Decizia penală nr. 216/RC/2017
Asupra contestației de față,
În baza actelor și lucrărilor de la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 380/RC din data de 13 noiembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/1/2015, s-a admis recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva Sentinței penale nr. 102 din 18 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Oravița în Dosarul nr. x/273/2012 și a Deciziei penale nr. 627/A din 11 iunie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind pe inculpatul A.
A casat, în parte, sentința și decizia atacate numai în ceea ce-l privește pe inculpatul A. și în înlăturarea greșitei aplicări a legii a dispus:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului A. în pedepsele componente de:
• 2 ani închisoare pentru art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, rap. la art. 270 alin. (1), (3) din Legea nr. 86/2006,
• 1 an închisoare pentru art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen. și art. 25 C. pen. din 1969
A înlăturat greșita aplicare a legii în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicată inculpatului A. pentru art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, rap. la art. 270 alin. (1), (3) din Legea nr. 86/2006 și a stabilit pedeapsă legală 5 ani închisoare.
În baza art. 33, 34 C. pen. din 1969, urmare a aplicării dispozițiilor art. 5 din Noul C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului A. în pedeapsa cea mai grea și anume 5 ani închisoare cu executare.
În baza art. 71 C. pen. din 1969, a interzis inculpatului A., drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.
A înlăturat dispozițiile art. 81, 82, 83 C. penal.
A menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor.
Pentru a se pronunța în acest sens, Înalta Curte a reținut următoarele:
Inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, rap. la art. 270 alin. (1), (3) din Legea nr. 86/2006 și de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001.
Prin Sentința penală nr. 102 din 18 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Oravița în Dosarul nr. x/273/2012, inculpatul a fost condamnat la în baza art. 274 rap. la art. 270 alin. (1), (3) din Legea nr. 86/2006, privind Codul Vamal al României, la o pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 25 C. pen. anterior, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, iar în urma contopirii pedepselor aplicate s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare, care a fost suspendată condiționat.
Prin decizia instanței de control judiciar, au fost menținute pedepsele aplicate inculpatului, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare.
Înalta Curte a constatat că dispozițiile art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României sancționează cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, faptele prevăzute la art. 270 - 273, săvârșite de una sau mai multe persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună.
Conform art. 270 din același act normativ, "introducerea în sau scoaterea din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracțiunea de contrabandă și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.
(3) Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia".
Înalta Curte a constatat că pentru infracțiunea prevăzută de art. 274 rap. la art. 270 alin. (1) și (3) din Legea nr. 86/2006, inculpatului A. i s-a aplicat o pedeapsă de 2 ani închisoare.
Prin urmare, Înalta Curte a apreciat că, instanța de fond a stabilit o pedeapsă nelegală, în condițiile în care aceasta putea fi coborâtă sub minimul special, conform art. 76 C. pen. anterior, doar în ipoteza reținerii circumstanțelor atenuante. Instanța de apel a perpetuat nelegalitatea, menținând pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 274 rap. la art. 270 alin. (1) și (3) din Legea nr. 86/2006, deși în considerentele deciziei a argumentat de ce nu se pot reține circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului A..
Potrivit dispozițiilor art. 79 C. pen. anterior, în situația în care se identifică împrejurări care pot constitui circumstanțe atenuante, instanța este obligată să le indice, să motiveze reținerea lor prin referire la probe și încadrarea fiecăreia în prevederile art. 74 alin. (1) lit. a), b) sau c) ori ale art. 74 alin. (2) C. pen.
Întrucât instanța de recurs nu a putut proceda la o reindividualizare a pedepsei, față de scopul căii de atac a recursului în casație, respectiv judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, dar și față de împrejurarea că instanța de fond, în urma stabilirii situației de fapt și a vinovăției inculpatului s-a orientat către o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, a stabilit pentru infracțiunea prev. de art. 274 rap. la art. 270 alin. (1) și (3) din Legea nr. 86/2006 o pedeapsă egală cu minimul special de 5 ani.
În ce privește modalitatea de executare a pedepsei, s-a reținut că dispozițiile Codului penal anterior, lege penală mai favorabilă, nu permit suspendarea condiționată a executării pedepsei în situația în care pedeapsa aplicată în caz de concurs de infracțiuni este de 5 ani închisoare [art. 81 alin. (2) C. pen. din 1969].
Ca atare, instanța a modificat modalitatea de executare a pedepsei și a dispus executarea pedepsei de 5 ani închisoare în regim de detenție.
Împotriva acestei decizii penale, inculpatul A. a formulat contestație la executare, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. "când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare."
A arătat că a fost judecat și condamnat, în primă instanță, de Judecătoria Oravița, în loc de Judecătoria Moldova Nouă, astfel cum prevăd dispozițiile H.G. nr. 868 din 30 august 2011, privind modificarea anexei la H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, unde stipulează: "comuna Naidăș din circumscripția Judecătoriei Oravița trece în circumscripția Judecătoriei Moldova Nouă."
Față de aceste aspecte, a apreciat că Decizia penală nr. 380/RC din 13 noiembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte este lovită de nulitate absolută, potrivit art. 281 alin. (1) și (2) C. proc. pen.
De asemenea, a mai susținut că, din punct de vedere juridic, aspectele învederate reprezintă impedimente la executare, în sensul dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Prealabil analizării motivelor contestației invocate de către contestatorul A., Înalta Curte va determina coordonatele normative aplicabile în cauză, respectiv dispozițiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen., "contestația împotriva executării hotărârii penale, se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei."
Contestația la executare reprezintă un mijloc jurisdicțional de rezolvare a incidentelor survenite în cursul executării unei hotărâri definitive și nu o cale extraordinară de atac, care să permită repunerea în discuție a situației de fapt, administrarea unor probe noi sau reaprecierea probelor deja administrate.
Prin contestație la executare nu se poate modifica o hotărâre, aducându-se atingere autorității de lucru judecat, pe această cale se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor, nu se poate pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive.
În speță, Înalta Curte constată că, în esență, contestatorul a solicitat rejudecarea cauzei ce a format obiectul Dosarului nr. x/1/2015 și anularea Deciziei penale nr. 380/RC din 13 noiembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte, prin care a fost majorată pedeapsa aplicată de instanțele de fond, de la 2 ani la 5 ani închisoare, precum și modalitatea de executare a pedepsei, din suspendarea condiționată a executării pedepsei în regim de detenție.
În raport de dispozițiile legale sus menționate, se apreciază că aspectele invocate de către petentă nu se circumscriu vreunui caz de contestație la executare dintre cele reglementate expres și limitativ de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. a) - d) C. proc. pen., astfel încât soluția de respingere a contestației la executare, ca inadmisibilă, apare legală.
Mai mult, Înalta Curte amintește dispozițiile art. 47 alin. (3) C. proc. pen. potrivit cărora "excepția de necompetență teritorială poate fi invocată până la începerea cercetării judecătorești", iar potrivit art. 281 coroborat cu art. 282 alin. (1) C. proc. pen., excepția de necompetență teritorială atrage sancțiunea nulității relative care se acoperă atunci când persoana interesată nu a invocat-o în termenul prevăzut de lege, în speță, până la următorul termen de judecată cu procedură completă, dacă încălcarea a intervenit în cursul judecății.
Astfel, în acest context argumentativ, Înalta Curte constată că în cauză, contestatorul avea posibilitatea de a invoca excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Oravița până la primul termen de judecată cu procedură completă, în fața instanței de fond, și nu prin formularea unei contestații la executare împotriva unei decizii penale definitive ce se bucură de autoritate de lucru judecat.
Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 380/RC din data de 13 noiembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 380/RC din data de 13 noiembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 mai 2017.
Procesat de GGC - GV