Decizia nr. 405/2017
Deliberând asupra cauzei penale de față;
În baza actelor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 24 martie 2017, contestatorul A. a formulat contestație la executare împotriva Deciziei penale nr. 1972 din 6 martie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/62/2011.
În motivarea contestației, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestatorul a arătat că decizia anterior menționată necesită lămuriri cu privire la înțelesul și întinderea dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), privind suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Astfel, a solicitat clarificarea aspectului referitor la întinderea dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), în sensul de a se preciza dacă suspendarea executării pedepselor accesorii se referă la toate cele trei pedepse accesorii stabilite în sarcina condamnatului prin aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., sau doar la una dintre acestea, iar, în această situație care ar fi pedeapsa respectivă.
În opinia contestatorului, caracterul neclar al dispozițiilor Deciziei penale nr. 1972 din 6 martie 2013 este generat și de faptul că nu se cunoaște dacă o persoană, condamnată în baza art. 81 - 82 C. pen. (1969) cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, poate exercita pe durata acestui termen, drepturile ce fac obiectul unor pedepse accesorii a căror executare a fost suspendată în baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969).
Examinând contestația formulată, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru motivele arătate în continuare.
Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., împotriva executării unei hotărâri penale se poate face contestație când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, care, în conformitate cu dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen., trebuie depusă la instanța care a pronunțat respectiva hotărâre.
Astfel, regimul juridic a contestației la executare este acela al unui mijloc procesual prin care se asigură punerea în executare și executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și drept procesual penal care se referă exclusiv la executarea unei condamnări penale.
Așa cum s-a arătat, în cauză, contestatorul-condamnat și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., arătând, în esență, că Decizia penală nr. 1972 din 6 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, decizia anterior menționată necesită lămuriri cu privire la înțelesul și întinderea dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), privind suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că, prin decizia penală anterior menționată, numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 luni închisoare.
În baza art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, făcându-se aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.
În baza art. 81 - 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii.
Prin urmare, termenul de încercare de 3 ani pe durata căruia a fost suspendată condiționat executarea pedepsei de 1 an închisoare aplicate numitului A. a început să curgă de la data de 6 martie 2013, data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, și s-a împlinit la data de 6 martie 2016.
Astfel, se observă că, la 24 martie 2017, data formulării contestației la executare, contestatorul nu se mai afla în executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive de condamnare, având în vedere că, urmare a împlinirii termenului de încercare, a încetat obligația de executare a pedepsei, deci pedeapsa nu se mai execută.
Or, contestația la executare reprezintă un mijloc jurisdicțional de rezolvare a incidentelor intervenite în cursul executării pedepselor, o astfel de procedură nemaifiind incidentă când a încetat obligația de executare a pedepsei.
Pe de altă parte, deși, formal contestatorul a invocat dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., respectiv existența unei nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută, din cuprinsul contestației la executare rezultă că, acesta a înțeles efectul suspendării pedepselor accesorii, în sensul că interdicțiile instituite cu acest titlu, vor deveni efective numai în măsura în care va deveni executabilă pedeapsa principală, acesta fiind nemulțumit, în realitate, de percepția pe care persoanele vizate de dosarele întocmite de contestator, în calitate de executor judecătoresc, o au față de condamnarea acestuia, fie chiar și cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 597 C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1972 din 6 martie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/62/2011.
Totodată, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatorul-condamnat va fi obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1972 din 6 martie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/62/2011.
Obligă contestatorul-condamnat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 aprilie 2017.
Procesat de GGC - CL