.
S-a reținut că mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, în speță cea română, în vederea arestării și predării către un alt stat membru, respectiv Ungaria, a unei persoane solicitate, care se execută în baza principiului recunoașterii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, cât și cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, așa cum acestea sunt consacrate de art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană.
În temeiul acestor principii, stipulate atât în norma internă cât și în cea europeană, este evident că executarea unei asemenea decizii judiciare în cadrul unei cooperări judiciare în materie penală presupune respectarea deplină a condițiilor de fond și formă, a domeniului de aplicare și a cadrului instituțional în care funcționează această procedură specială, pentru ca astfel să existe o deplină respectare a drepturilor și libertăților persoanei, așa cum acestea sunt prevăzute de Constituția României și de normele europene.
Conform Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, mandatul european de arestare este un act procesual cu putere obligatorie în vederea executării unui mandat de arestare, de executare a unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, numai atunci când, persoana împotriva căruia s-a emis mandatul se sustrage de la executare, refugiindu-se pe teritoriul unui alt stat membru.
Infracțiunile care fac obiectul mandatului european de arestare fac parte din categoria celor care sunt expres enumerate de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, și anume punctul 14 și 18, care dau loc la predare necondiționat de existența dublei incriminări.
Din conținutul mandatului european de arestare rezultă că nu este prescrisă răspunderea penală pentru fapta de care este acuzată persoana solicitată.
La termenul din 02 februarie 2017, s-a procedat și la ascultarea persoanei solicitate A. care întrebată asupra consimțământului la predare, în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, a arătat că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Ungaria.
De asemenea, persoana solicitată A. a menționat expres că în situația predării, nu renunță la regula specialității, aspecte consemnate în procesul-verbal atașat la dosarul cauzei.
În virtutea principiului recunoașterii și încrederii reciproce consacrat de Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L/190/1 din 18 iulie 2002, precum și raportat la dispozițiile art. 84 din Legea nr. 302/2004, care reglementează mandatul european de arestare, instanța română, ca autoritate judiciară de executare, nu are competența de a verifica temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în speță Ungaria, în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare și nici asupra oportunității mandatului european de arestare.
Raportat la dispozițiile art. 98 din Legea nr. 302/2004, republicată Curtea de Apel Oradea nu a constatat incidența vreunui motiv de refuz obligatoriu sau opțional al executării mandatului european de arestare.
În contextul celor expuse mai sus, fiind îndeplinite condițiile de formă și de fond reglementate de Legea nr. 302/2004, nefiind constatate impedimente legale la predare, Curtea de Apel Oradea a constatat că cererea pentru executarea mandatului european de arestare este fondată, însă predarea către statul solicitant nu poate avea loc imediat deoarece persoana solicitată se află în executarea pedepsei de 27 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 61 din 15 martie 2011 a Tribunalului Bihor, definitivă prin Decizia penală nr. 2554 din 16 august 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pedeapsă a cărei executare a început în data de 30 iunie 2011.
În acest caz, Curtea de Apel Oradea a reținut ca fiind incidente dispozițiile art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, conform cărora dacă persoana solicitată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei, iar în caz de condamnare cu executare în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.
Împotriva sentinței penale nr. 23/PI/2017 din data de 14 februarie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/35/2017, a declarat apel contestatorul - persoană solicitată A.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 23 februarie 2017, sub nr. x/35/2017.
Examinând contestația de față în raport cu hotărârea atacată, Înalta Curte constată că prezenta contestație este întemeiată și o va admite pentru următoarele considerente.
La litera f din mandatul european de arestare tradus din limba maghiară (fila 22 Dosar nr. x/35/2017 al Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori) autoritățile judiciare din Ungaria, respectiv Tribunalul Miskolc au reținut, printre altele : „în cazul în care predarea este refuzată, tribunalul solicită predarea temporară a învinuitului pe durata desfășurării procesului, de la 1 mai 2017, până la 30 iunie 2017”.
Prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 02 februarie 2017(fila 45 Dosar nr. x/35/2017 al Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori), Curtea de Apel Oradea, printre altele, a dispus emiterea unei adrese către autoritățile judiciare din Ungaria pentru a preciza dacă înțeleg să formuleze o cerere de predare temporară a persoanei solicitate A.
Prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 08 februarie 2017 (fila 51 Dosar nr. x/35/2017 al Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori), Curtea de Apel Oradea, a dispus revenirea cu o nouă adresă către autoritățile judiciare din Ungaria pentru a preciza dacă înțeleg să formuleze o cerere de predare temporară a persoanei solicitate A..
La data de 14 februarie 2017, cauza a rămas în pronunțare, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțând sentința penală nr. 23/PI/2017 în Dosarul nr. x/35/2017.
La data de 14 februarie 2017, Ministerul Justiției din Ungaria, a transmis, prin fax, la Dosarul nr. x/35/2017 al Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, (fila 64 dosar), adresa din 14 februarie 2017 care nu a fost tradusă în limba română.
În contextul judecării contestației prezente formulată de către contestatorul - persoană solicitată A., ulterior termenului de judecată acordat, în prezenta cauză, la data de 15 martie 2017 în Dosarul nr. x/35/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție (fila 40) a fost tradusă adresa arătată în antecedent (de către translatorul autorizat Elena Slăvuică).
Prin adresa menționată, Ministerul de Justiție al Ungariei - Departamentul de Drept Penal Internațional a arătat că raportat la dispozițiile art. 24 din Decizia - Cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 asupra Mandatului European de Arestare și a procedurilor de predare între Statele Membre (nr. 2002/584/JHA), solicită, în numele Tribunalului din Miskolc, predarea temporară a numitului A. de la data de 01 mai 2017 până la 30 iunie 2017.
Dispozițiile art. 93 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 prevăd următoarele: „dacă autoritatea judiciară de executare, după ce a aprobat predarea persoanei solicitate, dispune amânarea predării, instanța emitentă, din oficiu, la cererea procurorului competent sau a instanței pe rolul căreia se afla cauza spre soluționare, poate solicita ca persoana să fie predată temporar în vederea ascultării sau participării la urmărirea penală sau la judecată. Predarea temporară se realizează în condițiile stabilite de comun acord de instanța emitentă și autoritatea străină.„
Potrivit dispozițiilor art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 :” prin excepție de la alin. (1), la cererea expresă a statului solicitant, persoana extrădată poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autoritățile române și statul solicitant”.
Dispozițiile art. 112 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 prevăd :” condițiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autoritățile române și străine competente.”
Față de aceste dispoziții legale dar și față de împrejurările cauzei, Înalta Curte constată că la pronunțarea sentinței penale nr. 23/PI/2017, instanța de fond nu a avut în vedere adresa din 14 februarie 2017, emisă de Ministerul de Justiție din Ungaria(care confirmă solicitarea Tribunalului din Miskolc, menționată la litera f din mandatul european de arestare), adresă care a fost transmisă la dosarul Curții de Apel Oradea, prin fax, la data de 14 februarie 2017, (fila 64 Dosar nr. x/35/2017 al Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori).
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile privind predarea temporară a persoanei solicitate A. și, în consecință, va admite contestația formulată de către contestatorul - persoană solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 23/PI/2017 din data de 14 februarie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/35/2017.
Va desființa în parte sentința penală contestată, numai în ceea ce privește predarea temporară a persoanei solicitate A., și în aceste limite,
În baza art. 93 din Legea nr. 302/2004 va dispune predarea temporară către autoritățile judiciare din Ungaria a persoanei solicitate A. pe durata desfășurării procesului, de la data de 1 mai 2017 până la data de 30 iunie 2017.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței contestate, dacă nu sunt contrare prezentei decizii.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (6) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestația formulată de către contestatorul - persoană solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 23/PI/2017 din data de 14 februarie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/35/2017.
Desființează în parte sentința penală contestată, numai în ceea ce privește predarea temporară a persoanei solicitate A., și în aceste limite.
În baza art. 93 din Legea nr. 302/2004 dispune predarea temporară către autoritățile judiciare din Ungaria a persoanei solicitate A. pe durata desfășurării procesului, de la data de 1 mai 2017 până la data de 30 iunie 2017.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței contestate, dacă nu sunt contrare prezentei decizii.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul - persoană solicitată, în sumă de 420 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 martie 2017.