Mandat european de arestare. Predare temporară
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- mandat european de arestare
Legea nr. 302/2004, art. 58, art. 112
În conformitate cu art. 112 raportat la art. 58 alin. (1)-(5) şi (7) din Legea nr. 302/2004, în ipoteza în care s-a dispus executarea mandatului european de arestare şi amânarea predării persoanei solicitate, instanţa poate admite cererea autorităţilor statului solicitant de predare temporară a persoanei solicitate aflate în executarea unei pedepse privative de libertate şi poate dispune predarea temporară pe o durată determinată în mod exact, în scopul asigurării participării persoanei solicitate la soluţionarea propriei căi de atac exercitate împotriva hotărârii de condamnare pe baza căreia a fost emis mandatul european de arestare, în condiţiile în care autorităţile statului solicitant garantează returnarea persoanei solicitate în stare de deţinere, inclusiv în cazul admiterii căii de atac şi al desfiinţării hotărârii de condamnare.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 653 din 22 iunie 2017
Prin încheierea penală nr. 5/FCJI din 15 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă cererea formulată de Procurorul Adjunct al Republicii Tribunalului de Mare Instanţă din Créteil, Franţa, cu privire la predarea temporară a persoanei solicitate A., în executarea mandatului european de arestare emis la 30 august 2016, în dosarul cu număr de referinţă 14021000093, de Procurorul Adjunct al Republicii Tribunalului de Mare Instanţă din Créteil, Franţa.
Pentru a se pronunţa în acest sens, judecătorul fondului a reţinut că Procurorul Adjunct al Republicii Tribunalului de Mare Instanţă din Créteil, Franţa, a solicitat predarea temporară a persoanei solicitate A., pe motiv că aceasta a declarat opoziţie împotriva hotărârii de condamnare, pronunţată de Camera 10 a Tribunalului Corecţional din Créteil, Franţa, din 12 octombrie 2015, la pedeapsa de 4 ani închisoare, care a stat la baza mandatului european de arestare emis la 30 august 2016, executat prin sentinţa penală nr. 61/FCJI din 21 octombrie 2016 a Curţii de Apel Iaşi, prin amânarea predării. S-a arătat că opoziţia se va judeca la data de 6 iulie 2017, solicitându-se predarea temporară între 29 iunie 2017 şi 10 iulie 2017.
S-a mai reţinut că, prin sentinţa penală nr. 61/FCJI/2016, Curtea de Apel Iaşi a admis sesizarea pentru executarea mandatului european de arestare emis la 30 august 2016, în dosarul cu număr de referinţă 14021000093, pe numele persoanei solicitate A.
A constatat că persoana solicitată A. a consimţit la predare.
Totodată, a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară emitentă, în baza mandatului european de arestare emis la 30 august 2016, în dosarul cu număr de referinţă 14021000093.
În baza art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a fost amânată predarea persoanei solicitate A., aflată în executarea pedepsei de 7 ani, 2 luni şi 10 zile închisoare în regim de detenţie, potrivit mandatului de executare a pedepsei închisorii din 2 iulie 2016 emis de Judecătoria Iaşi, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate din executarea pedepsei menţionate sau până la executarea la termen a acesteia.
În procedura predării temporare, persoana solicitată a fost audiată, aceasta declarând că este de acord cu predarea sa temporară pe perioada solicitată pentru a participa la judecarea cauzei sale, în opoziţie, la Tribunalul de Mare Instanţă din Créteil, la 6 iulie 2017 şi nu renunţă la regula specialităţii.
În baza dispoziţiilor art. 112 alin. (1) şi (2) şi art. 58 alin. (1)-(5) din Legea nr. 302/2004, s-a încheiat acordul privind predarea temporară a persoanei solicitate A., acceptat de autoritatea competentă franceză.
Odată cu transmiterea acordului, s-a solicitat autorităţii franceze să ofere garanţia că persoana solicitată, pe durata predării temporare, va fi judecată în stare de deţinere şi returnată în România, pentru continuarea executării pedepsei de 7 ani, 2 luni şi 10 zile, în executarea căreia se află, şi informaţii despre cum urmează să procedeze, pentru returnarea persoanei solicitate în România, în situaţia în care aceasta ar fi achitată în calea de atac şi pusă în libertate.
La această solicitare, autoritatea franceză a precizat, în adresa din data de 8 iunie 2017, că persoana solicitată, A., va fi judecată în stare de deţinere, astfel că va putea fi trimisă înapoi în România după audierea care se va ţine în Franţa, pentru a putea continua să-şi execute pedeapsa de 7 ani, 2 luni şi 10 zile închisoare pronunţată în România. De asemenea, a precizat că, pe durata în care va fi în Franţa, A. va fi deţinut pentru autorităţile române. La sosirea lui se va notifica doar acordul de predare temporară, nu şi mandatul de arestare francez. În consecinţă, chiar dacă recursul său s-ar solda cu o eliberare din închisoare, el nu va putea fi efectiv pus în libertate, ci va fi retrimis pentru a-şi executa pedeapsa în România.
Conform art. 112 alin. (1) şi (2), art. 58 alin. (3), (4) şi (5) din Legea nr. 302/2004, în situaţia amânării predării persoanei solicitate, la cererea expresă a statului solicitant, emitent al mandatului european de arestare, persoana solicitată poate fi predată temporar pe o durată stabilită de comun acord de autorităţile române şi străine competente, iar atunci când cererea de predare temporară este transmisă după rămânerea definitivă a hotărârii de predare, aceasta este aprobată de preşedintele secţiei penale a curţii de apel care a soluţionat cererea iniţială.
S-a reţinut că, în speţă, persoana solicitată se află în executarea pedepsei de 7 ani, 2 luni şi 10 zile închisoare, în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii al Judecătoriei Iaşi, pedeapsă care a constituit motivul amânării predării persoanei solicitate, pentru executarea mandatului european de arestare din 30 august 2016 emis pentru executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată persoanei solicitate, prin hotărârea din 12 octombrie 2015 a Tribunalului Corecţional din Créteil.
S-a observat că motivul predării temporare constă în judecarea, în prezenţa persoanei solicitate, a căii de atac declarată de aceasta împotriva sentinţei penale care stă la baza executării mandatului european de arestare emis şi executat prin amânarea predării, prin sentinţa penală nr. 61/FCJI din 21 octombrie 2016 a Curţii de Apel Iaşi.
Or, în condiţiile în care, potrivit legii, predarea temporară trebuie solicitată în vederea executării mandatului european de arestare, iar acesta a fost emis şi executat în scopul executării pedepsei de 4 ani închisoare la care A. a fost condamnat în Franţa, s-a apreciat că, în cauză, predarea temporară s-a cerut pentru un alt scop decât cel prevăzut de lege, respectiv pentru judecarea căii de atac, în prezenţa persoanei solicitate, declarată împotriva hotărârii de condamnare care stă la baza mandatului european de arestare şi nu pentru executarea acestuia.
Totodată, s-a apreciat că, în situaţia în care, în calea de atac, se va dispune achitarea persoanei solicitate, garanţia oferită de autoritatea judiciară emitentă nu este suficientă pentru a se asigura returnarea persoanei solicitate în stare de deţinere, în România, fiind absolut necesar ca aceasta să-şi continue executarea pedepsei în România. Existând riscul imposibilităţii returnării persoanei solicitate în România pentru continuarea executării pedepsei, solicitarea de predare temporară de faţă a fost respinsă.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat contestaţie persoana solicitată A., criticând-o sub aspectul netemeiniciei, arătând că, în mod greşit, prima instanţă a respins cererea de predare temporară formulată de autorităţile franceze, în cauză fiind întrunite toate cerinţele legii. Astfel, a fost încheiat un acord între autorităţile române şi franceze în care s-a precizat expres perioada predării temporare, condiţiile predării şi returnării în România, modalitatea în care se suportă cheltuielile aferente acestui proces, garanţia că în respectivul interval va fi judecat în stare de deţinere şi returnat în vederea continuării executării pedepsei de 7 ani, 2 luni şi 10 zile în a cărei executare se află. În plus, acest acord a fost acceptat de autorităţile franceze, iar persoana solicitată şi-a manifestat consimţământul în vederea predării sale temporare. A precizat, totodată, că prin încheierea atacată i se încalcă dreptul la un proces echitabil prevăzut în art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în condiţiile în care predarea temporară se solicită în vederea participării la soluţionarea căii de atac îndreptate împotriva hotărârii franceze prin care a fost condamnat, în lipsă şi fără prezenţa unui apărător, la 4 ani închisoare, document ce a fundamentat emiterea mandatului european de arestare a cărui executare a fost admisă şi, apoi, amânată de Curtea de Apel Iaşi prin sentinţa penală nr. 61/FCJI din 21 octombrie 2016.
Examinând încheierea atacată atât prin prisma criticilor invocate, cât şi din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază contestaţia declarată de persoana solicitată A. ca fiind fondată, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispoziţiile art. 112 raportat la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, în cazul amânării predării persoanei solicitate în vederea executării unui mandat european de arestare, la cererea expresă a statului solicitant, persoana poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autorităţile române şi statul solicitant. Astfel, condiţiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autorităţile române şi străine competente.
O reglementare similară se regăseşte şi în dispoziţiile art. 93 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, privind predarea temporară în cazul în care mandatul european de arestare este emis de autorităţile române, prin această procedură permiţându-se participarea persoanei solicitate la urmărirea penală sau judecată ori ascultarea sa de către autorităţile emitente.
Verificând, în acest context, actele dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată, contrar celor reţinute de instanţa de fond, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege în vederea predării temporare a persoanei solicitate autorităţilor franceze în perioada 29 iunie 2017 - 10 iulie 2017.
Astfel, se constată că Procurorul Adjunct al Republicii Tribunalului de Mare Instanţă din Créteil, Franţa, a solicitat predarea temporară a numitului A. în vederea participării sale la soluţionarea, la data de 6 iulie 2017, a opoziţiei declarate de acesta împotriva hotărârii de condamnare la pedeapsa de 4 ani închisoare pronunţată la 12 octombrie 2015, în lipsă, de Camera 10 a Tribunalului Corecţional din Créteil, Franţa, hotărâre ce a stat la baza mandatului european de arestare emis la 30 august 2016, executat prin sentinţa penală nr. 61/FCJI din 21 octombrie 2016 a Curţii de Apel Iaşi, prin amânarea predării. În aceste condiţii, se observă că, în cadrul acestei cereri, se acordă persoanei solicitate posibilitatea de a participa (şi, eventual, de a fi ascultată de către autorităţile emitente) la soluţionarea propriei căi de atac promovate împotriva hotărârii de condamnare care a fundamentat emiterea mandatului european de arestare din 30 august 2016 ce a făcut obiectul analizei Curţii de Apel Iaşi prin sentinţa penală menţionată.
Aşadar, nu se poate susţine că solicitarea de predare temporară ce formează obiectul cauzei nu are legătură cu dosarul în care s-a amânat, de către autorităţile române, predarea persoanei solicitate în vederea executării mandatului european de arestare emis de autorităţile franceze, împrejurare datorată faptului că A. se află în executarea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis de Judecătoria Iaşi, având un cuantum de 7 ani, 2 luni şi 10 zile închisoare.
Deopotrivă, se observă că între autorităţile române şi cele franceze a fost încheiat un acord în vederea predării temporare a persoanei solicitate A., acesta prevăzând intervalul de timp (29 iunie 2017 - 10 iulie 2017) şi condiţiile în care se va efectua predarea temporară, între altele, la pct. 2.6. din acord, autorităţile franceze obligându-se la returnarea persoanei solicitate, în stare de deţinere, la data de 10 iulie 2017 (când expiră perioada pentru care s-a consimţit la predarea temporară) pentru continuarea executării pedepsei în România.
Pe de altă parte, la solicitarea Curţii de Apel Iaşi, Parchetul de pe lângă Tribunalul de Mare Instanţă din Créteil, Franţa, în adresa din 8 iunie 2017, a dat asigurări ferme că persoana solicitată va fi judecată în stare de deţinere, astfel că, după audierea sa, va putea fi trimisă, în aceleaşi condiţii, înapoi în România pentru a putea continua executarea pedepsei de 7 ani, 2 luni şi 10 zile închisoare la care a fost condamnată de instanţa română, precizându-se şi faptul că, inclusiv în situaţia în care recursul său s-ar solda cu o eliberare din închisoare, A. nu va putea fi efectiv pus în libertate, ci va fi retrimis autorităţilor române.
Ca atare, se constată că, în mod greşit, prima instanţă a reţinut că autorităţile franceze nu au dat suficiente garanţii pentru a se asigura returnarea în România a persoanei solicitate în stare de deţinere, situaţie în care nu există riscul imposibilităţii returnării acesteia în vederea continuării executării pedepsei la care a fost condamnată de instanţa română.
În plus, cu ocazia audierii sale, la data de 15 iunie 2017, persoana solicitată a fost de acord cu predarea sa temporară autorităţii franceze emitente a mandatului european de arestare.
Având în vedere toate aceste considerente, constatând că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege pentru predarea temporară, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii penale nr. 5/FCJI din 15 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, pe care o va desfiinţa şi, rejudecând în fond, va admite cererea formulată de Procurorul Adjunct al Republicii Tribunalului de Mare Instanţă din Créteil, Franţa şi va dispune predarea temporară a persoanei solicitate A. către autorităţile franceze în perioada 29 iunie 2017 - 10 iulie 2017, la expirarea acestei perioade contestatorul urmând a fi returnat în România în stare de deţinere în vederea executării pedepsei de 7 ani, 2 luni şi 10 zile aplicate de instanţa română.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii penale nr. 5/FCJI din 15 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, a desfiinţat încheierea atacată şi, rejudecând:
A admis cererea formulată de Procurorul Adjunct al Republicii Tribunalului de Mare Instanţă din Créteil, Franţa.
A dispus predarea temporară a persoanei solicitate A. către autorităţile franceze în perioada 29 iunie 2017 - 10 iulie 2017.