Suspendarea facultativă în temeiul dispozițiilor art. 413 din NCPC. Condiții și efecte.
Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Incidente procedurale.
Index alfabetic: suspendare facultativă
-hotărârea de suspendare
NCPC, art. 413 alin. 1 pct. 2, art. 414
Suspendarea facultativă este lăsată la aprecierea instanţei de judecată, cazurile de suspendare facultativă fiind cele prevăzute de art. 413 din C. proc. civ., în afara acestor cazuri existând şi alte dispoziţii legale, cuprinse fie în acelaşi cod, fie în alte acte normative speciale.
Una din situaţiile de suspendare facultativă este cea prevăzută la art. 413 alin. 1 pct. 2 din noul C. proc. civ., în cazul în care s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel.
Acest caz de suspendare are în vedere existenţa unui dosar penal, a cărui soluţionare ar putea avea o influenţă hotărâtoare asupra rezolvării cauzei, problema de a cărei rezolvare depinde soluţia din proces trebuind să facă obiectul unei cercetări penale pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale.
Conform dispoziţiilor art.414 C. proc. civ., asupra suspendării judecării procesului, instanţa se pronunţă prin încheiere, care poate fi atacată separat cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, recursul putând fi declarat atât timp cât durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului.
Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 312 din 23 februarie 2017
Notă : A se vedea şi decizia nr. 21/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - completul pentru dezlegarea unor probleme de drept.
Prin cererea înregistrată la data de 17.12.2014 sub numărul x/104/2014 pe rolul Tribunalului Olt, reclamantul A. în contradictoriu cu Societatea Naţională Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” SA, Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Craiova a solicitat anularea deciziei nr.CVI/752/05.12.2014 şi reintegrarea sa pe postul deţinut anterior desfacerii contractului de muncă cu plata drepturilor salariale indexate, majorate şi reactualizate.
Prin sentinţa nr.227 din 24 martie 2015 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr.x/104/2014, s-a respins excepţia nulităţii absolute a deciziei de desfacere a contractului de muncă nr. CVI/752/05.12.2014 invocată de contestatorul A.
S-a respins contestaţia formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Societatea Naţională Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” SA, Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Craiova, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinţei a formulat apel contestatorul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, deoarece instanţa nu şi-a manifestat rolul activ în sensul că nu a făcut o justă apreciere a înscrisurilor existente în dosarul cauzei şi o corectă interpretare a dispoziţiilor legale incidente; deşi s-a solicitat suspendarea judecăţii, potrivit principiului penalul ţine în loc civilul nu s-a suspendat judecarea cauzei, cu toate că s-a depus la dosar Ordonanţa din 10.02.2015, pronunţată în dosarul nr.x/P/2014, de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina; în situaţia în care se va pronunţa o hotărâre definitivă de instanţa penală aceasta are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o, urmărirea penală fiind pornită pentru aceeaşi faptă pentru care s-a efectuat cercetarea disciplinară, astfel încât s-a încălcat prezumţia de nevinovăţie; nu s-a motivat respingerea cererii de suspendare; a fost soluţionată eronat excepţia nulităţii deciziei de concediere raportat la art.252, alin. 2, lit.a Codul muncii, privind descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; nu s-au interpretat corect probele de care s-a prevalat societatea în cazul cercetării disciplinare, reţinându-se greşit că s-ar fi dovedit existenţa unei fapte ilicite, astfel încât decizia de concediere este netemeinică şi nelegală.
Curtea de Apel Craiova Secţia I Civilă, prin decizia nr. 3967 din 22.09.2015 a admis apelul declarat de contestatorul A., împotriva sentinţei civile nr. 227/24.03.2015, pronunţată de Tribunalul Olt – Secţia I Civilă în dosarul nr.x/104/2014; a anulat sentinţa atacată şi a reţinut cauza spre soluţionare pe fond; a suspendat judecata cauzei în temeiul art.413 alin. 1 pct.2 C.proc.civ.
Împotriva deciziei nr. 3967 din 22.09.2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova Secţia I-a Civilă, a declarat recurs recurenta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Craiova, dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 09.05.2016 la Curtea de Apel Craiova.
Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept astfel cum dispun cerinţele art.488 C.proc.civ.
În temeiul acestor dispoziţii legale, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurată, cu consecinţa rejudecării fondului şi pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună anularea hotărârii arbitrale, iar pe fondul cauzei respingerea pretenţiilor reclamantei.
În susţinerea recursului, recurenta a criticat decizia instanţei de apel în ceea ce priveşte măsura suspendării judecăţii cauzei dispusă în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ.
Se arată că în speţă măsura suspendării judecăţii nu mai subzistă, în raport de considerentele reţinute în hotărârea nr. 60/2016 a Tribunalului Olt, în sensul că prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina s-a dispus renunţarea la urmărirea penală împotriva inculpatului A.
La 12.07.2016 intimatul A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului la nefondat.
Prin înscrisul depus la dosarul cauzei la 01.08.2016, recurenta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Craiova a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare.
Înalta Curte a procedat la efectuarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. 2 din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil în principiu.
Prin încheierea din 13 octombrie 2016 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, conform dispoziţiilor art.493 alin.4 C. proc. civ.
Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.
Analizând hotărârea recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Suspendarea facultativă este lăsată la aprecierea instanţei de judecată, cazurile de suspendare facultativă fiind cele prevăzute de art. 413 din C. proc. civ., în afara acestor cazuri existând şi alte dispoziţii legale, cuprinse fie în acelaşi cod, fie în alte acte normative speciale.
Una din situaţiile de suspendare facultativă este cea prevăzută la art. 413 alin. 1 pct. 2 din noul C. proc. civ., atunci când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel.
Acest caz de suspendare are în vedere existenţa unui dosar penal, a căror soluţionare ar putea avea o influenţă hotărâtoare asupra rezolvării cauzei, problema de a cărei rezolvare depinde soluţia din proces trebuind să facă obiectul unei cercetări penale pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale.
Conform dispoziţiilor art.414 C. proc. civ., asupra suspendării judecării procesului, instanţa se pronunţă prin încheiere, care poate fi atacată separat cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, recursul putând fi declarat atât timp cât durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului.
Înalta Curte constată că în mod corect Curtea de Apel Craiova a făcut aplicarea textelor legale mai sus enunţate, reţinând că urmărirea penală şi punerea în mişcare a urmăririi penale pentru fapta săvârşită de recurent şi B. pentru comiterea infracţiunii de delapidare, constituie un motiv pentru suspendarea procedurii disciplinare până la soluţionarea dosarului penal, fiind astfel în situaţia în care dezlegarea cauzei depinde de soluţia pronunţată în penal.
Argumentele invocate de către recurentă, în sensul că prin sentinţa nr. 60/2016 pronunţată de către Tribunalul Olt la data de 28 ianuarie 2016 s-a reţinut în partea introductivă a hotărârii că în cadrul dosarului s-a depus ordonanţa de renunţare la urmărirea penală emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina nu vor fi reţinute, având în vedere că acest motiv vizează reluarea judecării pricinii suspendată în temeiul art. 413 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ. şi nu motivele care impun dispunerea măsurii suspendării.
Dintr-un alt punct de vedere, se constată că ordonanţa de renunţare la urmărirea penală este ulterioară pronunţării deciziei recurată, iar considerentele instanţei care au stat la baza dispunerii măsurii suspendării sunt legale şi temeinice.
De asemenea, potrivit art. 415 C.proc.civ, la cererea părţii interesate, se poate relua judecata, dacă nu mai subzistă motivele care au determinat suspendarea.
Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. din noul C. proc. civ., a respins recursul recurenta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA – Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Craiova, ca nefondat.